ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "românii din timoc"

românii din timoc

,

Puntea dintre românii din țară și cei din afara ei este construită din dragostea pentru România, pentru limba pe care o vorbim, pentru tradițiile pe care le împărtășim. Este ca o punte indestructibilă, asta dacă o întreții. O legătură care trece peste timp și peste hotare de orice fel. Această punte trebuie să fie punctul de la care pornim. 

Dar această punte trebuie sprijinită și întreținută întocmai ca o floare, pe care dacă o îngrijești frecvent te vei bucura de floarea și parfumul ei la timpul potrivit.

„Floarea și parfumul culturii române” din Timoc este un obiectiv important, pentru care merită să lupți cu guvernul sârb care sprijină destructurarea etnicilor români folosindu-se de așa zisa limbă vlahă (o română arhaică). În contextul acesta, sprijinirea apariției bibliotecilor de carte românească în regiunea Timoc din Serbia este mai mult decât o simplă inițiativă, este o șansă istorică pentru românii timoceni desnaționalizați de secole și privați de cele mai elementare drepturi. În acest sens o delegație a Departamentului Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe (MAE-DPRRP), s-a deplasat în perioada 14-17 aprilie în Republica Serbia, la Zajecar, Vârșeț și Belgrad. Cu această ocazie, reprezentanții Departamentului au donat un lot de carte românească în vederea dotării bibliotecilor și școlilor din regiunile cu o minoritate românească semnificativă.

Donația se înscrie în seria de activități MAE-DPRRP prin care se urmărește păstrarea și afirmarea identității culturale și lingvistice.

Angel Tîlvar

Angel Tîlvar

„Completarea fondului de carte în limba română a fost relevată și cu ocazia întâlnirilor pe care le-am avut cu reprezentanții comunităților românești, în cadrul vizitei pe care am făcut-o în Serbia. Este esențial să punem la dispoziția tinerelor generații de etnici români din aceste comunități cât mai multe instrumente prin care apartenența lor la filonul identitar românesc să se consolideze.” a precizat ministrul delegat pentru relațiile cu românii de peste hotare, Angel Tîlvăr.

Au fost donate peste 2000 de manuale de limba română, cărți pentru copii și albume, precum și 200 de CD-uri și DVD-uri. Acestea au fost oferite Consulatelor  generale de la Zajecar și Vârșeț și Ambasadei României la Belgrad. Ulterior, misiunile diplomatice le vor distribui comunităților de români, asociațiilor și școlilor românești.

Autor Dorian Theodor / România Breaking News

Sursa:  Comunicat-dprp.gov.ro prin romaniabreakingnews.ro

,

Alexandrina Cernov – profesor la Universitatea din Cernăuți, membru de onoare al Academiei Române

Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române din anul 1992, șefa catedrei de limbă și literatură română la Universitatea din Cernăuți, critic și istoric literar, a afirmat într-un interviu pentru Adevărul Moldova că apariția unei „limbi vlahe” funcționale nu este posibilă în această regiune.

În regiunea Valea Timocului din Serbia a fost reactivat proiectul de standardizare a limbii vlahe pe baza graiului local. Ce părere aveți de acest proiect al „limbii vlahe”?

Este un proiect foarte asemănător cu limba moldovenească, adică un dialect se încearcă să fie ridicat la rangul limbă de sine stătătoare. Este, în fond, aceeași politică, sunt aceleași intenții. Desigur că m-am întâlnit cu mulți așa-ziși vlahi și ei vorbesc de fapt un dialect al limbii române. Dar nu este o limbă de sine stătătoare. În acest moment limba vorbită de ei păstrează structura gramaticală, atât morfologică cât și sintactică. Însă întrebuințează anumite cuvinte poate pentru anumite noțiuni. Totuși când are anumite afinități fonetice cu o altă limbă, ea nu poate fi considerată limbă de sine stătătoare. Hotărâtoare este structura în jurul căreia se organizează celelalte elemente ale limbii.

Din perspectiva proiectului „limbii moldovenești” cum apreciați eventualul succes al „limbii vlahe”?

Succesul este unul politic. Acest proiect poate să fie impus politic, însă nu și lingvistic. Și el nu va avea influență asupra limbii pe care o vorbesc oamenii de acolo. Adică limba va rămâne aceeași. Desigur că o mare importanță o are cultura și măsura în care cultura glasurilor, și cea literară și cea folclorică va evolua. Dar eu nu cred că oamenii simpli vor renunța la cultura lor populară.

Care credeți că vor fi efectele asupra elevilor români din Serbia în cazul în care li se va preda în această limbă vlahă?

Din câte cunosc eu, în toate localitățile din Serbia școlile sunt românești, elevii învață în limba română și oamenii de acolo se consideră români. În afară de Valea Timocului. Astfel, dacă vorbim despre vlahi și limba vlahă, vorbim numai despre Valea Timocului unde oamenii de acolo se înregistrează ca fiind vlahi, iar autoritățile se folosesc de acest lucru pentru a rupe două masive românești unul de celălalt. Dar să ne amintim că și Basarabia și Bucovina au trecut prin această experiență. Și noi am avut atunci școli moldovenești, ni se preda în limba moldovenească, iar noi scriam cu literele alfabetului chirilic. Și după cum vedeți acest proiect nu a rezistat, pentru că până la urmă toată populația a optat pentru limba română și alfabetul latin. Și în primul intelectualitatea. Deci acest proiect al „limbii vlahe” din Valea Timocului foarte mult depinde de activitatea și de voința intelectualității din zona respectivă. Ea va avea rolul hotărâtor. Or, cum nu se va numi, limba va rămâne aceeași. Adică i se schimbă numai denumirea, dar limba va rămâne aceeași. Referitor la efectele asupra elevilor, aceasta este o problemă de perspectivă. Pe de o parte, indiferent cum se va numi limba este important să existe școli în această limbă, pentru că atunci ea se va păstra. Nu putem în mod artificial să schimbăm limba. Ea este limba pe care o vorbește poporul. Și dacă au școli, înseamnă că limba se va păstra mai bine, indiferent de denumirea pe care o va avea. Noi avem experiența limbii române și a limbii moldovenești. Deci, oricât nu s-ar strădui statul să ne facă dicționare, și cărți, și monografii, și manuale, limba va rămânea aceea pe care o vorbește poporul.

