ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "limba moldoveneasca"

limba moldoveneasca

,

Cu ocazia primei vizite oficiale a președintelui Republicii Moldova – Igor DODON, la Moscova, președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, i-a dăruit acestuia o hartă a Moldovei „istorice”,  pe care Dodon a prezentat-o presei ruse într-o conferință de presă susținută marți după întrevederea cu liderul de la Kremlin, informează TASS și Deschide.md. Din păcate această vizită a fost placa turnantă pentru afirmarea intereselor geopolitice Rusești prin reluarea unor narative ceva mai vechi, destrămărea României ca stat și divizarea populației ei prin susținerea atacului mincinos asupra istoriei și identității neamului românesc, reînvierea conceptului statal ale Moldovei mari și a limbii molodvenești, proiectate prin portavocea aflată momentan în serviciu – prezidentul de pe malul Bâcului: Igor DODON.

Primirea cadoului de către Igor Dodon, a fost momentul prielnic pentru rostogolirea loviturilor prin „mesajele simbolice” la adresa neamului românesc și a României, pregătite cu siguranță de consilierii de la Kremlin cu mult înainte de vizita „prezidentului moldav”, care a „tunat” în fața jurnaliștilor ruși că „jumătate din teritoriul actual al României este al Moldovei” ( n.r. adică al Republcii Moldova?). Harta Moldovei istorice primită de președintele Republicii Moldova din partea lui Vladimir Putin este conform surselor cea întocmită în secolul al XVIII-lea de către cartograful italian Bartolomeo Borghi, după războiul ruso-turc din 1790-1791 (reproducere foto mai jos), cu granițele între Carpați, Nistru de la Est și Vest adică Moldova istorică în integralitatea sa.

Loviturile directe la adresa integrității României și asupra istoriei neamului românesc au continuat în cadrul unei conferințe de presă susținute la sediul agenției de presă TASS, unde prezidentul de pe malul Bâcului a continuat cu „evlavie” față de nevoile stringente ale geopolitici ruse de atunci și din prezent, acesta exprimându-și regretul că în 1812, Imperiul Rus nu a anexat întreg teritoriul Moldovei, ci s-a oprit la Prut.

„Dacă Imperiul Rus nu s-ar fi oprit la Prut, am fi avut acum o Moldovă întregită”, a spus Igor Dodon

Dodon a mai declarat printre altele că nu are intenția de a pune „un gard de fier” pe râul Prut ( n.r. evident ! pentru că intenția rusească nu se oprește la Prut ci vizeaza în mod clar crearea Moldovei Mari până la Carpați) și a subliniat că programele umanitare pe care Republica Moldova le are cu România sunt benefice și nu ar trebui să li se pună capăt.

De altfel, președintele Republicii Moldova a anunțat în timpul acestei prime vizite oficiale în străinătate pe care o desfășoară la Moscova că a treia vizită oficială o va efectua în România sau Ucraina.

„Știți, nu poți să-ți alegi vecinii. Republica Moldova și România au multe proiecte bune și intenționez să fiu prieten cu România”, a spus Igor Dodon.

Potrivit lui Dodon, Chișinăul și Bucureștiul au „o singură problemă: încercările de unire a Republicii Moldova cu România”. „Atunci când România declară la nivel politic că trebuie lichidată statalitatea Republicii Moldova, vom riposta”, a spus Dodon.

„În România sunt interzise organizațiile care au încercat să facă propagandă cu privire la faptul că o parte din teritoriul românesc înseamnă Ungaria, altă parte — Moldova. Și atunci, de ce la voi acest lucru este interzis, iar la noi nu? La începutul anului trecut i-am scris o scrisoare deschisă președintelui României (Klaus Iohannis), rugându-l să explice poziția pe marginea acestei probleme și nu am primit un răspuns”, a declarat Igor Dodon, potrivit TASS.

„De aceea, ei (România) nu vor să semneze acordul privind frontierele. Ei spun adesea că au recunoscut primii independența Republicii Moldova. De ce atunci nu semnați acordul privind granițele? Vom insista asupra acestei probleme”, a subliniat, la Moscova, președintele Republicii Moldova.

„Sper că a treia mea vizită oficială (prima a fost la Moscova, a doua va fi la Bruxelles) va fi fie la București, fie la Kiev. Sunt gata să merg să discut toate problemele complicate”, a declarat Dodon.

Tot în cadrul aceleiași conferințe de presă, Dodon a lăudat vinurile moldovenești, dar și pe cele românești și ucrainene punctând că cele moldovenești sunt mai bune „Consider că vinul de casă este unul dintre cele mai bune, chiar mai bun decât cel de fabrică. În ceea ce privește alte țări, pentru a nu supăra pe nimeni, voi spune că vinurile românești sunt bune. Există și vinuri ucrainene destul de bune, însă, în general ne plac desigur cele moldovenești”.

La conferința de presă de la Moscova după „Moldova mare”, „1812” a urmat …  Prostituatele din Rusia sunt cele mai bune din lume…

În timpul conferinței de presă pe care susținut-o împreună cu președintele Moldovei, Igor Dodon, Președintele rus Vladimir Putin a făcut o declarație total neașteptată pentru un șef de stat. „Prostituatele din Rusia sunt cele mai bune din lume!”, a spus liderul de la Kremlin, răspunzând la o întrebare referitoare la Donald Trump,  informează observator.tv.

Declarația lui Putin a fost în contextul unei discuții în care i-a luat apărarea lui Donald Trump în scandalul recent izbucnit în Statele Unite, privind suspiciunea că serviciile secrete rusești ar deține informații compromițătoare referitoare la președintele-ales. Reamintesc că un presupus raport al serviciilor americane spunea că, într-una din vizitele sale la Moscova, Trump s-ar fi întâlnit cu prostituate și ar fi fost filat de serviciile secrete rusești.

„S-a spus că Trump a venit și s-a dus imediat să se vadă cu prostituate rusoaice… În primul rând, această persoană e deja un om matur și, în al doilea rând, e un om care de ani organizează concursuri de frumusețe și a stat de vorbă cu cele mai frumoase femei din lume!”, a declarat Putin.

„Știți, mi-e greu să-mi imaginez că s-a dus la hotel să se întâlnească cu… femei care sunt foarte liberale în privința responsabilității sociale, deși, fără îndoială, ele sunt cele mai bune din lume! Dar am îndoieli că Trump ar fi făcut asta!”, a spus liderul rus, în amuzamentul general al audienței și a președintele Igor DODON.

Dorian Theodor CLENCIUromaniabreakingnews.ro

P.S.

La Moscova se râde, … și se rânjește spre dezbinarea noastră nu numai teritorială și „istorică” , iar la București nici o reacție oficială față de declarațiile de mai sus, care ne privesc pe toți. Oare cum și-or fi permis? La Moscova nu se vede ca avem treabă? … Coldea, Ghiță etc.?

Poate vă interesează și…

Semnal! Nicolae Timofti: „Rusia dorește relansarea planului de federalizare a Republicii Moldova”. RBN Press: „Concomitent, Rusia nutrește și destrămarea României”

SEMNAL! Conceptul „Moldova Federală”, o nouă urzeală menită a destrăma România

,

Sergiu Dan, președintele Asociației Convergențe Europene, explică în partea a doua a interviului acordat Epoch Times ce urmărește proiectul ”Acces la educație”, destinat școlilor de limba română din Ucraina și care este situația mass-media de limba română în Cernăuți, Transcarpatia și Odesa.

Asociațiile Convergențe Europene (ACE) și Eurocentrica doresc să colecteze cărți și calculatoare pentru școlile românești sau cu predare în limba română din Ucraina. În primă etapă, vrem să strângem calculatoare și 1.000 de cărți pentru școala românească din satul Frumușica Veche din raionul Sărata, regiunea Odesa, una dintre puținele școli cu predare în limba română, a arătat Sergiu Dan. În interviul acordat Epoch Times, el a schițat și câteva recomandări pentru statul român în vederea îmbunătățirii situației.

Epoch Times: În contextul resetării relației dintre România și Ucraina, după Maidan, anexarea Crimeei și destabilizarea Donbass-ului, cum se explică faptul că Kievul continuă deschiderea claselor cu predare în limba ucraineană în școlile din satele în care populația vorbitoare de limba română este predominantă?

jurnalist Sergiu Dan

jurnalist Sergiu Dan

Sergiu Dan: „Depinde cum și ce situație analizăm și prezint iar exemplul regiunii Transcarpatia, unde oamenii, dacă nu au dorit să aibă clase ucrainene în școli, au fost ascultați și nu li s-au deschis astfel de clase. Pe de altă parte, există situații în care părinții din localitățile românești își duc copiii la școală în satul vecin, pentru că acolo se predă în ucraineană și consideră că acest lucru va fi în beneficiul copiilor atunci când aceștia vor dori să-și continue studiile în Ucraina. Kievul nu are decât să salute o astfel de decizie a părinților și le asigură inclusiv transportul dintr-o localitate în alta. Cred că Bucureștiul ar proceda la fel.”

Care este situația mass-media în limba română în cele trei regiuni? Au comunitățile românești acces la surse de informare în limba română?

Sergiu Dan: „Avem presă românească în regiunea Cernăuți, unde câteva ziare de limbă română ajung în casele comunității. Mai sunt și câteva site-uri de știri și radio online, însă, din motive financiare, acestea, împreună cu ziarele, nu pot satisface în totalitate nevoia cititorilor de a se informa în limba maternă despre absolut tot ce se întâmplă în Ucraina și în afara țării. Doar câteva dintre aceste surse media sunt finanțate de către stat, iar salariile sunt foarte mici și tinerii cunoscători de limba română nu sunt atrași de astfel de locuri de muncă. Sunt și unele proiecte media co-finanțate de către instituții guvernamentale din România, însă sumele care ajung acolo sunt destul de mici și, așa cum ne-a obișnuit, Bucureștiul nu prevede și o continuitate a proiectelor. Se alocă fonduri pentru câteva luni, după care e posibil să nu mai dea un leu, iar publicația riscă să dispară.”

În regiunea Odesa apare un singur ziar pe care îl poate citi comunitatea românească, însă despre acesta se precizează oficial că este un ziar de limbă “moldovenească”. Finanțată de stat, această publicație este coordonată de către moldovenistul Anatol Fetescu, dușmanul numărul unu al românilor din regiune.

La Odesa mai avem o publicație, „Sud-Vest”, însă este editată în România și apare destul de rar.

În regiunea Transcarpatia, de asemenea, avem un singur ziar, Apșa, și este editat de către asociația cu același nume, din fonduri private. Aceste ziare apar destul de rar, unele lunar, iar altele o dată la două luni, spre deosebire de Cernăuți, unde avem măcar săptămânale. Continuarea interviului poate fi citită AICI (The Epoch Times România)

Publicat de romaniabreakingnews.ro – TOCpress: Ce poate face statul român pentru ca românii din Ucraina să-și mențină identitatea (interviu)

,

Senatorul Viorel Badea, vicepreședintele Comisiei românilor de pretutindeni din Senatul României, a efectuat în perioada 14-16 ianuarie 2016, o vizită de lucru în regiunea Odesa, Ucraina undea avut o întrevedere cu prim-viceguvernatorul regiunii Odesa, domnul Volodimir Jmak, informează Jurnal Românesc ciat de romaniabreakingnews.ro

În cadrul întrevederii s-a discutat proiecte economice și educaționale comune la nivel transfrontalier, situația celor peste 200.000 de membri ai comunității românești din regiune, precum și protejarea și promovarea limbii române în regiunea Odesa, unde mai este încă folosită „limba moldovenească”- cea inventată de Stalin ca limbă a unei „minorități moldovene” alta decât cea română.

Prim-viceguvernatorul regiunii Odesa, Volodimir Jmak, a apreciat în fața delegației românești că România este cel mai drag vecin al Ucrainei și o punte a acestei țări către Europa.

„Contăm pe România ca avocat al Ucrainei în Uniunea Europeană, pentru că dorințele noastre coincid pe deplin. România este cel mai scurt drum al nostru spre Europa” – a mai declarant oficialul ucrainean.

Senatorul Viorel Badea a abordat în discuția cu oficialul ucrainean situația limbii române în regiunea Odesa și a reiterat necesitatea protejării și promovării acesteia ca limbă a etnicilor români-moldoveni. Totodată, senatorul român i-a lansat domnului Volodimir Jmak invitația de a vizita România, pentru a se întâlni cu oficiali de la București, în vederea consolidării relațiilor româno-ucrainene.

Senatorul român susține că a apărat drepturile românilor din sudul Basarabiei în fața prim-viceguvernatorului care a fost puțin impresionat de subiect, informează Puterea de Constanța cită de romaniabreakingnews.ro

Principalele teme de discuție au făcut referire la proiecte economice și educaționale comune la nivel transfrontalier, situația celor peste 200 000 de membri ai comunității românești din regiune, precum și protejarea si promovarea limbii române în regiunea Odessa

Ce au discutat, partea română cu cea ucraineană?

Noi trebuie să fim cât mai prezenți în zona aceasta, să profităm de oportunitatea care s-a deschis în relația noastră cu Ucraina (…) – Senator Viorel Badea

„Eu i-am adresat domnului prim-viceguvernator o invitație în România. Ceea ce mă interesează pe mine și am spus într-un mod foarte ferm, este ca în cadrul comunității românești din această zonă să se facă mult mai mult pentru studiul limbii române, să se facă o diferențiere foarte clară în privința „limbii moldovene”, care, din punctul nostru de vedere, e un fals sovietic și chiar așa i-am spus la întâlnire și că cel care a inventat „limba moldovenească” este Iosif Visarionovici Stalin și noi nu putem fi de acord cu menținerea acestei dihotomii false! I-am spus că este un foarte mare interes în România pentru colaborarea transfrontalieră în regiunea Odessa. Eu o să-l pun în contact (pe Volodimir Jmak – n.r.) cu parlamentarii din județele de frontieră, Tulcea, Galați, Constanța, în așa fel încât să poată să demareze un parteneriat la nivel economic și de infrastructură. În momentul acesta, e complicat să fie legată regiunea Odessa de România, pentru că trebuie să existe o șosea cam de 300 km, care în momentul acesta este impracticabilă. (…) Noi trebuie să fim cât mai prezenți în zona aceasta, să profităm de oportunitatea care s-a deschis în relația noastră cu Ucraina. Știm bine că comunitățile de români din sudul Basarabiei nu au fost vizitate de mulți oficiali și am încercat să dau un semnal de redeschidere acestei zone. (…) Nu, nu nu, nu mi-a dat prim-viceguvernatorul nici o garanție, nici nu așteptam de la prima întâlnire. Ceea ce mă interesează pe mine este să deschidem o fereastră de oportunitate în comunicarea cu ei!” –  a mai spus senatorul Viorel Badea (susa: Puterea de Constanța)

În după-amiaza zilei de vineri, senatorul Viorel Badea a participat la depunerea de flori la bustul lui Mihai Eminescu, iar mai apoi la manifestările organizate de Consulatul General al României la Odesa dedicate Zilei Culturii Naționale și împlinirii a 166 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu. În cadrul programului organizat la Palatul Voronțov, au fost premiați elevii români din regiune care au participat la cea de-a doua ediție a concursului de eseuri „Identitate românească în spațiul european”, concurs organizat de Asociația Convergențe Europene, Centrul Român pentru Inițiativă Socială și Asociația Eurocentrica.

Citește și: 

Moment Istoric! Ziua Națională a Culturii Românești săbătorită la Odesa și Cernăuți. Presa din Ucraina, interes deosebit pentru simbolurile culturii române

Comunicat RBN Press privind știrea „Românii din Ucraina își cer dreptul la limba maternă”
,

Comunicat RBN Press privind știrea „Românii din Ucraina își cer dreptul la limba maternă”

Publicat de Dorian Theodor – romaniabreakingnews.ro

,

Bună dimineața Ucraina. Probabil o parte din tine încă mai doarme dulcele somn sovietic. Cu siguranță o parte din tine s-a trezit din acest somn și a dat față în față cu un coșmar undeva mai la Est. Știm asta.

Probabil acea parte realizează acum binecuvântarea unui prieten numit Statul Român, Națiunea Română care, azi, deși încă mai suspină pe tăcute pe la colțuri și încă își mai linge rănile după odiosul pact Ribbentrop-Molotov (unii români din acea perioadă încă mai trăiesc), răni de altfel neînchise și încă sângerânde. Națiunea Română a ales cu demnitate să treacă peste toate acestea și să întindă o mână. Ales să SUSȚINĂ Statalitatea Ucrainei, să o SUSȚINĂ în parcursul european, să o SUSȚINĂ în conflictul militar cu Rusia, având grijă de soldații răniți pe front în spitalele românești și mai mult decât atât, să asigure și să contribuie la securitatea cibernetică a Statului Ucraina. România fiind națiune-lider a Fondului de Sprijin pentru apărarea cibernetică a Ucrainei (ba unii mai spun că România ajută inclusiv cu sprijin militar Ucraina, furnizând armament românesc – Vezi Ajutor militar pentru Ucraina. Armament românesc , Sistem „LAROM”). Iată niște semne de prietenie, zic eu. 

Între timp, Rusia apasă pedala bine știută și utilizată mereu în toate timpurile – „Divide et impera” și a mai punctat o dată, probabil prin oamenii ei fideli, care încă mai răspund la comenzi în Ucraina și R. Moldova, chiar de curând, vezi interdicția aplicătă cetățenilor români – Mircea Druc (Exclusiv! Mircea Druc, cetățean al Românei, stat prieten și aliat al Ucrainei, interdicție de a intra în Ucraina!) și George Simion (George Simion, liderul platformei Acțiunea 2012, reținut în prealabil de SIS, a fost expulzat din Republica Moldova). Cât timp Rusia apasă pe butoane și profită de „dulcele somn sovietic” al unor părți ale Ucrainei, în speța numită „limba moldovenească”, românii din Sudul Basarabiei, prin Asociația „Basarabia” a românilor din regiunea Odesa, prin președinte Anatol Popescu, nu se dau bătuți și luptă în continuare pentru dreptul LIMBII ROMÂNE!  Românii din Sudul Basarabiei speră să „trezească” o dată Ucraina la realitate și să facă pași concreți spre stabilirea dreptului LIMBII ROMÂNE, nu doar declarativ cum o fac oficialii ucraineni ci și faptic, cum este firesc. În acest sens vă invit dragi români și dragă Ucraina, să citiți și să distribuiți mai departe scrisoarea românilor din regiunea Odesa, adresată oficialilor ucraineni, dar și oficialilor din România și R. Moldova.

Bună dimineața Ucraina! Trezește-te! Nu uita că  promotorii „limbii moldovenești” sunt tot aceiași care, de curând, proclamau în ograda ta „Rada Basarabiei”, iar în mai 2014 au luat cu asalt Casa Sindicatelor din Odesa, acțiune soldată cu un adevărat măcel. Tot din aceiași sursă de susținere a limbii moldovenești se susține și războiul din Est.

Dorian Theodor / romaniabreakingnews.ro

Actualizare!

După trimiterea și publicarea scrisorii pe pagina oficiala Asociație, domnul  Alexandru Teodoreanu a anunțat următoarele: LA DATA DE 18 MAI 2015, ORELE 14.00, Fundația Civică Raională „Gheorghe Asachi” Herța, reg. Cernăuți, Ucraina, ȘI-A DAT ACORDUL (prin semnătura și ștampila președintelui acesteia, Eugenia Cimborovici Teodoreanu, aplicate, LA CENTRUL CULTURAL ROMÂN „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți, ÎN TABELUL CU SEMNĂTURILE CONDUCĂTORILOR ASOCIAȚIILOR ROMÂNEȘTI, pregătit de dl. Vasile Tărâțeanu, de față fiind și Vitalie Zâgrea și Marin Gherman) pentru susținerea demersurilor dumneavoastră, către autoritățile ucrainene (și nu numai) în vederea unificării programelor de predare în limba română (la toate disciplinele din învățământul preuniversitar) în toate școlile și grădinițele românești („moldovenești”), din din Ucraina. Cu această ocazie sperăm să se soluționeze problema predării în limba română și la cursurile postliceale (facultăți, secții, institute pedagogice românești) românești din Ucraina, cel puțin după modelul instituțiilor similare ale maghiarilor din Transcarpatia (dacă se poate pentru 100.000 de unguri, de ce nu s-ar putea și pentru 500.000 de români („moldoveni”?). Închei cu speranța că acest TABEL cu semnături va ajunge cât mai repede la dumneavoastră. Doamne ajută!  – a anuțat domnul Alexandru Teodoreanu pe pagina de facebook.

Vă prezentăm mai jos scrisoarea adresată oficialilor din Ucraina, România și Moldova

Către:

MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ȘI AL ȘTIINȚEI DIN UCRAINA,
în atenția Domnului Ministru SERGHII KVIT

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI DIN ROMÂNIA,
în atenția Domnului Ministru SORIN MIHAI CÂMPEANU

MINISTERUL EDUCAȚIEI DIN REPUBLICA MOLDOVA
în atenția Doamnei Ministru MAIA SANDU

 

Stimată Doamnă Ministru, Domnilor Miniștri,

Prin prezenta scrisoare Asociația „Basarabia” a Românilor din regiunea Odesa se adresează Excelențelor Voastre, solicitându-vă expunerea poziției oficiale a ministerelor pe care le conduceți în ce privește situația învățământului în limba română din Ucraina, divizat în continuare conform practicilor regimului comunist din URSS în învățământ în limba română pentru școlile din comunitățile cu populație majoritară românească în regiunile Cernăuți și Transcarpatia, și în învățământ într-o limbă „moldovenească” pentru școlile din Sudul Basarabiei, regiunea Odesa.

Acest demers succede Memoriului Asociației „Basarabia” din 31 Martie 2015, privind unificarea celor două programe de învățământ existente, pentru instituțiile școlare cu predare în limba română și „moldovenească” din Ucraina, într-o singură programă de învățământ, prin trecerea tuturor acestor instituții școlare la învățământul conform programei pentru instituțiile școlare cu predare în limba română, pe care îl anexăm prezentei scrisori.

Cu părere de rău, la solicitarea noastră ne-a fost adusă la cunoștință doar poziția șefului Departamentului Învățământ Mediu și Preșcolar al Ministerului Învățământului și Științei din Ucraina dl. Iuryi Kononenko (anexat), prin care demnitarul ucrainean nu acordă importanță cuvenită subiectului expus și argumentat în memoriul din 31.03.2015, eschivând, în cele mai bune tradiții ale regimului totalitar comunist condamnat recent de statul ucrainean prin pachetul de legi anticomuniste, de la răspunsuri și soluții concrete la solicitarea noastră.

Conform unui comunicat de pe pagina oficială a Ministerului Educației din România (la această adresă ), reiese că în cadrul întâlnirii bilaterale româno-ucrainene de la cea de-a IX-a Conferință Ministerială a Procesului Bologna și a IV-a ediție a Bologna Policy Forum de la Erevan din 14 Mai 2015 domnul Serhii Kvit, Ministru al Învățământului și Științei din Ucraina, „a afirmat că nu există diferențe între limbile română și moldovenească”.
Asociația „Basarabia” salută o asemenea abordare verbală la nivel interministerial și interstatal oficial, de recunoaștere de către înaltul demnitar ucrainean a adevărului că așa zisa limbă „moldovenească” este, în fapt identică limbii române.

Totodată, prin intermediul acestor rânduri solicităm în mod repetat Domnului Ministru Serhii Kvit să inițieze procedura de unificare a celor două programe de învățământ existente, pentru instituțiile școlare cu predare în limba română și „moldovenească” din Ucraina, într-o singură programă de învățământ, prin trecerea tuturor acestor instituții școlare la învățământul conform programei pentru instituțiile școlare cu predare în limba română, astfel încât în cel mai scurt timp – pe perioada vacanței de vară, până la începutul noului an școlar 2015-2016, și în școlile din Sudul Basarabiei să se studieze după aceeași programă școlară în care studiază, spre exemplu și conaționalii elevilor sud-basarabeni din școlile raionului Noua Sulița, regiunea Cernăuți – în limba română.

Rămânem ferm convinși că o abordare duplicitară în domeniul denumirii limbii române din Ucraina nu corespunde tendințelor actuale de decomunizare și desovietizare a statului ucrainean și a societății civile ucrainene, exprimate printr-o serie de adoptări legislative recente ale Parlamentului Ucrainei, legi semnate și puse în aplicare de președintele Petro Poroșenko – vorbitor de limbă română, nu de una “moldovenească”. În condițiile unei politici declarative democratice și pro-europene abordate la nivel central este inadmisibilă sustragerea tezelor convenabile unei politici asimiliaționiste privind minoritatea națională română și/sau “moldovenească” din Ucraina, din contextual general al politicii de condamnare a regimurilor totalitare.

Prin urmare, cerem sprijinul univoc al celor trei ministere ale educației din Ucraina, România și Republica Moldova, în vederea salvgardării învățământului în limba română din Ucraina, în regiunile adiacente hotarului comun dintre cele trei state vecine și prietene – regiuni în care tradițional locuiește o comunitate de peste 400.000 de cetățeni ucraineni de origine etnică română.

Limba “moldovenească” este o reminiscență a politicii de deznaționalizare a românității de fostul regim sovietic-comunist, reminiscență fructuos folosită de către neprietenii statelor noastre de cetățenie sau de rudenie și în perioada de independență a Ucrainei și Republicii Moldova.

În perspectiva bunei vecinătăți trilaterale statul ucrainean trebuie să renunțe la propagarea mitului sovietic al “moldovenismului” în relațiile cu România și Republica Moldova, și să respecte limba oficială a acestor două state – una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene – inclusiv prin implementarea unicei programe de învățământ în limba română pentru minoritatea națională română și/sau moldovenească din Ucraina.

Cu aleasă considerație,

Anatol POPESCU

Președinte al Asociației Național-Culturale
a Românilor din regiunea Odesa „BASARABIA”

20 Mai 2015, Ismail

МІНІСТЕРСТВУ ОСВІТИ І НАУКИ УКРАЇНИ,
Пану Міністру СЕРГІЮ КВІТУ

МІНІСТЕРСТВУ ВИХОВАННЯ, ДОСЛІДЖЕНЬ, МОЛОДІ ТА СПОРТУ РУМУНІЇ,
Пану Міністру СОРІНУ МИХАЮ КИМПЯНУ

МІНІСТЕРСТВУ ВИХОВАННЯ РЕСПУБЛІКИ МОЛДОВА
Пані Міністру МАЙЇ САНДУ

Шановна Пані Міністр, Панове Міністри,

Цим листом Одеська Обласна Національно-Культурна Румунська Асоціація «Бессарабія» звертається до Вас, та просить надати офіційну позицію вами керованих міністерств стосовно ситуації освіти румунською мовою в Україні, навчальний процес якою відокремлено українською владою за традиціями комуністичного режиму Радянського Союзу на освіту румунською мовою у школах населених пунктів із переважаючим румуномовним населенням Чернівецької та Закарпатської областей, та на навчання «молдовською» мовою в школах Південної Бессарабії, Одеської області.
Цей запит доповнює Звернення Асоціації «Бессарабія» від 31 Березня 2015 року, щодо об’єднання двох окремо діючих та практично ідентичних навчальних програм для загальноосвітніх навчальних закладів з румунською та «молдовською» мовою навчання в Україні в одну єдину програму навчання, шляхом переходу всіх цих закладів на навчання за програмою шкіл з румунською мовою навчання, яке додається до цього листа.
Нажаль, до нашого відома щодо цього питання надійшла лише позиція Директора Департамента загальної середньої та дошкільної освіти МОН України пана Ю. Г. Кононенка (додається), в якій український державний посадовець нехтує важливістю викладеної та аргументованої тематики Звернення від 31.03.2015, ухиляючись від відповідей та конкретних пропозицій щодо нашого прохання, у найкращих традиціях нещодавно засудженого антикомуністичним законодавчим пакетом тоталітарно-комуністичного режиму.
Згідно публікації на офіційному сайті Міністерства Виховання Румунії (за цією адресою ), у рамках двосторонньої українсько-румунської зустрічі на ІХ-ій Міністерській Конференції Болонського Процесу та IV-му Форумі Болонської Політики у Єревані 14 Травня 2015 року пан Сергій Квіт, Міністр Освіти і Науки України «висловив, що немає різниці між румунською та молдовською мовами». Асоціація «Бессарабія» вітає таке усне ставлення на міжміністерському та міждержавному офіційному рівні, з визнання українським високим державним посадовцем цієї істини – а саме, що так звана «молдовська» мова насправді є ідентичною по відношенню до румунської мови.
Водночас, цими рядками повторно просимо Пана Міністра Сергія Квіта ініціювати процедуру об’єднання двох окремо діючих та практично ідентичних навчальних програм для загальноосвітніх навчальних закладів з румунською та «молдовською» мовою навчання в Україні в одну єдину програму навчання, шляхом переходу всіх цих закладів на навчання за програмою шкіл з румунською мовою навчання, таким чином, щоб у найкоротші терміни – протягом літніх канікул, до початку нового 2015-2016 навчального року і у школах Південної Бессарабії навчання відбувалося тієї ж самою програмою що є, наприклад у Новоселицькому районі Чернівецької області – румунською мовою, як це існувало у 1989-1998 роках.
Ми як і раніше твердо переконані, що лукавий-подвійний підхід у питанні румунської мови в Україні не відповідає сучасним тенденціям декомунізації української держави і українського громадянського суспільства, виражених через ряд недавніх законодавчих актів Верховною Радою України, законами яких підписано і приведено у життя президентом України паном Петром Порошенко, який – до речі – володіє румунською мовою, а не «молдавською». В умовах декларативної демократичної та про-європейської політики, яку прийнято на центральному державному рівні є неприйнятним вилучення тільки тих тезисів, які вигідні асимілюючій щодо румунської та/або молдовської національної меншини політиці, у загальному контексті політики засудження тоталітарних режимів в Україні.
Тому ми наполягаємо на підтримці з боку трьох міністерств освіти України, Румунії та Республіки Молдова, у питанні відстоювання/збереження освіти румунською мовою в Україні у прикордонних суміжних областях трьох сусідніх і дружніх держав – у регіонах традиційного проживання більш за 400 тисяч українських громадян румунського етнічного походження. „Молдавська” мова є наслідком політики денаціоналізації/асиміляції румуномовного населення колишнім комуністичним радянським режимом – наслідком, який дуже плідно був використаний недругами української держави, або нашої історичної батьківщини, також і у роки незалежності України та Республіки Молдова.
У перспективі майбутнього тристороннього добросусідства українська держава має відокремитися від пропаганди радянського міфу «молдовенізма», у стосунках з Румунією та Республікою Молдова, та поважати офіційну мову цих двох країн – одну з офіційних мов Європейського Союзу – у тому числі через впровадження єдиної навчальної програми румунською мовою для румунської та/або молдовської національної меншини України.

З глибокою повагою,

Анатолій ПОПЕСКУ

Президент Одеської обласної національно-культурної румунської асоціації «Бессарабія»

20 Травня 2015 року, м. Ізмаїл

Publicat de România Breaking News – RBN Press / romaniabreakingnews.ro

,

MEMORIU al Asociației Național-Culturale a Românilor din regiunea Odesa „BASARABIA”
privind unificarea celor două programe de învățământ existente, pentru instituțiile școlare cu predare în limba română și „moldovenească” din Ucraina, într-o singură programă de învățământ, prin trecerea tuturor acestor instituții școlare la învățământul conform programei pentru instituțiile școlare cu predare în limba română.

(TRADUCERE, originalul este redactat în limba ucraineană)

Domnului Președinte al Ucrainei, PETRO POROȘENKO
Domnului Prim-Ministru al Ucrainei, ARSENII YAȚENIUK
Domnului Ministru al Învățământului și Științei, SERGHII KVIT
Domnului GHENNADII DRUZENKO, Împuternicit al Guvernului Ucrainei privind problemele politicii etnonaționale
Domnului Președinte al Administrației Regionale de Stat Odesa, IGOR PALYȚEA
Doamnei Director a Departamentului Învățământ și Știință a Administrației Regionale de Stat Odesa TETIANA LAZAREVA

Stimate Domnule Președinte!
Doamnelor și Domnilor!

Ne adresăm cănducerii statului și patriei noastre cu rugămintea să atrageți atenția asupra situației care s-a creat, de-a lungul anilor de independență a Ucrainei, în ce privește învățământul în limba maternă pentru reprezentanții populației autohtone române și/sau moldovenești din Ucraina, prin separarea procesului de învățământ în cele mai „bune” tradiții ale puterii sovietice-bolșevice.

După cum bine cunoașteți, în urma evenimentelor istorice locurile tradiționale și permanente de trai ale românilor din Ucraina independentă sunt raioanele Teaciv și Rahău din regiunea Transcarpatică, regiunile Cernăuți și Odesa. În aceste trei regiuni de frontieră timp de veacuri întregi locuiesc reprezentanți ai unui singur popor al latinități orientale, care comunică în numeroase graiuri ale aceleeași limbi – limba română.

Cu părere de rău, istoria contemporană, cuprinzând componenta sa indispensabilă – regimul comunist al Uniunii Sovietice din întregul bloc socialist din Europa centrală și de Est, controlat în totalitate de Kremlin, a dat de înțeles întregii omeniri că regimurile totalitare sunt în stare să distrugă nu numai personalitatea și identitatea națională a persoanei umane, dar și identitatea națională a întregilor popoare, cu forța, prin intermediul unei proceduri implementate sistematic obligând popoare mai mici să renunțe la propria limbă, cultură, religie și învățământ în limba maternă în folosul limbii sau a culturii dominante – în cazul nostru comun – în folosul limbii ruse pe cuprinsul tuturor republicilor sovietice. Astfel, etapizat, prin Marea Înfometare (Golodomor) din prima jumătate a sec. XX și în următorii 40 de ani puterea sovietică din Moscova a extirpat considerabil limba ucraineană din instituțiile de învățământ și de cultură din RSS Ucraineană, popularizând un mit concret privind existența a unui grai ucrainean sau „malorus” („rusa mică”) al limbii ruse.

În acelaș mod, după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost fabricată limba „moldovenească”, și trecută la grafia chirilică, precum și poporul „moldovenesc”, care ar fi diferit în mod consistent de istoria, cultura sau limba celei de-a doua jumătăți a acestuia – românii care locuiesc azi în provincia istorică Moldova din componența României contemporane. După cum observăm – la destrămarea URSS soarta popoarelor din RSS Ucraineană și RSS Moldovenească a fost hotărâtă anume de popoarele noastre, și nicidecum de Moscova, Kremlin, cu atât mai mult Stalin sau fondatorul îmbalzamat al colosului sovietic – Lenin.

Prin urmare, în Declarația de Independență a Republicii Moldova din 27 August 1991, în conformitate cu hotărârea Marii Adunări Naționale din Chișinău de la 31.08.1989 limbă de stat a Republicii Moldova este recunoscută limba română, pe baza grafiei latine. Conflictul armat din Transnistria din 1992, dar mai precis – componenta rusească a acestuia și agentura KGB-istă a Uniunii Sovietice – practic au impus politicul moldovenesc să adopte Constituția Republicii Moldova din 1994 cu acea componentă notorie, și anume – art. 13, prin care recunoaște drept limbă de stat, în contradicție cu Declarația de Independență (!) – limba moldovenească (însă de asemeni, pe baza grafiei latine).

Prin hotărârea Curții Constituționale din 2013, în Republica Moldova este recunoscută denumirea limbii de stat, în conformitate cu Declarația de Independență. Conform p.2 din Hotărârea nr.36 de la 05.12.2013, Curtea Constituțională a Republicii Moldova a hotărât:

„În cazul existenței unor divergențe între textul Declarației de Independență și textul Constituției, textul constituțional primar al Declarației de Independență prevalează.”.

Cu siguranță, interpretarea juridică a Curții Constituționale a Republicii Moldova are la bază și expresia pur științifică a acestei probleme. Astfel, în anul 2010 Academia de Științe a Republicii Moldova, răspunzând la o interpelare a Uniunii Interregionale “Comunitatea Românească din Ucraina”, a menționat:

”denumirea corectă, științifică a limbii vorbite de românii din Basarabia istorică (inclusiv nordul și sudul acesteia), din regiunea Cernăuți și cea Transcarpatică, este LIMBA ROMÂNĂ, fapt arhicunoscut de lingviștii contemporani și confirmat în cadrul mai multor întruniri științifice, susținut de altfel și de lingviștii ucraineni, fiind suficient să amintim aici numele regretatului profesor Stanislav Semcinschi. Mai mult, savanții Academiei de Științe a Moldovei și-au expus opinia în problema denumirii corecte a limbii române de nenumărate ori. Astfel, în „Răspunsul la solicitarea Parlamentului Republicii Moldova privind istoria și folosirea glotonimului „limbă moldovenească”, adoptat în ședința lărgită a Prezidiului Academiei de Științe a Moldovei din 9 septembrie 1994, se subliniază: „Convingerea noastră este aceea că articolul 13 din Constituție trebuie să fie revăzut în conformitate cu adevărul științific, urmând a fi formulat în felul următor: „Limba de stat (oficială) a Republicii Moldova este limba română”. Ulterior, la 28 februarie 1996, Adunarea Generală Anuală a Academiei de Științe a Moldovei a adoptat o declarație prin care a fost confirmată opinia științifică a specialiștilor filologi din republică și de peste hotare, potrivit căreia limba de stat (oficială) a Republicii Moldova este limba română. Din 1996 și până în prezent, opinia savanților de la Academie în problema glotonimului „limbă română” a rămas aceeași, în pofida faptului că unii politicieni au ajuns să declare că sintagma „limbă română” e un termen științific, în timp ce sintagma „limbă moldovenească” ar fi un termen politic, acesta, în realitate, fiind un termen ideologic și geopolitic.”

Astfel, în prezent avem două state independente, limbă de stat a cărora este o singură limbă est-romanică – limba română: România și Republica Moldova.
Însă, tot în prezent există un singur stat, care folosește denumirea de limbă „moldovenească”, mai cu seamă în ce privește asigurarea procesului de învățământ a unei părți din populație – reprezentanți ai unei minorități naționale. Aceasta este patria noastră și a Dumneavoastră comună – Ucraina.

