ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home 2013 august

august, 2013

,

Ofițeri sub acoperire își publică informațiile pe publicațiile online

Bogdan Diaconu: “Naziștii din Budapesta vor să maghiarizeze România!”

Pentru că rapoartele lor privind situația Ținutului Secuiesc, a iredentismului maghiar și a imixtiunilor politice ale politicienilor din Ungaria în treburile interne ale României sunt ignorate de autorități, ofițeri sub acoperire își publică informațiile pe publicațiile online.

 

Într-una din postările pe forumul Wikileaks, un ofițer dezvăluie faptul că deși a trimis sute de sesizări și memorii către autoritățile române cu privire la Ținutul Seciuesc și la matrapazlâcurile produse de maghiari și de liderii UDMR, acestea au fost igonorate cu desăvârșire.

Disoluția autorității statului român (și probabil a statului în sine) poate fi observată cu certitidine în poziția oficialităților vis-a-vis de problema Ținutului Secuiesc. Îndrăznesc a o numi problemă, întrucât chiar de la începutul anilor ’90, SRI și SIE avertizează constant factorul politic (și uneori organele de urmărire penală competente a aborda problema din punct de vedere juridic) de pericolul reprezentat de iredentismul maghiar și acțiunile ilegale întreprinse de UDMR, organizațiile paramilitare maghiare, cetățenii români de etnie maghiară și cetățenii maghiari aflați pe teritoriul României.

Trebuie să fim conștienți de resursele financiare, materiale și umane relativ consistente alocate de serviciile de informații românești pentru această chestiune, resurse care provin din buzunarul nostru, al tuturor. Rezultatele muncii ofițerilor de informații în această chestiune sunt considerabile și deloc de neglijat. Acestea sunt comunicate constant factorilor responsabili, și mai ales factorului politic care… tace!

Motivele pentru care, din anii ’90, partidele politice au ignorat toate avertizările serviciilor de informații pe această chestiune, sunt pe cât de clare, pe atât de josnice: păstrarea puterii politice, dată fiind alianța cu UDMR. Alianța cu o organizație culturală al cărei statut de partid politic este în cel mai bun caz incert. Dacă privim problema din punct de vedere strict legal, UDMR nu este (încă?) un partid politic așa cum o cer legile românești. Și asta în timp ce altor partide românești li se resping cererile de înființare… Oricând, oricine poate invoca această situație în fața legii. Nu o face nimeni! Există instituții care chiar au această obligație. Aceeași indolență vinovată!

Șantajul politic constant și scenetele regizate de UDMR (recunosc, cu multă abilitate politică) la adresa tuturor guvernelor la care a fost parte, se pare că sunt destul de eficiente. Politicienii români cedează ușor, pentru a-și păstra locul la putere.

„Lupta pentru autonomia Ținutului Secuiesc trebuie sprijinită material de Ungaria” – susține chiar vicepreședintele Parlamentului maghiar. Afirmația a fost facută la o serbare secuiască desfășurată în județul Mureș.

Vicepreședintele Parlamentului Ungariei Balczo Zoltan, din partea formațiunii de extremă dreaptă Jobbik, a declarat că Guvernul Ungariei ar trebui convins să sprijine lupta pentru autonomie, nu numai moral, ci și material. Vicepreședintele Parlamentului Ungariei Balczo Zoltan a făcut aceste declarații în fața câtorva sute de persoane participante la “serbarea secuiască” de la Ghindari, județul Mureș.

El a subliniat că Guvernul și Parlamentul Ungariei trebuie convinse să sprijine lupta pentru autonomia Ținutului Secuiesc, arătând că, apoi, Executivul țării vecine ar trebui să sprijine acest proiect “nu numai moral, ci și material”.

Ofițerul recomandă și măsurile ce trebuiesc luate de autoritățile statului cu privire la problematica maghiarimii:

1. Reprezentanții Parchetului ar trebui să se sesizeze din oficiu (au această obligație legală, sesizarea din oficiu nefiind o alegere, ci o obligație de serviciu!) de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de Codul Penal și legile speciale în vigoare (Codul penal, partea specială, titlul I – Infracțiuni contra siguranței statului și Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României).

Competența materială și teritorială o au Parchetele din județele în care sunt savârșite faptele penale amintite mai sus. Niciun procuror din cadrul acestor Parchete nu s-a sesizat niciodată din oficiu cu privire la aceste fapte, încălcându-și grav obligațiile de serviciu.

Aceeași indolență profesională se manifestă și la nivelul Parchetului General, care nu înțelege a trage la raspundere procurorii care aveau obligația legală de a întocmi sesizări din oficiu cu privire la faptele penale despre care vorbim.

De asemenea, reprezentanții Parchetului sunt obligați a proceda la efectuarea de acte premergătoare sau la începerea urmăririi penale (după caz) în toate cazurile în care SRI a trimis informări cu privire la aceste fapte.

Niciodată nu s-a întâmplat acest lucru. De ce?

 

2. Ministerul Afacerilor Externe trebuie să își exprime poziția oficială cu privire la acest subiect și să acționeze în consecință. Inerția acestui minister este monumentală.

3. Aleșii noștri din Parlamentul European ar trebui să își exprime poziția în legatură cu Ținutul Secuiesc. Nu o fac, deși toți știu că au susținerea colegilor din acest for. Și nu o fac în virtutea unor înțelegeri politice meschine care vizează… ați ghicit, menținerea puterii, machiată ca menținere a alianței politice.

Legislația română ne oferă suficiente pârghii pentru demararea tuturor acestor acțiuni, iar ignorarea lor cu bună știință de către organele competente reprezintă infracțiuni cu privire la îndeplinirea sarcinilor de serviciu.

Sursa: Buciumul.ro

VIDEO: Grupările paramilitare maghiare

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=QPhGVC15ybI

Sursa materialului: http://stareanatiunii.com/ofiterii-romani-sub-acoperire-rup-tacerea-in-privinta-udmr-si-a-tinutului-secuiesc.html

,

MESAJUL UNEI ROMANCE …..
..
Dragi prieteni,

 

M-am întors dintr-o călătorie de câteva zile facută cu colegii de promoție la Budapesta. Am revăzut această frumoasă capitală europeană, elegantă și mai curată decât Parisul. (Compar cu Parisul, căci din păcate, nu are rost sa compar cu curățenia din orașele românesti .)

 

Nu a fost o excursie organizată, dar totuși am avut câteva servicii punctuale cu ghid. Desi nu era prevăzut în program, o ghidă ne-a condus la Piata Eroilor, un frumos ansamblu de statui ai regilor Ungariei și ne-a prezentat pe scurt istoria lor.

 

In fata statuii lui Matei Corvin, a început o pledoarie înflăcărată contra tratatului de la Trianon, care a amputat Ungaria. Eu am sărit ca arsă și am zis că această pace a fost o pace justă, căci românii constituiau majoritatea populației din Transilvania. Ea a replicat ca așa o fi acum, dar la epoca respectivă nu era așa. Eu i-am spus ca nu pot sa accept astfel de neadevaruri, eu, care cunosc în deaproape situatia, căci bunicul meu a fost miner într-o mină de aur si un strămoș de-al meu a murit legat de coada calului. Ghida a zis că ea povestește ce a învățat la școală și că nu e vina ei, nici vina mea că avem păreri diferite, ci e vina istoriei.

 

Dar de toată evidența, ea, ca și colegii ei vor ține acelasi discurs în fata următorului grup de turisti ajuns la Budapesta. (Iar ungurii nu vor menționa niciodată, că în fond și Matia Corvin avea sânge românesc după tatăl lui.)

 

Va povestesc ce am trăit eu si ce am auzit eu cu urechile mele. Deci nu e vorba de zvonuri sau de manipulări ! Este purul adevar. Ungurii sunt foarte activi și au o influență mediatică importantă; ei nu s-au resemnat de pierderea Transilvaniei si consideră românii ca pe niște intruși țigani. De altfel, de mult avusesem ecouri din partea unor francezi, care mirati de ardoarea interlocutorilor unguri, mă întrebau care e adevărul cu privire la Transilvania. De fapt ungurii nu se ascund de loc. In 2007 am remarcat că pe prima pagină a unei biografii a lui Nicolas Sarkozy scria ca „tatăl sau vine dintr-o țară din Europa Centrală cu geografía amputată„.

 

De asemenea, în 1992 s-a publicat în Occident o istorie a Transilvaniei unde ungurii popularizează cu abilitate teoriile lor (cum ca latinophonii ar fi părăsit Transilvania o dată cu armata romană si în secolul IX, când au ajuns acolo ungurii ar fi găsit ținutul nelocuit).