Până la urmă, ar fi posibilă apariția unei „limbi vlahe” funcționale?

Eu cred că nu ar fi posibilă. Este un proiect care nu o să reziste mult. Și apoi, este un proiect politic și nu lingvistic, deci este vorba numai de denumire și de voința politică a statului. Ca să apară o limbă nouă este nevoie de un proces istoric îndelungat de dezvoltare a acestei limbi, de implimentarea ei. Și atât în Valea Timocului, cât și în alte regiuni lucrul acesta nu poate fi implimentat prin voință politică.

Care ar fi beneficiile folosirii limbii române literare?

Beneficiile folosirii unei limbi române literare vor fi foarte mari, pentru că limba română literară are o literatură bogată care va dezvolta o intelectualitate puternică. Deci dacă luăm limba română literară înseamnă că luăm și literatura respectivă și asta ar însemna că privăm un popor de cultura lui națională. O limbă nu poate fi schimbată și nu poate fi implimentată de politicieni, pentru că limba este un organism viu care se dezvoltă nu prin voința politică, ci prin voința poporului care vorbește această limbă și dezvoltă în primul rând un folclor în această limbă. Și acest folclor este un nivel de cultură al poporului respectiv.

Diferența dintre români și vlahi – efect al propagandei ruse

S-a spus și s-a scris adesea că numele de România a fost „inventat” sau folosit pentru prima oară de către un autor grec, Dimitrie Philippide, pe la 1816, când el publica la Leipzig lucrările Istoria României și Geografia României, referindu-se în linii mari la spațiul vechii Dacii traiane. Unii au crezut sincer și mai cred că toponimul de România a apărut realmente ex nihilo la începutul secolului al XIX-lea, din rațiuni politice artificiale și în spirit naționalist modern. În legătură cu această convingere se află și o alta, curentă și acum în anumite zone ale spiritualității europene: valahii au fost o populație difuză, disparată și neprecizată în Evul Mediu, cu mai multe ramuri și componente; dintre anumiți valahi, s-ar fi format în epoca modernă, odată cu națiunile de tip modern, românii. Cu alte cuvinte, valahii și românii ar fi două popoare (etnii) predominant romanice, aflate în succesiune: întâi ar fi fost vlahii și apoi românii. Impunerea unor asemenea idei tendențioase, cu substrat politic, legate de diferențele dintre vlahi/valahi și volohi sau dintre moldoveni și români, fără nicio bază științifică, s-a făcut, în mare măsură, datorită propagandei rusești și apoi sovietice, însușite și perpetuate până astăzi în anumite cercuri.

(Discursul de recepție la Academia Română al istoricului Ioan Aurel Pop, 29 mai 2013)

Autor, sursă: Doina Grecu, m.adevarul.ro  prin Romania Breaking News

,

Promovarea denumirii de ”vlahi” pentru românii din Valea Timocului (Serbia) este extrem de asemănătoare cu politica de deznaționalizare pusă în practică de sovietici care au inventat ”limba moldovenească” pentru a susține existența unui popor moldovenesc separat de cel român.

În condițiile negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, Serbia s-a angajat să sprijine dezvoltarea minorității românești din cele două regiuni, Voivodina și Valea Timocului. Însă în ultima perioadă s-au înmulțit din ce în ce mai mult referirile la ”limba vlahă” și ”poporul vlah”, iar majoritatea organizațiilor românești din Valea Timocului au început să accepte această separare. Am discutat cu Vlad Pohilă despre asemănările dintre proiectul moldovenist al Moscovei și proiectul vlah al Belgradului. Astfel de inițiative nu sunt întreprinse din bună intenție.

O poveste veche

”Aceasta e o poveste mai veche, nu e de azi, de ieri. Având o mentalitate și promovând așa o politică imperială, știți Iugoslavia a fost un microimperiu și Serbia a rămas cu aceleași apucături. Au divizat populația românească mai de demult în două segmente puse cumva în conflict – românii, recunoscuți oficial, adică cei din Voivodina, în special din regiunea din jurul orașului Novisad, și, încoace mai la sud, pe cei în Valea Timocului i-au numit vlahi, și-n documente, și-n general”, afirmă Vlad Pohilă.

Nu există scriitori de ”limbă vlahă”

”Liderii spirituali, intelectuali și civici ai vlahilor au încercat să se împotrivească, însă fără un mare succes, ei fiind în mare parte țărani, oameni mai puțini instruiți și cumva din această cauză nu au avut mare succes. Referitor la așa-zisa limbă vlahă, inventarea sau promovarea unor astfel de variante paralele de limbă română, nu se face din bună intenție, iar acest lucru este foarte dăunător. Este un pas înspre sârbizarea, pentru că, de exemplu, te întrebi foarte simplu: ce o să pună ei în manualele astea de limbă ”vlahă”? Nu există nici un poet, nici un prozator care să fi scris o poezie, respectiv o povestire în așa-zisa ”vlahă. Pot doar, eventual, să pună ceva din folclor, restul sunt lucruri inventate. Deci totul e rupt de la matcă, e rupt de la folclorul românesc, de la muzica românească, de la Eminescu, de la marii clasici din secolul XIX-XX și de la cei actuali. E rupt de la șansa de a se apropia maximum de limba română, deci absolut nu e bine deloc”, mai susține Vlad Pohilă.

Asemănarea cu Basarabia

Proiectul ”limbii vlahe” este apreciat de Vlad Pohilă ca asemănător cu mecanismele puse în mișcare de sovietici între Prut și Nistru: ”Situția e similară cu ceea ce s-a întâmplat în Basarabia în ’40 și imediat după război când au băgat jargonul ăsta transnistrean și care a fost o catastrofă pentru majoritatea oamenilor. S-a renunțat la el când au văzut că nu au ce să pună în manuale. Înseamnă că ei, sârbii, nu au de gând să facă manuale, ci doar mimează o grijă față de acești vlahi ca să-i rupă de la ceilalți români din Voivodina, din Serbia, mai instruiți și mai școliți după cum am spus, iar mai larg, să-i rupă de ceilalți români. Deci nu este deloc bine. Orice divizare este nocivă, iar lingvistic este ceva deosebit doarece te rupe de la limba de bază, de la cultura de bază, te rupe de la mama și de la tata. Modelul de promovare și implementare a acestei așa-zise limbi vlahe este similar cu cel din regiunea transnistreană. De exemplu, în anul 2010 când eram în Serbia am văzut o revistă a lor, să-i spun așa, șovină, și acolo era un reportaj plin de ”cântări” despre Transnistria, despre cât de bine lucrează rușii acolo și despre cum e firea așa-zișilor naționaliști moldoveni. Lăudau până și faptul că ei au ținut la alfabetul chirilic, recunoscând totuși că nu prea se potrivește”.

O etapă spre sârbizare

Proiectul limbii vlahe este considerat de Vlad Pohilă ca fiind o etapă intermediară pentru asimilarea românilor din Valea Timocului, care riscă să fie sârbizați. ”Scopul sârbilor nu este nicidecum acela de a perpetua fie și această așa-zisă limbă vlahă. Aceasta este doar o acțiune, o fază provizorie sau tranzitorie pentru sârbizare. Scopul final este sârbizarea, adică ruperea de la origini și dezmembrarea acestei comunități românești care reprezintă o adevărată forță dacă sunt uniți deoarece împreună sunt aproape jumătate de milion, pe când așa, cei declarați români de către autorități sunt undeva vreo 50-80 de mii, nu știu exact deoarece cifrele sunt deseori falsificate, iar ăștia, vlahii, cam 230 de mii”, afirmă Vlad Pohilă. De asemenea este sesizată și o tendință de discriminare a românilor din Serbia, care de multe ori sunt considerați inferiori: ”Cu românii își permit orice și nici nu-și ascund disprețul față de ei. De exemplu, când am început eu a învăța sârbește, când interacționam cu sârbii ei mă întrebau cine sunt și eu le spuneam că sunt moldovean și nu înțelegeau ce e asta, le explicam că-s român și ziceau că știu câte ceva că e legat de Ceaușescu, atunci le ziceam că sunt vlah iar ei ziceau că acum au înțeles și mă întrebau ce fel de vlah sunt deoarece văd că sunt spălat, că-s om cult și ziceau să nu-mi mai spun așa. Deci, pentru ei, vlahul este omul înapoiat, este omul incult și numai bun de manipulat”.

Limba română, dată afară din școlile timocene

Deși a fost acceptată predarea limbii române în unele școli din Valea Timocului, acest lucru se întâmplă cu foarte mare dificultate. Cursurile sunt opționale și mai mult decât atât, sunt organizate la trei ore după încheierea programului normal de cursuri, ceea ce înseamnă că elevii fie trebuie să aștepte începerea cursului opțional în școală, fie trebuie să meargă acasă și să revină, informează pagina InfoPrut. În anul școlar 2014-2015 sunt 10 școli în care românii pot studia limba maternă, asta pentru 150 de sate românești și 48 de localități mixte. În Serbia nu există nici măcat o clasă în care să se studieze în limba română, despre o școală întreagă nici nu poate fi vorba.
Autor, sursă: Ilie Onceanu, Adevarul.ro prin România Breaking News
,

Poziția hotărâtă a Guvenului României, prin vocea ministrului de externe, față de recunoașterea minorității românești de pe valea Timocului de către autoritățile din Serbia ca o condiție a statutului de candidat la Uniunea Europeană pentru statul vecin a adus în prim plan mediatic chestiunea vlahilor din Balcani.

Din păcate absența totală a unui minim de informații în manualele de istorie și atenția redusă pe care o acordă presa scrisă sau audio comunităților românești din Balcani ridică sigur mari semne de întrebare în rândul românilor: cine sunt românii din valea Timocului? Poporul român s-a format pe o arie mult mai largă decât o prezintă manualele de istorie, care limitează etnogeneza românilor la vechea Dacie. Românii sunt urmașii romanității orientale, adică ceea ce a mai rămas din vorbitorii de limbă latină în partea răsăriteană a Imperiului Roman.

Slavii așezați în Balcani în secolele VI-VII au spart unitatea romanității orientale.

Care au fost consecințele imediate ale migrației slave în Balcani?
O parte a populației romanice s-a retras spre sud, alții spre vest sau nord. Bizantinul Kekaumenos consemna la mijlocul secolului al XI-lea că vlahii care locuiau între Dunăre și Sava (centrul Serbiei de azi) au fost obligați să se retragă spre sud, în Epir, Macedonia și Elada (azi Grecia).
Originea romană a vlahilor balcanici a fost reiterată de nenumărate ori în secolele X-XVI. De exemplu papa Inocențiu al III-lea spunea în jur de 1204 despre vlahii care au fondat Țaratul Vlaho-Bulgar că sunt urmașii romanilor. Sau pe la 1538 un căpitan croat, Nicolae Jurisici, spunea despre vlahii din Croația că „la noi se spune despre ei că sunt vechii romani”. Exemplele sunt mai multe și toate arată existența unei conștiințe a originii romane.

Sursa: Adevărul prin România Breaking News
,

Părintele Bojan Aleksandrovici, cel care de ani buni se luptă în Timoc pentru păstrarea românității și a tradițiilor românești în comunitatea românească din Timoc alături de populațua sărbă recunoscuând și respectând statul Sârb, ne-a remis un strigăt disperat de ajutor, un strigăt de ajutor ce se dorește a fi auzit în toată România și de toți românii. Angajații și preotul din sediul Protopopiatului din Negotin au fost azi amenințați cu moartea. Și mai grav este faptul că atacul de azi vine după ce în urmă cu câteva zile, preoții români au fost șicanați și hărțuiți de autoritățile din Bor și s-a mers până acolo încât a fost emisă o dispoziție de demloare a unui perete al bisericii ortodoxe românești aflată în construcție în oraș.

,,Acum 30 de minute, 5 decembrie 2014, (ora 13, ora Romaniei), în curtea sediului Protopopiatului Daciei Ripensis din Negotin, (timocul sârbesc), a intrat o persoană necunoscută, un bărbat tânăr care s-a prezentat că ar fi “de la securitate” după care, l-a amenințat pe preotul nostru ca o să-i stingă țigarea în ochi și o să-l taie la gât” spune părintele Boian.

,,Preotul a intrat în clădire unde se aflau și trei femei  care lucrează la Protopopiat și care au văzut toată întâmplarea. Apoi, individul respectiv a mers și a bătut la geamuri și le arată cum le va tăia gâtul. Între timp s-a sunat după ajutor și la fața locului au sosit polițiștii care l-au reținut pe bărbat.
Cine l-a trimis pe acest “securist” să ne amenințe cu moartea și cine este el ?
Vă rugăm pe toți din țara mamă să transmiteți știrea peste tot și să vedem ce se va întâmpla. Un lucru este sigur: NOI VOM APĂRA ȘI CU PRPOPRIA VIAȚA BISERICA NEAMULUI NOSTRU DIN TIMOC.
Domnul este lumânarea noastră și apărătorul nostru de cine ne vom teme” mai spune părintele Bojan Alekandrovici în apelul său.

Apel la ajutor urgent pentru Biserica românească din Bor – Timocul Sârbesc

Parintele Boian

Parintele Boian

După mai multe provocări pe care le-a făcut Inspectoratul pentru construcții din orașul Bor – Serbia de răsărit, la adresa președintelui Consiliului Parohial, a ajuns o decizie prin care se comunică faptul că inspectorii delegați, vor venii în ziua de 2 decembrie la ora 10, să dărâme un zid al bisericii.

Având în vedere neprietenia autorităților locale față de Biserica Ortodoxă Română, Protopopiatul Daciei Ripensis, a făcut demersuri pe lângă Primăria Borului ca și românii/vlahii să fie tratați egal ca și ceilalți enoriași, respectându-li-se drepturile de a se putea ruga în limba maternă – limba română.

Preacucernicul Părinte Boian Aleksandrovici protopop al Daciei Ripensis și vicar al Timocului împreună cu Pr. Ștefan Șarampoi,secretar al protopopiatului, Pr. Petru Hogea, consilier administrativ și Pr. Doru Ovidiu Ursu, paroh al Gorneanei și preot ll la Bor, au ieșit urgent la fața locului unde au oficiat o slujbă de binecuvântare a lucrărilor și sfințire prin stropire cu Aghiasmă. ” Am adus astăzi aici Sfânta Lumină de la Ierusalim, pe care o păstrăm la biserica din Negotin și L-am rugat pe Bunul Dumnezeu să ne lumineze pe toți și să ardă gândurile rele ale oamenilor care vor să facă rău Bisericii lui Hristos.

 

Trăim aici ca și creștinii din primele secole, dar aducem aminte tuturor că și dacă era prigonit creștinismul primar, el a înflorit. Și noi astăzi suntem prigoniți, dar vom reuși cu ajutorul Bunului Dumnezeu să mergem mai departe și să păstrăm credința, cultura și limba noastră românească. Rugăm pe frații noștrii din Țara Mamă – România să ne sprijine și să nu ne uite”, a spus la fața locului Părintele Boian.

Sursa: infocs.ro prin R.B.N. Press

,

Anul trecut, atunci când s-au deschis prima oară cursurile de limba română cu elemente de cultură națională în școlile din localitățile în care trăiește comunitatea românească din Valea Timocului – Serbia, bucuria și interesul pentru aceste cursuri, facultative ce-i drept, a fost imens. Aproape 1.000 de copii începuseră astfel de cursuri în Kladovo, Bor, Zajecar sau Boljevac. Din păcate, anul acesta, procedura de înscriere este una diferită, iar interesul pentru astfel de cursuri pare a fi unul mult mai scăzut. Am primit la redacție o scrisoare de la unul din profesorii care au predat astfel de cursuri anul trecut. Se numește Diana Šolkotović și locuiește la Kladovo. Este una din multele românce stabilite în Timoc, după căsătoria cu un cetățean sârb. Vă prezentăm integral această emoționantă scrisoare (Intertitlurile aparțin redacției).

Întâlniri la nivel înalt, zâmbete și strângeri de mână. Încredere si optimism privind viitorul. Introducerea, după aproape două sute de ani, a limbii române în școlile din Valea Timocului. Așa se poate rezuma anul școlar care a trecut pentru mine. Lăsând la o parte fericirea de a mă afla în mijlocul acestor evenimente și zâmbetul copiilor care au ajuns să mă salute pe holurile liceelor în pura limbă românească. Cei care nu știu ce înseamnă acest lucru banal în regiunea de răsărit a Serbiei vor ridica din sprâncene. Ce mare lucru înseamnă un salut? Vă răspund. Nu actul de civilizație în sine e cel pe care vreau să-l evidențiez, ci limba folosită. Care a fost utilizată în școli înainte vreme, dar interzisă din 1833. Și reintrodusă ca obiect de studiu, facultativ, e drept, pe 5 noiembrie anul trecut. Atunci am crezut că pasul făcut e unul normal și permanent. Au existat mulți împotriva acestei noutăți, mai mult sau mai puțin pe față. Principalul e ca anul școlar s-a încheiat cu note în cataloage la limba română! Credeam că acum, la începutul noului an școlar (școala a început pe 1 septembrie 2014 în Serbia) înscrierile la Limba română cu elemente ale culturii naționale (obiect facultativ-opțional, la fel ca și Religia și Educația civică) să se desfășoare la fel ca și la celelalte două, în primele zile ale acestei săptămâni pentru ca din cea de-a doua săptămână totul să funcționeze, repet, normal. Dar așteptările mele au fost simple visuri.

