breaking news

Vocea Rusiei nu este o sursă de informații.
Vocea Rusiei este o sursă de distracții.
Însă, înainte de toate, în umbra rolului clar definit încă de la maeștrii „agitprop” (agitație și propagandă), Vocea Rusiei servește pentru intoxicare și dezinformare, prin forma cea mai facilă, de amestecare a unor date reale cu informații false.

Rezultatul: adevărul iese murdărit, atunci când nu este pus complet în umbră de strălucirea minciunii.

Vocea Rusiei este, așadar, o armă. De la briceguț cam ruginit, cum este cazul pe care îl tratăm azi, la baionetă cu zimți, cum a fost la alegerile prezidențiale precedente, când, în lipsa clasicilor moguli, aflați puțin „la rece”, a suplinit nevoia de „bau bau” a candidatului Traian Băsescu. Au riscat – deconspirându-și preferatul pe care îl deserveau – dar au câștigat.

Călin Popescu Tăriceanu

Astăzi Vocea Rusiei scoate de la congelator o afacere uitată sau chiar neștiută de publicul larg: Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu – agent maghiar.

Faptul, real, că personajul cu alura politică ajuns al doilea om în stat a fost surprins de serviciile de informații românești în siajul rezidentului spionajului maghiar în România ar fi trebuit să fie cap de afiș în presa română!

Al doilea om al statului român, suspectat de a fi fost racolat de serviciile statului ungar, și nimeni nu scrie nimic. Încă…

Preventiv însă, Moscova, mama agitatului copil eurasiatic, Budapesta, scoate prin Vocea Rusiei șopârla: dacă nu o spune, încă, nimeni, să o spunem noi, primii.

Jocul de biliard e perfect.
Dacă va fi vreodată chestionat asupra acestei afaceri, Călin Popescu Tăriceanu nu trebuie să zică decât atât: „Chiar am ajuns să ne luăm după Vocea Rusiei, care atacă mereu ce-i mai bun în România?!…”.

Paradoxal, pentru unii, Vocea Rusiei a preluat rolul jucat pe vremuri de revista România Mare.
* VOCEA RUSIEI CÂNTĂ PE LIMBA LUI SOROS

Într-un melanj nemaipomenit de informații false și reale plasate pe centimetrul pătrat, Vocea Rusiei a publicat, săptămâna trecută, un articol în care leagă vizita lui George Soros în România de schimbările de Guvern și inventarea Coaliției PSD(USD) – UDMR, reiterând totodată invenția că numele de cod „Marcel”, invocat de Elena Ceaușescu la Târgoviște („Ai văzut ce ne-a făcut Marcel?”), înainte de execuția cuplului prezidențial, i-ar aparține miliardarului pretutindenar.

Falsurile:

1. În primul rând, în toate articolele Vocii Rusiei, George Soros este prezentat ca exponentul oligarhiei imperialiste care decimează națiunile Europei de Est, lipsite, acum, de marele protector de la Răsărit.

Dacă însă am lua la bani mărunți toate acțiunile întreprinse de Rețeaua Soros începând din 1989 – cel puțin în România – am constata că majoritatea acestora sunt, de fapt, pe linia directivelor Moscovei:

…de la inocularea sintagmei și a conceptului de „limbă moldovenească” printr-un „studiu” al Fundației Soros din anii „90, semnat de Renate Weber, Gabriel Andreescu și Valentin Stan, la impunerea, la nivel european, a termenului de „rom” pentru țigani, stârnind confuzia de astăzi de România, patria „romilor”, conform, însă, unui plan rusesc din epoca țaristă, preluat cu sârg de sovietici și urmașii lor. Ca să dăm doar două exemple.

2. Atribuirea falsă a numelui de cod „Marcel” lui George Soros are rolul de a îndepărta publicul neavizat de la realitatea implicării sovietice în lovitura de stat din decembrie 1989, transferând, „nu-așa?”, această culpă „odioșilor imperialiști” care, „nu-așa?”, vor să pună ghearele pe toată economia românească.

