ROMÂNIA BREAKING NEWS

Să vorbim un pic despre ideologiile politice… Marxism, marxism cultural, neomarxism, post-marxism, liberalism, conservatorism…

Să vorbim un pic despre ideologiile politice… Marxism, marxism cultural, neomarxism, post-marxism, liberalism, conservatorism…

Ne-am propus să vorbim despre ideologiile politice- marxism, marxism cultural, neomarxism, post-marxism, liberalism, conservatorism dar și despre altele.

Există un melanj conceptual în problematica ideologică, inclusiv atunci când inspectăm ideologiile periferice. Abordarea morfologică distinge ideologii totale (thiсk-centered) și fragmentare (thin-centered) [Freeden M. 1998. Is nationalism a distinct ideology. — Political studies. — Oxford: Blackwell Publishers: 756].

Sistemul multipartidismului și dezbaterea coalițiilor într-un areal public, așa precum ne relevă Freeden, crează o percepție și o cunoaștere sporită în societate în ceea ce privește diversitatea ideologică. Partidele politice devin niște recipiente și, totodată, distribuitori ale ideologiilor. Delimitarea lor internă și acțiunile lor pentru putere- alegeri, lobby- „posedă un efect imediat asupra morfologiei ideologiilor „oficiale”, sporind sau reducând (contracting) distribuția accentelor în programele, pe care acestea și le propun”.

Conflictele ideologice actuale se focusează pe câteva tendințe:

Marxismul, care decurge din studiile socio-politico-economice ale fondatorilor doctrinei elaborate de K.Marx şi F.Engels şi care se formulează pe câteva paliere teoretico-ideologice și dispun de un corpus doctrinar deja arhicunoscut.

Trebuie să precizăm că între marxism și „marxismul cultural” nu există un ceva comun, poate doar viziunea care abordează societatea post-burgheză. Adepții acestui nou marxism se ghidează de o repulsie față de civilizația burgheză a creștinismului, nicidecum de materialismul istoric. Eroarea celora care văd o tranziție – de la o poziție la alta- constă în faptul că ei confundă conținutul cu personajele. Spre exemplu, Bella Abzug, care a crescut într-o familie de evrei ruși radicali, și-a început cariera politică ca o comunistă înverșunată care critica guvernul american pentru că oferea arme Angliei în perioada pactului soviet-nazist. Ulterior, Abzug a devenit o adeptă fanatică a mișcării feministe, iar la sfârșitul vieții sale și-a concentrate energia în scopul apărării drepturilor homosexualilor. Abzug se recomanda ca fiind rebelă, dar în Congres și în afara acestuia, ea se poziționa ca fiind de stânga și surprinde prin enunțurile sale că feminismul și apărarea drepturilor homosexualilor se revendică din marxism și stalinism. Convingerile ei pot fi decodificate ca exprimând un egou marginal, indus într-o cultură străină, dușmănoasă. În contrast cu Abzug, Marx și Lenin chiar dacă nu adorau burghezia și capitalismul, nu acuzau societatea capitalistă că încalcă drepturile homosexualilor sau că discriminează femeile și nu acordă atenție mișcării feminist (Paul Edward Gottfried, „The strange death of marxism”, p.25).

De ce „marxismul cultural” a prins teren în SUA? Pentru că în SUA cercetarea academică asupra identităților autoritarismului și totalitarismului a reprezentat un reper și ulterior s-a exprimat în teoria „rasei”. Actualmente, asistăm la un război cultural care se manifestă în America. Se consideră că tânărul Marx era pasionat de Hegel și se considera un hegelian, stabilind un liant în dezvoltarea ontologică, ideatică și istorică, mai mult fiind preocupat de analiza opresiunii economice.

În anii 1950-1960 trebuie să menționăm apariția mișcărilor comuniste din Europa Occidentală care revendică neomarxismul. Aici, încadrăm și unele partide socialiste precum ar fi cel din Franța, cu F.Mitterand în frunte, care se abține să condamne regimul represiv din Uniunea Sovietică și îl condamnă public pe Alexandr Soljenițân și alți disidenți politici. În această perioadă bătălia intelectuală și politică era orientată împotriva imperialismului, o temă care invoca contracararea unei alianțe între Europa și America în „războiul rece”. Marșul „cruciat” împotriva americanismului răspundea necesităților teoretice și practice și explica – de ce capitalismul continue să înflorească, chiar dacă potrivit teoriei acesta poate să producă exclusiv sclavie economică.