Desigur, „limba moldovenească, în grafie chirilică” figurează, demonstrativ, încă într-o regiune – formațiune separatistă – republica moldovenească nistreană nerecunoscută – de facto aceasta reprezentând un teritoriu al Republicii Moldova ocupat ilegal.
La încheierea celei de-a doua conflagrații mondiale în Sudul Basarabiei se mai preda în limba română în 62 de școli, în localitățile cu populație majoritară românească – orașe și sate. După dispariția Uniunii Sovietice, Ucraina independentă și suverană a moștenit doar 18 din acele școli românești, aflate doar în sate, preponderent în cele trei raioane de la Dunăre – Reni, Ismail și Chilia, dar și în raioanele Sărata, Tatarbunar, Tarutino, Belgorod-Dnestrovski (Cetatea Albă). În așa mod URSS reușind să extirpe învățământul românesc din toate orașele și majoritatea satelor românești sud-basarabene, rusificând 44 (!!!) de școli românești. Astăzi, după 24 de ani de independență a statului ucrainean în raioanele din Sud-Vestul regiunii Odesa mai sunt doar cinci (5!!!) școli naționale în care procesul de învățământ se desfășoară integral în limba română, însă sub denumirea de „moldovenească”, conform ordinului politic de la Kiev. Restul – 13 școli – ori sunt ucrainizate, ori acest proces este în plină desfășurare. Toate acestea în circumstanțele în care se vorbea, în primii ani de independență a statului ucrainean, chiar de o posibilitate de a redeschide clase românești în școlile rusificate de comuniști, atât de democrată și europeană se întrezărea perspectiva!…

Cu tot respectul față de numeroasele realizări ale tânărului, independentului și suveranului stat ucrainean, trebuie să atragem atenția Dumneavoastră asupra faptului că în perioada sovietică acelaș popor – separat de Stalin în români și/sau moldoveni – din RSS Ucraineană dispunea de învățământ într-o singură limbă – „moldovenească” (grafie chirilică), la fel cu școlile din RSS Moldovenească! Cu părere de rău, unica „realizare” a statului ucrainean în acest context este că a mai separat odată acest popor, promovând politica „divide et impera!” în problemele lingvisticii, fapt de care nu s-a încumetat nici măcar puterea sovietică: anume statului ucrainean, prin intermediul nomenclaturii comuniste moștenite, i-a reușit să despartă învățământul în limba română care se dezvolta în Ucraina anilor 1989-1998, implementând limba „moldovenească” în procesul de învățământ din regiunea Odesa.

Domnule Președinte, Doamnelor și Domnilor,

Într-o viziune pozitivă a acestui subiect, statul ucrainean, ieșind din trecutul sovietic comun împreună cu Republica Moldova, încă de la începutul independenței Ucrainei, prin propriul sistem de învățământ a menținut în regiunile compact populate de populație românofonă – români și/sau moldoveni (regiunile Transcarpatică, Cernăuți și Odesa) – învățământul în limba română în instituțiile de învățământ de treptele I-III. Începând cu anul 1991 Ministerul învățământului din Ucraina aplica o singură programă de învățământ în limba română atât pentru instituțiile de învățământ naționale care activau în localitățile în care populația mojoritară o constituie etnicii români, cât și în școlile din localitățile populate de români oficial denumiți în acte încă de puterea sovietică ca având o naționalitate aparte – „moldoveni”.

Întâmplător sau nu (?!), dar imediat după semnarea Tratatului ucraineano-român de bună vecinătate din 1997, pe valurile unui „moldovenism” de sorginte neo-sovietică venit de nicăieri altundeva decât de la Tiraspol (în fond – cauza prezenței denumirii de limbă „moldovenească” din art. 13 al constituției R. Moldova), Ministerul Învățământului și Științei din Ucraina începe, din anul 1998, procesul de învățământ în unitățile de învățământ din regiunea Odesa în limba „moldovenească” de predare, aprobând o programă școlară duplicitară, practic identică (față de programa românească) în această „limbă”; tipărește din contul statului manuale aparent pentru două școli distincte: unele pentru școlile cu predare în limba română, altele – pentru școlile cu predare în „moldovenească”. Drept apogeu al meseriei editoriale apare tiparul la una dintre editurile din orașul Lvov a două manuale identice 100%, separat pentru școli „românești” și „moldovenești”, schimbând pentru aceasta conținutul unei singure pagini!!!

Și iarăși întâmplător sau nu, însă anume în anul 1998, în timp record și vădit cu sprijinul structurilor de stat cu destinație specială se crează Asociația Moldovenilor din Ucraina, iar drept veritabil conducător inamovibil al acesteia este numit nimeni altul decât Anatolii S. Fetescu – soțul Larisei I. Fetescu, aceasta fiind până în prezent (!!!) metodistă/curator asupra școlilor „moldovenești” din regiunea Odesa. În fapt, statul ucrainean a angajat un cuplu, cu un scop concret: pentru a câta oară să despartă – prin intermediul programei de învățământ controlate de familia Fetescu și prin mass-media românofobă tipărită (bilunarul „Luceafărul”) editat de Asociația Moldovenilor din Ucraina, conform practicilor sovietice comuniste și totalitare – nu numai acelaș popor, ci mai ales comoara cea mai de preț a acestuia – limba – în două limbi aparent diferite, „moldovenească” și română, conferind în acest fel statut de limbă graiului moldovenesc al limbii române.

Această absurditate este foarte eficientă și în zilele noastre, când absolvenții școlilor „moldovenești” din Sudul Basarabiei, având în diploma de absolvire menționată drept limbă maternă „moldoveneasca” urmează studiile la specializarea „limbă română” la Universitatea Umanistă de Stat din Ismail, iar atunci când se reîntorc în școlile de la baștină Direcția Regională de Învățământ de la Odesa îi obligă pe aceștia din urmă – profesori de limbă română – să predea (într-)o limbă „moldovenească”! …

Pe parcursul anilor de independență a Ucrainei suntem martori la o situație absolut absurdă când, fără să părăsească localitatea, absolvenții aceleeaș școli au trecută drept româna drept limbă maternă în diplomele de studii medii necomplete din 1996, iar în diplomele de studii medii complete din 1998 apare drept limbă maternă „moldoveneasca”. Și toate acestea – la buna dispoziție a funcționarilor din Odesa, sau la ordinul politic de la Kiev.
Desigur, conform tradițiilor democratice europene consacrate – nimeni nu a abrogat dreptul la autoidentificare națională, iar în prezent este problema fiecărei persoane cum se identifică – român sau moldovean – în cazul celor 400 de mii de populație românofonă din Ucraina, în cele câteva decenii trecute divizați artificial de regimul comunist în români și moldoveni.

Dar, oare dorește Ucraina de azi să continue „glorioasele” tradiții comuniste-totalitare de asuprire a popoarelor mici, sau – totuși – statul nostru cu adevărat optează pentru valorile democrate? Suntem convinși că în răspunsul Dumneavoastră la această întrebare veți alege ce-a de-a doua teză.

În realitate, din punct de vedere obiectiv, cultural-istoric, științific și nu în ultimul rând – diplomatic – Ucraina modernă și organele puterii de stat de toate nivelele trebuie să recunoscă că românii din Ucraina, inclusiv volohii, maramureșenii, bucovinenii, moldovenii și basarabenii sunt reprezentanții unui singur popor, ai aceleeași culturi, și aceștia au aceeaș limbă maternă – limba română, care de asemeni se împarte în o sumedenie de graiuri locale – maramureșan, bucovinean, moldovean, basarabean, ardelenesc, oltenesc, muntenesc, ș. a., precum și limba ucraineană se împarte în graiuri precum cel de Slobojanșcina, huțul, transcarpatic, de Polissya, al boicilor, de stepă, al Nistrului Superior, al Niprului Superior, ș.a..

Din motive necunoscute nouă, puterea de stat ucraineană din anii precedenți a făcut tot ce a fost posibil pentru a politiza problema învățământului în limba română din regiunea Odesa. O rezonanță deosebită a avut cazul anului 1999, când doamna Zinaida Pinteac – profesoare eminentă a învățământului public din Ucraina, directoare a școlii din Frumușica Veche/Staroselie, raionul Sărata – a fost demisă din funcție, pentru obiectivitatea demonstrată și pentru menținerea denumirii științifice a limbii române în școală. Simbolic este acel fapt că anume în acelaș an în orașul Odesa a fost furat bustul lui Mihai Eminescu, clasic al literaturii române… Chiar și în prezent sunt sub evidența specială a organelor puterii regionale și raionale și a Serviciului de Securitate al Ucrainei toate cadrele didactice care mențin legături de specialitate cu alți români – colegi din Cernăuți, Republica Moldova sau România, ori participă la stagii pedagogice în limba română de peste hotarele Ucrainei.

Regretabil este faptul că și în perioada actuală conducerea Departamentului Regional Odesa de Învățământ interzice drastic profesorilor să folosească denumirea „limbă română” în procesul de învățământ, desfășoară separat de regiunile Transcarpatică și Cernăuți cursuri de perfecționare a cadrelor didactice, olimpiade școlare la limba „moldovenească”, ș.a.. Una dintre dovezile recente ale dimensiunii politice a acestei probleme este organizarea de către Ministerul Învățământului și Științei din Ucraina a „Primei olimpiade panucrainene la limba română” în Cernăuți, la finele lunii Martie 2015, cu participarea doar a elevilor din regiunile Transcarpatică și Cernăuți. Desigur, această acțiune de premieră este un mare plus al noilor organe ale executivului ucrainean, dacă nu ar apare o mică/mare întrebare: o olimpiadă la aceeaș limbă, dar cu denumirea de „moldovenească” s-a desfășurat și la Odesa, desigur că într-un format mai mic, însă cu siguranță cu finanțare de la stat considerabilă, cu scopul de a mai turmenta odată elevii sud-basarabeni că Eminescu nu este poet clasic al literaturii române, ci numai al celei „moldovenești”, și că limba lor se deosebește prin ceva consistent de limba românilor maramureșeni sau bucovineni…

Având în vedere cele relatate mai sus, care nici într-un caz nu sunt noutăți pentru organele puterii de stat din toți anii de independență a Ucrainei,ținând cont de numeroasele concluzii ale savanților de elită și ale ședințelor Academiilor de Științe din Ucraina, România și Republica Moldova privind unica denumire a formei literare a limbii române și existența unor speculații pur politice și falsuri pseudoștiințifice în ce privește existența unei limbi „moldovenești” aparte, bazată pe graiul moldovenesc al limbii române, ținând cont de aspirațiile declarate ale Ucrainei de integrare în Uniunea Europeană, una dintre limbile oficiale ale căreia este limba română – limbă pe care pentru prima dată în toată istoria Ucrainei o posedă Președintele țării noastre Petro Poroșenko, fapt de care este mândră întreaga comunitate românofonă din Ucraina – peste 400.000 de cetățeni, o parte considerabilă (peste 100.000) din care locuiesc tradițional la baștina Președintelui Ucrainei – în Sudul Basarabiei, având drept fundament denumirea oficială a limbii de stat în cele două state vecine și prietene ale Ucrainei – limba română în România și Republica Moldova.

