ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "armata română"

armata română

,

La 22 iunie România aniversează declanșarea “Războiului Sfânt pentru Reîntregirea Patriei”. Mareșalul Ion Antonescu avea să plătească cu viața această îndrăzneală de a veni de hac vrăjmașului, bolșevic anti-creștin și invadator. „Dacă mor – este pentru Bucovina și Basarabia. De ar fi să reîncep, aș face la fel …”, avea să spună Mareșalul mamei sale în după-amiaza zilei de 1 iunie 1946, înainte de-a fi condus spre locul de execuție de la Jilava.  (Historia.ro)

La ora 2, în noaptea de 21 spre 22 iunie 1941, Armata Română primește de la generalul Ion Antonescu legendarul ordin: „Ostași, treceți Prutul!“ Un moment care desparte două tragedii naționale: pierderea Basarabiei și a Bucovinei de Nord prin ultimatumul din 1940 și cucerirea României de către Armata Roșie în 1944.

România a intrat „de facto” în cel de-al Doilea Război Mondial o dată cu ultimatumurile Uniunii Sovietice din 26 și 28 iunie 1940, care au dus la pierderea Basarabiei, nordului Bucovinei și Ținutului Herța, prima parte a unei drame în trei acte, jucată în vara aceluiași an. Cedarea fără luptă, în pofida asigurărilor repetate ale înaltelor oficialități de la București că granițele vor fi apărate cu orice sacrificii, a pus armata Română într-o situație umilitoare, cu consecințe în timp poate mai tragice decât orice înfrângere militară.

Video: Trecerea Prutului

22 iunie 1941: Aviatorii au trecut primii Prutul

Dacă în ceea ce privește trupele terestre, în vreme ce la radio se difuza „Marșul Basarabiei”, primii vor fi trecut în Basarabia spionii, cercetașii în adâncime și, nu în ultimul rând, pontonierii, abia la urmă grosul infanteriei, artileria și celelalte, neîndoielnic, aviatorii au fost cei care, în noaptea de 21/22 iunie 1941, au primit cei dintâi misiunea de luptă. Iar dintre aceștia, la rândul lor, prioritate au avut cei din aviația de informație, adică de recunoaștere și observație aeriană.

Așa cum se preciza în articolul „Glorie mută”, publicat în numărul 1 din august 1941 al „Magazinului aeronautic”, piloții de recunoaștere „nu fac picaje de sute de metri și nici acrobații de degajare: materialul nu o permite și nici misiunea nu o cere; observatorii nu au ocazia efectelor la țintă și nici satisfacția unui rezultat imediat. (…) Dar pe ei se bizuie comandamentele superioare și celelalte aviații, ei aduc țintele. Din primele clipe ale războiului zeci de avioane informatoare au străbătut câmpul de luptă al inamicului. Aparate  foto, carnete de notițe și hărți, comunicate radio… Pândite și vânate. Primul echipaj care a trecut Prutul în zorii lui 22 iunie a fost un astfel de avion. Șeful de escadrilă a ținut să fie șeful primului echipaj. A pierit împreună cu observatorul, doborâți de vânătoarea rusă. …A murit glorios dar fără tresărirea noastră, nu doborâse avioane și nu efectuase distrugeri, învăluit doar de tristețea «băieților» și a avioanelor escadrilei sale”.

Ce nume vor purta eroii aceștia vom afla ceva mai târziu, nu ca acum, când atâta le trebuie ofițerilor însărcinați cu relațiile publice să nu ofere presei orice informație legată de eroii căzuți prin Afganistan, de exemplu. Astăzi, din sutele de mii de soldați care au trecut Prutul în acea noapte, mai exact în zorii acelei zile, foarte puțini mai trăiesc pentru a putea povesti. Și fiind foarte tineri atunci, sigur că aveau funcții militare foarte mici, cel mult comandanți de companie. Iar dintre aviatorii pe care i-am auzit relatând odiseea acelei nopți, deși nu se mai află astăzi printre noi, cel mai interesant și complet rămâne Sorin Tulea, unul dintre reporterii de front voluntari care a și lăsat, de altfel, posterității o descriere a clipelor trăite atunci.

„…Zilele ce au urmat prevesteau foarte clar furtuna care se apropie! Primul simptom a fost atunci când Comandantul flotilei, comandorul Sahini, a venit de la Brașov ca să inspecteze grupul. Apoi a venit inspecția ministrului aerului, generalul Jienescu Gheorghe, care ne-a ținut un discurs, combinat cu niște recomandări ce ne-au pus pe toți pe gânduri. Și anume că «dacă va fi să fie răsboi cu U.R.S.S., atunci el așteaptă ca fiecare echipaj să-și facă datoria până la capăt. Iar dacă bombele nu își vor atinge obiectivul, atunci echipajul respectiv să se arunce în picaj cu avion cu tot asupra țintei», după metoda care, ulterior, a fost perfecționată și pusă în practică de piloții japonezi, kamikaze. (…) Din discursul ministrului, însă, până la sfârșit, nu s-a putut trage nici o concluzie. Adică nici că va fi, nici că nu va fi răsboi cu U.R.S.S.! A urmat, în aceeași zi, un discurs similar, însă fără recomandări cu caracter de kamikaze, și tot cu un caracter ambiguu, făcut de locotenent-comandorul Paul Landmann (Comandantul Grupului 5 Bombardament Greu «Heinkel 111», aflat atunci la Ziliștea – n.a.).