 

Cum sa nu ma doară pe mine astfel de teorii absurde ? In Transilvainia erau (și sunt) unguri doar în regiunea secuiască si la orase, dar altfel nu sunt multe sate de unguri. Bunicii mei dinspre mamă erau dintr-un sat de lânga Cluj și la ei în sat nu era picior de ungur.

 

Nu era nici un ungur, nici în satul de mineri de lânga Brad al bunicilor mei dinspre tată. La mina de aur unde lucra bunicul, șefii erau nemți; dar nici acolo nu prea erau unguri. Dupa cum am spus, bunica dinspre tată a avut un strămoș care a fost omorât legat de coada calului. Ea era rubedenie chiar si cu Horia.

 

In memoria strămoșilor mei, ma revolt si sa ma neliniștesc. De altfel, poate ca zidurile frumoaselor clădiri din Budapesta inchid și o picatură din sudoarea strămoșilor mei.

 

Diaspora română din secolul XIX a avut o contribuție decisivă la crearea României. Personal, eu nu-mi imaginez că diaspora română din Paris, ar avea puterea de a ameliora situația economico-politică a României, care, pe de o parte, e zguduită de loviturile crizei mondiale și, pe de altă parte, se zbate înnămolită într-o corupție generalizată.

 

Dar cred ca diaspora română din Occident ar avea datoria să încerce sa corecteze interpretările greșite, vehiculate uneori în ziare sau chiar în atlase, cum ar fi informații tendențioase cu privire la Transilvania, amalgamul : rrom-român, problema rău cunoscută a Basarabiei, etc.

 

Trebuie să facem ceva !

 

Si nu e ușor; mai ales în contextul actual care nu e de loc favorabil României. Caci constat cu tristețe degradarea imaginii țării noastre în străinătate. In momentul de față o origine română se declină cu rușine. Activitătile ilicite ale țiganilor, ca de altfel și a foarte multor români, au creat în Occident o impresie dezastruoasă despre România.

 

Pun mai jos un mesaj care prezinta manevrele viclene ale ungurior care speră ca situația Transilvaniei sa fie rediscută în cadrul Comunitatii Europene.

 

Ar fi bine să-l difuzăm.

 

Mi-e pur și simplu teamă de viitor !Cu stimă,

 

Simina LAZAR HUSER

 

   TRANSILVANIA in PERICOL

Se știe că Ungaria are un interes major pentru ca România să nu intre nici în anul 2013 în spațiul Schengen și acționează în această direcție, cu sprijinul Olandei, Finlandei și Germaniei. Ca urmare, românii get-beget acceptă acordarea, cu multă generozitate și în mod gratuit, a cetățeniei și pașaportului din partea Ungariei, fără să cunoască limba ungară, Constituția și imnul, istoria și geografia acestei țări.

 

 

Pe cale de consecință, românii care obțin și cetățenia Ungarieise pot angaja ușor în toate țările Uniunii Europene, fără niciun fel de restricții.

 

 

Mai nou,pensionarii români get-beget care cer și obțin cetățenia ungară beneficiază de pensie din partea Ungariei, pensie care este de două, trei ori mai mare decât pensia din România, la care sunt obligați să renunțe.

 

 

Pe surse, s-a aflat că sunt peste 2,5 milioane de cetățeni români care au obținut dubla cetățenie în Ungaria. Zilnic se duc în Ungaria mii de români, în cele 920 de localități, pentru a dobândi cetățenia acestei țări și pașaportul unguresc. Acțiunea diabolică de acordare a cetățeniei ungare pentru românii get-beget constituie un precedent foarte periculos pentru Uniunea Europeană, dar pentru Guvernul Ungariei este prioritatea numărul unu.

 

 

Până în toamna anului 2014 se acționează pentru acordarea cetățeniei ungare pentru cel puțin încă două milioane de români. Apoi, Ungaria va solicita organismelor europene de la Bruxelles să constate, pe bază de acte de identitate și pașapoarte, că în Ardeal sunt 4-5 milioane de cetățeni unguri. Apoi, cer autonomia teritorială a acestei provincii istorice românești, prin aplicarea principiului autodeterminării popoarelor.

 

 

Așa-zisul război al steagurilor, din luna februarie a.c., declanșat de Guvernul de la Budapesta, face parte din programul Ungariei de internaționalizare a problemei….

 

 

 

Atentie mare – difuzeaza, sa stie tot romanul cum se lucreaza impotriva Romaniei!
,

de Ioana Lucacel si Mircea Crisan

Nu ne vindem țara, o retrocedăm, pe bucăți, fără să ținem seama de tratate, legi, sentințe sau victimele din cele două conflagrații mondiale. Din măsuri reparatorii și juste, retrocedările au devenit un flagel injust, periculos și imoral, profund scăpat de sub control. Familiile criminalilor de război au ajuns să dobândească imobile și bunuri de o valoare inestimabilă, fără ca cineva să țină seama de contextul și modul în care averea lor a ajuns în proprietatea Statului Român.

Ungaria anexează Ardealul pe bucăți! Trei premieri, Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu și Victor Ponta au deschis poarta trădării, astfel că, din unele statistici, mai bine de o treime din teritoriul Transilvaniei a fost intabulat pe emisari ai Ungariei: urmași de grofi, nobili, asociații, reprezentanți ai cultelor.

Problema e că legile retrocedărilor nu fac distincția între clădirile confiscate de comuniști și cele confiscate prin sentințe penale date pentru criminali de război. Cum o parte dintre documente se află încă în arhivele de la Budapesta, în multe cazuri nu se poate face măcar dovada confiscării averii nobililor declarați criminali de război.

Mai mult, în instanțe se iau în considerare intabulări din cărțile funciare din perioada ocupației maghiare, deși potrivit Legii nr. 260 din 4 aprilie 1945, toate înscrisurile în cărțile funciare efectuate în perioada 1940-1944 au fost declarate nule de drept! Dar în multe cărți funciare, aceste modificări nu au fost operate.

Mai mult, nu se iau în calcul despăgubirile acordate de Statul român pentru imobilele pe care le-a avut în proprietate Statul ungar în Ardeal, până la 1 Decembrie 1918, precum și pentru optanții unguri (Sub această denumire de optanți sunt cunoscuți acei cetățeni români de etnie ungară care, după Tratatul de la Trianon, au optat pentru cetățenia Ungariei și au părăsit România).

Mai mult, după 23 august 1944 și în baza art.8 din Convenția de armistițiu semnată la Moscova, în 12 septembrie 1944, bunurile reprezentând proprietatea Ungariei și Germaniei de pe teritoriul României au fost sechestrate și, în baza Legii nr. 91 din 9 februarie 1945, au fost puse sub supravegherea Casei de Administrare și Supraveghere a Bunurilor Inamice (C.A.S.B.I.).

Aceste bunuri nu au fost confiscate de regimul comunist și, ca urmare, nu pot face obiectul retrocedărilor către Ungaria și Germania. Și totuși fac. Practic, legile retrocedărilor date în ultimii ani și instanțele de judecată șterg cu buretele o istorie de trei decenii și jertfele românilor din cele două războaie mondiale.

Zeci de hectare de teren, păduri, imobile ajung în proprietatea succesorilor criminalilor de război sau a unor interpuși.

Vreți exemple? Vă dăm.

Începem cu unul dintre cele mai importante cazuri de retrocedare din Ardeal. Domeniul Teleki. Proprietăți care au aparținut contelui Adam Teleki, membru în guvernul Ungariei în perioada hortystă. În 1945, Teleki a fost considerat trădător de țară, dar actele prin care i s-au expropiat bunurile, cum se întâmplă în astfel de cazuri, nu au fost găsite. Așa că moștenitorii contelui și-au revendicat bunurile, întinse pe mai multe județe: Maramureș, Mureș, Sălaj. În total, familia a deschis vreo 20 de procese, dintre care unul pentru 100 de hectare de pădure în Ardusat. Castelele din Coltău și Satulung nu au fost revendicate.

Codrii Ardealului sunt ceruți de urmașii familiei Banffy. Daniel Banffy, fost ministru al agriculturii în Guvernul hortyst, a fost și el declarat criminal de război. Urmașii lui cer însă în instanță sute de hectare de pădure. Familia Banffy a deținut domenii întinse și în Țara Lăpușului, care face obiectul a patru dosare de restituire a câte 60 hectare de pădure fiecare. Numai că se spune că baronul și-ar fi vândut averea prin 1940.

Alt caz răsunător este al familiei Szaplonczai. Szaplonczai Vasile, membru al partidului iredentist, fost prefect al județului Maramureș, a fost condamnat printr-o sentință a Tribunalului Poporului pentru „complicitate la crimele prevăzute de art. 2. lit. h. și m. și pentru … prevăzute de art. 2. lit. o. din Legea nr. 312/1945”, adică „au comis acte de violență, torturi sau alte mijloace ilegale de constrângere” și „Au ordonat sau inițiat înființări de ghetouri, lagăre de internare ori deportări din motive de persecuție politică sau rasială” la 25 de ani de muncă silnică.