Există pericole ascunse?

În prima zi de școală m-am prezentat la cele două licee din Kladovo unde am predat și anul trecut, conform înțelegerii pe care am avut-o cu directorii în august. Menționez că în anul școlar trecut am mai predat și la alte trei licee din Zajecar, la 110 km. de Kladovo, orașul unde locuiesc, cheltuielile cu deplasarea: transport și dormit acoperindu-le singură. Dar asta a fost anul trecut. Aveam speranțe că o să se reglementeze totul de anul acestea și că anul trecut a fost șters de zâmbetul copiilor. Luni, la prima oră, totul părea normal: am fost anunțată ca ancheta va dura cam până pe joi ca să dăm posibilitatea copiilor care au uitat formularul semnat de părinți, sau care l-au pierdut, sau nu l-au avut, să îl aducă. Dar după ora 13.00, inspectorul școlar, care anul trecut a fost lăudabil în munca sa pentru introducerea limbii române în școlile din județul Zajecar, a trimis un mail prin care cerea, ca până la 14.00, în aceeași zi, să se trimită rezultatele anchetei. La încercarea directorului liceului tehnic de a se prelungi termenul măcar până a doua zi a răspuns că trebuie neapărat să aibă rezultatul, fiind presat de consulul României de la Zajecar. Ciudat este însă faptul că Excelența sa nu s-a întors încă din concediu, nici nu este în Serbia. Și poate asta nu ar fi nimic. Directorii m-au asigurat că e doar preliminar și că în zilele următoare vom trimite starea reală. Dar seara am primit mesaje de la părinții ai căror copii trebuiau să ducă formularele completate a doua zi și cărora diriginții le-au spus că nu mai au voie să o facă. Iar miercuri, când l-am anunțat pe directorul liceului teoretic de numărul înscrișilor care era mai mare decât cel anunțat, nu cu mult, dar mai mare, mi-a replicat că acesta nu e finalul, că o să aibă grijă ca acesta să se micșoreze simțitor la ședința cu părinții de vineri. Unde, afirma dumnealui, o să le deschidă ochii asupra pericolului semnării acestui formular și chiar dacă au făcut-o să-și reconsidere gestul. Fiindcă noul formular indică faptul că elevul trebuie să fie apartenent al etniei române dacă vrea să învețe limba română. Și prieteni, și vecini ai căror copii au învățat sau doreau să învețe limba mi-au declarat deschis că nu vor probleme și că nu o să semneze.

Anul trecut, directorul menționat mai sus, a făcut anchetă în fiecare lună, îndemnându-i pe copii să nu mai PIARDĂ TIMPUL DEGEABA, cu toate că, oficial, aceasta ar fi trebuit să se desfășoare doar în septembrie. Chiar a intrat într-o zi în clasa unde aveam ore și găsind în clasă 14 copii, a întrebat de ce am așa de mulți.(!!!) I-am răspuns că am mai mulți, dar doi s-au învoit și unul este bolnav. Și atunci i-a întrebat direct de ce nu s-au retras încă!!! Ca să nu povestesc despre faptul că atunci când cei din sate au protestat față de orele la care au fost puse orele ( ore total nepotrivite, cu mult timp după terminarea orelor din programul oficial iar copiii nu mai aveau mijloace de deplasare spre casă n.red.) li s-a răspuns de către același director că dacă și-au permis luxul să se înscrie la limba română să și-l permită și pe cel al taxiului. Speram ca lucruri de genul acesta, cum spuneam mai sus, sunt îngropate și uitate. Dar gustul amar al acestor zile mi le-au adus iar în fața ochilor.

„Aceasta reprezintă fața urâtă a lucrurilor!

În plus, aseară îmi povestea mămica unui băiețel de-a cincea cum a decurs înscrierea la școala gimnazială. Diriginta le-a prezentat materiile și, la final, a amintit limba română ca un obiect facultativ pentru care le recomandă să nu îi înscrie pe copii. Datorită complicațiilor care pot interveni după aceea.

Acestea reprezintă fața urâtă a lucrurilor. Există însă și lucruri frumoase cum ar fi clase cu diriginți, profesori de franceză sau de electrotehnică, și chiar de sârbă, care i-au încurajat pe copii să se înscrie, și unde chiar mai mult de jumătate din clasă s-au înscris. Există învățători inimoși care au făcut același lucru. Există părinți care nu au luat în seamă sfaturile poate binevoitoare din partea acelor lucrători din învățământ care ar trebui, prin chiar profesia lor, să fie cei mai deschiși spre progres și multietnicitate. Iar discriminarea să nu le fie cunoscută decât ca înțeles luat din dicționar.

Deși plouă în Valea Timocului la ora aceasta, tot ce ne dorim noi, o mână de oameni, este o rază de soare și de înțelegere. Și mai mult adevăr.

Toate cele bune,

prof. Diana Šolkotović”

(Septembrie 2014)

Surse:  jurnalromanesc.ro,   opiniateleormanului.ro 

Redacția R.B.N. Press mulțumește lui Zoran Marcovici pentru semnalarea acestui material.

office@rbnpress.info

Despre ocupația militară sârbă a Timocului / 1833

,

SCRISOARE DESCHISĂ

Președintelui Republicii Serbia, domnului Tomislav Nikolic

Prim-ministrului Guvernului Republicii Serbia, domnului Aleksandar Vucic

Academiei Sârbe de Științe și Artă, președintelui dr Nikola Hajdin

Ministerului Educației, Științei și Dezvoltării Tehnologice , ministrului dr Srdan Verbic

Ministerului Administrație de Stat și al Administrației Locale, ministrului Kori Udovicki

Cancelariei pentru Drepturile Omului și Drepturile Minorităților, directorului Suzana Paunovic

Stimați domni,

Ne adresăm în numele organizației care de o lungă perioadă de timp se ocupă de păstrarea și promovarea identității entice a vlahilor (denumire uzuală în limba sârbă a membrilor comunității noastre), respective a românilor (potrivit denumirii utilizate de comunitatea noastră în limba maternă).