CEREM:
unificarea celor două programe de învățământ existente, pentru instituțiile școlare cu predare în limba română și „moldovenească” din Ucraina, într-o singură programă de învățământ, prin trecerea tuturor acestor instituții școlare la învățământul conform programei pentru instituțiile școlare cu predare în limba română

Cu respect,

Anatol POPESCU
Președinte al Asociației Național-Culturale a Românilor din regiunea Odesa „BASARABIA”

31 Martie 2015, Ismail

Publicat de România Breaking News – romaniabreakingnews.ro

,

În contextul procesului de destrămare a URSS-ului, ca urmare a politicii de glasnost și perestroika inițiate de catre Mihail S. Gorbaciov, drumul spre suveranitate și mai apoi spre independență a locuitorilor trăitori în spatiul dintre Prut și Nistru, a fost condus de o parte a elitei culturale autohtone, basarabene, reunită, mai apoi, sub stindardul Frontului Popular din Moldova (FPM) în contextul apariției și afirmării Fronturilor Populare în tot spațiul URSS.

[quote_right] Valentin Mândâcanu (Iulie 27, 1930, Mihăileni – Octombrie 29, 2012) filolog, lingvist, traducător și publicist din Republica Moldova.  a fost unul din cei 278 de semnatari ai Declarației de Independență a Republicii Moldova. [/quote_right]

Eseul intitulat „Veșmântul ființei noastre”, scris de Valentin Mândăcanu în 1988 și publicat în revista Nistru (publicație a Uniunii Scriitorilor din RSS Moldovenească, avea să impulsioneze și totodata să revoluționeze dezbaterea publică despre destinul limbii române la est de Prut.

Autorul eseului aducea în atenție faptul ca limba româna fusese supusă unui puternic proces de rusificare și combătea existența unei limbi moldovenești. Lupta începută de Valentin Mândăcanu va fi continuată de doctorii în filologie Constantin Tănase și Vasile Bahnaru care vor pleda pentru repunerea în uz a etnonimului român cu referire la adevarata identitate a moldovenilor basarabeni, precum și pentru utilizarea limbii moldovenesti în grafie latină în toate sferele vieții social-economice, alături de limba rusă, în spațiul RSSM.

Pe 27 mai 1988, Adunarea Generală a Scriitorilor din RSS Moldovenească a decis crearea Mișcării Democratice din Moldova în susținerea Restructurării (MDR), iar pe 3 iunie 1988 a avut loc ședința de constituire a Mișcării și s-au ales liderii.

MDR-ul a militat pentru susținerea proceselor de Perestroika și Glasnost în RSS Moldovenească, pentru recunoașterea unității limbii moldovenești si române și pentru reabilitarea tuturor clasicilor literaturii, picturii si muzicii moldo-române.

În anii 1988 – 1989, MDR-ul se va implica în efortul de a-i coaliza pe românii basarabeni și elita lor politico-culturală și economică în lupta pentru afirmarea și impunerea limbii moldovenești cu grafie latină ca limbă de stat, precum și în afirmarea identității românești.

Pe 20 mai 1989 se va desfășura, în Sala Mare a Uniunii Scriitorilor din RSS Molodovenească, ședința de constituire a Frontului Popular din Moldova (FPM), convocată de Grupul de inițiativă al MDR.

Frontul Popular din Moldova va deveni port-drapelul Mișcării de Renaștere Națională care va desfașura o suită de acțiuni publice de mare amploare, pe tot parcursul anului 1989, menite a impune conducerii politice de la Chișinau existența românilor ca majoritate a republicii, precum și a limbii române.

În contextul vremurilor, FPM a solicitat ca cetățenii din RSS Moldovenească și Republica Socialistă România, având în vedere faptul ca „poporul român și cel moldovenesc au o istorie seculară comună”, sa aiba „dreptul de a vizita reciproc locurile istorice, de a sarbatori împreuna evenimentele ce țin de trecutul comun”.

Folosirea noțiunilor de popor moldovenesc și limba moldovenească de catre reprezentantii FPM, în documentele oficiale, provenea din grija de a nu supara, mai mult decat era normal, autoritatile sovietice care vegheau cu strictete, totusi, în pofida vremurilor, la respectarea „binomului ideologic natiunea moldoveneasca/limba moldoveneasca-natiunea romana/limba romana”.

Problema limbii și a identității românești avea sa devină, încă din acel moment, nodul gordian al disputelor politice de la Chișinău în perioada de până la 27 august 1991, precum și dupa, fiind, totodată și mărul discordiei dintre Chișinău și București.

Problema „limbii” avea sa devină și un factor agravant al crizei dintre Tiraspol si Chișinău în perioada de până la proclamarea independenței. În contextul noilor raporturi româno-sovietice, de dupa 22 decembrie 1989, ministrul de Externe sovietic Eduard Sevardnadze a ținut să sublinieze, pe 6 ianuarie 1990, că în ceea ce priveste raporturile dintre RSSM și România, „noi ne-am inteles ca vor fi create condițiile care să faciliteze vizitele și contactele reciproce” dintre locuitorii de pe ambele maluri ale Prutului.

Opțiunea unei reunificări în fortă sau de alta natura, în acele clipe, nu s-a aflat pe agenda nici publică si nici secretă a noilor autorități române. Relațiile moldo-române aveau să capete o turnură nouă dupa ce în ianuarie 1990, la București, dupa 46 de ani de izolare forțată, s-a semnat Protocolul tratativelor dintre reprezentanții unor ministere și departamente din RSSM și România.

Incepea, astfel, o relatie bilaterala ce avea sa se dovedeasca a fi extrem de dificila pe parcursul celor doua decenii scurse si in care dosarul identitar avea sa joace un rol major. In contextul extrem de delicat, din punct de vedere politic, de la Chisinau, din primavara anului 1990, premierul Mircea Druc avea sa declare, in pofida convingerii ca „suntem o singura natiune, dar formam doua state”, ca, totusi, trebuie mai intai „sa facem cateva sute de intreprinderi mixte si sa punem la cale cateva zeci de mii de casatorii comune si apoi sa mai vorbim”.

Referindu-se la nevoia unei uniri grabnice între cele doua state, Mihai Rosseti de la Radio Vocea Americii se dovedea a fi extrem de realist și previzionar când declara, în iunie 1990, ca drumul spre unire „trebuie curățat și el poate fi curățat, întâi și întâi, cu ajutorul României” însă este nevoie de sprijinul unei mari puteri. Existenta Uniunii Sovietice scotea din discutie orice posibilitate de a se aborda problema unirii celor doua state românești.

La 27 aprilie 1990, Sovietul Suprem al RSSM a reintrodus steagul României ca drapel oficial al Republicii Moldova. La 23 iunie 1990, Sovietul Suprem de la Chișinău a luat în discutie proiectul Declarației cu privire la suveranitatea RSSM.

Declarația a fost adoptată în urma apelului nominal cu 240 de voturi pentru (64,69%), 16 împotriva (4,31%) și 27 abțineri (7,28%) dintr-un total de 380 de deputați aleși. Au lipsit 83 de deputați, dintre care 2 erau motivați, iar 5 deputați, prezenți la apel, nu au votat.

RSSM a fost declarata stat unitar și indivizibil, ale cărui frontiere „pot fi schimbate numai pe baza de acorduri reciproce între RSSM și alte state suverane, în conformitate cu voința poporului, adevarul istoric și ținându-se seama de normele dreptului internațional unanim recunoscute”.

Totodată, deputatul Alexandru Moșanu a dat citire textului Avizului Comisiei pentru aprecierea politico-juridica a Tratatului sovieto-german de neagresiune și a Protocolului adițional secret din 23 august 1939, precum și a consecințelor lui pentru Basarabia și Nordul Bucovinei, care întregea mesajul Declarației de suveranitate a RSSM.

Congresul al II-lea al Frontului Popular din Republica Moldova (FPM), desfășurat între 30 iunie – 1 iulie 1990, a readus în atenția opiniei publice interne și internaționale, ca urmare a rezoluției cu privire la repunerea în drepturi a etnonimului popor român și a glotonimului limba română, faptul că „vehicularea etnonimului ‘popor moldovenesc’ și a glotonimului ‘limba moldovenească’, atât în perioada dominației țariste, cât și în anii de teroare sovietică, a fost operată în scopul deznaționalizării românilor basarabeni și creării unei pseudoconștiinte, pentru a justifica anexarea pamânturilor românesti la Rusia și respectiv la URSS”.

FPM cerea ca „la preschimbarea buletinelor de identitate ale cetăațenilor Republicii Române Moldova, etnonimul ‘ROMÂN’ să fie pus în drepturile sale”.

Ideea de „Republica Româna Moldova” a fost o propunere a FPM nascută în vâltoarea evenimentelor din spatiul ex-sovietic și avea drept obiectiv edificarea unui stat la est de Prut în care populația trebuia să fie conștientă de identitatea sa etnică.

În contextul evenimentelor din spațiul RSSM, Institutul de Cercetări Social-Politice al CC al PCM a dat publicitații un sondaj de opinie, la 17 iulie 1990, în care se investiga atitudinea populației față de perspectiva unei uniri cu România.

La întrebarea „Ce atitudine aveți față de afirmatiile cu privire la unirea RSSM cu România?”, 82,5% au declarat că nu susțin așa ceva, 7,5% susțin unirea și 9% au refuzat să raspundă.

În continuarea chestionarului, 52% doreau o republică suverană in cadrul federatiei înnoite a URSS, 42% vroiau o republica moldovenească independentă si 5% o republica moldoveneasca în componența Romaniei.

Pe 16 decembrie 1990, peste 800.000 de romani s-au adunat la cea de-a doua Mare Adunare Nationala de la Chisinau si au cerut sa se declare independenta nationala a romanilor din teritoriile ocupate în condițiile în care articolul 8 al Actului Final de la Helsinki prevedea ca „toate popoarele au întotdeauna dreptul în deplina libertate, de a defini, atunci cand doresc și daca doresc, statutul lor politic intern și extern fără amestec din afara și de a urma așa cum doresc dezvoltarea lor politică, economică, socială și culturală”.