 

Totul vibrează în jurul meu!

A doua zi dimineața, un telefon urgent îl cheamă pe Landmann, împreună cu adjunctul său, căpitanul Stoenescu Bill, să vină la Tecuci pentru o conferință militară. Suntem acum pe 21 Iunie 1941! Cei doi se duc, după care, în după-amiaza aceleiași zile, urmează adunarea generală a tuturor echipajelor, pentru a ni se comunica rezultatul discuțiilor avute dimineața cu forurile superioare ale aviației. Landmann ne spune textual: «Situația politică între noi și ruși este foarte încordată.

Nu este exclus ca în zilele ce urmează să aibă loc o acțiune militară, când va trebui să facem, pe deasupra Basarabiei, un raid de demonstrație a prezenței aviației române. Însă să nu vă faceți griji, deoarece Grupul 7 vânătoare de Me 109, al lui Popișteanu, nebunul, vă va însoți și, dacă va fi cazul, vă va face protecție!». Apoi urmează masa de seară. Vedem că și la germani agitația era neobișnuită. Mașini, camioane, avioane de transport YU52, mișcări de trupe de la A.C.A. și, în general, o atmosferă de praf ce făcea halouri de lumină în jurul becurilor electrice ale proiectoarelor de peste tot.

Ne culcăm! Și astfel începe noaptea de 21 spre 22 Iunie 1941! Noapte în care, desigur, moartea, îmbrăcată în costumul ei tradițional de culoare neagră și cu celebra coasă în mână, și-a făcut rondul pe la dormitoarele de la hangare, ca să-și aleagă clienții pentru zilele ce vor urma și de la germani, și de la români. (…) Sub impresia celor auzite în ziua precedentă, eu adorm greu. Deodată mă trezesc brusc, având senzația că se prăbușește hangarul peste noi. Totul vibrează în jurul meu! Pereții vibrează! Geamurile vibrează! Totul într-un zgomot apocaliptic, de sfârșit de lume. Era un zgomot de motoare de avion puse în plin, însă de o intensitate cum nu o mai auzisem niciodată. În momentul când m-am trezit, se deschide brusc și ușa de la dormitor, se aprinde lumina unei lanterne și agentul de legătură de la comandament intră și, din cauza zgomotului infernal al motoarelor, strigă tare:

– Domnilor, deșteptarea și prezentarea la comandament! Din acest moment suntem în stare de război cu U.R.S.S.!

Vibrațiile simțite atunci când m-am trezit erau provocate de motoarele puse în plin, în regim de decolare, ale zecilor de bombardiere germane Heinkel 111, care își luau zborul pe rând. În timp ce ne îmbrăcam în grabă, prin ușa deschisă de agent, aveam vedere directă spre pista de decolare. Aici, toate luminile de balizaj erau aprinse, iar proiectoarele de bord ale celor aproape 150 de avioane erau aprinse și ele, deci 300 de motoare Yunkers Jumo 211, fiecare de câte 1200 CP, ambalate la maxim. Pot vedea grupuri de bombardiere, în formații de câte trei sau de câte șase, decolând și lăsând în urmă un nor de praf care aproape că estompa lumina proiectoarelor de bord.

Este ora 0.30. A început ziua de 22 Iunie 1941!

Era ceva fantastic să văd cum cele 150 de avioane decolează în noapte pentru prima lor misiune de răsboi. Simțeam fiori în tot corpul și făceam eforturi să-mi ascund lacrimile din cauza emoției provocată de măreția momentului! Cu toții eram conștienți, de fapt, că trăim un mare moment, unic în istoria românilor, deoarece era pentru prima dată când românii răspundeau cu arma în mână la cei aproape 1000 de ani de năvăliri barbare și de mizerii venite dinspre răsărit, de dincolo de Nistru!

Mă uit la ceas. Este ora 0.30. A început ziua de 22 Iunie 1941!

De atunci a trecut o jumătate de secol. Iar acum, când scriu aceste rânduri, suntem în anul 1993 și retrăiesc în gând acele momente, cu aceeași intensitate ca în 1941, făcând eforturi disperate să-mi stăpânesc anumite noduri din gât, când îmi amintesc de camarazii mei de sbor de atunci care și-au dat viața pe «cerul de onoare al României», iar astăzi nici nu se mai vorbește de ei!

Bombardierele germane au decolat de pe Ziliștea, având ca primă misiune de luptă atacuri la Sevastopol, Kiev, Jitomir și Kaumas. Decolarea lor s-a făcut cu o oră mai înainte de a li se comunica rușilor declarația de răsboi, astfel ca această declarație să coincidă cu primele dâre de bombe peste obiectivele de mai sus.

Acum suntem toți echipați și ne îndreptăm spre cele trei autobuze care ne transportă la comandament. Suntem încă buimaci de somn și de spectacolul oferit de colegii noștri germani de la KG 4 și KG 27. Toată lumea tace! Dar este o tăcere care «vorbește»! Toți vorbim cu noi înșine în gând! Deci… răsboi! Ce va fi? Cum va fi? În tot cazul… vom vedea. Mai ales, știam că într-un răsboi pot fi și «cazuri mortale»! Așa că nu ne rămâne decât să mergem la noroc. Comandamentul era instalat în grupul de case al fostului conac Marghiloman.