Motivul pentru care ne adresăm este obstrucționarea introducerii cursurilor de limba română precum și încălcarea gravă a autonomiei culturale prin politizarea problemei limbii vlahilor din Serbia de N-E.

Este incontestabil faptul că pe teritoriul Serbiei de N-E trăiește o populație numeroasă vorbitoare a idiomului bănățean, respectiv oltean al limbii române, denumit popular, în accesiune mai largă „limba vlahă”.

Este cunoscut, de asemenea, faptul că localizarea idiomurilor menționate pe teritoriul Serbiei, din perspectivă geografică, reprezintă continuarea firească a graiului popular din regiunea Banatului și a Olteniei din țara vecină, România.

Datorită unor circumstanțe istorice asupra cărora, din păcate, nu am putut interveni, membrii comunității noastre au fost privați în trecut de dreptul studierii limbii materne în sistemul de învățământ din Republica Serbia, situație considerată drept încălcare gravă a drepturilor elementare ale unei națiuni.

Până la schimbările democratice din Serbia, comunitatea noastră a fost privată de dreptul la statutul de minoritate națională, considerat premisa fundamentală pentru păstrarea identității etnice a unei națiuni. În pofida faptului că, între timp, comunității noastre i s-a recunoscut statutul de minoritate națională, în practică se face tot ce este posibil pentru a se zădărnici utilizarea drepturilor care rezultă din acest statut.

Motto-ul tuturor acestor acțiuni din culise este „păstrarea intereselor naționale în această regiune a Serbiei”, respectiv „prevenirea scenariului din Kosovo în Valea Timocului”.

Prima noastră tentativă de a oferi membrilor comunității noastre oportunitatea de a studia în școli, chiar și doar facultativ, limba maternă – limba română, datează din septembrie 2009.

În pofida faptului că am obținut inițial acordul Ministerului Educației și al fostului ministru, Žarko Obradović, această tentativă s-a finalizat fără rezultate invocându-se un răspuns care ar putea face parte din rubrica incredibil dar: „Semnăturile părinților interesați s-au rătăcit undeva la Ministerul Educației!!!”.

Ulterior a urmat o explicație și mai scandaloasă a ministrului Obradovic în persoană, respective că nu s-au introdus cursurile de limba română în Serbia de Răsărit datorită „numărului insuficient de elevi și părinți interesați”.

Un epilog similar l-au avut și tentativele care au urmat, dintre care probabil cea mai interesantă este cea din 2013. Respectiv, în vederea stabilirii numărului real al celor interesați de studierea limbii române, Ministerul Educației Republicii Serbia, sub presiunile O.S.C.E. și ale altor instituții ale Uniunii Europene, desfășoară o anchetă pe teritoriul Inspectoratului Școlar Zajecar. Cifra de 1617 de elevi interesați a demonstrat tocmai contrariul celor susținute, respectiv că în această regiune a Serbiei „nu există un număr suficient de elevi interesți de studierea limbii române”.

Nici cifra de 1617 raportată în martie, nu a împiedicat însă funcționarii ministerului de resort din Belgrad să persiste în prezentarea presupusului „insuficient interes”. În luna septembrie a aceluiași an este repetată ancheta care, din motive pe care nu le cunoaștem, exceptează Inspectoratul Școlar din Pozarevac.

În pofida numărului aproape înjumătățit, cei 843 de interesați de pe teritoriul Inspectoratului Școlar din Zajecar nu se încadrau sub nici o formă în scenariul presupusei „lipse de interes”.

A urmat o nouă „invenție” care prin cinismul ei a depășit toate tentativele precedente de mușamalizare a situației reale. Cu prilejul completării repetate a formularului pentru anchetă, părinții elevilor au fost constrânși să aleagă între obiectele de studiu facultative „De la jucării la calculator” pentru elevii claselor 1-4 și „Informatică” (obiect de studiu care în clasele superioare este obligatoriu și nu face parte din categoria obiectelor de studiu facultative), pe de o parte, și „limba română cu elemente de cultură națională”, pe de altă parte.

Fără îndoială că în secolul calculatoarelor și al societății informatice, majoritatea părinților au acordat prioritate obiectului de studiu care să vină în sprijinul copiilor, în vederea însușirii de cunoștințe de bază în acest domeniu important, în detrimentul studierii limbii materne.

Și obtrucțiile continuă. Formularele utilizate la anchetă, formularea acestora, nu erau în măsură să reflecte interesul, ca atare, într-o serie de școli au fost organizate ședințe cu părinții în cadrul cărora, apelându-se la un fals patriotism și demagogii de stradă, s-a reamintit, printre altele, de scenariul Kosovo și „pericolul” repetării acestuia în Serbia de Răsărit.

Nu este surprinzător faptul că mulți dintre părinți, după întâlnirile regizate cu grijă, au renunțat la intenția inițială de a-și înscrie copiii la orele suplimentare de limbă maternă. Cei mai curajoși dintre aceștia, care au decis totuși să opteze pentru orele de limba română cu elemente de cultură națională s-au confruntat cu încă o barieră. Planificarea orelor seara târziu, gruparea elevilor într-o singură școală, fiind astfel forțați să se deplaseze dintr-un capăt în altul al orașului, ceea ce a făcut ca și cei mai perseverenți să se confrunte cu dilema dacă merită să continue.

De asemenea, se invocă încă o explicație neîntemeiată privind „lipsa de cadre” pentru predarea obiectului de studiu facultativ limba română cu elemente de cultură națională, ceea ce a avut drept rezultat suspendarea cursurilor în locurile în care s-a înregistrat un interes relativ mare.

Paralel cu obstrucțiile fără precedent și încercarea de a se împiedica cu orice preț introducerea studierii limbii române, se acționează în sensul „standardizării” așa-zisei „limbi vlahe”.

Consiliul Național al Minorității Naționale Vlahe, controlat de partidele populației majoritare și fără a se consulta cu experții în materie, susținut de centralele partidelor sale, demarează „standardizarea” așa-zisei „limbi vlahe și a alfabetului”.

