ROMÂNIA BREAKING NEWS

Analiza unui element cheie al războiului informațional. De ce FAKE NEWS-ul este mai credibil decât realitatea?

Analiza unui element cheie al războiului informațional. De ce FAKE NEWS-ul este mai credibil decât realitatea?

,,Internetul a democratizat lumea, dar efectele secundare ale acestei ,,democratizări” consta, tocmai, in  succesul știrilor false și al campaniilor de dezinformare organizate”, susține europarlamentarul polonez Michał Boni într-un interviu pentru EURACTIV Polonia.

(Michał Boni este fost ministru al digitalizării în Polonia, astăzi deputat în Comisia UE pentru libertăți civile, justiție şi afaceri interne (LIBE), implicat în dezbaterea europeană cu privire la modul de combatere a știrilor false şi a discursului de ură (rasial)).

O dezbatere, tot mai frecventă, este pe ,,ordinea de zi” a comunităţii europene: ,,Este, oare, posibil să câștigi ,,războiul” cu știrile false – fake news – şi dezinformarea organizată?

Răspunsul reflex este: trebuie să-l câștigăm. Dar, cum? …

Deja, lucrurile au devenit, mult, prea complicate.

Stirea falsă este un fenomen multidimensional.  În primul rând, este un fenomen online. Esenţa sa constă în viteza de transmitere a informațiilor. În decurs de un minut, milioane de oameni pot citi despre ceva care nu este adevărat, care distorsionează (uneori grav) înțelegerea realității. O altă dimensiune a știrilor false este că ele constituie un element al războiului informațional.

În contextul războiului hibrid, hacking-ul unui sistem nu este mai puțin important decât raidurile militare actuale. Puteţi distruge resursele oricărei țări prin blocarea practică a sistemului său energetic. Cu aceasta, dezinformarea devine o armă. Tot mai des auzim despre ,,inarmarea” – sinonim cu ,,militarizarea” informațiilor, cu sensul de ,,armă de luptă”.

De exemplu, Rusia răspândește stiri ,,fabricate” pentru a dezinforma întreaga Europă despre Ucraina. Tot mai frecvent, politicieni (re)cunoscuți folosesc declarații ,,fake”, ca argumente reale, atunci când iau decizii politice.

Aşadar, știrile false virusează tot mai mult mediul politic european. Dar, după cum știm, nu este vorba doar de o problemă europeană sau numai a Ucrainei. Numai este un secret ca Rusia influenţează ,,semnificativ” rezultatele unor alegeri sau ale unor referendumuri. În prezent, chiar şi guvernul spaniol, de la Madrid, subliniază că o mare parte a campaniei de informare în jurul referendumului catalan a fost condusă de pe teritoriul Rusiei.

Si încă o dimensiune a știrilor false este dată de mediul politic, cu scopul de a le folosi ca elemente de război, de luptă, tocmai prin ,,intermediul” populismului, un ,,instrument util”, care se bazează pe promisiuni deşarte (,,fără număr, / fără număr”…), adică tot un fel de ,,ştiri false”, ca doar nu-i costă nimic pe ,,răspândaci”.

Tocmai, în asta constă esenţa populismului! Stiri false, promisiuni fără acoperire! …

Astăzi, tehnologiile avansate îşi pot permite, aproape, orice.

Acum, în era digitală, odată cu abundenţa platformelor media sociale, informaţiile au devenit prolifice. Știrile şi rapoartele sunt accesibile cu un singur click. Provocarea pentru mass-media şi comunicare rămâne în atenția utilizatorilor. Știrile false și dezinformarea afectează campaniile politice, social media şi comunicarea – în general -, precum şi viața cotidiană a oamenilor și modul în care citesc știrile și le receptează.