(Aviatorul român Sorin Tulea, într-un bimotor Savoia Marchetti)

De departe vedem agitația de personal în lumina puternică a becurilor alimentate de un grup electrogen. Avioanele au husele scoase, se văd stive mari de lăzi pentru bombe care acum sunt goale, cisternele de benzină trec de la un avion la altul, mecanicii de aerodrom pornesc motoarele și le turează în regim de încălzire, iar echipajele se adună în front pentru a primi ordinele de misiune. Primul nostru atac se va produce asupra aerodroamelor din sudul Chișinăului, precum și asupra gării de triaj, iar ca obiectiv special pentru escadrila 78, în plus, se cerea și un atac asupra aerodromului din Tiraspol. Consultăm tabla neagră din fața corturilor de la escadrile. Pe aceste table sunt scrise cu cretă numele membrilor din structura echipajelor, precum și numărul avionului respectiv, care va participa la această misiune de luptă în premieră absolută. (…)

Este ora 3. Un prim bombardier He 111, pilotat de locotenent-comandorul Nagaevsky Gh., navigator fiind sublocotenentul (r) Radu Boldur, decolează, fiind primul avion românesc care, conform ordinului Generalului Antonescu, «a trecut Prutul». Misiunea acestui echipaj era de a recunoaște traseul din punct de vedere meteorologic, reacția A.C.A. (artileria contra aviației, cum se spunea atunci – n.a.) sau vânătoare și de a raporta comandamentului, prin radio, cele constatate.

Încă puțin și suntem deasupra Basarabiei

Este ora 3.30. Decolează tot Grupul 5 la lumina proiectoarelor de bord și cu toate luminile de poziție aprinse. După decolare, însă, trebuie să stingem aceste lumini și să zburăm într-o beznă absolută numai în P.S.V., adică numai după aparatele de bord. Imediat sunt conștient că, în asemenea condiții, pericolul unei ciocniri în aer între avioane este imens. Totuși, zborul a continuat fără incidente și fără să distingem absolut nimic în jurul nostru. Însă noaptea fiind senină, la lumina palidă a stelelor vedem, la un moment dat, cum se reflectă această lumină peste o albie de râu ceva mai lată. Este Prutul! Încă puțin și suntem deasupra Basarabiei, astfel că, după echipajul Nagaevsky-Boldur, avioanele din Grupul 5 «Heinkel 111», la rândul lor și ele au executat acel ordin. De menționat că, în acea noapte, din toată armata română, primii soldați care au executat acest ordin au fost constituiți în echipajele combatante ale Grupului 5 din Flotila 1 Bombardament din Brașov. Echipaje din care am făcut parte și eu. Până și astăzi mă simt mândru de acest fapt. Iar «amintirile» pe care le port și acum pe picioare, după această aventură care a fost răsboiul cu arma în mână în contra U.R.S.S.-ului, sunt pentru mine cele mai valoroase decorații de răsboi. (…) Am avut atunci o senzație stranie! Deasupra Basarabiei, totul părea mai negru decât noțiunea de negru valabilă deasupra României! Îmi făcea impresia că zburam sub o uriașă mantie neagră purtată personal chiar de diavol. Sigur că această nouă valoare a culorii de negru era de natură pur psihică… (…)

Este ora 5. Apare Nistrul, iar în fundal, pe malul opus, prin atmosfera de pâclă a dimineții, se ghicește și orașul Tiraspol. În curând identificăm și aerodromul. Însă surpriza noastră de astă dată a fost într-adevăr sigură și totală. Aerodromul era părăsit! Nici un avion pe el! Era clar că am venit degeaba la Tiraspol. În partea de sud-vest, totuși, identificăm o mulțime de magazii și un parc imens de camioane ce stăteau aranjate frumos, în stocaj. Era singurul obiectiv militar din regiune demn de acest nume. Zburam la o altitudine de 500 m și ne hotărâm să atacăm. Eu fac o serie de fotografii în timp ce jumătate din bombele de 220 kg cad pe țintă și explodează. (…) De jos nu a fost nici o reacție terestră sau aeriană, afară de faptul că am simțit efectul propriilor noastre bombe. (…) În jurul nostru mai erau două avioane din componența escadrilei 78. Celelalte se împrăștiaseră în timpul zborului de noapte și nu le puteam vedea.

Atunci hotărâm să ne întoarcem și cu restul încărcăturii de bombe să atacăm triajul de la Chișinău. De departe se putea vedea fumul exploziilor provocate de bombele aruncate de celelalte echipaje care s-au dus direct la gara de triaj sau la aerodroamele din sud. În curând suntem peste obiectiv. Până acum nu am avut nici o reacțiune din partea A.C.A.-ului sovietic. Locotenentul Pădureanu execută operația de vizare a țintei cu ajutorul aparatului Zeiss și, după ce larghează toată porția de bombe, luăm cap compas de întoarcere către Ziliștea. În prealabil, am avut însă și un prim contact cu inamicul!

„Atenție! Vânătoare inamică!”