Și pentru ca situația să fie și mai grotescă, „acest demers fără precedent” este susținut cu semnăturile persoanelor ale căror profesii sunt: medici ginecologi, profesori de sport și profesori de dirigenție.

Ocolind conștient procedurile și criteriile în vigoare, Ministerul Educației Republicii Serbia, aprobă pseudo-„manualele” care reprezintă o formă de ridiculitate, din care elevii pot învăța, printre altele, că „limba vlahă nu este nimic altceva decât un dialect sloven”.

La ce subtrefugiu se apelează de fapt, reiese din faptul că acreditarea viitorilor profesori de așa-zisă „limbă vlahă” a fost emisă de un ONG, ulterior seminarului care a fost organizat într-una din pizzeriile din Negotin.

Trebuie menționat faptul că unul dintre conferențiarii de la seminarul menționat a fost Siniša Čelojević, de profesie medic ginecolog.

Bineînțeles, toate activitățile legate de presupusa „standardizare” și introducerea așa-zisului „grai vlah” în sistemul educational din Serbia au fost urmărite adecvat de mass-media cu încurajarea subtilă sau deschisă a părinților de a-și înscrie copiii la cursurile pentru studierea unei limbi inexistente.

În campania de obstrucționare a cursurilor de limba română, în beneficiul introducerii orelor de așa-zisă „vlahă”, s-au implicat activ și directorii unora dintre școlile din districtele Bor, Zajecar, Pomoravlje și Branicevo.

Astfel, tendințele legitime ale unui popor de a-și păstra și promova limba maternă prin intermediul sistemului de învățământ din Serbia, au fost duse până la absurd. Subsemnații, reprezentanții organizațiilor semnatare de mai jos, solicităm de la Guvernul Republicii Serbia:

a) Încetarea obstrucțiilor și introducerea cursurilor suplimentare de limbă română, în conformitate cu concluziile menționate în Protocolul Comisiei Mixte Interguvernamentale Româno-Sârbe semnat la 1 martie 2012 la Bruxelles.

b) Demararea unei anchete și tragerea la răspundere a tuturor celor care au fost implicați în orice fel în obstrucționarea introducerii cursurilor de limba română în școlile din Serbia de N-E.

c) Depolitizarea problemei limbii vorbite de vlahii din Serbia de N-E.

d) Implicarea și arbitrajul obiectiv al experților în privința limbii și a identității entice a vlahilor din Serbia de N-E.

e) Introducerea orelor de istorie națională și cultură a vlahilor(românilor) în Curricula școlară pentru toți elevii din școlile localizate pe teritoriul populat de membrii comunității noastre.

Bor 31.08.2014

Cu considerație,

Ariadnae Filum- Asociația pentru cultura românilor-vlahilor din Serbia

Asociația părinților care doresc copii lor să învețe limba română SANDU TIMOC

Partia Neamului Rumânesc

Protopopiatul Ortodox Român al Daciei Ripensis

Societatea Românilor -Vlahilor „Traian”

Comitetul pentru Drepturile Omului Nigotin

Societatea pentru păstrarea limbii, culturii și religiei românilor-vlahilor din Valea Moravei

Asociația Femeilor Ortodoxe „Sfânta Maxima”

Timocpress

,

Traian Băsescu:

În cei 10 ani de mandat, politica externă a fost focusată pe Republica Moldova, pe repunerea în dezbatere publică, dar și în acțiunea diplomatică, a interesului României pentru Basarabia, în general, și pentru Republica Moldova, în special.

România a făcut eforturi mari și diplomatice, și financiare pentru ca apropierea de Republica Moldova să înceapă să se producă. Mă uitam pe cercetările sociologice, la începutul mandatului, 8% din cetățenii Republicii Moldova erau favorabili relației cu România sau unirii cu România. Iată că astăzi, urmare a politicii legate de Republica Moldova, aproape 50% din populație este pentru consolidarea relației cu România, privesc pozitiv relația cu România, privesc pozitiv unirea cu România. Este un progres care vine în primul rând din politica de recunoaștere a dreptului la cetățenie al cetățenilor Republicii Moldova și al urmașilor lor, a cetățenilor care și-au pierdut cetățenia română fără voința lor. Au fost făcuți cetățeni ai Uniunii Sovietice după anexarea Republicii Moldova.

Traian Băsescu

De asemenea cele 5.500 de burse pe care statul român le acordă tinerilor au fost un alt element de catalizare a apropierii cetățenilor din Republica Moldova de România. Când le-a fost greu cu inundațiile, România a construit 800 de case noi în Republica Moldova. România a făcut și Biserica de la Soroca, o biserică impresionantă, în stil maramureșean, dar foarte mare. Cine are ocazia poate să treacă să o vadă, pentru că preotul de acolo a pus steagul României pe ea și steagul Republicii Moldova, un gest foarte frumos. Nu în ultimul rând, contribuțiile esențiale la schimbarea acestei atmosfere a fost bătălia pe care România a dus-o pentru ca Republica Moldova să semneze Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană.

A fost o bătălie diplomatică dificilă, grea. Vă pot spune că la momentul la care am început să particip la Consiliul European nu exista Republica Moldova în documentele Consiliului și, pe urmă, ușor, tenace, sistematic am adus Republica Moldova în atenția Uniunii Europene, a Comisiei, a Consiliului. Iar astăzi este o țară care a semnat și a ratificat Acordul de Asociere și Acordul de Liber Schimb cu Uniunea Europeană. Esențial în continuare este să furnizăm creditul nerambursabil de 100 de milioane de euro către Republica Moldova în etape, așa cum s-a și început.

Am finalizat linia de 100 kilovolți. Ieri, alaltăieri, s-a finalizat gazoductul, este adevărat nu putem furniza pe acest Gazoduct în momentul de față decât o jumătate de miliard de metri cubi pe an, trebuie să ajungem la 4 miliarde, ceea ce înseamnă alte costuri, cu stații de pompare, de repompare, cu prelungirea gazoductului până la Chișinău, dar este un început. Interconectarea rețelelor energetice.