Comisia Europeană a lansat – cu ocazia unei conferințe europeane pe tema nivelurilor de știri false (13-14 noiembrie – a.c.) de către DG CONNECT, o consultare publică privind ,,știrile false și dezinformarea online” şi a înființat un grup de experți la nivel înalt, reprezentând mediul academic, platformele online, mass-media și organizații ale societății civile. Rezultatele conferinței au fost uimitoare. Știrile false sunt transmise viral, deoarece, se stie că fac apel la emoţii, furie, indignare si deliberat sunt ,,utilizate” impotriva  informațiilor adevărate, verificate.

Stirile false, nu funcționează într-un vid: ele acționează sub impulsul temerilor și a furiei.

Acesta este motivul pentru care media și companiile propun instrumente pentru a verifica facturile, pentru a îmbunătăți abilitățile mediatice și de a lucra înpreuna cu mass-media pentru a contracara informațiile false. Mariya Gabriel, comisar UE, responsabil pentru economia digitală și societate, a declarat în discursul său introductiv: ,,În centrul acțiunii mele se află apărarea dreptului cetățenilor la informație de calitate, care este o piatră de temelie a democrațiilor noastre. Vreau să fac o discuție deschisă și largă despre știrile false pentru a aborda acest fenomen complex, pentru a depăși provocările care ne așteaptă.”

Stirile false arată precum o formă de manipulare, o distorsionare a realității, prin declarații false și fapte care înșeală buna credinţă. Ele pot fi făcute – în unele cazuri -, sistematic, pornind de la zero şi pentru a crea perturbări, neîncredere și instabilitate.

E grav faptul, că informațiile greșite pot duce la cercetări sau la studii greșite și, în cele din urmă, la interpretări şi decizii greşite. Un exemplu elocvent este oferit de razboiul declanşat in Irak (2003) – şi aprobat de ONU, pe baza unor informaţii ,,top secret/high level”, despre existenţa unor depozite de arme de distrugere în masă, care ameninţau ,,pacea lumii”. Ulterior s-a declarat oficial ca A FOST o eroare, dar nerecunoscută şi asumată ca intenţie vădită, prin ,,dezinformare”. Toate războaiele secolului XX au fost iniţiate prin ,,provocări” fake, cele mai renumite fiind: atentatul de la Sarajevo, invadarea Poloniei, atacul de la Pearl Harbour, etc.

Declaraţiile/faptele false sunt răspândite printr-o serie de ,,roboţi și amplificatori” dincolo de orice control sau reglementări. Ca impact, ele reuşesc să provoace destule ,,controverse” cu privire la instituţii, persoane publice/private, amintiri colective, istorie şi fapte sau evenimente deosebite. Dar, mai presus de toate, ele pot pune în pericol stabilitatea, instituţiile şi securitatea.

„Lupta împotriva știrilor false este cam ca o vânătoare de-a pisica și șoarecii: autoritățile de reglementare sunt pisicile, dar există o mulțime de șoareci pe acolo”, a  spus un expert de la Universitatea Oxford, la conferinţa mentionată mai sus, în text.

Utilizatorii s-au (cam) obișnuit cu răspândirea știrilor false și, ca urmare, uneori nu mai știu (in) ce să (mai) creadă. Aceasta situaţie determina, din ce în ce mai mult, necesitatea unor măsuri de contracarare a știrilor false și se impune, de asemenea, crearea unui ,,instrument” de cooperare între părțile interesate, inclusiv autoritățile de reglementare, sistemele educaționale și platformele sociale.

Cel mai important fapt ar fi că atât editorii cât și platformele să recunoască şi să-şi asume – responsabilitatea pentru conținut.  Trebuiesc create instrumente eficiente pentru contracararea știrilor false care ,,călătoresc” din ce în ce mai rapid. Acest lucru poate însemna, de exemplu, că investiţii sporite în resurse şi în personal vor consolida calitatea jurnalismului, de exemplu.  Dar ce facem cu restul!?

,,Anonymus” anonimi, medii ,,dezinteresate” şi populişti fără frontiere.