Mai exact, prin Hotărârea nr. 8, pronunțată în Ședința publică din 31 mai 1946, se arată implicarea lui Szaplonczai Vasile în problema evreiască: „În orașul Sighet, ghetoul s-a înființat în 2 cartiere periferice ale orașului, permițându-se celor internați să locuiască în casele din aceste cartiere, dar cum numărul celor internați întrecea capacitatea de cazare a perimetrului ghetoului, oamenii au fost nevoiți să stea și prin pivnițe, poduri de casă și șoproane. Perimetrul ghetoului a fost împrejmuit cu sârmă ghimpată, iar ferestrele au fost vopsite cu var, pentru ca locatarii caselor să nu poată privi în afară. După cum s-a dovedit în cursul instrucției în fața completului de judecată, ghetoul din Sighet a fost înființat ceva mai înainte decât celelalte ghetouri în Ardealul de Nord. (…)

Primăria, prin acuzații dr. Gyulafalvi Rednik Alexandru, primar, și prin substituitul său, acuzatul Hullman Francisc, prim-notar al primăriei nu s-a îngrijit de aprovizionarea celor internați în ghetou, lăsându-i fără alimente. Aceste autorități comunale (municipale – nn) au refuzat până și punerea la dispoziție pe seama celor internați a vacilor cu lapte proprietate a evreilor, lapte necesar pentru copii sugaci.

Din cauza acestor dispozițiuni de cazare și alimentare s-au ivit multe cazuri de tifos exantematic, după cum rezultă din raportul nr. 8982 din 8 mai 1944 al primarului orașului către Ministerul de Interne. Dar punctul culminant și aici, ca și în celelalte ghetouri, l-a format cercetarea după valorile ascunse, cercetare întreprinsă de echipele colonelului Agy Zoltán și ale acuzatului Toth Ludovic.

Încă de la intrarea în ghetou, jandarmii, polițiștii și funcționarii primăriei au făcut percheziție corporală atât bărbaților, cât și femeilor, nelăsând la o parte nici percheziția vaginală, chiar la fetițe de 8 ani și cu această ocazie au confiscat obiectele apreciate de ei, ca fiind de valoare.

Martora Rosenberg Margareta a arătat în depoziția sa, cum femeilor așezate la perete – dezbrăcându-le la piele și sub amenințarea împușcării – le făceau percheziție în vagin și la anus. (…)

Prefectul județului Maramureș în acest timp apocaliptic pentru națiunea evreiască conlocuitoare a fost acuzatul SZAPLONCZAI VASILE, membru al partidului iredentist.

Responsabilitatea sa este responsabilitatea tuturor prefecților din acel timp”.

Evident, la data pronunțării sentinței, Vasile Szaplonczai era dispărut. Urmașii familiei sale au reapărut însă, și revendică moșia familiei din satul Tisa. Ultimii proprietari ai moșiei din Tisa, comuna Crăciunești au fost Zoltan și Paul Szaplonczaz, primul probabil fiul lui Laszlo-Vasile Szaplonczay, iar Paul, nepotul său.

Reședința lui Zoltan este revendicată de o nepoată a sa, procesul fiind încă pe rol. Bătrânii satului spun că Zoltan și-ar fi vândut moșia în 1938 și cu banii rezultați și-ar fi cumpărat alta în Ungaria, dar odată cu ocupația maghiară a venit înapoi, revendicându-și moșia și spunând că oamenii l-ar fi forțat să le vândă terenul. Plus că se pare că a fost și criminal de război.

Oricum, amândoi au fugit în 1944 din țară. Și totuși, acum urmașii lor redobândesc bunurile.

Secretarul primăriei Bocicoiu Mare, Vasile Hașciar, spune că: „Pentru Paul Szaplonczai am revendicat bunurile pe Legea 1. Acum pe 247 ne-a revendicat școala și nu numai, terenul aferent și pădurea. Aceste bunuri sunt cerute după Szaploncyaz Zoltan. Comisia locală a dat soluția de respingere pentru că trebuia să facă dovada cetățeniei și a proprietății. Nu a făcut dovada cetățeniei. Au contestat decizia comisiei locale la comisia județeană, care la fel a propus respingere în întreg a cererii tot pe acest fond. Atunci ei s-au îndreptat în instanță și de 3 ani suntem în proces. S-au cerut dovezi pentru cetățenie, pentru planul de amplasament, s-a făcut expertiză. Acel conac e școală, școala a fost construită, s-a făcut și școala nouă și nu puteam fi de acord cu retrocedarea. În instanța de fond, judecătorul a respins plângerea, dar a făcut recurs. Ceva nepoată de-a lui revendică terenul. Se pare că Laszlo Szaplonczai a fost tatăl lui Zoltan. Ei au avut jumătate din Maramureșul Istoric. Au revendicat și prin Sighet. Lui Paul i s-au restituit 50 de hectare în zona lacului. Zoltan este verișorul lui Paul”.

Deh, cine mai stă să verifice mizilicuri gen: dacă aceștia au fost declarați criminali de război și condamnați, dacă cărțile funciare în baza cărora se revendică bunurile sunt din perioada ocupației ungare, dacă și cât au primit despăgubiri? Nobili hortyști pun din nou stăpânire pe Ardeal, la fel de abuziv și ilegal, dar, de această dată, cu girul instanțelor de judecată, a legii și Guvernului, în disprețul adevărului istoric și militarilor români morți pentru eliberarea acestui pământ românesc.

„Statul Român se află în fața unei mari escrocherii istorice”

„Eu spun cu toată responsabilitatea și pot să-mi pierd mâine serviciul că nu mă interesează dacă atât vor fi de tari, încât să ajungă până la faza asta. În acest moment, Statul Român se află în fața unei mari escrocherii istorice. Escrocheria nu ar putea avea probabil loc dacă nu ar fi și o complicitate din interior. După Primul Război Mondial au fost așa numitele procese ale „octanților” și după cel de-al Doilea Război Mondial ale „absenteiștilor”.

Ce se întâmplă acum? Vin urmașii acelor proprietari, care, unii dintre ei, culmea, au fost despăgubiți după Primul Război Mondial. Iar acum vin cu documente anterioare proceselor prin care părinții lor sau bunicii lor au fost deposedați de averi sau au fost răsplătiți de stat la modul general. Și mai cer încă o dată sau încă de două ori sau încă de trei ori.

Niciun evreu sau niciun maghiar dintre aceia mari nu va mai veni să locuiască în Transilvania sau într-o localitate din Maramureșul Istoric sau oricare județ. Nu este vorba numai de județul nostru, e vorba de tot Ardealul. Dar toată lumea se îndreaptă spre o despăgubire cât mai mare din partea Statului Român. Și atunci, își angajează avocați buni și se judecă cu Statul Român.

Din start pot să piardă toate procesele cu România, iar în altă parte le câștigă „fluierând”. Pot să spun cu toată răspunderea, că am fost director la Arhivele Statului și, ca om care umblă în aceste arhive, că pe Transilvania sunt firme care vin și cercetează după niște metode foarte minuțios elaborate exact pe aceste posibilități ale viitoarelor procese pe care să le câștige mai ales dincolo de granițele țării.

Deci suntem pur și simplu escrocați!

Au murit de pomană cei care au luptat pentru eliberarea Ardealului și cei care au luptat împotriva fascismului sau a hortyștilor etc.

Este o bătaie de joc postumă la adresa armatei române. Am avut sute de mii de victime, iar acum se calcă pe mormintele acelor oameni exact pe ideea de a câștiga. Și din păcate, Statul Român este descoperit sau foarte slab apărat. Este atât de simplu inclusiv să se falsifice un document, dar nu asta-i problema că sunt hotărâri judecătorești din perioada interbelică. Dar o parte dintre cei care au fost colaboratorii hortismului s-au retras împreună cu armatele și atunci li s-a confiscat totul, iar ei au devenit absenteiști.

Ei au plecat, să zicem, în ’44, dar cei care vin acum vin cu documente din ’38, ’41 sau ’44. Deci sunt documente anterioare hotărârilor judecătorești. Și înconjoară acest moment”.