Deși, iarăși, după cum arată datele reale, sectoare strategice ale economiei din România, cu valențe europene (aluminiul, aurul (!), siderurgia, metalurgia, rafinării, carburanți, energie termoelectrică, gaze naturale, IT, mass-media, și, mai nou, și fotbalul) sunt în mâna unor firme rusești (ROMÂNIA-RUSIA;

„Investiții strategice rusești în țara noastră”; BURSA 03.04.2012) sau cu legături rusești mascate prin fostul imperiu austro-ungar.

În realitate, adevăratul „Marcel” care a conspirat pentru răsturnarea regimului și instalarea unuia fidel Moscovei a fost Gheorghe „Gogu” Rădulescu, singurul membru al CPEx al CC al PCR scăpat de închisoare după 1989 și ca urmare a unei cereri semnate de foarte mulți intelectuali, de la Ana Blandiana la Nicolae Manolescu, cunoscut drept agent NKVD și apoi KGB, păstrat în funcții, dar monitorizat de Ceaușescu și Unitatea specială a Securității UM 0110 „anti-KGB” (General de brigadă (r) Aurel Rogojan – „Cazul Gogu Rădulescu și Loja de la Comana sub lupa Securității”; Jurnalul Național, 27.12.2010).

3. Singurul fapt real din poliloghia Vocii Rusiei este că George Soros, un cunoscut avocat din oficiu al cauzelor Ungariei, a apărut în România în acest moment (10-11.03.2014) și s-a întreținut, discret, cu premierul Victor Ponta (sau cel puțin cu el).

…Sub pretextul ridicării unui muzeu al țiganilor/romilor în sectorul 6 al Capitalei!

Citește și

–Moscova via iredentismul maghiar în România spre …Eurasia/Rusia !

–Serviciile rusești si iredentismul maghiar împreună pentru destabilizarea României ca pivot NATO la Marea Neagră?

–Ungaria a reușit să ATACE România în TRANSILVANIA, cu ajutorul TRĂDĂRILOR! Aurel Rogojanu

Dar, așa cum afirmă cu aplomb chiar realizatorii proiectului, acesta este ridicat exclusiv din fonduri private. Ca urmare, discuția pe acest subiect ar fi fost caducă.

Curios este de ce a fost aproape ignorată de către presă prezența în România a unui multi-miliardar controversat al planetei, aflat, după cum se spune, atât în umbra lui Băsescu (majoritatea consilierilor președintelui din primul mandat erau bursieri sau angajați ai Fundației Soros sau/și ai Colegiului Noua Europa) dar și a lui Ponta (vizita din SUA din martie 2012, cu două luni înainte de a deveni prim-ministru).

Vorbim de un personaj ai cărui angajați au fost chiar miniștri și premieri ai României, ca Mihai Răzvan Ungureanu (fost membru al Consiliului Director al Fundației Soros) sau sunt consilieri ai actualului prim ministru, ca Wesley Clark (membru al „board”-ului BNK Petroleum, unde acționar este Soros).

Și totuși, un atare grangur mondial nu a primit nici măcar atenția de care se bucură Dan Puric.
Într-adevăr, de dinainte de desemnarea sa ca prim-ministru și până la trocul anti-național cu UDMR, putem observa o oarecare influență în viața lui Victor Ponta a întâlnirilor pe care le-a avut cu George Soros sau angajații săi, prilej cu care actualul premier, care se vede deja și președinte al României (cu sau fără „Ținutul secuiesc”?), a început să vorbească pe limba miliardarului originar din Ungaria.

O vom reflecta doar prin declarațiile sale:

„În 1917, străbunicul meu, Ponta Gheorghe, a dezertat din armata austro-ungară, a trecut în România pentru a primi cetățenia română și simt o datorie față de el și față de toți ceilalți să spun că Ardealul este România, că nici un român nu trebuie să plece din locul în care s-a născut pentru a se simți în țara lui și că, într-adevăr, eu cred că ținutul secuiesc nu e România, pentru că nu există ținutul secuiesc”

(fragment din cuvântul lui Victor Ponta la Adunarea Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș, Toplița, 20 martie 2010; Sursa: „Ponta, biciul lui Dumnezeu”, de Mihail Groza ; Informația Harghitei, 14.03.2014)

„Transilvania trebuie să aibă și la nivel politic o reprezentare regională și o reprezentare specială. (…) Mai multă autonomie, mai multă libertate, mai multă inițiativă pentru Transilvania este în favoarea Transilvaniei și a României. (…) Sunt lucuri care definesc Transilvania și care nu trebuie stricate de Guvernul central. Nu înțeleg de ce banii din taxele din Transilvania să vină în București”. (Declarații făcute la Cluj, pe 9 martie 2012, după vizita în SUA și înainte de a deveni prim-ministru).

