ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "erou"

erou

,

”PORTRET DE EROU

Sergentul Constantin Țurcanu -“Peneș Curcanul”
(1 martie 1854 – 15 noiembrie 1932)


Sergent din Regimentul 13 Dorobanti din Vaslui, Constantin Țurcanu este Eroul Războiului de Independență din 1877, imortalizat de Vasile Alecsandri în poezia „Peneș Curcanul” 


“Plecat-am nouă din Vaslui,
Și cu sergentul, zece,
Și nu-i era, zău, nimănui
În piept inima rece.
Voioși ca șoimul cel ușor
Ce zboară de pe munte,
Aveam chiar pene la picior,
Ș-aveam și pene-n frunte…..”


În memoria eroilor vasluieni care au luptat în Războiul de Independență (1877- 1878) și Primul război mondial (1916 – 1918), a fost construit în anul 1934 Mausoleul Peneș Curcanul, situat în Vaslui, în cimitir, realizat din marmură, piatră și bronz.

“…Atunci viteazul căpitan,
Cu-o largă brazdă-n frunte,
Strigă voios: “Cine-i Curcan,
Să fie șoim de munte!”
Cu steagu-n mâini, el sprintenel
Viu suie-o scară-naltă.
Eu cu sergentul după el
Sărim delaolaltă….

Ah! da-o-ar pomnul să-mi îndrept
Această mână ruptă,
Să-mi vindec rănile din piept,
Iar să mă-ntorc la luptă,
Căci nu-i mai scump nimică azi
Pe lumea pământească
Decât un nume de viteaz
Și moartea vitejească!”

Cine a fost Peneș Curcanul ?

Era anul 1878. Principatele Române participă la Războiul de Independenta.   Eroii români care au luptat pentru  neatârnarea tarii noastre  nu au lipsit nici de la această confruntare. Unul dintre aceștia a fost Peneș Curcanul, un sergent din Vaslui care a luptat eroic în acest razboi.

Și dacă faptele sale au rămas nemuritoare în istoria țării, poetul Vasile Alecsandri s-a asigurat că  numele sergentului va dăinui, scriind o poezie care  a descris cu inflacarare  eroismul  ostașilor români în luptele grele de la Plevna, Grivița, Smardan sau Rahova, în plan central fiind Peneș Curcanul și camarazii lui din Vaslui.

Peneș Curcanul este numele-poreclă sub care a intrat în cultura română Constantin Țurcanu (n. 1 martie 1854 – d. 15 noiembrie 1932).

Faptele de arme ale românilor în Razboiul de Independenta de la 1877 -1878 l-au impresionat adanc pe poetul Vasile Alecsandri, care le-a cantat în poeziile adunate  in volumul  “Ostasii nostri”, intre care se afla si “Penes Curcanul”.

Puțini știu  că personajul căruia i-a fost dedicată aceasta poezie  de Vasile Alecsandri  nu s-a oprit la gradul de sergent si  a urcat datorita vitejjiei sale treptele ierarhiei militare până la gradul de plutonier adjutant, maximul epocii  pentru subofițeri, in momentul decesului  acestui erou.

Dar să intrăm puțin în detalii. Peneș Curcanul, pe numele său adevărat Constantin Țurcanu, s-a  nascut  în Principatul  de atunci al Moldovei , la 1 martie 1854, în ținutul  Vasluiului.

Era singurul copil al lui Gheorghe Turcan si Mariei. Părinții îl alintau Costache si la vârsta de 7 ani l-au dus la Huși la niște rude mai înstărite, unde a urmat cinci clase primare, fiind printre primii copii din mahala care știa să scrie și să citească.

Totodată, este mai puțin cunoscut faptul că acesta a fost  veteranul a patru campanii  purtate de armata româna : războiul de independență 1877 – 1878, al doilea război balcanic, 1913, primul război mondial 1916 – 1918 și campania din Ungaria, 1919.

 La 15 mai 1875 a intrat  în rândurile Regimentului 13 Dorobanți, iar la inceputul razboiului avea gradul de caporal, pentru ca in august 1877 sa ajunga sergent.

Fiind rănit la 4 octombrie 1877,  este evacuat în țară unde se presupune că ar fi avut loc întâlnirea cu poetul Vasile Alecsandri, întâlnire care ar fi inspirat apariția poemului  din volumul “Ostașii noștri”.