Edelman Trust Barometer scoate în evidență faptul că încrederea în toate cele patru instituții: mediul de afaceri, guvern, ONG-uri și mass-media, a scăzut (în linii mari) în 2017 până la un punct care nu s-a mai observat în ultimii zece ani. Deci, se poate sesiza existenţa unei legături clare, strânse, între ,,invazia” știrilor false, proliferarea informațiilor și creșterea neîncrederii și nemulțumirii, principalii factori care dau naștere ,,zvonurilor”.

În urma evoluțiilor din Europa de Est și din Catalonia, miniștrii afacerilor externe din UE au promis să aloce mai multe resurse pentru a combate ,,interferențele străine” în Europa, în special din partea actorilor ruşi.

Acest context generat alte dezbateri, au apărut ,,alte ştiri”, cu un cuvânt-cheie: cenzură sau cenzura profilactică, aceasta nefiind o asociere prea bună.

Totuşi, se recomandă a nu se folosi aceşti termeni, căci, oricum, pe Internet, acest lucru este imposibil. Textele apar şi dispar dintr-un click. Facebook este folosit de peste două miliarde de oameni, iar numărul utilizatorilor creşte neîncetat. Prin urmare, nu ar trebui să se facă prea mult caz de cenzură, ci mai degrabă, ar trebui o reacţie rapidă de eliminare a minciunilor și a neadevărurilor printr-un așa-zis model de ,,notează şi elimină„.

Pentru a evita neregulile, se discută (şi) despre un mecanism de ,,contra-notare”, prin care, dacă un administrator îndepărtează informațiile veridice, se poate invoca și restaura acest lucru. Dar, s-ar putea începe cu punerea în aplicare a procedurii ,,notează şi elimină” asupra lucrurilor evident ilegale, cum ar fi de exemplu conținuturile rasiste.

Un tip de ,,presiune” s-a ,,implementat” în Germania, prin introducerea unor penalități de la 5 la 50 de milioane de euro pentru operatorii care nu elimină continuturile rasiste (de ură) și dezinformarea în termen de 24 de ore, chiar si mai repede.

In acest context, unii, îşi pun întreabarea: De ce (se) mai publică Charlie Hebdo?

Poate pare paradoxal, dar toată lumea este în continuare capabilă să-si împărtăşească părerile şi informațiile greșite – dar și să le rescrie -, astfel încât ștergerea/eliminarea originalului poate trece chiar neobservată. Cu toate acestea, procedura de eliminare durează mult timp. Între timp, informația se răspândește, după cum se ştie, într-o clipită – printr-un click -, în timp ce – datorită tehnologiilor noi, bots și armatele de trolli – ajung la milioane de oameni.

Practic, fiecare dintre noi poate deveni un editor. Dar, ,,cum se poate câștiga acest război„, ce alte posibilități există pentru a ne apăra pe noi înșine?

Extragerea societății din capcana populismului chiar si cel politic , informarea, explicarea si învățarea faptelor reale în loc de miciunile plasate emoţional

Aceasta nu este o luptă împotriva morilor de vânt. În afară mecanismelor de control și de legile penale existente, este necesară ,,modelarea” mentalităților, extragerea societății din capcana populismului chiar si cel politic , informarea, explicarea si învățarea faptelor reale în loc de miciunile plasate emoţional, un subterfugiu de baza al populismului.

Ar trebui să analizăm de ce oamenii cedează aşa de uşor în faţa populismului.

De ce sunt atât de ,,populare” unele platforme de tip tabloid sau mesajele politicianiste populiste?

Dar, ce este, de fapt, acest populism? Unde îl putem identifica? Este un discurs sau o ideologie?

Este o ,,tehnică” folosită de politicieni în discursul public,  pentru a se menține la putere?