La un moment dat, telegrafistul nostru, care avea vedere liberă spre spatele avionului, strigă cu o voce sugrumată: «Atenție! Vânătoare inamică!». Văzuse patru puncte negre care picau spre noi. După descrierea lui erau patru din celebrele avioane Rata, care însă nu au apucat să ne atace, deoarece erau și ele fugărite de câteva din Messerschmitt-urile Grupului 7, ce ne făceau protecție. Așa că ne continuăm zborul și ajungem fără nici un incident major înapoi, la Ziliștea, unde găsim și cele două grupuri germane făcându-și procedurile de aterizare. Este ora 7.15… (…)

Telefonul sună brusc și o voce strangulată comunică de la Statul Major al Aerului, din Tecuci, că în timpul atacurilor asupra aerodroamelor au fost doborâte două Los-uri de la Grupul 4, unul din ele fiind lovit în plin de un proiectil de A.C.A. și calălalt din motive necunoscute. Unul din ele era al echipajului sublocotenentului (r) Florin Teodorescu-adjutant major Vârlan, cu care petrecusem, în timpul concentrării din acel an celebru 1940, toată vara.

De asemenea, ni se comunică din partea aviației de recunoaștere că a fost doborât și comandorul Vătăcui. Încep să intru la griji. Însemnează că rușii, totuși, nu dorm!”

Extras din historia.ro

Cea mai mare mistificare din istorie – 22 Iunie 1941, în istoriografia rusă !

Istoriografia ruso-sovietică ne-a învățat zeci de ani despre agresiunea nazistă din 1941, când poporul sovietic pașnic a fost totalmente surprins de agresiunea nazistă germană la care s-au alăturat și alții, inclusiv românii. Firul roșu al tuturor justificărilor este faptul că URSS era o țară pașnică, neînarmată și nepregătită, a avut prea puțin timp pentru a se pregăti împotriva lui Hitler. Dar hai să vorbim puțin despre pașnica Uniune Sovietică, trecând peste faptul că această pașnică țară a ocupat până atunci o bucată din Finlanda, din România, din Polonia și pe de-a întregul țările baltice. Între timp, la fel de pașnic, își rezolva problemele din Asia cu japonezii în Mongolia, prin bătălia de la Halhin Gol, unde generalul Jukov punea în practică blietzkriegul încă din 1939, înainte de semnarea pactului Ribbentrop-Molotov, cu mult înainte de a fi cunoscut și numit așa de către armata germană.

Dar ce făcea pașnica Uniune Sovietică încă din timp de pace? Fabricile de armament lucrau în trei schimburi, producând tancuri, avioane, blindate, încă cu mult timp înainte de a se declanșa al doilea război mondial.  Desigur, pentru a se apăra, vor spune scepticii. Tot pentru a se apăra, producea avioane, tunuri, vehicule militare, tot pentru a se apăra în 1941 URSS avea cele mai multe trupe de parașutiști din lume, mai multe decât toate statele la un loc. Bine, bine, tot cu scop defensiv. Ciudat, dar parașutiștii sunt trupe cu rol strict ofensiv, rolul lor este de desant în adâncimea dispozitivului inamic, unde să deregleze aprovizionarea, comunicațiile și să asigure prin asta avansul ofensivei proprii. Așa s-a petrecut în toată istoria militară, de la ofensiva germană din vest la Creta și operațiunea Overlord. Nicăieri nu au fost folosiți parașutiști în defensivă conform scopului și pregătirii lor, ci doar ca și simpli infanteriști. Dacă Uniunea Sovietică dorea doar să se apere, de ce a investit atât în pregătirea parașutiștilor, în loc să-i facă simplu infanteriști?

Mai departe, Germania a început războiul împotriva URSS cu circa 3500 de tancuri, majoritatea Panzer-I, II și III, mai existau doar câteva Panzer-IV. În schimb, URSS, doar pe linia de front avea circa 10000 de tancuri (zece mii), mai multe decât toate celelalte state ale lumii luate la un loc. Spre comparație, SUA aveau în 1940 circa patru sute de tancuri. De unde au apărut acestea, cum se face că aveau pe front deja de trei ori mai multe tancuri decât germanii agresivi? În câți ani au putut fi produse aceste tancuri, iar dacă tot au fost produse, cu ce scop? Nu cumva URSS se pregătea de război cu mult înainte ca lui Hitler să-i treacă prin cap să atace Rusia Sovietică? Istoricii ruși sar ca arși, justificând că majoritatea acestor tancuri erau învechite, slabe calitativ. Desigur, învechite și slabe calitativ, dar comparabil cu ce? Mai învechite și mai slabe calitativ ca și alte tancuri din dotarea sovietică, respectiv T-35 și KV. Dar comparabil cu cele inamice, împotriva cărora trebuiau să stea față în față? Adevărul este că cele mai vechi și mai slabe tancuri sovietice, T-26, erau net superioare tuturor tancurilor germane din anul 1941! Mai putem vorbi de cele 70 (șaptezeci) de tancuri Renault din primul război mondial aflate în dotarea singurei divizii blindate din armata română? În timp ce în armata sovietică se aflau 61 (șaizeci și una) de divizii blindate, a căror dotare era net superioară în tancuri și vehicule blindate, atât cantitativ, cât și calitativ, decât oricare divizie blindată germană? Culmea, acest raport se păstrează și la capitolul aviație, atât cea de vânătoare, cât și de bombardament, la artilerie de toate calibrele, precum și la soldați, deoarece mobilizarea trupelor sovietice începuse cu câteva luni înainte, iar trupele erau concentrate la frontiera comună cu Germania și România. În primul război mondial, mobilizarea, sau începutul mobilizării echivala cu un act de război, în august 1914, odată ce germanii începuseră mobilizarea, i s-a spus kaiserului că procesul este inevitabil, nu mai poate fi oprit, deja trupele sunt în drum spre unități, înarmate și pregătite de luptă.