La 30 decembrie 1877 participă la decorarea drapelului unității iar, cu ocazia marii defilări ținută pentru încheierea războiului pe Calea Victoriei, face parte din detașamentul de paradă al regimentului.

În anul 1880 iese din rândul cadrelor active ale armatei, având, presupunem noi, o reangajare la activ, și, după cum era obiceiul angajării subofițerilor trecuți în rezervă în diverse administrații ale statului, ajunge picher pe șoseaua Vaslui – Solești.

Însă, cariera sa militară nu se încheie aici. În 1913, se prezintă voluntar pentru a lupta în cel de-al doilea război balcanic, în aceeași unitate vasluiană, transformată acum, după legiuirile militare de permanentizare a serviciului la infanterie, în Regimentul VII Rahova nr.  25 Vaslui. De menționat faptul că la momentul respectiv avea 59 de ani.

Și nu trec nici trei ani și iarăși, la 62 de ani, de această dată, se prezintă voluntar la acelaș regiment 25 infanterie unde va face serviciul întregului prim război mondial distingându-se, de această dată, în luptele de la Oituz.

Anul 1919 îl găsește cu gradul de plutonier major și angajat în campania de pe Tisa.

Gradul de plutonier adjutant, cu care de altfel se găsește în imaginea redată mai sus, este primit în perioada interbelică, când, de altfel, a și apărut acest grad.

De menționat faptul că s-a bucurat de mai multe onoruri, pregătite de obicei ofițerilor, cum ar fi păstrarea între cadrele active pe viață, așa cum numai marii generali au mai primit, ca sa nu mai vorbim de pleiada de decorații ce i-au umplut, pe drept merit, pieptul acestui curajos soldat, marcă vie a celor patru campanii militare la care a participat.

Nicolae Grigorescu – Atacul de la Smârdan

La sfarsitul razboiului, sergentul Constantin Turcan fusese decorat cu “Trecerea Dunarii”, “Aparatorii independentei”, “Medalia comemorativa rusa” si in mod cu totul exceptional  „Steaua României cu spade”, care era rezervata exclusiv ofiterilor.

Constantin Turcan a participat si la Al II-lea Razboi Balcanic si la Primul Razboi Mondial, chiar daca avea deja o varsta inaintata.

Cu unitatea lui se afla printre cei care in batalia de la Oituz au oprit inaintarea germana.

La sfarsitul razboiului mondial, Penes Curcanul avea in piept alaturi de medaliile primite in 1877 ordinele “Victoria”, “Virtutea Militara”, “Serviciul Credincios” clasa I-a, “Crucea comemorativa a razboiului 1916-1918″ si “Mihai Viteazul”.

In afara de aceste distinctii romanesti a mai primit “Crucea italiana de razboi” si medaliile poloneze “Crucea vitejilor” si “Crucea de razboi”.

La 1 iunie 1920 Turcanu a fost avansat la gradul de plutonier major si cu toate ca se apropia de 70 de ani a fost mentinut, la cererea sa, in serviciul activ.

A ramas in armata pana in ziua mortii sale, la 15 noiembrie 1932. Înmormântarea sa a avut loc în cimitirul „Eternitatea” din apropierea parcului numit „Copoul Vasluiului”.

În memoria eroilor vasluieni care au luptat în Războiul de Independență (1877- 1878) și Primul război mondial (1916- 1918), a fost construit în anul 1934 Mausoleul Peneș Curcanul, situat în Vaslui, în cimitir, realizat din marmură, piatră și bronz.

Monumentul este opera sculptorului I. Scutari și a meșterilor italieni Luise Severiano și Victor Bibuitto. În partea centrală se află crucea memorială a eroului Peneș Curcanul.

*

Din seria demitizarii si bagatelizării istoriei și eroilor României. Eroism si simbolism, băgat la caserolă !

Peneș Curcanul este un model de vitejie românească, nu un produs alimentar ! ! !

Pentru cei care au lipsit de la școală prin clasa a III-a, țin să menționez că Peneș Curcanul nu este un aliment din carne de curcan. Reclamele sunt și ele bune la ceva, dar cei care au ales numele brandului “Peneș Curcanul” nu s-au gândit și la implicațiile suplimentare ale acestei opțiuni. Acum majoritatea covârșitoare a televizoriștilor cred despre personajul lui Alecsandri că se poate găsi la caserolă în supermarket.