Fie că vorbim de energie electrică, fie că vorbim de gaze este vitală în relația cu Republica Moldova. Și vă pot spune, spre exemplu, gazoductul, deși a fost semnat în 2011, a durat până când și Uniunea Europeană a pus la dispoziție resursele financiare pentru construcția Gazoductului pe teritoriul Republicii Moldova. Dar aceste lucruri, zic eu, sunt poate mai puțin importante, cât de repede le realizăm și cât de repede vine finanțarea Uniunii Europene, extrem de important este însă să fie o prioritate interconectarea la rețelele de energie electrică și interconectarea la rețeaua de gaze a României. Energie electrică, slavă Domnului, avem capacități mult mai mari decât nevoile noastre de consum curent, deci avem de unde furniza energie electrică Republicii Moldova. Și, dacă Dumnezeu ne ajută, din 2019 vom putea acoperi integral nevoile Republicii Moldova în privința consumului de gaze naturale. Totul este ca până în 2019 infrastructura să permită acest lucru, sunt costuri destul de ridicate și pentru rețelele energetice și pentru rețelele de gaze. Aici diplomația noastră, Guvernul României vor trebui să stea foarte aproape de viitoarea Comisie Europeană pentru a finanța partea care revine Republicii Moldova, în programele de interconectare sau în programele de finanțare a vecinătății Uniunii Europene. La fel s-a dat atenție românilor din Valea Timocului, românilor din Serbia. Avem probleme mari cu Guvernul de la Belgrad în recunoașterea vlahilor, care se recunosc a fi minoritari români, ca minoritari români și să le acorde drepturile pe care le au, spre exemplu, românii din Voievodina. Dar, ușor, ușor, sunt convins că insistența diplomaților noștri va lărgi spectru de bunăvoință al autorităților de la Belgrad.

Nu în ultimul rând, aș menționa românii din Ucraina, știți foarte bine că cea mai dificilă perioadă a intenției noastre de a rezolva cât de cât problema minorității românești din Ucraina a fost perioada domnilor Iușcenko și Timoșenko, care, datorită unui naționalism exacerbat, ajunsese să oprească cărțile românești la frontieră, să nu recunoască sub nicio formă existența minorității românești din Ucraina. De asemenea am avut o pâlpâire, aș spune, de lipsă de responsabilitate, chiar la instalarea noii puteri la Kiev, anul acesta, când primul gând al democraților Maidanului a fost să anuleze drepturile pe care Ianukovici le dăduse minorităților, inclusiv minorității românești. Și unul din efectele a ceea ce s-a întâmplat în zonele rusofone a pornit de la această lege nesăbuită. Atunci am avut discuții extrem de serioase cu premierul Iațeniuk la Bruxelles și i-am cerut categoric să nu se promulge acea lege, lucru care s-a și întâmplat. Solicitarea nu a fost numai a mea, a fost și a Poloniei și a Ungariei. Însă pentru minoritarii români din Ucraina sunt încă multe lucruri de făcut, sigur că nu este momentul cel mai potrivit să abordăm aceste probleme acum, când Ucraina este instabilă, acum când se pregătește de alegeri parlamentare anticipate, dar după stabilizarea Ucrainei, care eu sper să se realizeze, problema tratamentului aplicat minorității românești din Ucraina trebuie reluată extrem de serios în discuțiile cu vecinii noștri.

Poate că și eu uneori am folosit neadecvat termenul de război la frontieră, dar văd că el s-a împământenit în mass-media românească, este adevărat că avem cea mai lungă frontieră cu Ucraina dintre toate statele membre ale Uniunii Europene, avem o frontieră de 648 de km, terestră, fluvială și maritimă. Dar, exact, în primul rând pentru populație vreau să fac această precizare, pentru că nu toți știu unde este Lugansk și Donețk, aceste regiuni sunt la aproape 1.000 km de frontiera României.

Deci, războiul nu este chiar la frontiera noastră, este undeva la vreo 1.000 km. Dar faptul că avem o țară destabilizată la frontieră are riscurile pe care le are.

Extrase din declarația de presă a Președintelui Traian Băsescu  la Reuniunea Anuală a Diplomației Române

,

De Ziua Limbii Române  de la românii din Serbia – Limba rumânească, pod peste Dunăre (Timocpress)

Majoritatea participantilor se adresează în limba sârbă deoarece stăpânesc foarte greu limba româna. O mare parte din românii timoceni se străduiesc să redescopere limba strămoșească iar alții deja caută să și-o perfecționeze. Acesta situație este rezultatul crunților ani de deznaționalizare și opresiuni practicate de sârbi la adresa românilor Timoceni, opresiuni începute o data cu anul 1833, anul când Serbia a ocupat militar Timocul, locuit la vremea aceea de o majoritate de românească . Până în anul 1833 Timocul s-a aflat sub dominație Otomană sute de ani, dominație care nu au ștribit cu nimic credința și limba românilor timoceni.

Să înțelegem pe scurt, cum a fost cu Timocul românesc la anul 1833… (Video)

,

Interviu cu Natașa Tosic, președinta Mișcării Democrate a Românilor din Serbia. (Clubul Țăranului Român 2013) Despre ocuparea militara sârbă a Timocului la 1833. Mărturie video despre deznaționalizarile și opresiunile sârbe la adresa românilor din Timoc. Redactia R.B.N. Press face mențiunea că D-na Natașa Tosic în ciuda faptului ca militeaza pentru drepturile românilor din Serbia, nu a dat curs semnarii alaturi de principalele organizații ale românilor din Valea Timocului (Serbia) a Protocolului de colaborare pentru unirea eforturilor de păstrare a identității naționale românești, inițiativa a parohului bisericii românești de la Malainița, Bojan Aleksandrovic.

Mai mult despre subiect:http://www.rbnpress.info/wp/identitatea-romaneasca-din-serbia-o-noua-sansa-romanii-din-timoc-isi-unesc-fortele/

Materialul este realizat de Dacian Dumitrescu si Dorian Theodor – R.B.N. Press 2013

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press