În anii 1980 apare curentul post-marxist pe care și-l asumă partidele comuniste din Occident.

Un alt curent care este revendicat de anumite mișcări este cel al conservatorismului sau neo-conservatorismului. Acesta este revendicat de neoliberali sau chiar de mișcările naționaliste, xenofobe sau radicale. Conservatorismul clasic dispune de multiple curente. Conservatorismul este revendicat inclusiv de mișcările sociale sau religios-politice. Fundamentat pe catolicismul social, nu este unica doctrină ce se comportă așa.

Jacques Cousteau descrie în una din cărțile sale apariția avangardismului în Franța ca un fenomen marginal, comunist, muncitoresc, care denaturează cultura franceză prin slogane ieftine considerate ca fiind valori. El critică un atare gust estetic care cuprinde tendințele non-valorii de-a substitui adevăratele valori. Este adevărat că Cousteau a fost calificat într-o anumită perioadă ca fiind antisemit sau asasin de vietăți acvatice. Ulterior, toată această poveste se dezumflă, se sting,  chiar dacă a intrat în malaxorul etichetărilor și calomniilor publice.

În anul 1988 ilustrul antropolog Claude Levi Strausse îl recomandă pe Cousteau ca fiind un remarcabil oceanograf, cineast și scriitor Academiei Franței.

Utilizarea conceptelor de guverne liberale sau socialiste, de oricare alt tip țin de programele politice pe care acestea le oferă pentru a pătrunde la putere.

Indiscutabil, actualmente, parcursul științific al politicii a evoluat și a modificat întrucâtva evidența distinctivă în cazul termenilor, în special în arealul occidental.

Apariţia liberalismului trebuie evaluată odată cu nașterea industrializării, fiind într-un contact continuu, inclusiv în societatea postindustrială. Ca fenomen social se identifică cu Revoluţia Franceză şi ale aspirațiilor sale ideologice care revendică gândirea umanistă.

În Statele Unite vom descoperi mai multe curente proto-liberale sau neoliberale, de la libertarieni, neoliberali sau liberalii bunăstării sociale, etc.

Astăzi unii revendică o falsă problemă a lipsei unui pluralism politic în societatea americană. În Statele Unite există numeroase partide politice care se manifestă plenar, sunt înglobate în familia celor două mari partide- democrat și republican, unde vom identifica inclusiv dimensiunea ecologică, libertariană, conservatorismul, naționalismul, social-democrația, socialismul iluminat etc. Există partide politice care sunt preocupate exclusiv de atragerea și acumularea de fonduri bănești pentru campaniile electorale.

În cele din urmă, observăm că astăzi analistul politic sau însuși politicianul din Europa Centrală și de Est invocă curente politice, fără a dispune de o cunoaștere a ideologiilor politice. Unii formatori politici și politicieni aplică etichete de tipul „neomarxism”, care exista în anii 1950-1960, pentru că ulterior cercetarea academică ne vorbește despre post-marxism. Inducem publicul în eroare și stabilim falsul în mentalul colectiv.

Un alt aspect ține de Biserică și unde o încadrăm ca fenomen social. Fără îndoială, actualitatea ne relevă faptul că suntem supuși unor războaie culturale- oameni albi versus oameni de culoare. În acest registru a războiului civilizațiilor se regăsesc și religiile/ confesiunile. Pentru că creștinii ortodocși vor condamna „inchiziția” catolicismului uitând cum Împăratul Constantin i-a masacrat pe creștinii gnostici sau cum sub stindardul „apostolismului creștin” au fost inventate războaie și nu menționăm exclusiv Rusia Imperială sau Rusia de astăzi. Biserica Ortodoxă Rusă este percepută de experții ruși și străin ca o mare corporație, care achită taxe și impozite dar are acces la activele diverselor companii importante ale statului. Putem percepe și Biserica Ortodoxă Română ca fiind o corporație cu fabricile, imensele terenuri agrare și afaceri în diverse domenii. În comparație cu bisericile ortodoxe, spre exemplu Vaticanul a provocat o „igenizare” al sistemului axiologic identificându-i pe homosexuali, pedofili și i-au supus oprobiului public. În Federația Rusă călugărul Andrei Kuraev a publicat o lungă listă cu fețe bisericești și înalți ierarhi care au comis păcate abominabile.