Ei bine – dragilor – lucrurile nu stau chiar așa. Peneș Curcanul este de fapt porecla lui Constantin Țurcanu din Vaslui… Citeste continuarea  „Peneș Curcanul este un model de vitejie românească, nu un produs alimentar

*

Aranjament editorial : Dorian Theodor / R.B.N. Press   Sursa:  M.Ap.N.ro, Resboiu.ro, Cersipamantromanesc, prin R.B.N. Press

,

„Sacrificiul impune respect!”Respect veteranilor, Eroii zilelor noastre!

Sergentul Cristescu Andrei s-a distins în mod deosebit în luptele pentru eliberarea orașului Chișinău, apoi, luat prizonier, timp de 2 ani și jumătate a suferit de foame, frig și multe umilințe.

Veteranul de război, maior (r) Cristescu Andrei Gheorghe, născut în comuna Răucești, județul Neamț, a fost încorporat în Regimentul 6 Grăniceri Chișinău, în toamna anului 1935. În anul 1938 a fost lăsat la vatră, dar odată cu declanșarea celui de-al doilea război mondial, la 1 septembrie 1939, când s-a decretat mobilizarea generală a rezerviștilor, sergentul Cristescu Andrei s-a prezentat la Regimentul 7 Vânători Chișinău, unde a început pregătirea militară.

În noaptea de 21/22 iunie 1941 România intra în război, pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei de Nord. La 4 august 1941 armata română forța trecerea Nistrului și se angaja în marile bătălii de la Odessa, Dalnic și Tatarca unde au fost încercuite o parte din trupele române. În zilele de 19-21 septembrie 1941, sergentul Cristescu Andrei a îndeplinit misiuni foarte periculoase pentru a ieși din încercuire și pe care le-a executat cu mult curaj în dispozitivul inamicului.

Veteranul de război, maior (r) Cristescu Andrei Gheorghe la aniversarea a 100 de ani.

În luna decembrie 1943 a fost trimis pe frontul din Bucovina de Nord și a trecut Nistrul în Ucraina. În primăvara anului 1944 a fost luat prizonier de către trupele rusești și trimis în lagărele de prizonieri, de unde mulți ostași români nu s-au mai întors. La 24 septembrie 1946 a fost eliberat și s-a întors acasă, în satul Oglinzi, unde și-a întemeiat o familie.
Veteranul Cristescu Andrei a fost decorat cu ordine și medalii pentru participarea la război: Bărbăție și Credință, Crucea Comemorativă de Război. A fost avansat până la gradul de maior. Primăria comunei Răucești i-a acordat titlul de Cetățean de Onoare.

Veteranul de război, maior (r) Cristescu Andrei Gheorghe la aniversarea a 100 de ani.

Venerabilul veteran de război a fost sărbătorit la împlinirea vârstei de 100 de ani, de către reprezentanți ai Centrului Militar Zonal Neamț, ai Asociației Naționale a Veteranilor de Război – filiala Neamț, ai autorităților locale, membri ai familiei și locuitori ai satului Oglinzi, care i-au transmis respectul și recunoștința conducerii Ministerului Apărării Naționale și a tuturor militarilor Armatei României pentru patriotismul, demnitatea și sacrificiul de care a dat dovadă în timpul luptelor din cel de-Al Doilea Război Mondial.

La mulți ani domnule maior!

M.Ap.N prin R.B.N. Press

,

PORTRET DE EROU –  Plutonierul ȘERBAN NICOLAE, eroul al Primului Război Mondial

„Născut în satul Slobozia din județul Neamț, acest fecior de fruntași gospodari a îmbrățișat încă de tânăr cariera armelor și s-a înrolat ca voluntar în Regimentul 15 „Războieni”.

Prin dragostea pentru această carieră și prin capacitatea sa de muncă puse în slujba îndatoririlor sale, tânărul a câștigat încrederea șefilor săi, care știindu-l ostaș desăvârșit, i-au încredințat serviciul de instructor la școala de ofițeri de rezervă, unde l-a și găsit decretarea mobilizării.
Din acest moment însă Șerban nu mai are răbdare să își continue activitatea de instructor la școală în timp ce camarazii săi făceau acte de vitejie în lupte și aveau nevoie de sprijin. A cerut cu stăruință șefilor săi să fie trimis la regiment pe front, ceea ce i s-a îngăduit până la urmă dar și colegii și ofițerii de la școală s-au despărțit cu greu de el.
S-a distins în toate luptele pe care le-a avut regimentul, atât la înaintarea în Transilvania, în trecătoarea Uzului, cât și în luptele din jurul capitalei, unde a fost și rănit, fiind evacuat în spital. Revenind la corp, se implică în atacurile date de regimentul său în anul 1917, pe Valea Slănicului, unde camarazii îl vor pierde pe acest ostaș inimos.
Era în data de 29 iulie 1917, când Batalionul I, Regimentul 15 „Războieni”, după o luptă de patru zile și patru nopți, cu un inamic de trei ori mai puternic, ocupă vârful muntelui Cireșoaia de lângă Tg. Ocna. Plutonierul Șerban cu plutonul său și două piese de mitraliere, stăpânea punctul cel mai înaintat. Pe la ora 2 00, în după-amiaza acelei zile, inamicul începe un bombardament violent de artilerie. Curgeau ghiulelele în tranșeele românilor precum grindina. De două ori Șerban a fost complet acoperit de pământ scos la suprafață de proiectilele ce cădeau în jurul lui. El și-a păstrat însă sângele rece, s-a scuturat de pământ și a încercat să-și îmbărbăteze oamenii făcând glume pe seama dușmanului. La un moment dat, un glonte l-a rănit drept în frunte pe ochitorul de mitralieră și pe înlocuitorul său.

Atunci plutonierul Șerban a pus mâna pe mânerele mitralierei și a început rând pe rând să își doboare inamicii. Un glonte blestemat l-a lovit însă și pe el drept în față, frângându-i, pentru totdeauna, avântul.
Astfel s-a sfârșit acest vrednic ostaș, care, prin moartea sa, a mai pus o piatră la zidul ridicat în fața dușmanului.”
(Sursa: Col (r)Octavian Mancu, Editura Cetatea Doamnei, Piatra Neamț, 2007) / M.Ap.N.

 

,

Grigore Stoica2„Eram ochitor la mitralieră, amplasați în afara orașului, în câmp, pentru apărarea antiaeriană a orașului Tulcea. La începerea războiului au apărut avioane inamice rusești, unde unul l-am doborât chiar eu. Comandantul de Batalion m-a chemat la ordin și mi-a spus că în urma declarațiilor pilotului capturat, sunt decorat cu Medalia „Bărbăție și Credință”, cu Spade, cls.a 3a. Ulterior am fost îmbarcați de la Tulcea în șlepuri până la Ismail. De la Ismail am plecat cu frontul către granița Nistru, spre Odessa, unde în data de 9 octombrie 1941, ora 12.00, am înfruntat un mare atac din partea rușilor, fiind luat prizonier.

Grigore StoicaAm fost dus și în Kazahstan, în Lagărul cu numărul 99, din Caraganda, loc în care am muncit 5 ani sub pază în minele de cărbuni. După 7 ani de prizonierat, în iulie 1948 am fost trimiși acasă însoțiți de santinele și ofițeri ruși cu trenul până la Focșani, fiind predați apoi Lagărului de repatriere. Trenul a mers zi și noapte timp de 22 de zile. Aici am rămas în carantină două săptămâni, până la 4 august 1948, când ni s-a înmânat Ordinul de rămânere la vatră. În 23 noiembrie 1942 a căzut prizonier și fratele meu, Stoica C. Apostu, la Cotu Donului, și a fost dus în Lagărul Celeabinsk, din Siberia, unde a decedat la 9 aprilie 1943”

Plutonierul Adjutant Principal (rtg.) Grigore Stoica, veteran de război, a împlinit pe 17 ianuarie 2014 – 100 de ani și a fost vizitat de reprezentanți ai instituțiilor militare din Garnizoana Focșani. Bâtrânul este autorul primei monografii istorice a comunei Vulturu.

Grigore Stoica3Emoționat, dar pregătit de oaspeți, veteranul de război Grigore Stoica și-a primit musafirii cu brațele deschise, acesta fiind vizitat de primarul comunei Vulturu, dar și reprezentanți ai Stat Major al Centrului Militar Zonal, colonelul Decebal Dîrdală oferindu-i centenarului felicitarea semnată de Ministrul Apărării Naționale, Mircea Dușa. Grigore Stoica le-a împărtășit musafirilor faptele sale de arme din al Doilea Război Mondial, care i-au adus medalia „Bărbăție și Credință”, cu Spade, cls.a 3a. Acesta a fost încorporat în armată la vârsta de 21 de ani și a participat la începerea celei de-a doua conflagrații mondiale încadrat ca militar al Regimentului 33 Infanterie Tulcea.

Sursa:adevarul.ro

,

Fostului deținut politic al regimului de la Tiraspol i s-a cerut să elibereze apartamentul oferit în folosință de executivul de la București.

Fostul senator român Ilie Ilașcu este revoltat de decizia prin care este forțat să predea cheile de la apartament. „Nu mai înțeleg ce se întâmplă în țara asta. Această locuință mi-a fost oferită cu chirie de către Guvernul României. Decizia a fost semnată încă de premierul Adrian Năstase. A venit acum alt guvern și decide că eu trebuie să eliberez apartamentul, deși nu am nicio datorie pentru chirie și întreținere“, a comentat pentru „Adevărul“ Ilie Ilașcu.

„Mă mut la Tiraspol!“

„Nu a fost vrerea mea ca să mă mut în România. A fost o înțelegere între serviciile secrete ruse, române și cele de la Chișinău. Acum nu îmi rămâne decât să revin la Tiraspol, unde am avut o casă“, s-a declarat revoltat de acțiunile autorităților de la București fostul deținut politic, patriot român, decorat cu cu cele mai înalte distincții în dreapta și în stânga Prutului – „Steaua României“ și „Ordinul Republicii“.

Ilie Ilașcu figurează cu un apartament de 132,8 metri pătrați, pentru care achită chirie de 429,73 de euro, într-o listă cu sute de chiriași ai Regiei Patrimoniului Protocolului de Stat (RA-APPS), făcută publică miercuri după-amiază de Guvernul României. Lista conține numele celor care stau în casele statului, îndreptățiți și neîndreptățiți, suprafața utilă deținută și sumele pe care le achită.

Basarabeni în lista chiriașilor

La poziția locuințe pentru persoane fizice repatriate, alături de fostul deținut din temnițele de la Tiraspol se regăsesc și alți basarabeni: ex-deputatul moldovean Valeriu Matei (chirie de 193,7 euro pentru 68,33 metri pătrați); Iuliana Gorea-Costin, fost ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Moldova la Consiliul Europei (chirie de 216,02 euro pentru 78,8 metri pătrați); Ion Ungureanu, fost ministru al Culturii (111,9 euro pentru 48,6 metri pătrați) și Nicolae Mătcaș, ex-ministru al Educației (546,5 lei românești pentru 66 metri pătrați).

Și fostul consilier prezidențial Eugen Tomac, deputat în Parlamentul de la București, deține o locuință de serviciu de 72 de metri pătrați, pentru care achită o chirie 578 de lei românești.

Iuliana Gorea-Costin ne-a răspuns că locuiește în bază de contract într-un apartament de stat și că nu are nicio restanță la plata chiriei,
Ion Ungureanu este bolnav și nu a putut comenta apariția acestei informații, iar telefonul lui Valeriu Matei era închis.

Guvernul român vrea să vândă averea de sute de milioane

Premierul român Victor Ponta a anunțat că numărul locuințelor de serviciu ale RA-APPS ar trebui redus la 20-50 de apartamente pentru demnitari, zece vile de protocol pentru șeful statului, președinții Parlamentului și prim-ministru, iar restul activelor să fie vândute. RA-APPS deține circa 650 de locuințe de protocol și de serviciu, peste 75 de vile și mai mult de 250 de hectare de teren, moștenite de la fosta gospodărie de stat a PCR și ocupate de actuali sau foști demnitari, ori chiar de rudele acestora. La toate acestea se adaugă zeci de spații comerciale, ferme și unități turistice. Toate bunurile, folosite de instituții publice, ambasade și partide, sunt evaluate de stat la doar 226 de milioane de euro, cifră stabilită pe baza bilanțului contabil din 2004, cu mult sub valoarea de piață reală a proprietăților.

Condamnat la moarte

Ilie Ilașcu, alături de Petru Godiac, Andrei Ivanțoc, Alexandru Leșco și Tudor Petrov-Popa s-au numărat, în perioada 1990-1992, printre membrii filialei din Tiraspol a Frontului Popular din Moldova. Aceștia se opuneau separării Transnistriei de Republica Moldova, declarându-se români. La 2 iunie 1992, Ilie Ilașcu împreaună cu alți membrii ai grupului de rezistență au fost arestați și judecați pentru acte de terorism de un tribunal transnistrean. Ilie Ilașcu a fost condamnat la moarte, Alexandru Leșco la 12 ani de închisoare, iar Andrei Ivanțoc și Tudor Petrov-Popa au primit câte 15 ani de închisoare. În urma presiunilor internaționale și a unor înțelegeri între serviciile secrete, Ilie Ilașcu a fost grațiat și eliberat la 5 mai 2001, după nouă ani de detenție. În 2004, a fost pus în libertate și Alexandru Leșco, la expirarea termenului de detenție. În același an, după ce fusese sesizată de Ilie Ilașcu, CEDO a condamnat R. Moldova și Rusia și a cerut punerea în libertate a ultimilor doi membri ai grupului. Tudor Petrov-Popa și Andrei Ivanțoc au fost eliberați în iunie 2007.