Trebuie menționat faptul că Senatul SUA, după cum scria cotidianul Moldova Suverană din 20 iunie 1991, a recomandat guvernului american:

„1. Să sprijine dreptul la autodeterminare al poporului din Moldova și nordul Bucovinei, ocupate de sovietici și să elaboreze o hotărâre în acest sens;

2. Să sprijine eforturile viitoare ale guvernului Moldovei de a negocia pașnic daca dorește o reunificare a Moldovei și nordului Bucovinei cu România așa cum s-a stabilit în Tratatul de pace de la Paris din 1920, conform normelor în vigoare ale dreptului international și Principiul 1 al Actului de la Helsinki”.

Președintele Republicii Moldova, Mircea Snegur, a efectuat prima sa vizită oficială în România în perioada 11 – 17 februarie 1991. La 12 februarie 1991, președintele Senatului României, Alexandru Bârlădeanu, a ținut să menționeze în prezenta lui Mircea Snegur, în plenul camerelor reunite ale Parlamentului, faptul ca prezența președintelui moldovean în Parlamentul României „deține, mai presus de aspectele protocolare, o valoare simbolică și o puternică încarcătură emțională” deoarece „nu pot fi eludate sau înabușite legaturile sufletești, care leaga românii de pe ambele maluri ale Prutului”.

În pofida faptului ca s-a vorbit în epocă, ca vizita președintelui Mircea Snegur ar fi avut loc și „la sugestia unor cercuri de la Kremlin” interesate ca FPM să nu „monopolizeze românismul”, în perspectiva alegerilor prezidențiale din RM, convorbirile au fost calificate „drept ‘un sfat’ între doi conducatori care doresc să amplifice cât mai mult legaturile între țările lor”.

Ana Blandiana, președinta Aliantei Civice, în numele opoziției politice din România, avea să declare, ulterior, cu referire la cele spuse de Mircea Snegur în finalul discursului său, că, totuși, „nu credem că suntem neamuri, noi credem că suntem aceeași ființă”.

Unirea dintre Republica Moldova și România avea să devină, pe masura curgerii evenimentelor în spațiul dintre Prut și Nistru, un ideal de neatins, o iluzie pentru unii dintre contemporani.

Mircea Snegur avea să declare într-un interviu, că elita politică de la Chișinău nu dorea sa realizeze unirea cu România. „Noi n-aveam de gând să ne unim cu România. Lucrul acesta trebuie să-l știe toți. Prea multe presupuneri se fac în jurul acestei chestiuni”, mărturisea Mircea Snegur.

În complicata și tumultoasa relație dintre cele două state, Congresul „Casa Noastra – Republica Moldova” organizat de către Alianța Civică din Republica Moldova, la 5 februarie 1994, a reprezentat începutul în forță al unei politici interne și externe a Republicii Moldova în care se va ține „seama de  noțiunile de ‘român’ și ‘moldovean'”.

Mircea Snegur a anuntat reorientarea politicii interne și externe a Republicii Moldova, iar în cuvântarea sa el s-a bazat pe date pseudo-istorice referitoare la „națiunea moldovenească”, „poporul moldovenesc” și a cerut înlocuirea Istoriei Românilor cu Istoria Moldovei.

În perspectivă, politica față de România va urmari ca ideea statalitatii Moldovei să fie întărită în timp ce „problema unirii va fi scoasă de pe ordinea de zi”.

Diferența de interpretare a Istoriei Românilor avea sa fie ridicată la rang de politica de stat în perioada 1994 – 2003, deoarece „poporul moldovean nu mai vrea sa fie moneda de schimb și nici jertfa cuiva, nu vrea sa mai auda cum țara lui e dorita ca teritoriu, de parca nu ar avea stăpani adevarați„.

Menționăm faptul ca adversarii Istoriei Românilor din spatiul moldav și-au adjudecat întregul arsenal de „argumente” născocite de Komintern în perioada interbelica și pe care, ulterior, și le-au însusit și reprezentanții istoriografiei sovietice.

Ideologia moldovenismului sau a „fundamentalismului moldovenesc”, precum și „proiectul lingvistic” al Kremlinului aveau să fie un eșec iar „31 august 1989” rămâne mai mult decat o data de referință în istoria spațiului moldav, ramâne ziua reafirmarii plenare a identității naționale, a conștiinței de neam și limbă.

Pe 7 iunie 1994, la inițiativa fracțiunii parlamentare a PDAM a fost abrogat Imnul de Stat al Republicii Moldova care era „Deșteapta-te, Române!”.

In contextul schimbării atitudinii politice a guvernanților de la Chișinău, prima tentativă de a introduce cursul de Istoria Moldovei în locul Istoriei Românilor s-a petrecut în primavara anului 1995 în guvernarea lui Andrei Sangheli când Istoria Românilor a fost înlocuită cu Istoria Moldovei, inclusiv din sistemul de cercetare științifică.

Tinerii au ieșit în stradă și a fost declanșată greva generală. Președintele Mircea Snegur a intervenit în dispută și a reusit să instituie un Moratoriu asupra dezbaterii subiectului.

În planul relațiilor bilaterale oficiale, dupa venirea la putere a PCRM și a președintelui Voronin, s-a înregistrat o „răceală” din ce în ce mai accentuată, ce a culminat cu un adevarat blocaj declanșat prin desființarea Comitetului Interministerial pentru relațiile Republicii Moldova cu România și aprobarea Comisiei interguvernamentale mixte moldo-române de colaborare economică, comercială și tehnico-științifică (aprilie 2003).

Partea moldoveană a încercat sa explice această asimetrie prin dorința de a impulsiona relațiile comercial-economice bilaterale, însă era evident faptul că este vorba de o decizie politică, prin care se dorea limitarea acțiunilor Romaniei în domeniile cultural, educațional etc.

În același timp, au fost înregistrate o serie de atacuri la adresa României lansate de autoritățile de la Chișinău la diverse forumuri europene în care se încerca descalificarea statului român ca țară modernă, cu aspirații occidentale, care nu se poate ridica la nivelul standardelor UE.

Totodata, procesul de „rusificare” înregistrat dupa 1993 în societatea moldovenească și cuprinzand toate domeniile vieții economice, culturale etc. avea să se accentueze dupa revenirea la putere a lui Vladimir Voronin, astfel încât în economia oficială s-a inregistrat o puternica ostilitate față de cooperarea cu omologi din România, dându-se prioritate firmelor și intereselor ruse și ucrainene.

În sectorul cultural și educațional procesul de rusificare s-a manifestat similar cu perioada de dinainte de 1989. Eforturile de integrare ale Republicii Moldova în UE, amplificate de către noua elită politică de la Chișinău, de dupa aprilie 2009, au readus într-o normalitate relațile dintre Bucurețti și Chișinău.

Relația dintre România și Republica Moldova s-a dovedit a fi in ultimii 25 de ani, prin prisma dosarului identitar și nu numai, extrem de dificilă și de cele mai multe ori, impredictibilă.

Ramâne, totuși, pentru eternitate și pentru adevarul istoric faptul că „proclamarea unui stat românesc independent pe teritoriile anexate cu forța în urma intelegerilor secrete stabilite prin Pactul Molotov – Ribbentrop reprezintă un pas decisiv spre înlaturarea pe cale pașnică a consecințelor nefaste ale acestuia, îndreptate impotriva drepturilor și intereselor poporului roman”, dupa cum se mentioneaza în Declarația de recunoaștere a Independentei Republicii Moldova (27 august 1991) de catre Guvernul României.

Pentru R.B.N. Press

Constantin Corneanu

Dr. Constantin Corneanu este Presedintele Asociatiei Europene de Studii Geopolitice si Strategice „Gheorghe I. Bratianu”

Articolul a fost publicat și pe Ziare.com

,

Actualizare:

Deputatul PLR, Ana Guțu, din Parlamentul Republicii Moldova i-a dat replica lui  Brasseur:

„Vreau să precizez, dna președinte, că aici în Republica Moldova nu avem limba „moldovenească”. Vreau să fac referință la decizia Curții Constituționale. Anul trecut, pe 5 decembrie, Curtea Constituțională din țara noastră a constituționalizat Declarația de Independență a Republicii Moldova unde scrie că limba de stat a Republicii Moldova este limba română. Nu există limba moldovenească în familia limbilor latine, din punct de vedere științific”, i-a spus liberal-reformatoarea.

Președinta Adunării Parlamentare a Consiliului Europei i-a răspuns Anei Guțu că nu a avut intenția de a interveni în dezbaterile interne la acest capitol și i-a mulțumit pentru precizările făcute. „Eu îi mulțumesc dnei Guțu pentru că mi-a reamintit de referința la limbă din Constituție. Dna Guțu este lingvist și are o abordare lingvistică și nu intenționez să mă implic în dezbaterile din țara dvs cu privire la limbă. Dacă mă refer la țara mea, noi avem o limbă proprie, luxemburgheza. Dar noi avem lege, în Constituție este scris, în franceză, că limba este luxemburgheză. La noi legile sunt scrise în franceză. Limba nu trebuie să fie un motiv de divizare națională”, a spus Brasseur.

*************

Anne Brasseur, președinta Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, a declarat pe 17 iulie, în cadrul ședinței plenare a Parlamentului, în debutul căreia a ținut un discurs, că limba de stat în Republica Moldova este limba „moldovenească”- titreaz[ Unimedia.md

Oficialul european a fost îndelung aplaudată de fracțiunea Partidului Comuniștilor.

„Țara voastră are limbă proprie, limba „moldovenească”. Și țara mea are propria limbă, luxemburgheza. Ambele țări fac parte din țările francofone”, a declarat Brasseur.

Imediat, deputații comuniști și socialiști au ovaționat-o și aplaudat-o.

No Comment !

Sursa: Unimedia.md

,

Am aflat care este poziția Rusiei față de România (nu pot să vă spun cine și cum, Chatham House rule). Pe scurt, ar fi bine să nu fie rău. Se pare că noua teză a Moscovei în relația cu România este „să lăsăm istoria de o parte, să fim pragmatici și să ne ocupăm de prezent șii viitor”. Frumos și generos, nimic de zis.