*  FILIERA RUSO-MAGHIARĂ, DE LA TĂRICEANU ȘI UNGUREANU, LA NĂSTASE ȘI PONTA ȘI ÎNAPOI

La aceste vorbe se adaugă, desigur, și fapte:

acceptarea tuturor cererilor UDMR, de la reprezentarea simbolică a „Ținutului secuiesc”, prin drapel propriu arborat pe instituțiile statului român,

…la segregarea etnică a UMF Târgu Mureș,

deși tocmai pentru promovarea acestui act discriminatoriu la adresa românilor și revizionist din punct de vedere al adevarului istoric, a plătit cu capul predecesorul său, Mihai Răzvan Ungureanu, și până la scoaterea din adormire a fostului prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu, cel care, împreună cu numitul Ungureanu, a încercat sa transfere, gratuit, întreaga avere a Fundației Gojdu, estimată la mai multe miliarde de euro, statului ungar.

Vocea Rusiei, maestră în trimiterea cititorului la plimbare pe cărărui pierdute, produce în articolul la care facem referire un link către o fotografie, în care apare fostul (?) șef al rezidenței maghiare Rudas Erno împreună cu conducerea UDMR, în anul 1995.

Și redă, pe scurt, informația ca acesta a fost asociat în afaceri cu Călin Popescu Tăriceanu. Scopul vi l-am edificat. Se numește, în limbaj de specialitate, „prăfuire”. Prăfuirea subiectului altfel ultra-exploziv și aflat, cândva, chiar în atenția șefului statului, Traian Băsescu.

Fotografia este extrasă însă dintr-un serial publicat de portalul ZiaristiOnline.Ro, sub titlul „Secretele UM 0110. Toți spionii unguri ai premierilor români” și prezintă o serie de informații complexe, care fac trimitere către Alin Teodorescu și Adrian Năstase respectiv Rudas Erno și Călin Popescu Tăriceanu.

Ancheta conține date și fapte concrete, bazate în principal pe informațiile oferite ziaristului Dan Badea și publicului larg de generalul SRI (r) Aurel Rogojan, cât și pe mărturiile oferite personal subsemnatului de regretatul general Victor Neculicioiu, fostul șef al UM 0110 – supranumită „anti-KGB”, o unitate specială unică în tot spațiul comunist, de urmărire a agenților puterii sovietice – și de colonelul (r) Ioan Rusan, fost șef al compartimentului „anti-STASI” al acestei unități, ulterior șef secție SRI Sibiu și sef al Diviziunii Filaj a SRI.

Astfel, colonelul (r) Ioan Rusan, afirma într-un interviu acordat subsemnatului în 2009, că sociologul Alin Teodorescu, fost informator al Securității, primul președinte al Fundației Soros România și, în același timp, al Grupului pentru Dialog Social, patron al IMAS, fost consilier personal al lui Adrian Nastase și Ion Iliescu, fost deputat PSD, strateg al campaniei electorale PSD și, cel mai grav, șef al Cancelariei primului ministru al României Adrian Nastase, cu rang de ministru, a fost recrutat de spionajul Ungariei în 1988 și și-a continuat activitatea pe această linie.

Recrutorii săi: „Un cadru de informații al serviciului comunist maghiar, Hunio Gabor, prin concursul și cu participarea agentului Horvath Andor (ulterior membru al Consiliului Director al Fundației Soros, profesor la UBB Cluj)”.

Sub supervizarea lui… Rudas Erno.
Care, conform lucrării lui Traian Valentin Poncea și Aurel Rogojan, ofițeri SRI de rang înalt, acum în rezervă, „Spionajul maghiar în România” (Elion, 2007, București), era la data respectivă „conducătorul rezidenței de informații din România”.