Lector universitar doctor Ilie Gherheș

Gazeta de Maramures via Ziaristi Online

,

Toată lumea crede că liderii recunoscuți din Serbia de răsărit și Consiliul Național al Minorității Naționale Române din Serbia nu colaborează. Oricine care este cât de cât inițiat în problemă îți jură că așa este!
Eu am decoperit că de fapt colaborează și s-au înțeles de ani buni să urmeze o strategie! Cel puțin așa pare dacă ai puțină logică!
Liderii românilor din Serbia de răsărit le-au promis celor din CNMNRS că CNMNRS nu va avea bătaie de cap în Valea Timocului și Moravei fiindcă ei (liderii) îi vor convinge pe oameni să nu se declare la recensământ români ci vlasi.
CNMNRS s-a bucurat că nu mai are o grijă în plus.
CNMNRS le-a promis liderilor românilor din Serbia de răsărit să stea liniștiți că ei nu vor face niciun demers nici dacă oamenii de rând vor cere să învețe copiii lor limba română în școli.

vlahii_romani_din_serbia

S-au ținut de cuvânt ambii parteneri! Iată cum:
1.S-au ținut de cuvânt în 2011/2012:
a)Liderii din Serbia de răsărit (se aude că și pe banii României) au plătit afișe în care se încurajau românii să se declare la recensământul din 2011 vlasi. S-au declarat vlasi dacă așa li s-a cerut chiar de liderii lor care parcă au doar ținta să fie șefi ai unui propriu consiliul național (valah fiindcă nu pot fi două consilii românești).
b) CNMNRS s-a ținut de cuvânt în 2012 și nu au zis nici pâs când sute de părinți din Serbia de răsărit semnaseră în primăvara lui 2012 ca să învețe copiii lor în școală ore de limbă română din 1 septembrie 2012.

2)A apărut ceva în 2013 care a început să le dea bătaie de cap dar ei se țin mai departe de înțelegere:
În martie 2013, Belgradul (la presiunile diplomației românești și internaționale) a făcut o anchetă oficială în școlile din județele Bor și Zajecear și s-a întâmplat ceva care a stricat liniștea liderilor din Serbia de răsărit și a CNMNRS. Peste 1600 dintre aceiași români care s-au declarat la recensământ vlasi fiindcă așa erau îndemnați de liderii lor, au semnat în fața directorilor de școli în martie 2013 că vor la școală ore de limbă română pentru copii de la 1 septembrie 2013!

Imediat Belgradul i-a chemat pe cei din CNMNRS și i-a luat la rost de ce nu se ocupă de românii din Serbia de răsărit.
De voie-de nevoie CNMNRS a acceptat la sugestia ministerului să înceapă chiar in aprilie 2012 ore de limbă română. Jos pălăria pentru cadrele didactice din Voivodina! Ele și-au făcut datoria în proiectul pilot din primăvară.

Pentru ca orele de limbă română să înceapă la 1 septembrie (sau măcar la 15 septembrie fiindcă legea sârbă are și o asemenea posibilitate), pentru cei 1617 copii care au cerut acest lucru la ancheta oficială din martie și pentru încă atâția din Branicevo și Pomoravski ale căror cereri abia sunt acceptate să fie înregistrate la secretariatele școlilor, ar trebui selectate cam 200 de cadre didactice din Serbia de răsărit care cunosc limba română la nivel elementar care să fie testate de o comisie din Vârșeț sau Novi-Sad, ar trebui cuprinse în orar de la orele 12 sau de la 13 aceste ore, ar trebui găsite surse bugetare sau extrabugetare pentru plata acestor profesori, ar trebui un tiraj de 3000 de abecedare în limba română tipărite în Serbia.

CNMNRS este împuternicit legal să urmeze pași concreți în acest demers (am descris câțiva dintre acești pași în materialul atașat cu indicarea de fiecare dată a articolului din legea sârbă).

3. CNMNRS se ține de cuvânt să nu facă nimic. Liderii românilor din Serbia de răsărit se țin și ei de cuvânt și nu recomandă niciun om celor din CNMNRS pe care CNMNRS să îl numească sau recomande în multele cazuri pe care legea sărbă le permite și le cere explicit fiindcă de acum procedura este în sarcina școlilor care sunt autonome și la la nivelul administrației locale. Școlile singure își angajează personal în Serbia, CNMNRS fiind abilitat să monitorizeze însă acest demers, să recomande oameni, să indice texte legale într-o zonă în care nu exista practica orelor de limbă maternă.

Nici liderii din Serbia de răsărit și nici CNMNRS nu își calcă înțelegerea de a nu face nimic! Parcă abia așteaptă toți să nu se petreacă nimic bun în ceea ce privește orele de limbă română.
Sau așteaptă oare toți ordine de la Belgrad când acum lucrurile se rezolvă din punct de vedere administrativ în teritoriu la nivelul școlilor și comunelor?

Un ordin cred că au primit. Să critice România!
Și au început-o!
Ei cer schimbarea unor diplomați români din Serbia chiar în ziua în care aceștia inaugurează o bibliotecă românească la Zajecear (poate fiindcă nu este valahă sau fiindcă nu au câștigat ei proiectul de finanțare)!
Măcar din gură și măcar în România puteau cere schimbarea unor directori de școli care nu au făcut minima procedură de introducere a orelor de limbă română pentru elevii pe care chiar ei i-au întrebat oficial în martie despre acest lucru!
Ei, cetățeni sârbi de etnie română, cer în România schimbarea unor oameni ai statului român care cică nu îi plac pe ei fiindcă au încurajat oamenii să nu se declare români! Trebuie să ai mult tupeu să faci acest lucru care jignește minima inteligență! Sigur că un reprezentant al României îi place cu ceva mai mult pe cei care se declară români în Serbia decât pe cei care se declară vlasi sau azerbaigeni! Așa cere fișa postului! Ar fi greșit dacă ar face pe dos!
În Serbia, acești lideri, nu cer demisia vreunui director de școală care calcă în picioare voința copiilor români de a învăța din 1 septembrie să scrie în limba maternă ,,mamă,,!

Totul este conform înțelegerii dintre CNMNRS și liderii din Serbia de răsărit!
Au reușit să abată atenția de la ceea ce urgent ar trebui să facă ei și instituțiile sârbe!
Presa a avut o falsă temă când mii de copii așteaptă în zadar ore de limbă română!

Totul a ieșit! Belgradul se poate bucura!
Românii din Serbia critică diplomația română ca și cum ambasadorii și consulii ar fi directori de școli și ei ar fi cei care trebuie să angajeze 200 de profesori care să le predea copiilor limba română!

Știu că am deranjat mulți prieteni spunând cele de mai sus!

Dacă nu este așa atunci să se arate:
-dacă în 2011, liderii din Serbia de răsărit au pus sau nu au pus afișe cu ,,eu sunt vlah” la recensământ știind bine că se pregătește din 2010 standardizarea unei limbi vlahe și că un număr mic de români la recensământ va fi un argument de tergiversare a acordării drepturilor românilor
-dacă CNMNRS a spus măcar vreun ,,pâs” oficial sau au înaintat măcar formal vreo adresă vreunei școli în 2012 în sprijinul copiilor care ceruseră acolo ore de limbă română de la 1 septembrie 2012
-dacă în această vară liderii din Serbia de răsărit au recomandat sau nu în scris vreun român din teritoriu către CNMNRS care să reprezinte CNMNRS în școli sau comune
-dacă liderii din Serbia de răsărit au făcut sau nu vreo adresă oficială în această vară către directorii școlilor să înceapă urgent procedura legală
-dacă CNMNRS a a făcut sau nu vreo adresă oficială în această vară către directorii școlilor să înceapă urgent procedura legală

Dacă măcar ceva nu este cum am spus eu mai sus atunci înseamnă că sunt un mincinos!
Lucrurile așa au stat! Lucrurile așa stau în fapt și acum!
Nu este totul pierdut! Lucrurile pot fi îndreptate! Timpul permite! Vremurile permit!
Doar să se facă urgent sesizări la școli să înceapă procedurile legale!
Doar să se recomande urgent oameni din teritoriu în comitete prevăzute de lege!
Doar să se facă pe ACEASTĂ TEMĂ conferințe de presă!
Liderii din Serbia de răsărit și CNMNRS nu trebuie să se iubească, dar trebuie să lucreze împreună pentru a nu-i dezamăgi pe miile de copii români care așteaptă ore de limbă română!

Dacă astea nu se fac în Serbia și nu în România, atunci înseamnă că acești lideri și CNMNRS chiar s-au înțeles să facă rău comunității românești din Serbia.

Ori au o înțelegere malefică ori sunt amenințați de cineva să nu facă nimic din ceea ce trebuie pentru introducerea limbii române în școli! De amenințat sunt sigur că nu diplomații români i-au amenințat ca să nu facă niciun pas din pașii pe care urgent ar trebui să îi facă! Diplomații români nici nu i-ar putea opri fiindcă cei care acum au de făcut pași concreți sunt cetățeni sârbi! Îi oprește sau nu cineva să facă ce este de făcut? Vom vedea în zilele următoare.
La cât timp și suflet am pus pe această temă voi fi primul care să îi felicit dacă vor face ce e de făcut și dacă nu vor aștepta să treacă baba cu colacii ca să dea vina unii pe alții sau pe altcineva (pe Serbia, pe România, pe Dacici, pe diplomați români, pe consiliul azerbaigenilor etc)!

