Pentru prima oară după 86 de ani… Un prim volum dedicat colectivităților naționale din vecinătate: „Călătorii identitare. Românii megieşi”, a autorului Mihai Nicolae

Recent a avut loc un eveniment editorial rar întâlnit.  O dată la 86 de ani am putea spune…  Este vorba de apariția la editura Universul Academic, a volumului „Călătorii identitare. Românii megieşi”, a autorului Mihai Nicolae, doctor în științe juridice al Universității București și un adevărat împătimit după românitatea din proximitate.

Lucrarea este o veritabilă călătorie inițiatică, abordată cu empatie, prin universul comunităților românilor din vecinătatea României. Volumul proaspăt ieșit de la tipografie se dorește a fi un fel de prim episod, din multe altele, ce vor fi cuprinse in alte volume, dar care incă așteaptă așternerea pe hărtie din condeiul autorului.

„Călătoria” urmărește firul istorico-biografic al locurilor, evenimentele  dar și „descrierea” oamenilor. Atenția este fixată în  acest prim volum asupra Ținutului Herța, Transnistria, Bug, Sudul Basarabiei, Bulgaria, Banat-Voivodina.

Potrivit curatorului acestui volum, Dr. Irina Ariniei, lucrarea reprezintă „prima sinteză documentară apărută în ultimii 86 de ani, dedicată colectivităților naționale din vecinătatea României.  În anul 1935, diplomatul Mihai Adalbert Blenche – fost prim consul la Teheran – a publicat studiul  “Românii de peste hotare”. După aceea a urmat tăcerea, iar statul român a declinat orice preocupare pentru soarta românilor rămași în afara frontierelor. Acest studiu monografic prezintă  pentru prima dată împreună aceste comunități.” (Sursa: universulacademic.ro)

Autorul, Mihai Nicolae, coordonează activitatea organizaţiei non-guvernamentale Institutul „Fraţii Golescu” pentru relaţii cu românii din străinătate, activitate care la pus față în față cu realitățile și istoria universului românesc din afara granițelor României.

De altfel, o dată cu apariția cărții, autorul a precizat pentru România Breaking News, că principala preocupare este să redescopere publicului din Țară,  pe cei care, nefiind în granițele României, păstrează, totuși, cultura românească, limba română, și care astfel sunt purtători de spiritualitate românească.

(…) Unul din țelurile acestui volum este să transformăm o materie istorică în realitate, în concretul vieții: oameni în carne și oase, cu problemele lor zilnice, cu binele și răul, toate lucrurile acestea înseamnă românii de pretutindeni, înseamnă românii din vecinătatea României. Trebuie să ne cunoaștem istoria și să-i înțelegem în felul acesta, iar obiectivul este să fim împreună și să-i iubim și să știm că sunt parte a poporului român, că, împreună cu ei, noi formăm poporul român.”

 

Există o soartă a locurilor geografice, tot așa cum există un destin al oamenilor. Românii de peste hotarele actuale reprezintă cioburi ale istoriei noastre; cândva, unii dintre ei au aparținut țării. Cartea de față este dedicată românilor megieși ale căror comunități se află în vecinătatea României, urmărind “biografia” locurilor și  “descrierea” oamenilor. Primul volum prezintă Ținutul Herța, Transnistria, Românii de la est de Bug, Sudul Basarabiei (Bugeac), Românii din Bulgaria și Românii din Banatul sârbesc (Voivodina).  Cel de-al doilea volum, în pregătire, cuprinde comunitățile din dreapta Tisei (Maramureșul istoric), Bucovina de nord, Basarabia (R. Moldova), Românii din Timoc și Valea Moravei, precum și cei din Ungaria.

 

Mihai Nicolae

Cartea este totodată și un demers de inițiere a cititorilor în analiza termenilor de referinţă. Aflăm cum s-a „impământenit” expresia „români de pretutindeni”, în pofida ambigutății termenului, care nu angajează nici o diferențiere între comunitățile istorice și diasporă. „Românii de pretutinden” este conceptul cadru al studiului, urmat de „entitatea etnică naţională” și conceptul de „etnodiversitate”.

Există crâmpee de istorii românești destul de puțin știute, dacă nu, chiar deloc. De exemplu scurta viață a eroinei de 15 ani Șumi Marița, o fată româncă în vârstă de 15 ani din zona Timocului, împușcată de soldații Imperiului Otoman la 9 ianuarie 1878, în timp ce ducea apă militarilor români din zona Smârdanului (astăzi Inovo – Bulgaria de azi), sau apelul emoționant făcut în 1917 de Toma Jalbă din Transnistria: „Cui ne lăsaţi pe noi, moldovenii? De ce suntem rupţi din coasta Moldovei şi trăim pe celălalt mal al Nistrului? Fraţii noştri! Nu ne lăsaţi, nu ne lepădaţi şi nu ne uitaţi! Şi dacă ne veţi uita, noi malul Nistrului îl vom săpa şi vom îndrepta apa pe dincolo de pământul nostru!” , sau Teofana (Teodora) Basarab, prințesa valahă ajunsă țarina Bulgariei și mama unui țar bulgar, cea care a lăsat o amintire hieratică de icoană, pictura naivă din Uzdin (Voivodina) și multe, multe altele care au modelat specificul “românescului”.

Inițierea continuă nu numai în parametri culturali și geografici ci și în contabilizarea sintetică din trecut până în prezent, a provocărilor și a atitudinilor ostile,  atât la adresa ființei românești din afara granițelor, cât și la adresa României ca Țară Mamă pentru etnicii români.  Astfel, marele merit al autorului, îl reprezintă faptul că cititorul este silit să vadă dincolo de fațetele luminoase și o realitate destul de contondentă: aceea că a fi român în afara granițelor României, nu a fost și nu va fi simplu niciodată. Însă prin cunoaștere și înțelegere, vom putea fi împreună, mai puternici și mai capabili, să înfruntăm cu fruntea sus, ostilitățile la adresa simțirii românești de oriunde.

Cartea poate fi comandată online de la editura Universul Academic accesând legătura de mai jos: