Mobilizare ciudată în Italia, împotriva limbii române (aparent obligatorie)

De câteva zile, de la începutul anului școlar, italienii din localitatea maritimă Ladispoli (centrul Italiei) au luat foc. La sfârșitul săptămânii trecute, arată o parte a presei, cetățenii s-au mobilizat și au strâns peste 900 de semnături împotriva limbii române în școli. Fenomenul a luat amploare pe stradă, fără ca cetățenii să fie informați corect.

De mai bine de zece ani, la Insitutul „Ladispoli 1” din localitatea cu același nume și, ulterior , la Institutul „Corrado Melone” elevii participă la cursuri multiculturale. Școlile sunt considerate fanion pentru multietnicitatea lor dar scandalul a izbucnit abia în această toamnă, aparent pentru obligativitatea limbii române, nedeclarat pentru anumite interese la nivel de conducere a instituțiilor.

Italienii au început sâmbătă,  10 octombrie, cu o  măsuță, mai apoi două, la care cetățenii sunt invitați să semeze împotriva acestor ore de limba română.

Am discutat cu Angela Nicoară, profesor de limbă, cultură și civilizație românească finanțat de Guvernul Român prin programul Institutului Limbii Române (ILR).

 – De ce acum și nu mai devreme, se întreabă Angela Nicoară, profesor de cinci ani aici?

La școala „Ladispoli 1” se fac ore încă din 2005 în arabă, poloneză, albaneză … mai târziu au apărut cele în limba română.

Această școală este un laborator multicultural, un exemplu în Italia. Ori, anul acesta avem un orar „curicular”, adică merg și la orele de dimineață, și la cele de după amiază. Așa vrea școala, consiliul școlii, nu am impus noi nimic. Acolo unde, în clasele cu mulți copii români, profesorul sau învățătorul crede de cuviiință că este nevoie de prezența mea, intru și explic, fac traduceri, vorbim despre limba, cultura și civilizația noastră. E vorba de noțiuni care ajută la mai buna integrare a acestor elevi. Întreaga clasă participă la proiect, nu numai românii.

 – Dar copiii italieni ce zic, vor?

– Până acum, de ceva ani, au fost de mulțumiți. Sunt părinții, o parte a lor, care nu vor acum, deodată. Am făcut „Sarea în bucate” cu ei, cu copiii italieni. Nu s-a mai întâmplat până acum. Eu nu aș putea intra în clasă fără aprobarea directorului, a consiliului profesoral și a învățătoarei de la oră.

   – Care sunt părinții care nu vor și de ce? Este limba română o amenințare dacă se impune?

– Limba română nu este obligatorie. Este propusă de școală prin planul formativ de oferte și este ales de învățătoarea de la clasă. Nu impune nimeni. S-a zvonit că a fost tăiată și o oră de engheză dar nu a fost tăiat absolut nimic. Se face doar acolo unde programa este flexibilă și se permite aceasta, mai ales până la clasa a V-a.

La Institutul „Corrado Melone” am participat deseori la evenimentele organizate prin intermediul acestui program finanțat de ILR, întotdeauna cu o bună prezență de copii și a directorului școlii. Practic, în această școală cu peste 1200 de copii, peste 10% dintre ei sunt elevi români. Pentru a nu mai vorbi de faptul că, anul trecut, olipiada de limba italiană pe școală a fost câștigată de o elevă româncă.

Publicat de romaniabreakingnews.ro / Autor: Cristi Merchea, Sursa:emigrantul.it