ROMÂNIA BREAKING NEWS

ȘAH-MAT, Domnule președinte POROȘENKO! Îngăduiți-mi să nu vă respect! Editorial de Dorina POPESCU

ȘAH-MAT, Domnule președinte POROȘENKO! Îngăduiți-mi să nu vă respect! Editorial de Dorina POPESCU

Motto, sau un fel de… De fiecare dată Sfânta Marie Mică, Hramul din satul natal, se lasă în casa părinților mei cu masă îmbelșugată, invitați de suflet și ecou de cor bisericesc. Distanța geografic-generoasă dintre mine și ei creează inconveniente  în a mă lăsa să fiu parte, fizic, din lumea în care am crescut. Iar aici, ca prin magie, intervine spiritul de mamă și bunică ce face posibil un coșuleț cu merinde și dor, tocmai în gara orășelului în care mi-am aruncat ancora. Plita de ciocolată, ca de fiecare dată, este nelipsită! O rup în trei: Una ție – Ștefane (cel Mare, precum te onorăm), una ție – Alexandre (cel Bun, fiu demn de strămoși) și una ție – Gloria (veritabilă domniță, motivul Serenadelor de sub balcon)… Iar noi, cei care V-am dat viață, savurăm cu nesaț felul aparte în care doar voi știți să faceți ciocolata imediat dispărută. Despre ce scriu?…

Domnule Poroșenko,

Nu sunteți Președintele meu! Iar dacă ați fi fost totuși, de ieri încoace nu V-aș fi dat nici cea mai măruntă șansă de a-mi mai fi! Vă scriu din altă Țară! Nerelevant din care – atât timp cât familia mea, rămasă în fostul Județ Cernăuți, mă motivează la solidaritate… Și iată-mă cu un mesaj matinal la ușa Dumneavoastră! Sper că nu Vă beți cafeaua chiar în aceste clipe… asta pentru a nu Vă avea pe conștiință cu un “stat în gât”. Scurt. Ieri ați promulgat legea care întărește utilizarea limbii ucrainene în școli. Și nu dezvolt subiectul. Nu cu Dumneavoastră! Știu însă, specific curiozității umane, că ați da orice să aflați ecourile „gestului eroic” pe care l-ați recomandat cu atâta căldură și Statelor din vecinătate. Menționez: ecourile –  nu zvonurile! Desființez tot “Staff-ul Dumneavoastră de trubaduri” care va îndrăzni să pună în lumină favorabilă suferința la care ne-ați condamnat pe noi – O, Doamne! –  la noi Acasă. Rețineți: Capul nostru a rămas la aceeași înălțime! Inima în același loc! Iubirea pentru ȚARĂ are același unghi vestic! Demni, dar nu umili, ne pansăm rănile și pășim înainte cu Tricolorul. Îndrăznesc să vă găsesc cusur peste cusur, asta pentru că v-a scăpat esențialul: noi, românii, suntem NEMURITORI!Ar fi trebuit să știți.

Și, că tot veni momentul sincerității, V-aș întreba: care Vă sunt lucrurile sfinte? Nu Vă las prea mult timp pentru răspuns, căci nu doresc să Vă dau șansa coacerii unei povești siropoase despre Mamă, Limbă și Țară. Care Mamă? Care Limbă? Care Țară? Și, pentru că V-am studiat cu creionul în mană, o să vă întreb direct: cum e să vină cineva și să vă ia din brațe „copilul” – Imperiul de Ciocolată? Ușor… Ușor, Domnule Poroșenko… V-ați înecat? A fost doar o simplă întrebare. Și, totuși, cum e să rămâneți fără El? Și fără dreptul de a-l revendica? Nu-mi răspundeți! Replica V-ar putea fi fatală!

Rugăminte! De Sărbătorile de Iarnă să nu vă deranjați cu pungile de ciocolată (care vă poartă numele) pentru copilașii din școlile noastre „încă un pic“ românești! Colindul lor va fi de-a pururi în dulcea limbă maternă, pe când bomboanele Dumneavoastră s-au  auto-condamnat peste noapte la gust amar. Și, dacă-mi permiteți, o să închei cu o pildă potrivită vremurilor și locului. Numai să aveți răbdare…

Dintr-o iubire frumoasă între El și Ea a apărut o bibliotecă. În care cărțile valoroase, destinate unei lecturi cu pretenții, îndată ce sunt deschise, punctează ceva special: dedicații către Ea – de la El; și invers. Rebeca (crescută în spirit patriotic de către tatăl său, istoricul Ion Moiceanu, care ne-a dăruit  „Istoria adevărată a românilor” și de către mama sa Steliana – învățătoare veritabilă) a însușit cea mai demnă lecție de viață: Generozitatea. Cel care îi este soț împărtășește același sentiment, iar gestul pe care au decis să-l facă este continuarea poveștii care încântă până la lacrimi: fără protocol și fără vreo reflectare pompoasă în presă, dar cu o singură dorință, Rebeca și Laurențiu, într-un apus catifelat de Septembrie, și-au donat cu destinație biblioteca. Cărțile trebuiau să bucure o școală cu predare în limba română din regiunea Cernăuți. Și – bucură! Șah-Mat, Domnule Poroșenko!

Nu mă faceți să aduc cărți românești pe ascuns! Nu suntem la grădiniță! Iar anii mei sunt prea mulți la număr pentru a minți pe la frontieră, cu capul plecat, că în lada frigorifică din portbagaj am laptele copilului. Știți care este adevărul: că mint și atunci când răspund la întrebări standard puse de către vameși. Ei: Scopul vizitei?  Eu: În interes privat… La Părinți. De factovin cu adevărat la toți românii mei mulți și demni, vin Acasă la strămoși – unde despre Dumneavoastră, Domnule Porosenko, nu se pomenește în nici un Letopiseț.

Îngăduiți-mi să nu Vă respect.

Editorial realizat de Dorina POPESCU

Trimis spre publicare mai mulor redacții și către ROMÂNIA BREAKING NEWS – RBN Press

Conținutul acestui articol nu reprezintă poziția România Breaking News – RBN Press. 
Responsabilitatea conținutului articolului revine, în întregime, autorului.

Leave A Reply