La Moscova nu este încă foarte clar de ce cu restul statelor din fostul bloc socialist s-a reușit „resetarea” relațiilor, dar cu România încă nu. (Vedeți aici unele detalii despre cine îi finanțează distracția lui Viktor Orban de la Budapesta). Cehia, Serbia, Ungaria, Bulgaria și chiar Polonia s-au re-împrietenit cu Rusia (dacă vor fi fost certați vreodată). Așa că Moscova transmite semnale că dorește o „resetare” a relațiilor cu România.

Din punct de vedere economic rușii nu sunt supărați pe noi: în 2012 au exportat în România de 3 miliarde dolari, România a avut exporturi în Rusia în valoare de 1,3 miliarde dolari. Chiar nu au de ce să se plângă la o așa balanță comercială. Dar rușii ar dori să își extindă investițiile în România (au ei destule investiții, dar parcă ar mai vrea) și pentru asta ar avea nevoie de niște garanții politice. Da, și ar mai vrea o intensificare a relațiilor culturale. Pe de altă parte, rușii sunt conștienți că „resetarea” asta are nevoie de sprijinul societății românești. Și aici ajugem la expresia „există stereotipuri exagerate printre români cu privire la Rusia” – și tot la istorie ne întoarcem…

Rușii ne reproșează că tratăm istoria emoțional în loc să o tratăm rațional și logic. Haideți să facem chestia asta, să ne uităm rațional și logic la istorie: 1812 – Rusia anexează Basarabia; 1878 – Rusia anexează Basarabia de sud; 1918 – Rusia confiscă tezaurul României (93,4 tone aur); 1924 – Rusia inventează poporul moldovenesc și limba moldovenească pentru a re-anexa Basarabia; 1940 – Rusia anexează Basarabia și Bucovina de Nord; 1944 – din nou este pierdută Basarabia, începe impunerea regimului comunist în România; 1992 – războiul din Transnistria și amețeala rezultată cu Republica Moldova, continuarea poveștii cu poporul moldovenesc și limba moldovenească. (Și România a avut păcatele ei în relația asta, mai ales continuarea ofensivei dincolo de Nistru în al Doilea Război Mondial).

O parte din obstacolele “made in Russia”, in calea normalizării relațiilor dintre România și Rusia

După ce te uiți la ultimii 200 de ani de istorie comună cu rușii, rațional și logic te întrebi: de ce ai vrea să mai ai de-a face cu ei?!?! Chiar nu îi înțeleg pe ruși cu „resetarea” asta. Există un tratat bilateral româno-rus, România nu are nici un fel de intenții agresive față de Rusia, suntem parteneri în diverse organizații și structuri internaționale, le plătim gazele naturale cu foarte mulți bani, avem balanța comercială dezechilibrată în favoarea lor. Lasă-ne frate-n sărăcia noastră, ne descurcăm noi și fără resetare.

Chiar vor rușii ca românii să-i iubească? Nimic mai simplu! Pentru început nu trebuie să facă altceva decât să încarce un tren cu 93,4 tone de aur pe care să-l expedieze în România.

George Damian

SURSA PRIMARĂ – george-damian.ro

,

 putinAutoritățile ruse se declară îngrijorate de o inițiativă legislativă de la Chișinău ce prevede înlocuirea limbii moldovenești cu cea română ca limbă de stat. MAE rus pune sub semnul întrebării conformitatea acestui proiect de lege cu normele democratice, relatează Agerpres, care citează ITAR-TASS.

Moscova „urmărește cu îngrijorare noua acutizare a dezbaterii socio-politice pe teme lingvistice, ce a urmat după introducerea, de către deputații din partea Partidului Liberal, a unei inițiative legislative ce are drept obiectiv înlocuirea limbii moldovenești cu limba română ca limbă de stat și încălcarea independenței drepturilor lingvistice, obținute de-a lungul anilor, ale minorităților naționale care trăiesc în țară, între care și cea vorbitoare de limba rusă”, potrivit unui comentariu al Ministerului rus de Externe, citat de ITAR-TASS.

„Provoacă neliniște faptul că în aspirația lor obsedantă de a impune condiții dictate din exterior, autorii amintitului proiect de lege și cei care se află în spatele lor sunt gata să renunțe la principiile statului suveran moldovenesc, stipulate în constituție, și ignoră structura interetnică, formată de-a lungul secolelor, a societății moldovenești”, se spune în comentariu.

Judecând după prima reacție apărută chiar în Moldova la proiectul de lege menționat, „acesta este puțin probabil să contribuie la armonizarea relațiilor sociale într-un moment complicat, în care este necesară ajungerea la un acord pentru a depăși criza politică”, crede MAE rus.

Moscova pune întrebarea „în ce măsură susținătorii unirii lingvistice din Moldova își coordonează planurile cu standardele democratice europene adoptate în acest domeniu, la care Chișinăul declară invariabil că dorește să se alinieze”.

„Nu putem să nu luăm în considerare și impactul devastator pe care asemenea inițiative îl au asupra procesului complex de restabilire a încrederii între Chișinău și Tiraspol, de apropiere a malurilor Nistrului, ca o condiție indispensabilă pentru atingerea progresului în soluționarea transnistreană, mai spune diplomația rusă.

Rusia speră că „bunul simț și înțelepciunea politică prevalează, cu scopul de a menține armonia și înțelegerea reciprocă caracteristice în mod tradițional societății moldovenești multietnice”, conform relatării ITAR-TASS.

Proiectul de lege privind politicile lingvistice în Republica Moldova a fost elaborat și înregistrat în parlamentul de la Chișinău la sfârșitul lunii martie de către deputatul liberal Ana Guțu. Acesta prevede că în Republica Moldova se vorbește limba română (și nu moldovenească, cum este în prezent n.red) și impune obligativitatea studierii în școli în limba română, în contextul în care în prezent există unități de învățământ cu predare în alte limbi, în special în rusă, iar în universități există grupe pentru studenți rusolingvi. Potrivit autoarei proiectului, legea care este în vigoare în domeniu, adoptată în 1989, este învechită, iar „limba română la ora actuală nu ocupă locul binemeritat în conformitate cu statutul său atunci când e vorba de sfera economică sau socială”. Deputații din opoziție (cei din Partidul Comuniștilor și deputații neafiliați) și cei din Partidul Democrat al șefului legislativului Marian Lupu au anunțat că nu vor susține proiectul de lege.

SURSA: Cotidianul

,

Da este adevărat, în Maramureșul Istoric, azi regiunea Transcarpatia din componența Ucrainei, românii din localitățile Slatina, Biserica Albă și Apșa de Jos, au adoptat limba română ca limba regională.
Conform Interfax, care citeaza informatii de pe site-ul oficial al deputatului Ghenadi Moskal, decizia ca limba romana sa devina limba regionala a fost adoptata de catre consiliul local din Biserica Alba la data de 14 august. Moskal a purtat deja corespondenta oficiala in limba romana cu presedintele consiliul local din localitate, George Berinde.

Biserica Alba este unul dintre cele cinci sate din Rahau unde majoritatea populatiei este de origine romana. Potrivit recensamantului din 2001, 11,6% dintre locuitorii raionului Rahau, adica 10.500 de oameni, sunt vorbitori de limba romana.

Raionul Rahau, alaturi de raionul Teceu, fac parte dintr-o zona cunoscuta si sub numele de Maramuresul de Nord. De altfel, in Evul Mediu, jumatatea estica a Transcarpatiei facea parte din voievodatul romanesc al Maramuresului, devenit ulterior comitat, dupa cucerirea maghiara. Delegatii importante din satele Maramuresului de Nord au participat, in 1918, la adunarea de la Alba Iulia, cerand includerea intregului Maramures in granitele noii Romanii, ceea ce nu s-a intamplat, din cauza opozitiei marilor puteri semnatare ale Tratatul de Pace de la Paris.

Potrivit legislatiei ucrainiene, statutul de limba regionala poate fi obtinut de vorbitorii nativi ai acesteia numai daca sunt intr-un numar mai mare de 10% din totalul populatiei unei regiuni. Legea in acest sens a intrat in vigoare pe 10 august 2012.

Pe langa romana, mai au statut de limba regionala rusa, maghiara si moldoveneasca, cea din urma fiind utilizata in satul Tarasivti din raionul Cernauti.

Trebuie să menționăm ca de mult timp au existat nenumarate luari de poziție ale politicienilor si factorilor de decizie din Ucraina, impotriva limbii române si a așa zisei limbi moldovenești.

Cea mai recenta: „Limbile romana si moldoveneasca ar trebui interzise in Ucraina!”, a declarat adjunctul directorului filialei Institutului Comunitatii Statelor Independente (CSI) din Kiev, Denis Denisov. (iunie a.c.)

Potrivit Karadeniz Press, afirmatiile lui Denisov au venit ca replica la opozitia ministrului de Externe roman, Andrei Marga, fata de proiectul de lege privind limbile regionale in Ucraina. In acesta se mentioneaza ca limba „moldoveneasca” ar putea obtine statut regional.

„Cu siguranta, Ucraina ar trebui sa raspunda unor astfel de declaratii. Este interesant pe ce se bazeaza un oficial dintr-o alta tara atunci cand ne sugereaza ce trebuie si ce nu trebuie sa facem pe teritoriul Ucrainei? Ma refer aici inclusiv la acordarea unui statut regional atat limbii romane, cat si limbii moldovenesti. Declaratiile Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei pot fi privite ca o implicare directa in treburile interne ale unui alt stat.

Daca diplomatia ucraineana nu considera ca ar trebui sa raspunda printr-o nota afirmatiilor Ministerului roman de Externe, atunci ar fi necesar un comentariu pe aceasta tema: sa fie eliminata si limba romana”, a spus Denisov.

Denisov a salutat adoptarea, in prima lectura, de catre Parlamentul ucrainean, a proiectului de lege privind politica lingvistica a Ucrainei.

 

Dacian Dumitrescu

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press