Victor Neculicioiu, în revista „Vitralii” a veteranilor SRI, amintește că „Rudas Erno, cadru de spionaj în Consulat (la Cluj, n.n.), a fost, la un moment dat, compromis, datele în cauză fiind aduse combinativ la cunoștința Centralei din Budapesta, care l-a retras de la post (1985)”.
Erno se afla în atenția UM 0110 încă din 1982, pe când îi alimenta cu materiale revizioniste pe Laszlo Tokes și Szocs Geza.

„Odată cu aceste materiale au venit și diferite sume de bani, din care autoritățile au reușit să depisteze 2.727 de forinți și diferite documente cu vize în alb, necompletate”, se arăta într-o publicație a maghiarilor din exil, Caiete Maghiare (1983).

Szocs Geza a ajuns în 1989 șef al biroului Europei Libere la Budapesta, după 1990 devenind secretar general al UDMR, iar între anii 2010 – 2012 fiind instalat ca secretar de stat responsabil de maghiarii de pretutindeni, la Budapesta, firește, pentru ca de atunci să fie pentru Viktor Orban ceea ce este Gyorgy Frunda pentru Victor Ponta: consilier personal al primului ministru.
Ulterior retragerii din 1985, Rudas Erno este retrimis pe teren, la Ambasada Budapestei de la București, în calitate de ministru consilier pe probleme economice și comerciale, poziție oficială din care este declarat „persona non grata”, în 1988, nu înainte, însă, de a-l avea în studiu și pe un alt disident interesant, asemenea lui Alin Teodorescu, ajuns astăzi președinte director general al TVR: Stelian Tănase.

Expulzat în 1988 „ca sancțiune pentru nedelimitarea activității diplomatice oficiale de acțiunile ostile României, implicate de calitatea sa de ofițer al Securității Republicii Populare Ungaria”, pentru ca să apară apoi în postură de „revoluționar” în decembrie 1989, la TVR”L” împreună cu Domokos Geza, pe 15 octombrie 1990, Ion Iliescu îi primește lui Rudas Erno scrisorile de acreditare, de data aceasta, direct în calitatea de ambasador al Ungariei.

Generalul Aurel Rogojan

-citează în cartea sa „Fereastra Serviciilor Secrete” (Editura Compania, 2011), o mărturie a comandantului UM 0110, potrivit căreia „Sociologul”, numele de cod al lui Alin Teodorescu, a fost instalat la Palatul Victoria, după o vizită a lui Adrian Năstase la Budapesta, din 2002. Consecințele numirii și păstrării lui Alin Teodorescu la vârful Guvernului Năstase s-au văzut imediat și în numărul favoritismelor acordate ONG-urilor gen Fundația Soros, GDS (care a primit în 2004 statut de „utilitate publică) dar și, mai ales, UDMR.
Generalul Victor Neculicioiu, cel care a instrumentat cazul în calitatea sa de șef al UM 0110, a solicitat și a primit o întrevedere oficială, la Palatul Victoria, cu premierul Adrian Năstase, pentru a-i prezenta dovezile, după cum mi-a confirmat personal.
Contactat de mine la vremea respectivă, fostul premier Adrian Năstase s-a arătat foarte vexat de faptul că sunt cunoscute aceste amănunte, iar Alin Teodorescu, sigur pe situație, a tratat subiectul la modul bășcălios.

Urmarea a fost că interviul, care oferă o sumedenie de amănunte și despre alți agenți maghiari și ruși, inclusiv Laszlo Tokes și Mihnea Berindei, promotorul „Declarației de la Budapesta” din iunie 1989, a fost blocat de la publicare într-un cotidian central, la acea vreme, și nu a apărut, până acum, decât în varianta online.

Călin Popescu Tăriceanu

În 2004, următorul prim-ministru la rând, după căderea lui Năstase, este Călin Popescu Tăriceanu, care este și mai bine prins în lațurile rețelei maghiare decât predecesorul său.
Cu acesta, Rudas Erno se află „și” în relații de afaceri, încă din 2003, parcă prevăzând traseul său ulterior.
Ziaristul de investigații Dan Badea arăta, într-o publicație dispărută, că firma în care Tăriceanu a fost asociat cu Erno a fost înregistrată la Registrul Comerțului din România , în septembrie 2003: „H-D Clasic Motorcycles” SRL, cu obiectul de activitate „comerț cu motociclete, piese și accesorii aferente; întreținerea și repararea motocicletelor”.

