Interviu cu soprana Virineia Pîrnău, din Orhei: „Modelul meu a fost cariera sopranei Valentina Nafornița”

Virineia Pîrnău s-a născut la 16 septembrie 1996, la Orhei. Este absolventă a Colegiului de Muzică „Ștefan Neaga” (2012-2016), unde a studiat canto la clasa regretatului profesor Vladimir Vichilu, în paralel cu dirijatul coral la clasa profesoarei Tatian Daniță. A urmat studii de licență și master la Universitatea Națională de Muzică din București (2016-2022), la clasa de canto a sopranei Iulia Isaev. De-a lungul anilor a câștigat premii la competiții naționale și internaționale, în perioada recentă fiind marea câștigătoare a Galei de Operă din cadrul Sibiu Opera Festival 2021. în 2022 a debutat la Opera din Sofia în rolul Musettei din opera „Boema” în cadrul proiectului Rainei Kabaivanska. Împreună cu pianista Ioana Demetra-Gîrleanu a organizat recitaluri solo la Biserica Anglicană din Bucuresti, Casa Rusă și Sala George Enescu a Universității Naționale de Muzică din București. De asemenea a colaborat cu dirijorul Tiberiu Soare în cadrul concertelor de Crăciun la Sibiu și Blaj. Din 2023 a început colaborarea cu formația de muzică veche Abaris alături de care a participat la concertele Palatului Șuțu. În prezent este membră a Corului Academic Radio.

1) Ce te-a determinat să urmezi studii universitare în România? 

Pe mine personal m-a determinat să studiez în România, și anume la București, cariera sopranei Valentina Nafornița, care la fel ca și mine a crescut la țară, studiile liceale și le-a făcut la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău unde mi-am urmat și eu orele de canto și dirijat, iar studiile universitare le-a urmat la Conservatorul din București. Când ești un pui venit de la țară să își găsească rostul în lumea asta mare – nu-i ușor, însă mereu am avut-o ca model pe Valentina care a reușit să construiască o carieră foarte frumoasă, a fost și este o sursă de inspirație pentru mine, viața și cariera ei mi-a arătat mereu că „se poate!”.

2) Cum ți se pare mediul academic din București comparativ cu ce știi despre cel din Chișinău?

Mediul academic din București este într-adevăr diferit de mediul academic din Chișinău, și aici sunt diferențe care avantajează Bucureștiul, și diferențe care avantajează Chișinăul. Pe partea teoretică și muzicologică Universitatea de Muzică din București este cunoscută pentru performanța academică de înaltă calitate, iar la capitolul „practică” încă îmi amintesc cu nostalgie și dor orele din colegiu împreună cu profesorii care și-au făcut pregătirea fie în Moscova, fie în sistemul sovietic de învățământ, iar „școala rusească” a avut o influență foarte importantă în educația mea muzicală și prezintă până în ziua de azi un fundament foarte trainic și important în pregătirea mea muzicală.

3) Toată lumea știe despre basarabeni că vorbesc cel puțin două limbi. Cât de utilă poate fi cunoașterea limbii ruse, mai ales în domeniul muzical?

Cunoașterea limbii ruse m-a ajutat mult, în primul rând la capitolul „supraviețuire” în București, când nu aveam cetățenie românească, iar cu permisul de ședere nu am reușit să mă angajez nici ca femeie de serviciu. Dădeam meditații de rusă, care erau ceva mai populare pe atunci decât după începutul războiului din Ucraina, dar chiar și în timpul războiului limba rusă a fost un instrument util datorită căruia am putut ajuta ucrainienii refugiați în România prin intermediul Centrului Național pentru Refugiați, cu care am colaborat timp de o lună sau două. În domeniul muzical, îndeosebi la specializarea canto, cunoașterea limbii ruse m-a ajutat mult dat fiind faptul că se cântă destul de mult în rusă, este una dintre limbile internaționale în operă. Mereu eram “russian couch” pentru colegii mei când aveau nevoie de ajutor cu vreo romanță sau arie rusească. De asemenea după ce am ales tema lucrării mele de disertație („Dama de pică” de Ceaikovski după nuvela cu același nume de Pușkin) cunoașterea limbii ruse mi-a oferit acces la informații foarte prețioase, care au făcut lucrarea mea cu adevărat autentică și interesantă, iar aprecierea comisiei a fost pe măsură, primind și nota maximă.

4) În lumea muzicală de la dreapta Prutului s-au afirmat, în ultimii ani, mai mulți muzicieni originari din Republica Moldova. Dincolo de gusturi, crezi că succesul lor se datorează, poate, și unei stări de spirit care e mai pregnantă acolo?

Cred că succesul se datorează în primul rând disciplinei și perseverenței. În colegiu mereu studiam mult, mulți din colegii mei erau disciplinați la studiu, veneam la 6:30 sau 7:00 la studiu pentru că la 8:30 începeau orele și nu mai aveam săli libere. Profesorii mereu ne încurajau să studiem mult, ne inspirau să facem asta, erau un exemplu pentru noi. Iar o altă latură a succesului este acel „motoraș” al supraviețuirii, pentru că toți studenții basarabeni în primii ani cam asta fac. Odată ce am depus efortul să fim admiși intr-o altă țară – mergem din inerție cu acest „motoraș”, luptăm mereu pentru că așa am crescut și așa știm să trăim. Uneori această muncă și luptă nu vine atât de mult din motivație cât din inerție, devine un mod de viață la un moment dat. Suntem niște luptători, probabil de aceea reușim.

5) Dacă ar fi să alegi o melodie reprezentativă pentru felul de a fi al basarabenilor, care ar fi aceea? 

Este foarte greu să aleg o melodie anume, însă mi-au venit în minte câteva melodii care îmi dau o căldură în suflet atunci când mă gândesc la mica mea țărișoară: Nadejda Cepraga – Codrii mei frumoși, Zdob și Zdub – Moldovenii s-au născut, Catharsis – Urare, desigur Ciocârlia lui Nicolae Botgros și toate cântecele interpretate de Doina și Ion Aldea-Teodorovici.