Dar să vorbim puțin de desfășurarea de trupe. Există o mare diferență între un dispozitiv defensiv, când vrei să te aperi, și unul ofensiv, când vrei să ataci. O armată care se apără, sau care are intenția să o facă, își desfășoară trupele în dispozitiv defensiv, eșalonându-le în adâncimea teritoriului propriu, îngropându-le în tranșee, adăposturi și cazemate, în așa fel încât șocul inițial al atacului inamic să fie absorbit de valurile succesive de apărători, măcinând trupele invadatoare, care apoi ar urma să fie contraatacate de trupele din rezerva strategică, care le-ar manevra, înconjura, captura sau arunca dincolo de graniță. Tancurile, armă prin excelență ofensivă, trebuie dispuse mai în spate, gata de contraatac în punctele ce se vor dovedi mai slabe sau acolo unde apar goluri în atacul advers. Avioanele, la fel, în aerodromurile din adâncime, în așa fel încât să poată ataca atacatorul ce pătrunde pe teritoriul propriu, dar menținând bazele în afara razei sale de acțiune. În schimb, un atacator trebuie să se concentreze cât mai aproape de graniță, în așa fel încât să poată declanșa ofensiva cu maxim de trupe în prima linie pentru a spulbera apărarea, tancurilor revenindu-le rolul de armă de șoc. Aviația mutată cât mai aproape de graniță, în așa fel încât să poată executa raiduri cât mai departe în adâncimea teritoriului inamic, paralizând comunicațiile și aprovizionările inamice.

Dar cum era desfășurată armata sovietică în iunie 1941? În dispozitiv defensiv cumva, conform teoriei Uniunii Sovietice pașnice? Nici vorbă, în dispozitiv ofensiv, cu toate trupele pe graniță, cu un număr de câteva ori mai mare în tancuri, avioane, artilerie, efective și toate celelalte. Ambele armate, și cea germană, și cea sovietică, erau gata de atac. Diferența a fost că germanii au atacat primii, surprinzând armata sovietică masată pe graniță, străpungând linia lor în câteva puncte și apoi înconjurând-o în așa numitele „cazane” și distrugând-o. Dacă sovieticii atacau primii, rezultatul ar fi fost același, dar de partea cealaltă.

Este clar că Stalin dorea să-l atace pe Hitler, numai că acesta i-a luat-o înainte. Recomand celor interesați să citească cărțile lui Victor Suvorov (Vladimir Rezun), nu sunt lungi, cam o sută de pagini fiecare, dar sunt pline de dezvăluiri din actele oficiale sovietice sau din memoriile veteranilor și, cel mai important, sunt ușor de înțeles de către toți. Vă asigur că multe idei și axiome vă vor fi zdruncinate, măcar pentru asta merită efortul. Eu nu am făcut decât o scurtă expunere a unor aspecte controversate, dar este mai nimic față de datele cuprinse în aceste cărți.

22 iunie 1941 și România

Dar aș vrea să revin puțin la poziția României, prinsă în vâltoarea acestor evenimente cataclismice din 1941. Pentru noi, spre deosebire de germani și sovietici, participarea la al doilea război mondial se înscrie în continuarea primului război mondial, atunci am luptat pentru reîntregirea neamului, la fel și în al doilea. Nu am luptat pentru Stalin sau pentru Hitler, pentru sau împotriva comunismului, am luptat doar pentru țara noastră, pentru neamul românesc.

Redactat de Cristian Negrea

*Republicat din 21 iunie 2014

,

Stadiul îndeplinirii, în anul 2016, a programului privind transformarea, dezvoltarea și înzestrarea Armatei României până în anul 2026 și în perspectivă, mandatul României pentru Summitul NATO de la Buxelles, precum și activitatea desfășurată de către instituțiile cu atribuții în domeniul securității naționale în 2016 și principalele obiective pentru acest an, sunt pe ordinea de zi a ședinței CSAT, care are loc marți 21 martie a.c. la ora 11,00 și va fi condusă de președintele Klaus Iohannis, informează romaniabreakingnews.ro citând un comunicat al Administrației Prezidențiale.

Activitatea desfășurată anul trecut de către Consiliul Operativ de Securitate Cibernetică și de Centrul Național de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică (CERT-RO), precum și Planul de activitate pentru anul 2017, va fi un alt subiect supus analizei în cadrul reuniunii CSAT.

Desecretizarea protocoalelor dintre DNA și SRI nu se va afla pe agenda CSAT

Mădălina Dobrovolschi, purtătorul de cuvânt al președintelui, a declarat luni 20 martie, referitor la desecretizarea protocoalelor dintre DNA și SRI, că nu se va afla pe agenda CSAT.

Gabriel Negru – romaniabreakingnews.ro

 

,

“Suntem foarte mândri să fim ca o singură echipă. Ne-am putut îmbunătăţi tactica de luptă, de tragere, şi cred că ne va fi de folos.” – Acestea au fost cuvintele Locotenentului Serghi Rudenco, Batalionul 1, Ucraina, după încheierea exercițiului comun cu armata română și americănă la Galați. Aproximativ 500 de militari din Bulgaria, Macedonia, Muntenegru, România, Serbia, Slovenia, Statele Unite ale Americii şi Ucraina s-au antrenat împreună timp de două săptămâni, lângă Galaţi.

Chiar dacă se aflau în poligonul de antrenamente, militarii nu au uitat de tradiţia care anunţă primăvara. Aşa că au împărţit mărtişoare tuturor colegelor, spre surprinderea acestora. Astfel de aplicaţii, coordonate de Forţele Infanteriei Marine ale Statelor Unite care sunt dislocate în Europa şi Africa, se desfăşoară de mai mulţi ani în zona Marii Negre, în Balcani şi în regiunea Caucazului. (Sursa: Stirileprotv)

Căpitan Chase Bradford, UŞ Marines: „Am executat manevre care au demonstrat că putem lucra împreună pentru a asigura stabilitatea în regiune.”

Maior Costel Pastae, locţiitor comandant Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni”: „Noi am urmărit ca modul nostru de acţiune să fie similar şi sincronizat.”

 

La asaltul final, maşinile de luptă romanesti s-au sincronizează în linie cu Humvee-urile americane și au ataca obiectivul inamic vizibil în zare. După cum însă s-a văzut din feedback-ul soldaților participanți, de departe cei mai entuziasmaţi au fost militarii ucrainieni.

romaniabreakingnews.ro

,

Peste 1500 de militari participă, în perioada 5-13 martie, la Exerciţiul Multinaţional „Poseidon 2017”, în apele teritoriale româneşti şi în apele internaţionale din partea vestică a Mării Negre.

Centrul de Coordonare a Exerciţiilor în Marea Neagră conduce exerciţiul la care participă 17 nave militare, un elicopter Puma Naval şi două ambarcaţiuni rapide pentru scafandri informează romaniabreakingnews.ro citând un comunicat al Forțelor Navale Române.

Potrivit comunicatului, pentru crearea unui mediu de luptă cât mai complex, pe parcursul exerciţiului se vor mai alătura şi două avioane MiG 21 LanceR şi o navă a Gărzii de Coastă.

Şeful Statului Major al Forţelor Navale, viceamiralul Dr. Alexandru MÎRŞU, a susţinut o scurtă declaraţie de presă luni, 6 martie, la Terminalul Pasagere, la ceremonia de deschidere a celui de-al doilea exerciţiu multinaţional organizat de Forţele Navale Române, de la începutul acestui an.

Gabriel NEGRU / București / RBN Press – 8.03.2017

,

Preşedintele Klaus Iohannis a declarat marţi că asigurarea a 2% din PIB în 2017 pentru bugetul Ministerului Apărării Naţionale asigură premisele că obiectivele asumate de ţara noastră să fie îndeplinite.

„Asigurarea finanţării a 2% din PIB în acest an, în concordanţă cu angajamentul politic asumat în ianuarie 2015, creează condiţii pentru implementarea tuturor obiectivelor asumate. Sunt totuşi necesare măsuri organizatorice şi manageriale responsabile şi oportune. Responsabilităţile ce revin României în urma deciziilor asumate la Varşovia trebuie să fie rezultatul unui efort conjugat şi cuprinzător al instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii şi apărării, în beneficiul României şi al tuturor românilor, de aceea cooperarea interinstituţională în general şi cea dintre Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Afacerilor Externe în special devine esenţială”, a spus şeful statului la prezentarea bilanţului MApN pe anul trecut.

Iohannis a subliniat că România are un cadru conceptual şi normativ solid, fundamentat pe Strategia Naţională de Apărare a Ţării pentru perioada 2015 – 2019 şi pe Planul de implementare a acesteia, pe Legea de planificare a apărării, Carta Albă a Apărării, Strategia militară, Planul de implementare a deciziilor adoptate la Summitul NATO de la Varşovia.
„Bugetul destinat în acest an Apărării asigură premisele că obiectivele ambiţioase pe care vi le-aţi asumat pentru 2017 să fie îndeplinite”, a afirmat preşedintele Iohannis.

El a punctat că resursa cea mai preţioasă a Armatei României sunt militarii şi civilii care activează în acest domeniu.
„Femeile şi bărbaţii care îşi dedică viaţa vocaţiei de a servi patria sub drapelul tricolor alcătuiesc un adevărat corp de elită, nu numai prin asumarea unor standarde morale şi profesionale înalte, dar şi a multor sacrificii. Atât în ţară, cât şi în teatrele de operaţii, dumneavoastră vă aflaţi mereu acolo unde România o cere, desfăşurându-vă activitatea cu patriotism, loialitate şi modestie, sub deviza ‘Onoare şi Patrie'”, a completat şeful statului.

Gabriel Negru / București / RBN Press – 01.03.2017

,

Probabil că poate părea uluitor la prima vedere, însă informațiile pe care urmează să le lecturați mai jos sunt absolut veridice. Cu toții cunoaștem existența și povestea faimoasei „Enigma”- mașina de criptat mesaje secrete ale armatei germane din Al Doilea Război Modial. Pentru cei ce nu sunt familiarizați cu aspectele thenice, „Mașina Enigma” este conform  descrierii din wikipedia, numele unei familii de mașini electromecanice criptografice cu rotoare utilizate pentru a genera cifruri pentru criptarea și decriptarea de mesaje secrete.

Mașina Enigma

Enigma a fost folosită comercial de la începutul anilor 1920, fiind adoptată și de armatele și serviciile guvernamentale ale mai multor țări–cel mai celebru caz fiind cel al Germaniei naziste înainte de și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Rotoarle mașinii de criptat Enigma

Au fost produse, de-a lungul timpului, o varietate de modele diferite de Enigma, dar modelul armatei germane, Wehrmacht Enigma, este versiunea cel mai adesea studiată. Enigma și-a meritat, pe bună dreptate, renumele. Mesajele interceptate de aliați au fost o enigmă în adevăratul sens al cuvântului, până în momentul când un grup de cercetători britanici, conduși de Alan Turing, faimosul matematician, au reușit, pe baza unui algoritm, să le descifreze. Pe marginea acestui subiect s-a discutat îndelung de câteva decenii încoace.

Mai important decât însăși reușita lui Turing, care a scurtat durata războiului cu aproximativ doi ani, este lecția învățată în ceea ce privește necesitatea păstrării secretelor, fie ele militare, economice sau de altă natură. Iar această lecție, oricât de surprinzător ar suna, pe care Armata Română și-a însușit-o, și astăzi realizează pe baza cercetării științifice proprii, aparatură de ultimă generație. Informația a fost dezvăluită de Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naționale, care în articolul  „Enigma” noastră”. publicat pe site-ul Trustului de Presă se arată cum tehnicienii din cadrul Armatei Române au reușit să realizeze un sistem performant pentru „securizarea transmiterii datelor și informațiilor militare, la standarde înalte și cu bani puțini”, în condițiile în care informațiile circulă mai iute ca gândul și se investesc sume impresionante în acest domeniu, fie că este vorba despre mediul militar sau civil. Locul unde se dezvoltă acest sistem special românesc este Baza 191 Logistică pentru Comunicații și Informatică.

Specialiștii Armatei Române și-au pus problema, în condițiile în care armatele moderne utilizează aparatură performantă de comunicații și informatică, majoritatea produse de firme specializate în această industrie, precum Thales (Panther) sau Harris (o situație bună din perspectiva interoperabilității), ce se întâmplă atunci când, așa cum scrie pe vechile telefoane de campanie, inamicul ascultă (și de asta nu ne îndoim)? Posibilitatea ca inamicul să dețină echipamentul pe care îl utilizează și armata este destul de mare, pentru că pe producător nu îl interesează cui îi vinde produsele, atâta timp cât primește suma de bani potrivită.

Conform celor dezvăluite, șcenariul luat în calcul de specialiștii Bazei 191 Logistică pentru Comunicații și Informatică este foarte simplu „să presupunem că armata română cumpără aparatură de transmisie securizată a datelor, de la o companie cu tradiție în producerea unor astfel de echipamente. Dar aceasta, pe de altă parte, păstrează o portiță deschisă spre accesul la informațiile și datele transmise prin aparatura produsă de angajații săi. Și poate că nici măcar nu o face intenționat. Însă, cunoscându-i punctele puternice și slabe ale acesteia, știu cum să acționeze pentru a-și atinge scopurile.

Așadar, armata nu poate fi sigură de secretizarea informațiilor și datelor pe care le transmite. Între timp, datorită conjuncturii nefavorabile, țara noastră intră într-un conflict cu un stat oarecare. Dar furnizorul nostru de echipamente de comunicații primește o ofertă de nerefuzat din partea adversarului, tocmai pentru a le deschide acea portiță. În acest fel, orice acțiune a armatei noastre este compromisă, iar inamicul este mereu cu un pas în față. În mod evident, conflictul nu s-ar fi terminat bine pentru noi. Așadar, ce ne dorim?” – se întreabă retoric autorul Marius Mocanu pe site-ul Trustului de Presă al Apărării.

„Suntem un grup mic de oameni, care încercăm să punem în practică ceea ce am învățat, fie în școlile pe care le-am urmat, fie din experiența dobândită aici, lovindu-ne de diferite probleme. Așa am realizat că, pe lângă mentenanță, putem proiecta și produce aparatură de comunicații și informatică la cele mai înalte standarde.” – Sublocotenent ing. Ovidiu Cazan.

„În atelierele noastre putem construi aparatură de comunicații și informatică performantă, la prețuri cu mult mai mici decât ceea ce oferă piața. În plus, tot noi suntem capabili să asigurăm mentenanța acesteia, fără costuri suplimentare.” – Maistru militar principal Gheorghiță Nedelcu.

„La început aveam cunoștințele teoretice, dar neavând experiență, nu știam cum să le punem în practică. Am primit ajutor și ușor, ușor am ajuns să ne descurcăm binișor. Și, acum, chiar cred că acesta este locul perfect pentru tinerii absolvenți care vor să fure sau să învețe meserie”, precizează sublocotenentul ing. Ovidiu Cazan. Iar colegii săi îl aprobă în unanimitate.

Redactorul Trustului de Presă al Apărării – Marius Mocanu, recunoaște că a fost surprins de realizările militarilor unei baze logistice, în domeniul cercetării științifice și al producției de tehnologie de vârf, de ceea ce a descoperit acolo, într-o unitate obișnuită.

„În primul rând, diferențele de vârstă dintre membrii acestuia îmi ridicau semne de întrebare. Păi cum să lucreze cei mai tineri cu cei mai vechi din unitate? Apoi am înțeles că, de fapt, era mixul perfect dintre entuziasm și experiență sau dintre dorința de afirmare și cea de a lăsa ceva în urmă. Am aflat, ulterior, că munca lor a început să devină apreciată și recompensată conform posibilităților sistemului din care fac parte, deși, uneori, poate că ar fi meritat mult mai mult. Însă, chiar și așa, problemele de atragere a personalului îi lovesc și pe ei, mai ales că specialiștii de care au nevoie (strungari, sudori sau lăcătuși) sunt greu de găsit chiar și în mediul civil.” – a încheiat Marius Mocanu.

Cu siguranță se pot spune multe despre oamenii care lucrează la Baza 191 Logistică pentru Comunicații și Informatică și ce fac ei acolo, pentru a fi gata oricând să facă față la ceea ce este mai rău, la neprevăzut și imprevizibil. Dar până atunci e bine să ne pregătim din timp căci vorba aceea… „pe tine poate nu te interesează războiul, dar s-ar putea ca pe el să îl intereseze de tine”

Fotografie articol: Marius Mocanu / presamil.ro

Claudiu VASILE / RBN Press / 01.03.2017

,

Secretarul general Jens Stoltenberg anunţă în preajma summit-ului că România s-a oferit să pună la dispoziţie o bază pentru această brigadă, care ar avea în jur de 5.000 de militari.

După o reuniune de 2 zile a miniştrilor Apărării din statele NATO, ministrul român Gabriel Leş a anunţat joi ca „13 aliaţi intenţionează să afilieze forţe sau să participe cu trupe, ofiţeri sau sprijin financiar la componenţa terestră a prezenţei înaintate şi cu aeronave pentru asigurarea poliţiei aeriene deasupra României”.

Ministrul român al Apărării a mai anunţat, după reuniunea de la Bruxelles, că s-a luat şi decizia de creştere a prezenţei navale NATO în Marea Neagră. Decizia că România să găzduiască pe teritoriul naţional o brigadă NATO a fost luată la summit-ul din iulie 2016, de la Varşovia.

RBN Press / București / 17.02.2017

 

,

„Felicit România pentru eforturile majore de a crește bugetul pentru apărare la 2% din PIB în 2017. Într-o lume cu amenințări complexe și în evoluție, este nevoie atât de bugete mai mari pentru apărare, cât și de o mai justă împărțire a sarcinilor”, a spus Secretarul general al NATO Stoltenberg, joi, într-o declarație transmisă de serviciul de presă al Organizației Nord Atlantice.

„România oferă ambele — fiind un exemplu de urmat și de către alți Aliați”, a mai precizat secretarul general al NATO.

El a afirmat de asemenea că România dă dovadă de leadership prin găzduirea unei brigăzi multinaționale, întărind prezența NATO în flancul sud-estic al Alianței.

„Salut călduros angajamentul puternic al României față de NATO, deopotrivă prin trupe și prin buget”, a mai spus Stoltenberg.

Proiectului de buget pe anul 2017, prevede că România va aloca 2% din Produsul Intern Brut pentru Ministerul Apărării Naționale.

Foto: NATO Secretary General Jens Stoltenberg visits the headquarters of the NATO Forces Integration Unit Romania and talks to staff

RBN Press / București / 17.02.2017

,

Stoltenberg: România, Letonia și Lituania se îndreaptă spre atingerea obiectivului NATO de 2% din PIB pentru apărare. Jens Stoltenberg a notat marți după-amiază că România și două țări baltice, și anume Letonia și Lituania, se îndreaptă spre atingerea obiectivului de alocare a 2% din PIB pentru apărare, potrivitAdevărul citat de romaniabreakingnews.ro

Secretarul general al NATO a remarcat totodată o creștere cu 3,8% în ultimul an a cheltuielilor pentru apărare la nivelul aliaților din Uniunea Europeană, o excepție fiind Marea Britanie, transmite Reuters.

Gabriel NEGRU / București / RBN Press – 15.02.2017

,

locotenentul Mirela Ivaşcu

Ceremonia de repatriere din Afganistan a Detaşamentului International Military Police (IMP) şi a Detaşamentului Army Institutional Advisory Team (AIAT), care au participat la misiunea „Resolute Support”, va avea loc marţi, la sediul Batalionului 265 Poliţie Militară „Tudor Vladimirescu”, anunţă MApN.

Ceremonia trebuia să aibă loc pe 9 februarie, însă ea a fost replanificată ca urmare a condiţiilor meteo nefavorabile, care nu au permis efectuarea zborului în intervalul de timp programat iniţial.

Conform unui comunicat transmis de MApN, Detaşamentul IMP, rotaţia a IV-a, este primul detaşament românesc dislocat într-un teatru de operaţii comandat de o femeie, locotenentul Mirela Ivaşcu.

Militarii Detaşamentului AIAT au avut misiuni de consiliere a comandanţilor şi personalului din principalele instituţii de învăţământ militar şi centre de instruire ale armatei afgane, iar cei din Detaşamentul IMP au asigurat menţinerea unui climat de ordine şi securitate în baza militară din Bagram, precizează MapN

romaniabreakingnews.ro

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press