Autor Viorel Dolha

Sursa aiarad.ro

,

http://www.romanialibera.ro/usr/thumbs/thumb_425_x_266/2012/11/15//267668-rastigniti.jpg

Mii de cetățeni români au fost uciși de sovietici în timpul ocupației provincilor istorice românești. Cei care se opuneau desprinderii Transnistriei de Moldova au avut de suferit torturi oribile, care au mers de la smulgerea limbii până la răstigniri pe cruce.

 Există ipoteze vehiculate de istorici care arată că originea expresiei “Popa taie limba” vine din Evul Mediu timpuriu. Mai exact, din timpul primului țarat bulgar, când stăpânitorii din sudul Dunării au încercat să impună creștinismul în rit bizantin și în limba slavonă în locul liturghiilor oficiate de preoții românilor în limba poporului prin mijloace violente. Mai exact, bulgarii tăiau limba preoților care slujeau în altă limbă decât în cea slavonă, potrivit unei opinii răspândite în mediile istorice.

Această formă de represiune avea un substrat exclusiv lingvistic, pentru că Biserica nu trecuse prin Marea Schismă. Ororile medievale au fost repuse în practică în zilele noastre, mai exact în perioada care a urmat destrămării URSS. Iar cei care au comis atrocitățile demne de Evul Mediu au fost separatiștii care au dorit desprinderea Transnistriei de Republica Moldova, după cum reiese dintr-un studiu realizat de istoricul basarabean Eduard Boboc. “România liberă” continuă astfel serialul despre crimele și celelalte atrocități comise în Basarabia împotriva cetățenilor români.

Provocările separatiștilor

Atrocitățile separatiștilor au fost comise înainte de declanșarea războiului de pe Nistru și au avut rolul de a provoca autoritățile de la Chișinău. Practic, în zona separatistă au fost formate mai multe unități paramilitare. Unele erau formate din cazaci sau din oameni eliberați din pușcăriile rusești. Aceste unități au fost înarmate și instruite de către ofițerii Armatei a 14-a a Federației Ruse. Practic, unitățile paramilitare separatiste erau mult mai bine dotate cu armament de proveniență sovietică decât unitățile de poliție ale Republicii Moldova. Mai mult, polițiștii au primit ordin de la Chișinău să nu folosească arme de foc, pentru a nu tensiona și mai mult situația din zonă. În acest context, unitățile paramilitare separatiste au declanșat o adevărată campanie de exterminare a românilor din zonă. Istoricul Eduard Boboc a cules o serie de mărturii cutremurătoare de la martorii evenimentelor.

Ars de viu

„Potrivit relatărilor lui Andrei Belousov, polițistul Tudor Brădescu a fost snopit în bătăi și apoi ars de viu doar pentru faptul că era angajat al Ministerului de Interne. Polițistul I. Smocvin, din cauza bătăilor și maltratării deseori pierzându-și cunoștința, n-a avut parte de ajutor medical. Aflându-se „la un pas de moarte”, a fost eliberat de înșiși „gardiștii, îngroziți de propriile crime”. Un polițist, Sașa, și un vameș, Chirilov n-au fost în stare să îndure toate fărădelegile și și-au ieșit din minți”, sunt câteva amănunte succinte.

De atrocități nu au fost feriți nici localnicii pașnici. „Pe întreg parcursul conflictului, separatiștii intrau nestingherit în casele oamenilor pașnici, devastându-le și jefuind populația. Luau tot ce găseau, de la fructe și legume, până la lucruri de preț, nemaivorbind de băutură; împușcau câinii, rupeau gardurile cu blindatele, arestau și împușcau oamenii în stradă, în văzul lumii, din simplu motiv că nu le plăcea ceva la ei. Își băteau joc de localnici, impunându-i să se târâie pe brânci, în timp ce râdeau în hohote de asemenea «distracții». Astfel, au dispărut sute și sute de oameni. La Corjova, și-au bătut joc de o fată de 14 ani. Pe cei arestați rudele îi găseau «legați cu sârmă, morți pe la marginile de drumuri, prin tufari, prin semănături ori aruncați în Nistru, cu pietre legate de mâini și de picioare». În subsolurile speciale ale separatiștilor, oamenii care le păreau suspecți erau torturați, li se tăiau mâinile, urechile, stăteau ore în șir legați cu frânghia de picioare, spânzurați cu capul în jos, până li se scurgea sângele în cap”.

Uciși și jefuiți în timp ce se întorceau de la muncă

Au fost torturați și uciși și oameni care, pur și simplu, treceau prin zonă. „Astfel, în noaptea de 19 martie 1992, gardiștii au reținut, la gara feroviară, un grup de constructori-zidari care se întorceau de la muncă. După ce, împreună cu lucrurile personale și actele, acestora li s-au «confiscat» 39.000 ruble (echivalentul a 18.000 dolari S.U.A.), ei au fost «chinuiți și bătuți până la sânge», ulterior cadavrele lor fiind găsite în Nistru”, mai relatează istoricul Eduard Boboc. Există și alte mărturii culese de istoricul basarabean.

Răstignit de separatiști

Una dintre ele arată cum legat de picioare și spânzurat de creanga unui copac, prizonierul Tudor Ciorap „atârna cu capul în jos. Sângele cald picura și țărâna maternă i-l înghițea setoasă.

L-au bătut, i-au dat foc, au aruncat cu cuțitele în trupul lui, dar el nu mai simțea acum nici o durere. Încerca să memorizeze tabloul din jur și nu mai înțelegea: el atârnă cu picioarele în sus sau lumea e întoarsă cu capul în jos. Cizme, arme, voci de bărbați turmentați, mutre de muieri nedormite. Ochii i s-au închis, iar țărâna continua să-i soarbă picăturile roșii ca și cum din tot sângele, vărsat prin această curte, al lui era cel mai cald, cel mai dulce…” Ovidiu Șeremet a fost strangulat chiar la locul de muncă, la uzina „Electroaparataj”. Polițistul Valentin Purice, „arestat” doar pentru că era polițist și „fascist român”, a fost torturat, schingiuit și „răstignit pe cruce, ca Iisus Hristos”, ținut în beciurile de tortură și omorât mișelește: împușcat în tâmplă, pe față arzându-i-se steaua sovietică.

Peste două zile, corpul lui neînsuflețit, „cu două împușcături în cap, cu mâinile și picioarele găurite de cute metalice”, a fost găsit în apele Nistrului. Pe un oarecare Boris, din Malovata Veche, tată a mai mulți copii, „l-au scos noaptea din casă, l-au bătut, i-au scos un ochi, i-au rupt mustața și l-au îngropat de viu”. Oamenii care s-au repezit acolo să-l dezgroape spun că pământul aruncat peste el mișca încă. Cadavrul Valentinei Cazacu, pe care gardișii au aruncat-o în stradă tocmai de la etajul cinci, și n-a fost recuperat de mama îndurerată a acesteia, care intenționa să plece după res­turile trupești ale fiicei de la Căușeni la Tiraspol prin Odessa. Mărturisind că a pierdut foarte mulți prieteni pe câmpul de luptă, locotenentul-major Anatol Caraman și-a amintit de un echipaj întreg ars de viu într-o mașină blindată și de cinci combatanți găsiți cu limbile rupte”, mai relatează istoricul basarabean.

Armata Sovietică

Sursă: România Liberă via NewsInfo1000

,

Ca simpli consumatori de informație istorică, despre Mihai Viteazu știm exact cât am învățat în liceu și ce am reținut din filmul lui Sergiu Nicolaescu. E o realitate statistică, în care nu sunt incluse, evident, excepțiile. În orice caz, imaginea sa, indusă de comentatorii istorici ai ultimilor 20 de ani, se identifică cu cea de aventurier lipsit de scrupule, de bătăuș dotat, de impostor și șarlatan chiar, de parvenit lacom, care nu s-a mulțumit cu Țara Românească, a „pohtit” și la celelalte două provincii, Moldova și Transilvania.

Neavând noi înșine conștiință istorică – și aici invoc iarăși criteriul statistic – , nu putem nici concepe, nici accepta ca un ins din secolul al XVI-lea, fie el și voievod, fie el și Mihai Viteazu, să posede așa ceva. Ne convine ipostaza de „Mișu Caftangiul” din bancurile de cartier, nu cea de erou și martir, pe care o considerăm fie o invenție a romantismului de secol XIX, fie o făcătură a dictaturii comuniste.

Despre modul real și dramatic în care și-a trăit voievodul scurta perioadă de glorie putem afla însă din referințele europene elogioase contemporane lui, dar mai ales din propriile sale vorbe, fie scrise de el, fie redactate de alții. Acele texte, din fericire păstrate în arhivele europene, îl recomandă, după toate regulile și convențiile literare, drept primul memorialist român.

Mihai Viteazu – autor literar este, desigur, o formulare excesivă. Dar nu prin insuficiența calităților stilistice ale „autorului” ci prin lipsa de intenție literară a scrierii. Mihai Viteazu nu s-a gândit niciodată să se dedice scrisului, a făcut-o doar  – atunci când a făcut-o – pentru a comunica. Iar ceea ce avea el de comunicat era dramatic. Dramatică, ba chiar tragică, era și conștiința domnitorului. Acest lucru se vede și se simte și după 400 de ani.

Astfel, Mihai Viteazu ni se dezvăluie ca scriitor nu prin intenția, ci prin consecința textelor sale care sunt, de fapt, scrisori diplomatice. Aceste scrisori pot fi judecate literar atât în perspectiva literaturii contemporane, cât și în acea a epocii sale. Ele rezistă fără niciun fel de problemă ambelor raportări. Amintesc aici faptul că Mihai Viteazu a fost contemporan în veac cu Niccolo Machiavelli, Ludovico Ariosto, Baldassare Castiglione, Michelangelo Buonarroti, Pierre de Ronsard, Torquato Tasso și Tomaso Campanella.

Propun așadar o reconsiderare istorică a autorului primului „model de țară” prin chiar scrierile și vorbele sale. Iată, pentru început, un fragment din „stenograma” discuției cu solul polon Lubieniecki, avută cu o lună înainte de bătălia de la Călugăreni. Convorbirea s-a purtat în limba turcă, pe care o cunoșteau și solul polon, și Mihai Viteazu. Documentul a fost redactat mai întâi în polonă și apoi în latină, spre a fi trimis la Vatican, cardinalului Cinzio Aldobrandini (vezi imaginea), însărcinatul Papei cu chestiunile de politică externă privind «Liga Sfântă»:

«Nu am nicio încredere în unguri, din care sunt în jurul meu 7.000, ba mă tem mai mult de ei decât înainte vreme de turcii care acționau sub stăpânirea mea. Eram mai sigur sub turci de cum sunt sub creștini acum: […]. Palatinul Transilvaniei a trimis numai 3.000 de unguri cărora le plătesc leafa de șase luni, zălogindu-mi toată averea și vânzând bucată cu bucată toate odoarele soției mele. Am ajuns la o așa de mare sărăcie, încât eu nu-mi cruț nici obiectele mănăstirilor, ci și acele toate, care erau închinate lui Dumnezeu, sunt vândute rând pe rând. Nu am niciun ajutor și nici nu nădăjduiesc altul; Palatinul Transilvaniei nu e în stare să ducă această povară […]. Și între Împărat și principii creștini nu este nicio înțelegere […].


Dacă acest pârjol s-ar răspândi peste Dunăre în patria mea și de aici în Țara Moldovei, nimic bun nu trebuie să aștepte serenisimul rege al Poloniei. Mai bine să se sfătuiască regele cu ai săi și hatmaniii săi împreună cu oastea sa să-i aștepte pe turci nu la Tyras, adică la Nistru, ci la Dunăre, și să-i oprească și să-i împiedice să treacă Dunărea […].

Tot ce fac, fac din dragoste pentru creștinătate, ca să nu se verse sângele creștinilor. Din partea turcilor eu nu eram hărțuit cu nedreptăți, ba mi s-a făgăduit că eu și fiul sau moștenitorul meu vom fi păstrați în domnia mea pe vecie. Acum sunt gata să-mi vărs sângele, căci plec la bătaie cu turcii, care sunt mai presus de puterile mele».

Talentul de narator, dublat de dimensiunea moralistă și sapiențială a scrierii, se manifestă plenar în Scrisoarea din 12 septembrie 1595, după bătălia de la Călugăreni, scrisă de Mihai Viteazu către hatmanul polon Stanislav Zolkiawski, castelan de Liov:

„Ioan Mihai, din mila lui Dumnezeu, palatin ereditar al Țării Românești

Strălucite și mărite hatman de câmp, prieten al nostru sincer iubit. Ne-a scris Domnia voastră ca să vă înștiințăm mai sigur despre oștile turcilor.

Deci să știti că ne-am bătut cu turcul, înainte de vreo trei săptămâni în țara noastră la Călugăreni, în care bătălie bunul Dumnezeu ne-a ajutat nouă creștinilor într-un chip minunat. Au fost tăiați mai întâi trei pașale și mai mulți ceauși, dintre care vreo câțiva au fost prinși chiar vii. Am înțeles apoi, de la prizonierii mai proaspeți, că în lupta aceea au căzut 7.000 de turci, iar ceilalți, îngroziți până în suflet, printre care însuși Sinan Pașa, se pregăteau să-și întoarcă pașii spre Dunăre. Adevărat că noi înșine i-am lăsat lui calea sloboda în țara noastră, și asta din pricină că, în vremea aceea, oștirea noastră se împuținase peste socoteli. Când au cunoscut turcii acest lucru, au întins-o spre București.

Și trupele lor sunt acum astfel împărțite: cu Mehmed Pașa la București sunt 10.000, ocupați cu construirea acolo a unei fortărețe. Iar cu Sinan Pașa și Hasan Pașa sunt în jur de 30.000 care, în ziua aceasta, au plecat spre Târgoviște. Întreaga oștire nu trece de 40.000. Luptători abia sunt douăsprezece mii, căci știm sigur că ieniceri abia de sunt o mie două sute, numărându-i și pe recruții agemoglani. De bună seamă că au fost adunați la noi, înainte ca turcii să ajungă la Târgoviște, patru prizonieri, printre care unul era bașceauș. Aceștia, punându-i la chinuri, au fost întrebați: cum se face și de ce s-a ridicat Sinan Pașa și ceilalți împotriva ținuturilor noastre cu trupe militare așa puține? Fiecare dintre ei dădea răspuns asemănător: fără indoială de aceea sunt asa puține trupe, pentru că se nădăjduia pe curând pe ajutorul Hanului tătarilor, așa cum i-a fost trimisă poruncă aspră de la Împăratul turcilor. Însă acesta lipsește până acum. Care lucruri îi dau multă grijă lui Sinan Pașa. Adeseori a cerut ajutoare de la Marele Împărat, însă nimic nu i s-a trimis. Căci oastea cea mare a trebuit să fie trimisă împotriva persanilor, care îi dau de furcă zdravăn…

Apoi, o altă oaste, mai mică, împotriva francilor, care tot așa îi macină cumplit forțele pe mare.Acestea, pe care le socotim sigure, vi le înștiințăm Domniei Voastre și cât mai stăruitor vă rugăm ca pe acestea să le cântăriți în inima voastră și să ne trimiteți cât mai curând ajutoare, nouă creștinilor, căci niciodată nu va fi mai ușor decât de astă dată să putem să-l zdrobim pe vicleanul dușman până la capăt, numai dacă ați voi să ne sprijiniți cu trupe auxiliare.

Eu, firește, cu toate că doresc peste măsură să mă năpustesc iarăși asupra dușmanului, socotesc totuși că trebuie așteptat ajutorul altor creștini. IARĂȘI ȘI IARĂȘI VĂ RUGĂM STĂRUITOR SĂ STINGEȚI FOCUL CARE ARDE PĂRETELE VECINULUI, ÎNAINTE CA EL SĂ VĂ AJUNGĂ PE VOI (s.n.). Asta într-adevăr vă rugăm, înainte de toate, că dacă ați hotărât să ne aduceți ajutoare, ca să fim asigurați de asta cât mai tare și să fie limpede pentru noi voința Domniilor Voastre.

Dat în lagărul de la Dâmbovița la 12 septembrie 1595″

Acest document – capodoperă în miniatură a stilului epic – a fost redactat în limba latină și publicat pentru prima oară în 1925, în Italia, în publicația „Diplomatarium Italicum. Documenti raccolli  negli archivi italiani”.

Stilul epistolar al lui Mihai Viteazu își schimbă și ritmul și expresia, în funcție de destinatar și de momentul redactării. Iată cum “curge” textul scrisorii către Împăratul Rudolf al II-lea al Austriei, trimisă de voievod pe 4 noiembrie 1599, de la Alba Iulia, după victoria împotriva lui Andrei Bathory, de la Șelimbăr:

„Și-a răzbunat, în sfârșit, odată, Măria Ta, jignirile de atâtea ori aduse, nu știu de ardeleni sau de craii lor, Măriei Tale și întregii Case de Austria, prin mine, la 28 ale lunii trecute, cu fierul, căci cardinalul Bathory mi-a ieșit înainte în pădurile Sibiului, în câmp cu toate rândurile țării, mai ales cu oaste de strânsura și țărănească, neavând oaste cu plată. Și, pentru că, după ce prea-luminatul domn nunțiu al Papei a stăruit îndeajuns, și de prisos, pentru pace între cele două tabere acum gata de luptă, el n-a vrut cu niciun chip să plece din țară, deși era prinț intrat fără drept, și să se dea în lături înaintea dreptului Măriei Tale, ci se lăuda că va cerca norocul cu armele.

Ci eu, cu credință în Dumnezeu, cel mai mare răzbunător al călcării de jurământ, și răzimat pe dreptatea Măriei Tale, m-am luat la luptă cu el. Și acela, despoiat de toată tăbara lui, a fost pus pe fugă de mine, cu toată oastea lui, nu fără mare durere a sufletului meu pentru risipa sângelui vărsat de câteva mii de creștini, căzuți de amândouă părțile. Astfel, la 1-iu noiemvrie, în ziua Tuturor Sfinților, am luat în stăpanire ca biruitor Bălgradul, Scaunul Crailor Ardealului.

Acestea am voit să le dau de știre Măriei Tale, prin chiar ștafeta mea; celelalte le voi face cunoscut Măriei Tale mai pe larg cu supunere în curând, prin niște fruntași ai Ardealului și Țării Românești. Dumnezeu să te ție mulți ani pe Măria Ta biruitor în fericire.


În Bălgrad, 4 noiemvrie, anul Domnului 1599.
Al Măriei Tale șerb,
Mihail Voevod”

Pentru a încheia ciclul “jurnalului de front” al lui Mihai Viteazu – căci toate aceste scrisori se constituie într-un veritabil memorial de război al proiectului de țară – voi cita și un fragment din scrisoarea adresată consilierilor imperiali pe 20 mai 1600 (se împlinesc, iată, luna aceasta, 413 ani de la acel eveniment), după alungarea lui Ieremia Movilă de pe tronul Moldovei:

 „Gonind din Scaun pe Ieremia-Vodă și luând țara în stăpânire, am crezut că trebuie să iau și rămășițele războiului, și l-am urmărit pe Ieremia acela cu armele până la hotarul Podoliei. Și, prinzându-l din cale în fuga lui, am bătut oștile cu omor mare. El însuși și-a căutat mântuire în fugă, împreună cu Sigismund Bathory, trecând apa Nistrului.

Acuma, deci, îndeplinind aceste lucruri cu noroc, cu ajutorul lui Dumnezeu, și săvârșind cu ostenelile mele ce trebuia pentru mântuirea Creștinătății, avem țara aceasta toată supt puterea Măriei Sale. Acuma numai de atâta ne ținem ca, împărțind pretutindeni oștile noastre să silim pe locuitori la supunere. Și nu vom mai zăbovi aici multă vreme, ci ne vom întoarce îndată în Ardeal pentru a pune la cale celelalte lucruri, și ne și găsim pe drum.

De aceea am voit să vă aduc la cunoștință acestea Domniilor Voastre, ca să înțelegeți că nu lăsăm la o parte nimic din ce privește mântuirea și înaintarea foloaselor Creștinătății. Altfel dorim să fiți Domniile Voastre sănătoși.


Din tabăra noastră la hotarele Moldovei,

lânga cetatea Hotinului, pe apa Nistrului,

20 mai 1600″

Aceasta era “pohta ce-a pohtit-o” Mihai Viteazu, căci acel moment marca împlinirea angajamentului sacru făcut în fața oștirii, în noiembrie 1594, după uciderea cămătarilor și alungarea gărzilor turcești peste Dunăre: “Mă liberez în fața lui Dumnezeu și a voastră de toate îndatoririle și închinăciunile de până acum. O viață avem, români, și o cinste; deșteptați-vă, că am dormit destul”.

Momentul cel mai tragic al acestui epistolar însângerat, asupra căruia ar trebui să ne aplecăm cu mare respect, dacă nu cu pioșenie, a fost memoriul adresat marelui Duce de Toscana, Ferdinando I de Medici, la 3 februarie 1601, cu exact șase luni înainte de marea trădare de la Turda (9 august 1601). Memoriul a fost dictat în românește și transcris ulterior în italiană. Documentul a fost descoperit în Arhivele Florenței și publicat în original de istoricul italian Angelo Pernice în 1925, cu mențiunea «scritta dal voevoda Michele I il Bravo». Este un bilanț tragic al propriului destin, sfâșietor ca expresie și memorabil ca mesaj:

„… Și eu, în această luptă, primii de la un turc o suliță în piept, pe care o smulsei și o rupsei cu mâinile mele (referința era la bătălia de la Vidin din 1598 n.n.). Acum, oricine poate vedea câtă muncă și osteneală am îndurat șapte ani de-a rândul și câtă slujbă am făcut creștinătății, căci am luat de la turci 100 de tunuri și am ocârmuit trei țări: Țara Românească, Transilvania și Moldova; și am adus Măriei Sale Împăratului 200 de mii de oameni de lupta, pedestrași și călări, cu care am fost totdeauna gata să slujesc Măriei Sale.

Am fost îndemnat de o râvnă lăuntrică să fac fapte care să se înalțe întru lauda lui Dumnezeu, în slujba creștinătății, iar la urmă să pună capăt cu cinste ostenelilor mele și să ne aducă un nume veșnic după moarte. Am ajuns la acest sfârșit, pierzând toate lucrurile ce le câștigasem din zilele tinereții până la bătrânețe, și țări, și averi, și soție, și copii. Și dacă le-aș fi pierdut din cauza vrăjmașilor, sau dacă mi-ar fi fost luate de vrăjmaș, nu m-ar durea atât cât mă doare, fiindcă au fost făptuite de aceia de la care așteptam ajutor și razim.

Dar Dumnezeu le vede.

În vremea aceasta, oricine poate vedea că n-am cruțat nici cheltuieli, nici osteneală, nici sânge, nici propria-mi viață, ci am purtat războiul așa de multă vreme singur, cu sabia în mână însumi, fără să am nici fortărețe, nici castele, nici orașe, nici cel puțin o casă de piatră unde să mă retrag, ci abia una singură pentru locuință.
Și fiind din țări așa de îndepărtate și necunoscute, nu am pregetat să mă alătur cu puterile mele și cu cheltuieli uriașe la creștinătate, nefiind cunoscut de nimeni, și nici nu le-am făcut silit de cineva, ci, ca să am și eu un loc și un nume în creștinătate, am parasit toate celalte prietenii ce le aveam.

Astfel, rog toată creștinătatea să-mi stea într-ajutor, căci am pierdut tot, și țări, și bogății, și soție, și copilași și, în sfârșit, tot ce am avut pe lume.”

 

Autor: Miron Manega

17.05.2013

,

Aspecte de la manevrele, exercițiile și aplicațiile Armatei Române din ultima perioadă (2013) undeva în România…  Au fost angrenate forte din multiple arme – brigăzi mecanizate, aeropurtate, infanterie, aviatie militara, artilerie, forțe speciale / cercetare diversiune, vânători de munte, poliție militară, transmisiuni. O parte din aplicații și exercitii se află înca în plină desfășurare.

Brigăzi Mecanizate…

7914_262397113899546_248844257_n

7802_262748193864438_317189236_n

998927_286986034773987_1586350042_n

1001039_262748003864457_253216918_n

1003749_286985841440673_1331281072_n

419069_262398323899425_1587247134_n

577295_560457403991861_1608533832_n

295529_262396483899609_653022380_n

Infanterie, forțe speciale / cercetare diversiune, vânători de munte

942287_176149225877670_1953990969_n

452_262396507232940_2143956844_n

554063_282686098537314_1035457705_n

1002385_272778259528098_370740018_n

970084_272778369528087_1041507488_n

947228_272778256194765_551682582_n

971319_176149739210952_561078784_n

972006_523783127659289_1701682762_n

969974_176149095877683_1746933045_n

969599_176148885877704_1429145898_n

1209022_286630428142881_784432830_n

1150772_286630501476207_827220387_n

Artilerie

1003091_274373719368552_2050049742_n

944237_274373549368569_1901602472_n

Trupe aeropurtate, aviație militară

555264_276932902445967_696212273_n

21385_275371839268740_710788861_n

45453_276559809149943_656911250_n

1069276_276559839149940_390157258_n

998541_276932799112644_1982815498_n

995749_276932842445973_813691554_n

1011967_275371835935407_559275014_n

1069128_275371802602077_689978486_n

1044066_276932795779311_1621190426_n

Exerciții demonstrative ale Poliției Militare

971857_531470516890550_497584690_n

922822_531469693557299_59397889_n

Surse: exclusiv R.B.N.Press via M.Ap.N

,

SUNT POATE ULTIMELE MARTURII, ALE CELOR CARE AU INCEPUT SA NE PARASEASCA, ASUPRA CRIMELOR SI  BARBARIILOR SAVARSITE DE UNGURI (Armata hortista  impreuna cu localnici unguri) IN ARDEALUL DE NORD SUB OCUPATIA LOR IN URMA ULTIMULUI DICTAT DE LA VIENA.

Cum se poate avea incredere in asemenea „OAMENI” pentru a le acorda autonomie teritoriala. Ganditi-va la ce viata ii asteapta pe romanii din judetele HARGHITA, COVASNA SI MURES, daca acestia sunt lasati sa-si faca STAT in STAT si sa se razbune din nou pe romani.

DOCUMENTARUL ARE LA BAZA UN MATERIAL FILMAT CU SPRIJINUL MORAL SI FINANCIAR AL FEDERATIEI NATIONALE A ROMANILOR PERSECUTATI ETNIC „PRO MEMORIA 1940-1945” fapt pentru care suntem mandri si satisfacuti.

AUTOAREA FILMULUI este STUDENTA (pe atunci) MANUELA MORAR – careia nu avem cuvinte sa-i multumim si care merita toata admiratia noastra si a urmasilor nostri.

MULTUMIM DISTINSULUI JURNALIST RONCEA CARE A POSTAT MATERIALUL PE INTERNET FACANDU-L ASTFEL SA CIRCULE IN LUMEA INTREAGA .

Acest material si alte date despre activitatea Federatiei noastre pot fi vizionate si pe saitul MUZEULUI NATIONAL AL REFUGIATILOR DE LA MURESENII DE CAMPIE.

,

Cotidianul francez „Le Monde“ a scris, recent, despre formațiunea Jobbik, care „s-a transformat într-un avocat al minorităților maghiare din țările vecine, în special al celor 1,2 milioane de români de etnie maghiară“.

În articolul scris de către jurnaliștii francezi se spune că relațiile diplomatice dintre Ungaria și România sunt supuse unui test, în urma declarațiilor făcute de liderul extremist maghiar, afirmații care „au stârnit furia la București“.

Jobbik, formațiune „antisemită, ultranaționalistă, anticapitalistă, mișcarea tineretului radical ungar s-a transformat în partid politic în 2003. De atunci, a cucerit un loc important, obținând 16,6% dintre voturi la legislativele din 2010“, se arată în material.

Ungaria-Mare

„Nu facem altceva decât să ne apărăm rasa și nația, valorile și drepturile acesteia“, ar fi spus Vona Gabor, liderul formațiunii.

Tensiunile dintre cele două state intervin, arată cotidianul francez, într-o perioadă în care România „se află în plină reformă administrativă“, așadar declarațiile venite din partea Ungariei „au încins spiritele în Transilvania“.

„Visul revenirii la o Ungarie Mare începe să încingă spiritele în Transilvania, regiune care a fost mult timp în centrul discordiei dintre București și Budapesta. Parte integrantă a Imperiului Austro-Ungar, dar în care românii sunt majoritari, Transilvania a fost integrată în România în 1918, la sfârșitul Primului Război Mondial.

După înlăturarea dictaturilor comuniste în Europa Centrală și de Est, în 1989, Bucureștiul și Budapesta au avut probleme în a se înțelege pe tema minorității ungare din Transilvania“, explică jurnaliștii cotidianului francez.

Pe de altă parte, integrarea celor două state în Uniunea Europeană calmase, într-o perioadă, spiritele, mai scriu jurnaliștii francezi.

„Jobbik promite, însă, să schimbe“ asta, conchide „Le Monde“.

Sursa: Cer si Pamant Romanesc

,

Iar 80
iar80_08

IAR 80

La intrarea României în război împotriva URSS, la 22 iunie 1941, ca aliată a Germaniei, aviația militară română avea în serviciu 621 de avioane. Henschel Hs-129, Messerschmidt 109, SM-79, Junkers 87, IAR-80 au fost cele mai bune avioane din dotarea aviației române.

  • La intrarea României în război împotriva URSS, la 22 iunie 1941, ca aliată a Germaniei, aviația militară română avea în serviciu 621 de avioane. Henschel Hs-129, Messerschmidt 109, SM-79, Junkers 87, IAR-80 au fost cele mai bune avioane din dotarea aviației române.
  • Pe frontul de Est a acționat Gruparea Aeriană de Luptă cu 253 de avioane de vânătoare, recunoaștere și bombardament.
  • Până la Odessa, aeronautica militară română a obținut 661 de victorii aeriene. Aviația militară română a luptat pe frontul de est până la 22 august 1944, participând la marile bătălii de la Stalingrad sau de pe fronturile din Crimeea și Ucraina.
  • Aviația română a obținut între anii 1941-1944 un număr de 2000 victorii aeriene.
  • Printer cei mai buni piloți români s-au numărat: căpitanul Constantin Cantacuzino – 68 de victorii, căpitanul Alexandru Șerbănescu a doborât 60 de avioane inamice, locotenentul Tudor Greceanu 42 de victorii, sublocotenentul Ioan Dicezare 40 de victorii, etc.
  • După 23 august 1944 când România a trecut de partea Națiunilor Unite, aviația militară reorganizată în Corpul Aerian Român comandat de generalul Emanoil Ionescu (8 septembrie 1944-11 martie 1945) și generalul Traian Burduloiu (12 martie – 12 mai 1945) a contribuit la eliberarea nord-vestului țării, a Ungariei și Cehoslovaciei.
  • Pe frontul de Vest, aviația română a participat la misiuni cu 415 avioane din care au fost pierdute 176, pierderile Corpului Aerian Român și al formațiilor auxiliare și de spate s-au ridicat la 729 de oameni.
  • Corpul Aerian Român a executat în intervalul 23 august 1944 – 12 mai 1945, un număr de 4200 misiuni de luptă la inamic, cu 8300 ieșiri avion, în 11000 ore de zbor.
  • În timpul acestor misiuni, aviatorii au lansat 1360 tone de bombe, distrugând 126 de avioane inamice (germane și maghiare).
  • În total, între anii 1941-1945, aviația română a pierdut 2000 de aviatori, observatori, mecanici de avioane și militari din trupele auxiliare.

 

Sursa: historia.ro

 

Lista Așilor aviației române din cel de al Doilea Război Mondial

 

Grad Nume Victorii
omologate
Victorii
probabile
Cpt.

Constantin Cantacuzino („Bâzu”)

56 12
Cpt.

Alexandru Șerbănescu

47 8
Lt.

Tudor Greceanu

42
Cpt.

Ioan Dicezare

40
Of. ec. cl. III

Ioan Milu

30 15 (?)
Slt.

Constantin Rozariu

27
Adj.

Ion Mucenica

22
Adj.

Cristea Chirvăsuță

20
Adj.

Constantin Lungulescu

19
Lt.

Vasile Gavriliu

16 3
Cpt.

Dan Vizanti

15
Adj.

Tiberiu Vinca

13
Of. ec. cl. III

Ioan Maga

13
Adj.

Ioan Mălăcescu

11
Adj.

Teodor Zăbavă

11
Lt.

Ion Dobran

10
Lt.

Nicolae Polizu-Micșunești

10
Adj.

Dumitru Ilie

10
Cpt.

Gheorghe Popescu Ciocănel

9
Adj.

Ștefan Greceanu

9
Adj.

Gheorghe Cocebaș

9
Adj.

Andrei Rădulescu

9
Cpt.

Dan Scurtu

8
Adj.

Traian Dârjan

8

Eugen Cameceanu

8

Mihai Mihordea

8
Adj.

Ioan Panaite

8
Adj.

Iosif Moraru

7

Parsifal Ștefănescu

7
Adj.

Constantin Pomuț

7
Slt.

Liviu Mureșan

7
Cpt.

Horia Agarici

6
Lt.

Florin Alexiu

6

Constantin Ursachi

6

Ioan Vornica

6
Lt.

Radu Reinek

6

Gheorghe Țuțuianu

6
Adj.

Aurel Tifrea

5
Adj.

Constantin Popescu

5
Adj.

Constantin Nicoară

5
Adj. stag.

Petre Cordescu

5
Lt.

Hariton Dușescu

5
Slt.

Vintilă Brătianu

5
Adj. șef

Nicolae Burileanu

5
Adj.

Laurențiu Cătană

5
Slt.

Erich Selei

5
Slt.

Gheorghe Cristea

5
Lt.

Mircea Dumitrescu

5

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press