Apropos, în istoria vieții lui Karl Marx cercetătorii competenți ne spun că el nu trebuie perceput ca un autor care a produs o știință, ci exclusiv o ideologie, pentru că viziunea lui Marx nu a fost validată de nici un cercetător științific de renume. Este adevărat că Marx a expediat o anchetă sociologică care cuprindea 13 întrebări și trebuia să fie evaluată de 13 persoane cu autoritate. Niciuna nu i-a răspuns, nici măcar Blavatskaya, așa că cercetătorii marxismului consideră că abordările lui Marx trebuie privite din perspectiva ideologiei.

Incontestabil, Cultura strategică și consolidarea societăților se setează o platformă ideologică orientată să abordeze tipologia identității naționale. Tipurile de identitate națională (civică, etnoculturală și imperială) sunt cel mai des avansate în documentele program (statute, programe, platforme, manifeste) ale partidelor politice din diferite țări. Cele mai multe cercetări efectuate au avut la bază analiza de conținut și totodată analiza tradițională a textelor care au relevat preocupările elitelor politice pentru anumite modele de identitate națională.

În anii 70 din secolul XX, sub influența acutizării conflictelor sociale din Occident adepții concepției de „de-ideologizare”, care asigura inevitabilul „apus”, ”sfârșitul” ideologiilor, și-au revizuit viziunile lor asupra perspectivei fenomenului ideologiei. Ei au elaborat concepția de „reideologizare”, care reieșea din același postulat, ca și concepția „de-ideologizării”, că ideologia și știința sunt incompatibile, una cu alta, dar afirmau că rolul sporit al științei se datorează ideilor sociale care sunt exprimate în lumea contemporană. Unul din motivele  care au servit apariției concepției „reideologizării” a constat în necesitatea de contracara ideologia comunistă. În prezent există câteva versiuni ale reideologizării. Varianta liberală este orientată spre crearea ideologiei „globale”, „universale” ca bază a unei unități planetare, ca o resursă de contracarare a ideologiilor care revendică confruntarea. În schimb, neoconservatorii militează pentru „renașterea spiritului” și fac apel la o reîntoarcere către tradițiile uitate, restabilirea valorilor pierdute. Varianta stângii radicale pune accentul pe forme alternative ale conștiinței și tind să identifice căi alternative pentru dezvoltarea socială.

Evident, astăzi există o dispută între istoricism cu modernism. Unii încă se întreabă: ce reprezintă democrația?

Observăm că societatea a intrat în malaxorul celor patru mituri referențiale: mitul vârstei de aur, mitul salvatorului, mitul complotului și mitul progresului.

Barres ne vorbea: „chiar dacă Patria nu este corectă, noi trebuie să fim alături de ea”.

OCTAVIAN SERGENTU

Opiniile exprimate în aceast articol aparţin autorului şi nu reflectă neapărat poziţia portalului de presă romaniabreakingnews.ro, cu excepția celor publicate direct pe contul de autor al Redacţiei ROMÂNIA BREAKING NEWS. Responsabilitatea juridică a informațiilor publicate revine în întregime autorului. Persoanele juridice și fizice menționate în articol care consideră că prin cele publicate le-au fost lezate drepturile și imaginea publică în mod nejustificat, au posibilitatea de a se apăra prin solicitarea dreptului la replică la adresa de email: replica [at] romaniabreakingnews.ro Preluarea articolelor de pe romaniabreakingnews.ro se poate realizeaza în limita maximă a 500 de semne. În mod obligatoriu, trebuie citată sursa și autorul informației cu indicarea și linkul direct către sursă. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile unui acord încheiat cu Redacția ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press.

Părerea dumneavoastră contează! Scrieți mai jos comentariul: