ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Italia"

Italia

,

mateo_renzi

Mateo Renzi

Italienii au spus „NU” la referendumul de duminică privind reforma constituțională majoră propusă de premierul Matteo Renzi. Potrivit rezultatelor parțiale din peste jumătate dintre birourile de vot, peste 60% dintre italieni au votat „Nu” la referendum, relatează AFP. Dacă ar fi „trecut”, reforma propusă de Renzi urma să schimbe aproape o treime din conținutul Constituției Italiei, eliminând în practica actualul sistem bicameral, în care Camera Deputaților și Senatul au aceleași atribuții. Matteo Renzi și-a anunțat demisia, potrivit BBCNews. El și-a asumat răspunderea pentru acest vot și a spus, într-o conferință de presă, că tabăra NU trebuie să facă acum propuneri clare.

Premierul Matteo Renzi a argumentat înainte de referendum că o asemenea schimbare este necesară pentru a putea să-și ducă la capăt planul de relansare a economiei italiene. Renzi a a afirmat în mai multe rânduri că, dacă referendumul va fi respins, își va da demisia și se va retrage de pe scena politică. El și-a anunțat intenția de a demisiona din funcție în cursul zilei de luni. „Experiența Guvernului meu se încheie aici”, a afirmat Renzi, într-un discurs televizat, după aflarea primelor rezultate, relatează Reuters.

Opoziția italiană – președintele Forza Italia, Silvio Berlusconi și președintele Ligii Nordului, Matteo Salvini – a cerut demisia lui Renzi la scurt timp după anunțarea rezultatelor exit-poll-urilor.

Rezultatul nu reprezintă neapărat o surpriză, în condițiile în care ultimele sondaje dinaintea referendumului dau tabăra „Nu” în avantaj.

Eșecul referendumului italian poate fi interpretat și drept un nou protest al electoratului occidental împotriva sistemului politic tradițional, după votul pentru Brexit și victoria lui Donald Trump.

Ce importante modificări prevedea „reformă Renzi”, care ar fi modificat întregul sistem politic italian:

– Camera Deputaților, aleasă prin sufragiu universal, va avea putere legislativă deplină.
– Guvernul va avea nevoie doar de votul de încredere obținut în Camera Deputaților.
– Senatul va fi complet reformat: numărul și componența va fi radical modificată, depășind bicameralismul actual. Senatorii vor fi 100, în loc de 350 și nu vor fi aleși prin vot direct, ci va fi alcătuit din consilieri regionali și primari. Datorită cumulului de funcții, senatorii nu vor avea decât salariul de consilier sau primar.
– Parlamentul va fi obligat să discute propunerile legislative de inițiativa populară
– Numărul minim de semnături necesare pentru demararea unui Referendum abrogativ va fi mai scăzut
– Pentru alegerea indirectă a președintelui va crește cvorumul necesar validării.
– Este prevăzută eliminarea Consiliului Național al Economiei și Muncii (CNEL), un organism care, potrivit susținătorilor reformei, este inutil și costisitor.
– Vor fi abolite provinciile, diviziuni teritoriale intermediare, între orașe și regiuni.

Presa internațională scria, înaintea referendumului de duminică, că a treia cea mai mare economie din zona euro riscă să fie zguduită de un blocaj politic și de turbulențe economice majore, dacă alegătorii italieni votează împotriva reformelor constituționale și forțează demisia premierului Matteo Renzi, care rămâne un aliat cheie al Angelei Merkel și un lider dedicat proiectului european după Brexit.

Matteo Renzi a dus în ultimele zile cea mai grea luptă din întreaga sa carieră politică, în încercarea de a convinge publicul italian să voteze pentru reformele constituționale, atacate intens de populiștii de la Mișcarea „Cinci Stele”.

Modificarea Constituției redactată în 1947, la scurt timp după căderea regimului fascist al lui Benito Mussolini, era considerată extrem de controversată, iar dezbaterile aprinse au divizat în ultimele luni scena politică italiană. 

Italieni s-au temut că schimbările constituționale vor concentra mai multă putere politică în mâinile Guvernului, iar oponenții politici nu s-au sfiit să-l numească „dictator” pe Matteo Renzi. Actualul Guvern italian nu a reușit în luna aprilie,  să obțină majoritatea parlamentară de două treimi, necesară pentru că agendă reformelor constituționale să fie implementată fără referendum. Matteo Renzi a promis în mai multe rânduri că se va retrage de la conducerea Guvernului dacă alegătorii italieni resping reformele constituționale.

Pietele asiatice reactioneaza la referendumul din Italia: Moneda euro, la cel mai scazut nivel

Moneda euro inregistreaza luni dimineata cel mai scazut nivel din ultimele 20 de luni, pietele asiatice reactionand la rezultatele referendumului din Italia, unde reforma constitutionala majora propusa de premierul Matteo Renzi a fost respinsa. Pietele bursiere asiatice arata ingrijorare dupa referendumul din Italia, a treia economie a zonei euro, noteaza AFP. citeste integral aici.

Gabriel Negru – romaniabreakingnews.ro

,

În contextul în care Italia găzduiește peste un milion de români, iar majoritatea dintre ei lucrează „la negru”, Confederația Națională a Antreprenorilor Mici și Mijlocii (C.A.P.I.M.E.D.) a lansat, anul trecut, campania „Vreau să lucrez legal în Europa mea!”, prin intermediul căreia lupta împotriva muncii “la negru” și a sclavagismului modern, fenomen care a prins amploare în țările Uniunii Europene,  se arătă într-un comunicat C.A.P.I.M.E.D. către redacția România Breaking News – RBN Press
În cadrul comunicatului se mai arată că „Pentru a reprezenta oficial drepturile românilor care muncesc în Italia, dar și în alte țări europene, Confederația a elaborat și a trimis Departamentului de Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, proiectul pentru finanțarea campaniei. După lungi tergiversări, Confederația a primit un răspuns prin care se respinge dreptul proiectului de a fi finanțat, fără a primi și o motivație.”
Din cele 157 de proiecte aprobate pentru finanțare, majoritatea fac referire la promovarea culturii românești în afara țării, prin festivaluri, cursuri, publicații online sau chiar prin construirea de așezăminte bisericești, dar niciunul nu acoperă și un aspect vital pentru românii care muncesc în Diaspora, și anume sprijinul și protecția din partea unui sindicat roman, care să le apere acestora dreptul la o muncă legală și care să lupte împotriva sclavagismului modern.
Andrei Carmen Luminita

Andrei Carmen Luminita

“Este strigătoare la cer lipsa de transparentă și corectitudine de care a dat dovadă Departamentul de Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni. Nu spunem că limba, cultura și tradițiile românești nu ar trebui promovate în rândul comunităților de români din alte țări, însă este inadmisibil ca aproape toate proiectele aprobate să facă referire la același aspect, însă niciun proiect care se lupta cu un fenomen social extrem de grav ce a luat amploare rapid în Europa, și anume munca “la negru” și sclavagismul modern, să nu fie în aria de interes pentru politicile externe ale României. Contestăm decizia Ministerului de Externe, prin Departamentul de Politici pentru Relația cu Romanii de Pretutindeni, de a respinge proiectul Vreau să lucrez legal în Europa mea! Și cerem Guvernului României sa reevalueze poziția acestuia față de nevoile reale ale românilor din Diaspora”, declară Carmen Luminița Andrei, președintele Confederației Naționale a Antreprenorilor Mici și Mijlocii, stabilită de 26 în Italia și de 7 ani prezentă în Sicilia.

“Un aspect foarte interesant pe care l-am observat în lista proiectelor aprobate este reprezentat de multitudinea publicațiilor online noi din Diaspora, plătite din bani publici pentru a face – de ce să ne ascundem după deget? – Propaganda politică. Mai mult, nu aveam cum să nu remarc numărul exagerat de mare de proiecte finanțate pentru Republica Moldova. Știm foarte bine cu toții ca subiectul “Republica Moldova” va fi unul foarte ofertant pentru alegerile parlamentare de la sfârșitul anului. Nu este etic, dar nici legal ca banii publici să fie folosiți pentru propagandă politică, mai ales că suntem în an electoral. Ce mă doare cel mai tare este că a dispărut orice urmă de aparență, iar toate aceste lucruri se fac sub ochii noștri!”, continuă președintele Confederației Naționale a Antreprenorilor Mici și Mijlocii.
Potrivit Confederației, femeile din România, care lucrează în străinătate, sunt mai predispuse la abuzuri de acest gen decât bărbații, iar majoritatea româncelor lucrează ca „badante” (termen folosit de italieni pentru persoanele care îngrijesc bătrânii din Italia). Mai mult decât atât, autoritățile italiene arată că peste 62% dintre badante lucrează „la negru”, 24 de ore din 24, în condiții, de multe ori, umilitoare, iar Statul român, prin Ministerul de Externe, nu face absolut nimic pentru cetățenii săi care trec prin astfel de momente dificile.
Persoana de contact: Andrei Carmen Luminita – Presedinte | presidente@capimed.ro | www.capimed.ro |  0737.635.601
,

Hasan Rohani Matteo Renzi

Pentru a nu jigni convingerile religioase ale Hasan Rohani, s-a decis ca pe timpul discutiilor acestuia cu premierul italian Matteo Renzi la Muzeul Capitoliului, toate nudurile să fie acoperite cu paravane. Un mic detaliu, o astfel de decizie a survenit după semnarea unui acord comercial de 17 milioane de euro. Suma importantă…, atât de importantă încât gazdele au considerat că merită să renunți la principiul „musafirul trebuie să respecte regulile și principiile gazdei” – „La Roma te comporți ca romanii”. Conform noii orientari, vinul a lipsit de la toate mesele oficiale.

Le statue coperte per Rouhani e i simboli imposti - repubblica.it

Le statue coperte per Rouhani e i simboli imposti – repubblica.it

Arabistul sîrb, Lestarici Srpsco afirmă că este cunoscută azi poziția unor islamiști ca reprezentarea ființelor să fie interzisă, dar acestia sunt foarte puțini și în plus, Islamul a dezvoltat în Persia, curentul miniaturizării cu reprezentari umane și chiar cea a proorocului Muhamed, înca din Evul Mediu. Dacă Islamul nicăieri nu interzice reprezentarea ființelor, atunci interzicerea este doar o interpretare.

În concluzie Italia a exagerat cu masurile poziționând propriile valori și cultura pâna la absurd .

Se pune întrebarea, cât timp va mai trece pâna când italienii din curtoazie vor purta veșminte arabe „burka, ciador…” pe timpul unor astfel de vizite și încotro se îndreaptă Europa ?

Ministru italian al culturii, Dario Francescani afirmă ca nu a avut cunoștiință de astfe de măsuri și ca sigur existau și alte posibilități de a satisface sensibilitățile înaltului oaspete din staful caruia (atenție) se transmite ca nu s-au cerut astfel de masuri, dar că multumește gazdelor pentru gestul facut!!!

Publicat de autor: Marko Vlajovici romaniabreakingnews.ro

,

De câteva zile, de la începutul anului școlar, italienii din localitatea maritimă Ladispoli (centrul Italiei) au luat foc. La sfârșitul săptămânii trecute, arată o parte a presei, cetățenii s-au mobilizat și au strâns peste 900 de semnături împotriva limbii române în școli. Fenomenul a luat amploare pe stradă, fără ca cetățenii să fie informați corect.

De mai bine de zece ani, la Insitutul „Ladispoli 1” din localitatea cu același nume și, ulterior , la Institutul „Corrado Melone” elevii participă la cursuri multiculturale. Școlile sunt considerate fanion pentru multietnicitatea lor dar scandalul a izbucnit abia în această toamnă, aparent pentru obligativitatea limbii române, nedeclarat pentru anumite interese la nivel de conducere a instituțiilor.

Italienii au început sâmbătă,  10 octombrie, cu o  măsuță, mai apoi două, la care cetățenii sunt invitați să semeze împotriva acestor ore de limba română.

Am discutat cu Angela Nicoară, profesor de limbă, cultură și civilizație românească finanțat de Guvernul Român prin programul Institutului Limbii Române (ILR).

 – De ce acum și nu mai devreme, se întreabă Angela Nicoară, profesor de cinci ani aici?

La școala „Ladispoli 1” se fac ore încă din 2005 în arabă, poloneză, albaneză … mai târziu au apărut cele în limba română.

Această școală este un laborator multicultural, un exemplu în Italia. Ori, anul acesta avem un orar „curicular”, adică merg și la orele de dimineață, și la cele de după amiază. Așa vrea școala, consiliul școlii, nu am impus noi nimic. Acolo unde, în clasele cu mulți copii români, profesorul sau învățătorul crede de cuviiință că este nevoie de prezența mea, intru și explic, fac traduceri, vorbim despre limba, cultura și civilizația noastră. E vorba de noțiuni care ajută la mai buna integrare a acestor elevi. Întreaga clasă participă la proiect, nu numai românii.

 – Dar copiii italieni ce zic, vor?

– Până acum, de ceva ani, au fost de mulțumiți. Sunt părinții, o parte a lor, care nu vor acum, deodată. Am făcut „Sarea în bucate” cu ei, cu copiii italieni. Nu s-a mai întâmplat până acum. Eu nu aș putea intra în clasă fără aprobarea directorului, a consiliului profesoral și a învățătoarei de la oră.

   – Care sunt părinții care nu vor și de ce? Este limba română o amenințare dacă se impune?

– Limba română nu este obligatorie. Este propusă de școală prin planul formativ de oferte și este ales de învățătoarea de la clasă. Nu impune nimeni. S-a zvonit că a fost tăiată și o oră de engheză dar nu a fost tăiat absolut nimic. Se face doar acolo unde programa este flexibilă și se permite aceasta, mai ales până la clasa a V-a.

La Institutul „Corrado Melone” am participat deseori la evenimentele organizate prin intermediul acestui program finanțat de ILR, întotdeauna cu o bună prezență de copii și a directorului școlii. Practic, în această școală cu peste 1200 de copii, peste 10% dintre ei sunt elevi români. Pentru a nu mai vorbi de faptul că, anul trecut, olipiada de limba italiană pe școală a fost câștigată de o elevă româncă.

Publicat de romaniabreakingnews.ro / Autor: Cristi Merchea, Sursa:emigrantul.it

,

Italia va susține abordarea României privind sprijinirea Republicii Moldova în parcursul său european. Cel puțin asta spune un comunicat de presă al Administrației Prezidențiale de la București.

Președintele român Klaus Iohannis s-a întâlnit luni, la Roma, la Palatul Quirinale, cu omologul său italian, Sergio Mattarella.

În contextul agendei europene actuale, Iohannis a menționat importanța asigurării unei perspective europene pentru Republica Moldova, summitul de la Riga din luna mai reprezentând un moment-cheie în acest sens.

La rândul său, președintele Mattarella a dat asigurări că Italia va susține abordarea României privind sprijinirea Republicii Moldova.

Cei doi șefi de stat și-au exprimat satisfacția reciprocă față de evoluția și consistența relațiilor româno-italiene, care au la bază tradiții și legături puternice, cât și un cadru de dezvoltare oferit de Parteneriatul Strategic consolidat, stabilit în 2008, indică sursa citată.

Sursa: Independent.md prin romanibreakingnews.ro

,

Pare neverosimil, dar au fost vremuri când Italia s-a confruntat cu mari probleme economice și italienii mergeu să-și caute de muncă în alte țări, inclusiv în România.

emigranti_italieni

Fără să jignim întregul popor italian, fără să le ignorăm geniul și priceperea în multe domenii importante, o serie întreagă de domcumente de epocă demonstrează că în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, Ministrul de Interne al Italiei a încercat să oprească imigrarea italienilor în România, unde aceștia nu se bucurau de o imagine prea bună.

„Când clandestinii eram noi și România nu vroia să primească italienii” – Stefania Parmeggiani /La Republica

Ceva similar se întâmpla și în Statele Unite unde italienii se ocpau de multe ilegalități și dezvolatu rețele de tip mafiot. În India, de exemplu, cine se ocupa cu proxenetismul era numit „italian”.

Despre toate aceste lucruri neplăcute din trecutul Italiei vorbește chiar o jurnalistă italiancă Stefania Parmeggiani, într-un articol din La Repubblica Parma intitulat sugestiv „Quando i clandestini eravamo noi e la Romania non voleva gli italiani”, în care aceasta într-un mod mai mult decât măgulitor încearcă să ia apărarea imigranților români în fața valurilor de critici dure.

Comparând trecutul Italiei și prezentul României, jurnalista italiancă trage concluzii extrem de interesante:

„Când noi eram „români”… Lucrurile arătau mai mult sau mai puțin ca acum, doar că rolurile erau inversate. Italienii erau cei care mergeau la București să-și caute norocul, încercând să muncească ca dulgheri, mineri sau munictori în fabrici. Ei aveau un permis de ședere dar la expriarea acestuia continuau să rămână în străinătate. Iegal, bineînțeles. La fel ca cetățenii români în Italia înainte de aderarea României la Uniunea Europeană”.

Italienii imigranți în România creau o mulțime de neplaceri: erau agresivi și indisciplinați

Autoarea articolului adaugă că la mijlocul secolului trecut lucrurile erau invers decât sunt acum, astfel încât vameșii români, asociindu-i pe italieni infractorilor, încercau să-i țină la distanță de granițele Românniei Mari, pentru a nu încuraja și alți italieni să vină în România. Pe atunci italienii creau o mulțime de neplăceri, fiind agresivi și indisciplinați. Printre imigranții italieni săraci care încercau să ajungă în România Mare erau și disidenți politici, opozanți ai regimului lui Mussolini. Aceștia, de asemenea, nu erau doriți în România din cauza problemelor pe care încercau să le fascismului local reprezentat de dictatura lui Ion Antonescu.

De asemeni, Stefania Parmeggiani citează dintr-un document emis de prefectul Carmine Senise, unul dintre cei care a organizat arestarea lui Mussolini și care, pe vremea când a deținut postul de Înalt Reprezentant al Poliției Italiene a condamnat comportamentul inadecvat al italienilor care emigrau în România.

În primul rând din cauza faptului că aceștia continuau să rămână în România chiar și după ce le expirau vizele de ședere, dar și din cauza faptului că de multe ori italienii erau implicați în activități ambigue sau dubioase și creau probleme organelor de poliție din România Mare.

Situația italienilor din România l-a îngrijorat atât de mult pe oficialul italian, încât Sensi a cerut ca doar cererile de călătorie care vor dovedi un caracter imperativ și de absolută necesitate să fie trimise spre aprobabre la Oficiul Italian de Pașapoarte din cadrul Ministerului de Externe.

România a fost și încă este o țară bogata, râvnită de străini

Romania

Articolul jurnalistei italience a fost amplu discutat pe rețelele de socializare de către români, în special de cei careu au trecut prin experiența italiană și puteau să facă comparații între cele două culturi. Deși, în mare parte românii au dovedit mult spirit autocritic și au considerat improbabilă imaginea de infractori sadea a imigranților italieni în trecut, enumerând în general lucrurile bune pe care muncitorii italieni le-au făcut în România, cum ar fi realizările din domeniul construcțiilor, dar au existat și voci printre români care au criticat italienii și Italia.

„Adevarat eu am lucrat în Italia. Și patronu mi-a zis că a muncit în Romania și a plecat înainte de Revoluție. Asi zis ca eram, mai sus ca ei daca mai trai Nea ,Nicu” scrie Marian Mete în subsolul articolului.

„Comunismul a fost de vina ,,iar cei de dupa 89,, adica ,, ce,i de azi,, DEZASTRU,,,,Romania a fost si inca este o tara bogata,,,, De ce o ravnesc Strainii? Pentru ca este saraca? Nuuu „Romania este o vaca de muls”, opinia unei doamne, Iulia Iulia.

„…ai dreptate,intr-adevăr , si mie mi-au fost povestite la fel lucrurile, străbunicul meu a emigrat si el in Romania tot de undeva din sudul Italiei”, declară Alex Villa, un alt participnat la discuție.

Cum sună în italiană… ( de luat și distribuit la prietenii italieni)

e la Romania non voleva gli italiani

Il ministero dell’Interno nel 1942 cercò di fermare gli espatri a Bucarest dove i nostri connazionali erano malvisti. A Bombay chi aveva a che fare con la prostituzione veniva chiamato „italiano”. Documenti di un’epoca nella quale a varcare le frontiere erano i poveri del nostro Paese, a volte criminali, spesso criminalizzati

di Stefania Parmeggiani

Stefania Parmeggiani

Stefania Parmeggiani

Quando i rumeni eravamo noi… E le cose andavano più o meno come oggi, solo a ruoli invertiti. Gli italiani andavano a Bucarest in cerca di fortuna, per lavorare come falegnami, nelle miniere o nelle fabbriche. Avevano un permesso di soggiorno in tasca, ma alla scadenza restavano oltre confine. Clandestini appunto. Come erano molti rumeni in Italia prima del loro ingresso nell’Unione Europea. Non graditi, come lo sono oggi che vengono guardati con rabbia e sospetto.

A metà del ‘900 non erano gli italiani a considerare i rumeni criminali, ma i rumeni a controllare le dogane per non essere invasi dagli italiani. I nostri connazionali creavano non pochi problemi: violenti, indisciplinati. La loro storia, fatta di stracci e pregiudizi, si è intrecciata con i tentativi italiani di evitare che gli indesiderabili lasciassero i confini nazionali e andassero a creare problemi alla dittatura amica del generale Ion Antonescu.

Cancellati dalla memoria di un Paese, facile a rovesciare i pregiudizi su altri, i problemi dell’emigrazione italiana in Romania escono dalla polvere degli Archivi di Stato grazie alla mostra “Tracce dell’emigrazione parmense e italiana fra il XVI e XX secolo”. Oltre cento documenti, molti gli inediti. Tra questi una lettera con il timbro del ministero dell’Interno (Il documento.tif) inviata il 28 agosto 1942 a tutti i questori del Regno, al ministero degli Affari esteri, al Governo della Dalmazia, alla direzione di polizia di Zara e all’alto commissario di Lubiana. Diramava un ordine preciso: evitare che gli italiani espatriassero in Romania.

Carmine Senise, uno dei partecipanti alla congiura del 25 luglio, l’ uomo che propose di fare arrestare Mussolini a Villa Savoia, fu anche il capo della polizia che stigmatizzò il comportamento dei connazionali: “La legazione in Bucarest segnala che alcuni connazionali, giunti in Romania a titolo temporaneo, non lasciano il Paese alla scadenza del loro permesso di soggiorno provocando inconvenienti con le autorità di polizia romene anche per il contegno non sempre esemplare da loro tenuto e per l’attività non completamente chiara dai predetti svolta”. La situazione lo preoccupava non poco: “Stante il crescente afflusso di connazionali in Romania si dispone che le richieste di espatrio colà vengano vagliate con particolare severità per quanto riguarda in special modo la condotta morale o politica degli interessati ed i motivi addotti, inoltrando a questo Ministero, Ufficio Passaporti, soltanto quelle che rivestano carattere di assoluta e inderogabile necessità”.

D’altronde che tra gli emigrati non ci fossero solo lavoratori in cerca dell’America, ma anche avventurieri con pochi scrupoli è storia risaputa e testimoniata, in questa mostra, da altre missive, denunce e lamentele. La più antica è una lettera del console italiano in India che nel 1893 informava la madrepatria come a Bombay tutti coloro che sfruttavano la prostituzione venissero chiamati “italiani”. Un’associazione di idee non certo lusinghiera.
I nostri connazionali, come tutti gli emigranti, non rappresentavano solo un problema di sicurezza, ma anche una risorsa economica, tanto che Mussolini, come testimonia una delle circolari esposte, vietò l’espatrio alla manodopera specializzata. Potevano partire solo operai semplici, braccia che rischiavano di finire nel tritacarne dell’immigrazione clandestina. Che esisteva allora come oggi. La mostra documenta una serie di espatri irregolari avvenuti tra il 1925 e il 1973: gli italiani arrivavano in Francia e in Corsica, ma anche in altri paesi, con permessi turistici e poi si fermavano ben oltre la scadenza, altri entravano con in mano un visto di transito, ma non lasciavano il paese in cui erano solo di passaggio. Altri ancora ottenevano passaporti falsi o raggiungevano l’America tramite biglietti inviati, ufficialmente, da parenti e amici. In realtà, una volta dall’altra parte dell’Oceano, ad attenderli erano agrari che li costringevano a turni di lavoro massacranti perché ripagassero, senza stipendio, il costo di quel viaggio della speranza. Anche questo “racket”, documentato con materiale del 1908 (Ministero degli Esteri pag. 1/2/3.tif), contribuisce all’affresco di un’epoca, non troppo lontana, in cui i rumeni – criminalizzati, non graditi o sfruttati – eravamo noi.

(14 aprile 2009)

La Stefania Parmeggiani che ha scritto questo articolo prima di scrivere altre scemenze dovrebbe ripassare un poco la Storia dell’emigrazione Italiana nel Mondo.

Cazzo, poveri, negli Anni quaranta cinquanta e sessanta lo eravamo quasi tutti, disperati non di certo.

Avevo diciannove Anni quando nel 1959 andai in Germania con la classica valigia di cartone a lavorare come manovale in una miniera di carbone.

Dieci Anni dopo ero dopo un tirocinio di tre anni di mare, dove imparai a sgozzare arringhe e merluzzi e dopo aver frequentato le apposte scuole tecnico –navali fui il primo Direttore di Macchina italiano di tutta la Flotta Mercantile Tedesca. 

Quando emigrai, per fuggire a un destino che sicuramente avrebbe fatto di me un semplice operaio senza tante possibilità di evolvere, la mia valigia era di cartone grigio perché costava poco e in tasca avevo 15 mila lire, povero si, disperato no, anzi, guardavo al futuro sicuro di diventare qualche cosa di più che un semplice operaio o manovale di miniera di carbone.

I milioni di Italiani che come me in lungi treni stipati nella terza terza classe lasciarono l’Italia, andavano a lavorare, non a delinquere come fa ora la delinquenza balcanica in Italia.

Fu anche grazie al nostro lavoro, che in Italia fiorì la piccola e media industria edile e l’artigianato, dal fabbro al lattoniere, dal muratore al falegname e quasi ognuno di noi si costruì la sua casa o si acquistò un pezzo di terra o un pezzo di uliveto.

L’Italia fiorì anche grazie alle nostre rimesse, con i benessere, specialmente negli ultimi vent’anni cominciarono a spuntare gli sciacalli e la delinquenza, prima balcanica e poi afro-araba.

Gli sciacalli d’Italia sono nostrani; costoro hanno la faccia di Mario Monti, di Prodi e di tutta la nomenclatura sinistroide italiana dal capo dello Stato in giù,  fino giù all’ultimo usciere comunale, sindacalista o piantone che sia.

Questi figli di puttana inventarono Equitalia e cominciarono a far man bassa di tutto quello che gli italiani onesti con il loro lavoro si erano costruiti dl 1945 in poi.

Gli zingari in Italia ci sono sempre stati; mi ricordo che da bambino vedevo le loro carovane girare per il Friuli; a quel tempo, alcuni facevano i giostrai, altri andavo a chiedere la carità come adesso, mentre altri ancora andavano dai parroci e chiedevano  se potevano pulire i candelabri della Chiesa; a lavoro eseguito  scioglievano il campo e andavano da qualche altra parte.

La criminalità balcanica venne dopo; arrivò quasi con il nuovo millennio a pari passo con quella afro-araba.

Tutto questo, tutta questa nefasta metamorfosi della Società Italiana  la dobbiamo alla delinquenza sinistroide e agli sporchi come Vendola, a loschi e oscuri figuri come Pisapia e Marino e i loro fottuti seguaci.

Prima di loro; queste cose in Italia non esistevano.

Ora gli italiani si stanno uccidendo dalla disperazione e molti, tanti, troppi rovistano nei cassonetti dell’immondizia in cerca di cibo.

Altri, spinti dalla fame e dalla disperazione, rubano un pezzo di pane e formaggio nei Discounter della Coop e se sorpresi sono subito denunciati e incarcerati per mesi,  dalla magistratura più faziosa, politicizzata e corretta, che l’Europa abbia mai visto, mentre, parallelo  a ciò; la delinquenza balcanica e afro-araba che delinque, ruba, terrorizza e uccide cittadini italiani non è quasi mai perseguitata e se, se la cava con pene lievi e irrisorie o non è perseguitata affatto.

In Italia il caos e la disperazione corrono rampanti per le strade del Paese.

I mascalzoni della politica italiana e pendagli da forca vari si scannano a vicenda per un paio di bottiglie di vino e fan man bassa di tutto quello che possono e trovano.

Noi emigranti e i nostri predecessori prima di noi perdio; non eravamo disperati; chi anche oggi emigra e lavora e si costruisce un futuro degno di vivere, lontano dal marciume che attanaglia e infanga la Repubblica Italiana non è disperato, momentaneamente non certo agiato si, disperato no.

I disperati sono gli italiani odierni che in balia dei mascalzoni e della delinquenza politica italiana, si uccidono perché lo Stato Italiano ha rubato loro tutto, anche la dignità, anche la speranza.

Perseguitati da Equitalia e taglieggiati, derubati e uccisi dalla criminalità balcanica e rumena della Boldrini e dalla delinquenza afro-araba della Kyenge i veri disperati sono i cittadini italiani attuali, non di certo noi, non di certo chi come me per non insozzarsi; semplicemente si rifiuta di rimettere piede nel cesso attuale che si chiama Italia.

Surse: francoparpaiola-gladio.blogspot.itziarulunirea.roro.blastingnews.com prin romaniabreakingnews.ro

,

Tot mai mulți străini, după ce au petrecut mai mulți ani în Italia, decid să se repatrieze. Imigrația inversă este un fenomen în rapidă expansiune în Italia. Il Fatto Quotidiano a analizat cifrele Istat și a descoperit că primii care se întorc acasă sunt românii: peste 35.500 de repatrieri din 2008 până în 2012.

Pe locul al doilea și al treilea, în clasamentul Istat cu privire la repatrieri, se află polonezii (cu 6.369 de plecări) și marocanii (6.299).


„Am sosit la Roma în 2001 pentru că salariul era dublu – povestește Wioletta Rozczypala, de 42 de ani, din orașul Siedlce, din nord-estul Poloniei. Am rămas timp de unsprezece ani, până în decembrie 2012. Eu și soțul meu am înțeles că nu exista viitor pentru străini, nici pentru tineri. Avem un fiu de trei ani, și pentru el ne-am întors înapoi.

Italia este foarte frumoasă însă lumea încă nu are încredere în străini, cred că pot lucra numai ca muncitori sau la curățenie. Un amic medic a plecat, nu-și găsea un post. Și multe infirmiere. Eu m-am licențiat în filologie poloneză. La Roma predam la ambasada țării mele, soțul meu lucra ca zugrav. Firma pentru care lucra a falimentat apoi. Împreună aduceam acasă 2.500 de euro. La Siedlce am deschis un restaurant și câștigăm 4.000. Când am timp lucrez ca traducătoare pentru întreprinzătorii italieni care investesc aici. Avem o casă în proprietate și urmează să o cumpărăm pe a doua”.

Ceea ce a speriat-o cel mai mult în Italia este „piața neagră a închirierilor și din întreprinderi – explică. În Polonia dacă nu plătești taxele, după o lună te descoperă„.


Nordin Baqili are 35 de ani, a venit în Italia când avea 8, și din ianuarie 2014 trăiește în apropiere de Casablanca. „Italia este țara mea – afirmă. Încă am rezidența la Pinerolo, provincia Torino, casa e acolo. Dar nu mai puteam continua. Timp de 15 ani am avut o tâmplărie cu trei angajați. A trebuit să închid pentru că clienții erau în întârziere cu plățile, băncile îți dau greu credit și taxele te strivesc”.

A plecat de unul singur, lăsându-și părinții, frații și verișorii în Italia. Acum locuiește în casa familiei din Maroc și învață araba. „Într-un an m-am căsătorit, am avut un copil și am găsit de lucru ca subordonat la o tâmplărie. Planul e să deschid într-un an o societate a mea, pentru că aici sunt multe stimulente, să-mi duc soția și copilul la Pinerolo, fiindcă calitatea vieții e mai bună la voi. Și eu voi face naveta la Casablanca”.

Odată era invers: imigranții făceau avere în Italia și aveau familia în țara de origine.


Chen Renzong, de 27 de ani, lucrează la Shenzen, în zona meridională a Republicii Populare Chineze, pentru o firmă italiană care se ocupă de conducte marine pentru extragerea petrolului. Se mutase la Ascoli Piceno când avea 10 ani, apoi a frecventat Facultatea de Inginerie Mecanică de la Politehnica din Milano. „Mama a fost prima care a venit în Italia și care a plecat de aici în 2009. Ea și tatăl meu aveau o fabrică de blugi, dar apoi a devenit tot mai dificil să facă afaceri. Au deschis una lângă Qingtian, pe coasta orientală, exportând blugi pentru coreeni”.

Lui Chen îi lipsesc dealurile din Ascoli. „Simt că am două case, dar China abia o cunosc”.


Nadia are un fiu care luptă pe frontul oriental al Ucrainei. Un altul care are un magazin lângă Liov, în partea occidentală, unde s-a întors să trăiască și ea din 2012. „Am ajuns la Napoli în 2002 cu un autocar turistic. M-am prefăcut că sunt în vacanță dar de fapt voiam să rămân în Italia. Trebuia să-mi ajut familia.

În Ucraina lucram într-un laborator de analize la un spital, soțul meu era farmacist, dar credeți-mă, făceam foamea”.

După șase luni la Napoli, Nadia s-a mutat la Mantova. „Mereu am lucrat ca îngrijitoare, am schimbat patru familii, pentru 800 de euro pe lună. Timp de 12 ani mi-am văzut soțul și copiii o dată pe an. Cu banii pe care îi trimiteam unul dintre ei și-a luat un apartament. Astăzi am grijă de cei trei nepoței ai mei”. A rămas în relații optime cu italienii. „Mă sună deseori, mă întreabă dacă am nevoie de o mână de ajutor”.

Sursa: gazetaromaneasca.com prin România Breaking News

,

Claudiu Stănășel este student în anul întâi la Universitatea din Florența, Italia. Spre deosebire de mulți alți tineri de vârsta lui, principala preocupare a lui Claudiu este politica. Craioveanul  este reprezentantul partidului Forza Italia pe politici pentru tineret în regiunea Toscana.

Claudiu Stănășel a devenit subiect de presă în Italia în 2014, pe când avea 19 ani și era în ultimul an de liceu. Tânărul născut în Craiova candida pe atunci la alegerile locale din orașul Prato, pe listele partidului Forza Italia. A ajuns în acea poziție după ce a fost votat de tinerii din localitate, în cadrul unui comitet zonal al liceenilor. Pe scurt, Claudiu ar fi putut deveni consilier local. Acest lucru nu s-a întâmplat, dar numărul mare de voturi primite i-au determinat pe cei de la Forza Italia să îl aleagă drept reprezentant pe politici pentru tineret în regiunea Toscana. Între timp, Claudiu a terminat liceul, este în primul an la Facultatea de Economie, în cadrul Universității din Florența, și, în timpul liber, este un om politic în devenire. Rolul lui la nivelul partidului presupune deocamdată întâlniri cu tinerii și participarea la diverse manifestări din licee. Tatăl lui Claudiu, Ștefan Stănășel, om de afaceri, este președintele unei organizații pentru cetățenii români din Italia, numită „Coordinamento Nazionale Cittadini Romeni in Italia“ (CNCRI), în timp ce mama lui Claudiu este ajutor de bucătar. Tânărul locuiește în Italia de la vârsta de 7 ani și s-a mutat acolo cu părinții aflați în căutarea unui loc de muncă.

„În politică trebuie să-ți asumi responsabilități“

Tineretul s-a îndepărtat de politică din motive lesne de înțeles. E o muncă extraordinar de grea și numai cu tineri putem aduce tinerii în politică. Nu mă ocup de români, ci de toți tinerii, la nivel regional“, povestește Claudiu despre munca lui din partid. Întrebat cine este modelul lui de om politic, craioveanul spune că nu are un asemenea reper. „Nu îmi plac politicienii care nu fac nimic. Chiar dacă atunci când nu faci nimic nu greșești, în politică trebuie să îți asumi responsabilități. În ultimul timp, sunt foarte puțini oameni politici care să îmi inspire încredere“, explică tânărul. Claudiu se vede rămânând în politică dar, în același timp, îi surâde și ideea să se apuce de afaceri.

Văd viitorul meu în politică, chiar dacă tata nu este de acord cu momentul prin care trece politica acum. Încerc să intru în ambele, fără să pierd implicarea din una sau din alta“, spune Claudiu.

Italia, nu. Țările scandinave, da În ceea ce privește greutățile românilor din  Italia, craioveanul spune că găsirea unui loc de muncă este din ce în ce mai problematică. „Italia este într-o situație critică din punct de vedere economic. Locurile de muncă sunt din ce în ce mai nesigure și puține nu doar pentru străini, ci și pentru italieni. De aproximativ doi ani, Italia nu mai este țara în care siguranța zilei de mâine să fie asigurată. Dacă un român mi-ar cere sfatul în ceea ce privește o eventuală venire în Italia, i-aș spune să nu vină, chiar dacă nu ar fi de acord cu mine. Dar i-aș spune adevărul. În plus, l-aș îndruma către țările scandinave sau spre Germania și Marea Britanie“, adaugă Claudiu Stănășel.

Implicarea tinerilor în politică este foarte importantă, în opinia lui Claudiu, care subliniază că toți oamenii ar trebui să fie interesați de viitorul lor și al copiilor lor. „Politica este un lucru extraordinar de frumos, chiar dacă sunt timpuri în care unii dintre politicieni fac de râs acest cuvânt. Dacă un tată își bate copilul în fiecare zi asta nu înseamnă că paternitatea este un lucru urât. Înseamnă că acel tată este un nenorocit. Trebuie să înțelegem că dacă spunem «Nu mă interesează» sau «Lasă să decidă alții pentru mine» facem o greșeală pe care trebuie să ne-o asumăm“, mai arată Claudiu.

Craioveanul nu are încă cetățenie italiană, dar nu este foarte grăbit să o obțină. „Am putut să candidez pentru Consiliul Local din Prato, deși nu sunt italian, deoarece sunt cetățean european și alegerile erau unele administrative. Totuși, dacă aș vrea să candidez pentru parlamentul italian, ar trebui să am cetățenie. Pe de altă parte, limita pentru a fi deputat în Italia este de 25 de ani, așa că mai am timp“, mai spune tânărul de 20 de ani. Deși e plecat din țară de mulți ani, Claudiu vine în România o dată pe an, pentru a-și vizita bunica și prietenii. „Îmi e dor de «acasă», îmi e dor de tot ceea ce am lăsat, de locurile copilăriei. Oriunde mă duc spun că sunt mândru de originea mea, spun cu tărie că sunt român“, încheie craioveanul. Cozi de 400 de persoane Claudiu Stănășel spune că pentru mulți români din Italia a fost foarte greu să voteze la alegerile prezidențiale din 2014. „Eu am votat la Arezzo. Eram cu tata, care a făcut parte dintr-o comisie a organizației CNCRI, de observatori externi. Am vizitat patru secții de votare și am parcurs o distanță de peste 600 de kilometri în ziua aceea. Am văzut români umiliți la cozi interminabile, dar cu mândrie în suflet și speranță. Am văzut români abandonând coada la care stăteau de ore întregi. Am văzut familii care au plecat văzând cozile, fără să voteze“, spune Claudiu.

Afiș electoral Forza Italia – Claudiu Stănășel împreună cu primarul Roberto Cenni, care acum este liderul opoziției la Prato

Tânărul a reușit să voteze doar pentru că a fost la urne dimineața la prima oră. „După ce am ajuns noi, într-o oră a era deja o coadă de peste 400 de persoane. Am fost la Arezzo, la Bologna, la Florența și la Livorno. Foarte mulți oameni pe care îi cunosc eu nu au reușit să voteze“, adaugă Claudiu. Principala problemă a fost numărul mic de secții și de ștampile. „În Toscana sunt peste 110.000 de români. Au fost doar trei secții de votare, la o distanță între ele de aproximativ 120 de kilometri. Noi am fost cei mai avantajați, în Toscana. Dacă nu mă înșel, la o secție de votare erau opt ștampile“, mai spune Claudiu. În ceea ce privește vinovații pentru problemele care au apărut la vot în diaspora, Claudiu Stănășel crede că „a fost cu rea-intenție, fiindcă nu consider că Ministerul Afacerilor Externe nu cunoștea realitatea din diaspora“. O rezolvare, în opinia lui, ar fi schimbarea modalității de vot: „Votul electronic sau prin corespondență ar fi o lovitură puternică pentru partidele din România. Gândiți-vă că peste patru milioane de voturi nu pot fi cumpărate“. Despre partidul „Forza Italia“ Partidul de centru-dreapta „Forza Italia“, condus de fostul premier italian Silvio Berlusconi, a fost relansat în anul 2013. Un partid cu același nume a existat în Italia între anii 1994 și 2009, când a fost contopit în Alianța Națională.

Autor/sursă:Lavinia Balulescu / adevarul.ro prin România Breaking News

Gabriel Negru – Editor RBN Press

,

Violonistul Alexandru Tomescu va fi decorat cu Ordinul “Steaua Italiei” in grad de Cavaler pentru merite deosebite in promovarea culturii italiene. Distinctia ii va fi oferita violonistului de catre Ambasadorul Italiei la Bucuresti, Diego Brasioli, din partea Presedintelui Republicii Italia, Giorgio Napolitano, in cadrul unui concert gazduit in 2 iulie la Ateneul Roman.

Evenimentul are loc în contextul preluării Președinției rotative a Uniunii Europene de către Republica Italiană (1 iulie – 31 decembrie 2014). Cu această ocazie, Alexandru Tomescu va interpreta Concertul nr. 2 pentru vioară și orchestră de Niccolò Paganini sub bagheta Maestrului Gian Luigi Zampieri. Programul muzical al serii include de asemenea, Uvertura operei “Coțofana hoață” de Gioachino Rossini și poemul simfonic “Pinii din Roma” de Ottorino Respighi. Miercuri, la Ateneul Român în Salonul Oficial de la ora 18.00, va avea loc o întâlnire informală cu artiștii prezenți, precum și cu Excelența Sa, Diego Brasioli, Ambasador al Republicii Italia la București.

Alexandru Tomescu este este un violonist român, câștigător a numeroase premii naționale și internaționale la festivalurile de muzică clasică. De la debutul său din 1985, a susținut peste 200 de concerte și recitaluri în 26 de țări (Franța, Olanda, Japonia). Pentru măiestria lui, i-a fost acordat de către statul român privilegiul de a cânta pe vioara Stradivarius care fusese anterior în posesia muzicianului Ion Voicu.

S-a născut la  15 septembrie 1976, la București. Debutul la făcut la vîrsta de 9 ani, ca solist al Orchestrei Simfonice din Constanța și efectuează primul turneu în străinătate, în Germania și Austria.

Preocuparea sa pentru muzica de cameră îl determină ca în 2003, împreună cu pianistul Horia Mihail și violoncelistul Răzvan Suma să formeze « Romanian Piano Trio », formație deja cunoscută melomanilor din România, prin aparițiile sale în diverse festivaluri din România și din străinătate, precum și prin turneele MusicON organizate în premieră națională.

În septembrie 2007 Alexandru Tomescu a câștigat dreptul de a cânta la faimoasa vioară Stradivarius Elder-Voicu 1702 pentru o perioadă de cinci ani. Vioara Stradivarius Elder, folosită timp de patru decenii de maestrul Ion Voicu, este considerată a fi unul din cele mai bine conservate Stradivariusuri.

Alexandru Tomescu interviu (video):

Pe 10 aprilie 2009 a concertat, timp de o jumătate de oră, în stația de metrou „Piața Victoriei”, îmbrăcat în haine modeste. Efectul muzicii de calitate asupra bucureștenilor care se aflau la o oră cu trafic de vârf în stația de metrou a fost neașteptat. Zeci de oameni s-au oprit din drum, cu riscul de a întârzia la serviciu, doar pentru a asculta câteva acorduri din „recitalul” lui Tomescu și pentru a pune o bancnotă în cutia așezată în fața interpretului. Muzicianul a strâns de la călători peste trei milioane de lei vechi.

Școli absolvite:

2001 – École Superieure de Musique, Sion, Elveția – Profesor Tibor Varga
2000 – Southern Methodist University, Dallas, Texas – Profesor Edward Schmieder
1995 – 1999 – Conservatorul din București – Profesor Ștefan Gheorghiu
1983 – 1995 – Liceul de Muzică “George Enescu”, București – Profesor Mihaela Tomescu

Concursuri internaționale la care a participat:

1999
Premiul I Concursul internațional “George Enescu”, București – România Premiul II “Yehudi Menuhin” – Concursul “M.Long-J.Thibaud” Paris – Franța Premiul special SACEM pentru cel mai bun recital – ‘M.Long-J.Thibaud’ Paris– Franța

1997
Premiul II “Tibor Varga”, Sion – Elveția Premiul IV “Pablo Sarasate”, Pamplona – Spania Premiul III International Music Competition – Viena, Austria

1995
Premiul I – Phenian, Coreea de Nord Premiul I “Jeunesses Musicales”, București – România Premiul II (premiul I nu s-a acordat) “Niccolo Paganini”, Genova – Italia

1994
Premiul I – Brașov, România

1993
Premiul I “Kloster Schöntal”, Schöntal – Germania

1991
Medalia UNICEF – Parma, Italia

1990
Premiul I si marele premiu – titlul de laureat “J.Kocian” Republica Cehă

1989
Premiul “Rudolf Neudörfer” – Berlin, Germania

1988
Premiul I absolut “Rovere d’oro”, San Bartolomeo – Italia

Concerte și recitaluri

Albania, Anglia, Austria, Bulgaria, Cipru, Coreea de Nord, Coreea de Sud, Costa Rica, Elveția, Filipine, Finlanda, Franța, Germania, Israel, Italia, Japonia, Macedonia, Olanda, Republica Cehă, Republica Moldova, Polonia, România, Rusia, Turcia, Ucraina, Ungaria, S.U.A.

Concerte cu dirijori renumiți:

 Horia Andreescu,Alexandru Ganea, Garry Bertini, Philippe Entremont, Eduard Schmieder, Christoph Eschenbach, Kurt Masur, Jin Wang.

Concerte în săli celebre în care a concertat:

Carnegie Zankel Hall, New York,Walt Disney Concert Hall, Los Angeles, Sejong Theater, Seoul, Coreea de Sud, Concertgebouw, Amsterdam, Olanda, Théâtre des Champs Élysées, Paris, Franța, Théâtre Châtelet, Paris, Franța, Berliner Philharmoniker, Berlin, Germania, Sala mare a Conservatorului din Moscova, Rusia, Metropolitan Art Center, Tokio, Japonia, Cultural Center of the Philippines, Manila, Filipine, Cerritos Arts Center, Los Angeles, SUA

Lucrări muzicale înregistrate  pe CD

– Stradivari-Obsessions (Integrala Sonatelor de Eugène Ysaÿe), Ad Libitum Primus (Haydn,Beethoven, Sibelius)
24/, 24 DVD&CD (Integrala Capriciilor de Niccolò Paganini), “Simply Mozart by Alexandru Tomescu” cu Orchestra Națională Radio – dirijor Horia Andreescu ( Integrala Concertelor pentru vioară și orchestra de Wolfgang Amadeus Mozart); Romantic Stradivarius, împreună cu pianistul Horia Mihail (lucrări de Johannes Brahms, Robert Schumann și Edvard Grieg), Stradivarius Virtuoso, împreună cu pianistul Horia Mihail (cu lucrări de Henryk Wieniawski, Pablo de Sarasate, Piotr Ilici Ceaikovski etc.); Stradivarius encore, cu pianistul Horia Mihail (lucrări de Ciprian Porumbescu, Fritz Kreisler, Jules Massenet, Dumitru Capoianu etc.); Romanian Piano Trio, împreună cu Horia Mihail și Răzvan Suma (Robert Schumann, Wolfgang Amadeus Mozart); National Radio Orchestra concert tour in Hague (Max Bruch); National Radio Orchestra concert tour in Brussels (Felix Mendelssohn Mendelssohn); Laureates Festival in Los Angeles (Georg Friederich Haendel,Eugène Ysaÿe, George Enescu); Alexandru Tomescu at Moscow – Great Hall of Tchaikovsky Conservatory (Niccolò Paganini, Felix Mendelssohn); Concours International Long-Thibaud – violon 1999, cu pianista Gwenaelle Cochevelou (Robert Schumann Fantezia op. 131 în Do major); Premio Paganini 1995&1996 (după Concursul Paganini de la Genova)

Video: Sergei Prokofiev cu Alexandru Tomescu în concert

 

Surse de documentare:

ro.wikipedia.org, .e-stireazilei.rorador.roziare.realitatea.netadevarul.ro.

,

  • Editorial în Corriere della Sera: ”Ar trebui să ne cerem scuze de la români”

  • Ion Purice va primi o diplomă ”pentru bunătatea sufletească demonstrată”. Primarul din Taglia di Po: ”dezminte toate prejudecățile privind românii”
  • Ion Purice, propus pentru a fi numit Cavaler al Republicii Italia

Corriere del Veneto, cotidian din grupul Corriere della Sera, a publicat un editorial cu titlul „Ion, l’eroe «normale» che rompe i pregiudizi su un popolo nel mirino” (Ion, eroul normal care distruge prejudecățile față de un popor luat în vizor), semnat de Massimiliano Melilli. După multă vreme, este primul comentariu favorabil din presa italiană la adresa românilor.

„Sunt lucruri pe care trebuie să le facem și fără a fi eroi. Nu mă numiți astfel. Eu trebuia să protejez acea fetiță”. Cuvintele (și povestea) ale unui erou „normal”, Ion Purice, de 29 de ani, român, căsătorit, tatăl unui copil de trei ani, camionagiu al unei firme din Porto Viro, casă la Taglio di Po. Alaltăieri, pe A4, acest bărbat și-a pus de-a latul camionul pentru a proteja de mașinile în viteză un monovolum implicat într-un accident.

Ion Purice, șoferul devenit erou în Italia. Patronul: ”Peste 50 de jurnaliști îl așteaptă pentru a-l intervieva”

Mai mult. Ion a coborât din cabină și a făcut scut cu corpul său în mijlocul autostrăzii, gesticulând ca un nebun către mașinile care soseau: lângă parapetul de protecție era întinsă o fetiță de opt ani, catapultată în afara mașinii.

Apoi Ion a plecat. Ca și cum nu ar fi făcut nimic excepțional. A doua zi din nou la lucru. Ca întotdeauna. Niciun cuvând privind cele întâmplate în timp ce părinții micuței și întreaga Italie căutau un erou fără nume. Astăzi Ion este tot Ion de ieri, eroul „normal” care vorbește în dialect venet.

Casă, camion și o inimă atât de mare. Ion e celălalt la noi, proiecția nobilă a unui gest facil de spus, aproape imposibil de făcut: să-ți riști viața în numele aproapelui.

Dar Ion este și unul dintre noi. Cel puțin, ar trebui să fie. În schimb e român. Oficial cetățean european din toate punctele de vedere dar încă astăzi la noi considerat, ca majoritatea conaționalilor săi, „străin”.

Ministrul Maurizio Lupi l-a sunat pe eroul Ion Purice: „Îl stimez pe acest om”

Cum străini sunt – și cronica tot mai des ne amintește acest lucru – eroii protagoniști ai unor gesturi ieșite din comun: se aruncă în marea furtunoasă pentru salvarea vieților și deseori mor înecați; dejoacă furturi și jafuri reacționând cu mult curaj în fața unei infracțiuni: oferă îngrijire persoanelor în dificultate la colțurile orașelor noastre; se angajează cu dedicație în asociațiile de voluntariat.

Mici mari acțiuni ale unei umanități pierdute pe care cu avântul său solidar Ion acum ne-o amintește: „Sunt lucruri pe care trebuie să le facem și fără a fi eroi”. Iată, o avertizare adresată nouă tuturor cu delicatețe, aproape în tăcere, fără tevatură. Părinții copilei, dacă ar putea, i-ar construi un monument acestui bărbat. Au declarat deja că vor să-l întâlnească, pentru a-i mulțumi. Numai imaginându-ți scena, ți se face pielea de găină. Primarul din Taglio di Po l-a primit deja în mod oficial, există un premiu pentru Ion.

Președintele transportatorilor va cere ministrului Infrastructurilor, Lupi, o recunoaștere. Nu este exclus ca și Președinția Republicii să se activeze în fața acțiunii deosebit de curajoase a lui Ion Purice, camionagiu român acum polesan (din regiunea Polesine – n.r.).

Ambasada României în Italia salută gestul cetățeanului român Ion Purice

Premierea acestui bărbat înseamnă să ne împăcăm cu conștiința noastră, să ne convigem că o acțiune frumoasă este posibilă în fiecare zi, la toate latitudinile, cu orice pașaport în buzunar. însă premiul cel mai important ar trebui să i-l dăm lui Ion toți împreună. Un premiu simbolic dar tangibil, fără multe discursuri ci cu multă autocritică: să ne cerem scuze o dată pentru totdeauna românilor care trăiesc și lucrează la noi.



Povestea lui Ion scutură în sfârșit metodica noastră  de prejudecăți conservatoare privind acest popor. Sigur, există nenumărate povești privind românii. Se întâmplă, se vor întâmpla. Dar există și multe, foarte multe povești în care căștigă curajul și solidaritatea de tip românesc.

Precum cea pe care ne-a dăruit-o camionagiul Ion. A sosit momentul să-i considerăm pe români cetățeni. Întru totul. Trebuie să o facem ca respect pentru o faptă bună: protejarea unei fetițe rănite, pe o autostradă. „Și abia aștept să o cunosc și să știu că se simte bine„, mărturisește aproape jenat Ion Purice, de 29 de ani, camionagiul român. Eroul normal.

(sursa: Corriere del Veneto)

Ion Purice va primi o diplomă ”pentru bunătatea sufletească demonstrată”. Primarul din Taglia di Po: ”dezminte toate prejudecățile privind românii”

Primarul din Taglio di Po, Francesco Siviero, pe 14 septembrie, cu ocazia sărbătorii tradiționale a localității, îi va înmâna lui Ion Purice o diplomă „pentru bunătatea sufletească demonstrată”.

Potrivit primarului, gestul lui Ion „dezminte toate prejudecățile privind românii și demonstrează că altruismul și curajul nu au naționalitate”. Ion a fost plecat în cursă la Amsterdam ca un om simplu.

S-a întors ca un erou și a fost așteptat cu mare fast. În curtea firmei îl așteptau soția Alina de 28 de ani cu fiul Denis de 6, primarul din Taglio di Po Francesco Siviero, consilierul local din Porto Viro, Maura Veronese și mulți colegi. Pentru Ion s-au deplasat și echipele de la Mediaset și de la „Pomeriggio cinque”, aceasta din urmă pentru o transmisiune în direct în programul moderat de Barbara D’Urso.

Ion Purice, șoferul devenit erou în Italia. Patronul: ”Peste 50 de jurnaliști îl așteaptă pentru a-l intervieva”

Sosirea camionului în curtea firmei a fost anunțată cu emfază în direct de reporterul programului, înconjurat de rudele lui Purice și de colegii săi. Soția sa Alina, de 28 de ani, și fiul său Denis Mihai, de 5, erau foarte emoționați. Lungul camion frigorific (18 metri) încărcat cu pește, condus de Ion Purice, alături de care se afla colegul-șofer Marian Terente, de 41 de ani, român și el, a intrat în curte la 16.05 și a fost primit cu aplauze lungi.

Imediat au intrat în funcțiune camerele de luat vederi și fotografii au început să facă sute de poze. Ion însă a făcut obișnuita manevră pentru a intra în poziția corectă pentru ca vehiculul frigorific să fie descărcat și apoi, oarecum surprins, a coborât de la volan, și-a îmbrățișat copilul și și-a salutat cu un sărut soția.

Ministrul Maurizio Lupi l-a sunat pe eroul Ion Purice: „Îl stimez pe acest om”

În ciuda oboselii din cauza călătoriei, Ion nu s-a sustras mulțimii de camere de luat vederi și microfoane care l-au întâmpinat imediat ce a ieșit din cabină. „Acum sunt o celebritate și în România”, a spus Purice, adăugând că a „primit sute de telefoane, de la prieteni italieni și români”. „Sunt o persoană foarte normală, un tătic, și ceea ce am făcut eu ar fi făcut oricare alt camionagiu”.

Iată ce a declarat soția lui, Alina: „Suntem căsătoriți de opt ani, dar îmi cunosc soțul de zece – a spus Alina – despre el pot spune că în mod sigur nu se simte un erou, a acționat cu inima de tătic, care își dă viața pentru propriii fii. Oricine, aflându-se în acea situație, ar fi acționat ca soțul meu.”

”Este adevărat, a riscat să producă alte accidente, dar mi-a povestit că înainte să se pună de-a latul pe stradă s-a uitat în oglindă, asigurându-se că manevra nu ar fi produs probleme altor călători. Avem casa la Taglio di Po, ne simțim bine în această țară și suntem îndrăgiți. Mulțumesc multelor persoane care m-au felicitat pentru gestul soțului meu”.

„Ion e un băiat de treabă, îl cunosc de când eram copii, locuiam în același oraș, la Tulcea în România – a explicat Terente Marian – și confirm că Ion a făcut un gest normal, nimic special”.

Ambasada României în Italia salută gestul cetățeanului român Ion Purice

Și patronul are cuvinte de laudă pentru Ion, care a fost angajat acum trei ani la firma Bierreti din Porto Viro (Rovigo), firmă specializată în transportarea de mărfuri perisabile. „Nu m-am lăsat speriat de prejudecățile privind românii – declară patronul Renatino Bonato. Eu dau de lucru oamenilor serioși, și Gion, cum îl numim noi, este serios și foarte profesionist”.

Ion Purice, propus pentru a fi numit Cavaler al Republicii Italia

„Este oare prea mult să sperăm la o numire de Cavaler al Republicii pentru camionagiul român Ion Purice după ce a salvat viața unei fetițe pe autostradă? Eu cred că este minimul”.

Aceasta este propunerea lui Paolo Uggè, președinte național al sindicatului Fai Conftrasporto, din scrisoarea trimisă ministrului Transporturilor Maurizio Lupi, pentru ca românul să primească o recunoaștere publică pentru comportamentul său curajos.

„Camionagiul, tată al unui copil – explică Uggè – în acele teribile momente s-a gândit numai la salvarea vieții unei ființe omenești, unind, în acel gest instinctiv, generozitate, curaj, luciditate, verificând, înainte de a face manevra, să nu fie alte vehicule în apropiere, pentru a evita alte pericole”.

Sursa: gazetaromaneasca.com prin romaniabreakingnews.ro

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press