Populismul este prin excelență o ,,formă” de discurs şi nu o ideologie, este un instrument ideologic, un ,,derapaj” socio-politic şi tocmai pentru că este perceput drept ca un simptom al unei realități politice, este relativ, dificil, de încadrat. Populismul induce falsa idee de apărător al poporului, al democraţiei, ceea ce se concretizează prin faptul că realitatea existentă și ,,viziunile” enunţate de către unii lideri politici care se consideră drept ,,vocea poporului”.

Populismul ar vrea să semnifice faptul că poporul are dreptate, ceea ce ar conferi ,,legitimitate” celor votaţi și care câștigă alegerile , ca să obțină dreptul de reprezentare, de legitimitate politică.

Este surprinzător să constatăm, cum ,,legitimitatea politică” a devenit un atuu în discursurile unor lideri politici polonezii, de exemplu , care, parcă au făcut copy/paste după ţâfnosul Viktor Orban ot Budapeşt, care afirmă cu tărie că: „Eu am câştigat alegerile, eu am legimitate!”. Lozinca a fost preluată (şi) de ,,mediul politic românesc aflat la putere”, care declară cu impertinenţă, prin vocea ,,liderului (său) maxim”, că …,,noi am fost aleşi de popor (printr-un vot ,,covârşitor” – 46% din 39% participare naţională la vot, în ţara în care nu se mai ştie câtă populaţie există!), şi de aceea avem legitimitate să facem ce facem!”….

Populismul în România

Populismul în România nu este de ieri, de alaltăieri, ci are ştate vechi, şi nu este neapărat apanajul unor lideri politici slabi, dar a devenit unealta unor indivizi ce vor să aibă ,,susţinere” populară, să câştige puterea, să se agaţe de putere cu disperare, mai ales atunci când descoperă că ,,statul paralel” le-a pus ,,gând rău”.

Este o ,,evoluţie”, dacă privim lucrurile prin prisma ,,emancipării” clasei politice, pentru că s-a trecut de la ,,limbajul de lemn” la ,,mesajul populist”!

Acestea sunt, doar, câteva exemple de ,,repere” autohtone, pentru înţelegerea şi interpretarea cât mai corectă a mesajelor propagate în spatial public – ca şi-n spatiul viral – în ultima vreme, şi de ce nu, de a ajuta, pe viitor, la o idenficare facilă şi rapidă a unor comportamente, atitudini şi acţiuni specifice discursului de tip populist.

Pentru a combate fake news şi populismul, trebuie să determinăm de ce sunt oamenii atât de vulnerabili în față lor. Uneori, în diverse cazuri, unele persoane caută informații pe internet și găsesc informații ,,nefiltrate”, care arată că sunt ,,destul, de fiabile” – și deja se știe că, dezinformarea intenționată este ,,vândută” într-un mod senzațional. In  fapt, şi ziarele serioase – chiar şi-n varianta online – au încercat întotdeauna să atragă cu titluri mari pe prima pagină – care nu au reflectat intotdeauna adevărul -, dar au dat senzaţia că se întâmplă ceva extraordinar.

Pare amuzant, dar o lecție importantă a fost dată în campania electorală din SUA, când mai multe platforme din ….Macedonia au făcut profit prin publicarea unor știri false – chiar şi pe Facebook -, recunoscând, ulterior, că a fost o oportunitate şi ,,un bun model de afacere”…..

Când oamenii urmăresc sau o citesc în masă o ,,ştire”, este posibil să fie un semnal de avertizare. În prezent, flagelul dezinformării s-a infiltrat în diferite domenii ale activității umane, chiar și în sfera științei, devenind așa-numita ,,falsă știinţă”.

Concluzie

Oamenii cred în știri false pentru că nu mai au încredere în sistem (nu cel paralel!).

Adaptare după Sursa: „Trebuie să câștigăm războiul împotriva știrilor false” – De Karolina Zbytniewska | EURACTIV.pl – 21 nov. 2017

Mihai COPEŢCHI-KOPECKY

Leave A Reply