Firma a devenit importatorul oficial al motocicletelor Harley Davidson în România.
Acționarii societății erau cetățeanul ungar Rudas Erno (50% din capitalul social) și Automotive Trading Services SRL – ATS (50%), firmă care îi aparținea lui Călin Popescu Tăriceanu (85%) și care este importatorul oficial în România al autoturismelor Citroen. Ambele firme, H-D Clasic Motorcycles și ATS, erau administrate de aceeași persoană: Bogdan Valeriu Bucurescu.
După ce scandalul a apărut în public, prin intermediul emisiunii lui Radu Moraru „Nașul”, pe atunci la B1, când președintele Traian Băsescu deja se dezisese de premierul său, Călin Popescu Tăriceanu, acesta din urmă a făcut tot posibilul pentru a-și sterge urmele, solicitându-i și lui Rudas Erno să iasă din afacere. Erno se mai afla implicat în alte trei firme de pe piața din România: „Outdoor Media” SRL (1988), „Outdoor Media Pro” SRL, „Management Solutions Agency” (MSA) SA.

* UNDE A UITAT BĂSESCU DOSARUL LUI TĂRICEANU ÎNTOCMIT DE SRI?

Bunicul său, Laszlo Rudas, mai scria Dan Badea, a fost membru de frunte al Cominternului, încă din anii ’20, când s-a refugiat la Moscova.
În 1941, el a fost acuzat de spionaj în favoarea Ungariei, iar după ce a revenit la Budapesta, a fost numit președintele Tribunalului Poporului.
Din punct de vedere al originii socio-politice, spionul Rudas Ernö, partenerul de afaceri al premierului Tăriceanu, este ceea ce sunt Volodea Tismăneanu, Petre Roman, Bogdan Olteanu, Horia Radu Patapievici, Bujor Sion și alți fii sau nepoți de comuniști pur-sânge, conchidea jurnalistul Dan Badea investigația sa din 2007.

Agentura maghiară a fost și a rămas subordonată serviciilor de informații rusești, șefii serviciilor ungare fiind, până foarte de curând, școliți la Moscova, au subliniat la unison toți specialiștii serviciilor românești citați mai sus.
Astăzi, Călin Popescu Tăriceanu este al doilea om în stat, ca șef al Senatului României.
Și-a curățat, oare, atât de bine, trecutul?
Pentru că președintele României, Traian Băsescu, declara în 2007 la postul de televiziune B1TV, în emisiunea Nașul, amintită cu privire la informările serviciilor speciale românești: „(…) informațiile pe care le-am primit eu despre domnul Erno le-a primit și domnul premier, Călin Popescu Tăriceanu. Dacă a dorit să se asocieze și în afaceri, asta a fost opțiunea dânsului”.
Răspunsul președintelui României a clarificat interesul jurnalistic al moderatorului emisiunii

Traian Basescu

Nașul, dar a deschis o nouă problemă, afirmă generalul Aurel Rogojan.

Domnul Traian Băsescu a spus că fostul premier „a dorit să se asocieze și în afaceri” (s.n.) cu spionul ungur.

Întrebarea firească deschisă de președinte este: „În ce altceva era deja asociat fostul premier cu generalul serviciilor speciale ungare, Rudas Erno?”.

Și, dacă a fost asociat și în altceva, ce-l face astăzi pe primul om în stat să-și uite avertismentele din trecut, ținând cont că trecutul nu se prescrie iar Articolul 155 din Cod Penal sună așa:

„Fapta cetățeanului român sau a persoanei fără cetățenie, domiciliată pe teritoriul statului român, de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizație străină ori cu agenți ai acestora, în scopul de a suprima sau știrbi unitatea și indivizibilitatea, suveranitatea sau independența statului, prin acțiuni de provocare de război contra țării sau de înlesnire a ocupației militare străine, ori de subminare economică sau politică a statului, ori de aservire față de o putere străină, sau de ajutare a unei puteri străine pentru desfășurarea unei activități dușmănoase împotriva siguranței statului, se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi”.

Iar Victor Ponta se află într-o Coaliție al cărei partener cere direct autonomia unui teritoriu al Românie.

Autor   Victor Roncea / bursa.ro