Dumitrița Sîrghi, basarabeancă, despre studiile în România: „Le-am început cu liceul și de atunci nu am avut altă opțiune”.

Aș vrea să vorbesc mai întâi despre experiența din liceu pentru că ea este definitorie în călătoria lungă pe care am pornit-o departe de casă. Inițial mi-a fost greu, mai mult din cauza mea, mă consideram singură, diferită și stingherită din cauza accentului moldovenesc pronunțat, dar până la urmă aceste lucruri m-au făcut să mă simt specială. Frica pe care o trăiam când vorbeam la lecții sau în pauze între colegi s-a transformat într-un moment de glorie. Toată lumea era atentă la fiecare cuvânt sau expresie și puteam să observ curiozitatea din ochii lor. „Greșelile” mele erau de fapt lucruri noi, diferite și interesante care se aflau la doar câțiva kilometri distanță, într-o țară știută a fi asemănătoare, dar în realitate diferită. Astfel după 4 ani de liceu au urmat 3 ani de facultate minunați, unde Iașul și-a păstrat titlul de „Orașul sufletului meu”. În facultate integrarea a fost rapidă, eram de-ai casei, dintr-o dată m-am trezit întrebată cu îndoială dacă sunt basarabeancă. Ce ține de profesori pot să declar că am avut parte de mult ajutor și susținere încă de la început. Nu a existat niciun moment în care să fiu discriminată sau mărginită, din contra, am fost ajutată, motivată și inspirată.

Experiența studențească este în sine una care marchează, atunci ne maturizăm, ne implicăm în proiecte mai serioase și suntem nevoiți să fim independenți. Un moment care m-a marcat în mod deosebit a fost experiența Erasmus în Franța, o perioadă plină de emoții, în care am experimentat o nouă cultură, limbă și stil de viață. Cel mai memorabil a fost întâlnirea cu ceilalți studenți Erasmus din diverse colțuri ale lumii. Împreună, am început să explorăm orașul și împrejurimile, să ne cunoaștem reciproc și să împărtășim experiențele noastre. A fost uimitor să văd cât de repede am reușit să legăm prietenii și să simt un impuls pentru explorare, învățare și creștere personală.