sursa: adevarul.ro

 

Oprescu la ZIUA: Eroii din Transnistria vor primi apartamente in Bucuresti /roncea.ro

Noroc cu Oprescu! Trebuie sa-mi fac Mea Culpa pentru tot ce-am zis despre el (legat de Primarie). Pana la urma un fiu de ofiter de contrainformatii se dovedeste mult mai de cuvant decat puii de naparci bolsevice sadea care i s-au bagat lui Basescu in san. In sfarsit, dupa mai bine de un an de cand au fost eliberati (dupa 15 si 12 ani de temnita ruseasca) si de cand au primit la Bucuresti Ordinul National Steaua Romaniei, eroii de la Tiraspol pot sa vina sa locuiasca in tara lor. Acasa, in Romania. Sa dea Dumnezeu!

Sorin Oprescu la ZIUA:

Rep: Fostul primar, Adriean Videanu, a promis ca detinutii politici din Grupul Ilascu vor primi locuinte. Acest lucru insa nu s-a intamplat. Veti rezolva si aceasta problema?

Situatia locativa a lui Andrei Ivantoc, Tudor Popa si Alexandru Lesco, eliberati din inchisorile transnistrene anul trecut, va fi rezolvata. Lor li s-a conferit deja, titlul de “Cetatean de Onoare” al Bucurestiului si au dreptul la o locuinta. Voi avea grija sa o si primeasca.

sursa:http://roncea.ro/2008/09/21/oprescu-la-ziua-eroii-din-transnistria-vor-primi-apartamente-in-bucuresti/

 Va repara Victor Ponta nedreptatile comise cu Grupul Ilascu si abandonarea rusinoasa a eroilor Alexandru Lesco, Tudor Popa si Andrei Ivantoc? Civic Media atentioneaza ca cei trei eroi romani nu au primit niciodata locuinta de la RA-APPS sau Primaria Capitalei.

O afirmatie incompleta si, prin urmare, inexacta, facuta ieri seara la Antena 3 de catre premierul Victor Ponta, a starnit mirarea Asociatiei Civic Media, care se va adresa azi Guvernului pentru lamuriri. Concret, in emisiunea lui Mihai Gadea, primul ministru Victor Ponta a afirmat ca locuintele administrate de Regia Patrimoniului Protocolului de Stat (RA-APPS) și locuite în prezent de patrioți din Moldova, precum Ilie Ilașcu, vor fi transferate în gestiunea Primăriei Capitalei, care are dreptul să repartizeze imobilele actualilor chiriași, transmite Antena 3.

Citez: ”Am văzut de la presă, evident că nu știam, cazul lui Ilie Ilașcu. Am chemat astăzi pe secretarul general, am înțelesc că e vorba nu doar de Ilie Ilașcu, ci de câțiva patrioți din Moldova care au stat în pușcării la Tiraspol (…) L-am sunat pe primarul general și – ne dă voie legea – transferăm locuințele acestor oameni, e vorba de patru sau cinci cu totul, le transferăm la primărie și primăria are dreptul să le repartizeze locuința. Conform legii, le transfer la PMB, care le poate repartiza celor care au situații cu totul și cu totul speciale“, a spus Ponta, luni seară, la Sinteza Zilei cu Mihai Gâdea.

Premierul a intarit astfel ca Ilie Ilașcu va rămâne în locuința sa și nu va sta tot timpul sub această amenințare a ceea ce se întâmplă cu locuințele de la RA-APPS. O veste foarte buna! Partea ciudata din afirmatia premierului este ca se vorbeste de faptul ca s-ar afla in aceasta situatie “câțiva patrioți din Moldova care au stat în pușcării la Tiraspol”, “patru sau cinci cu totul”. Este adevarat ca in temnitele de la Tiraspol au stat, pe langa Ilie Ilascu, pentru care s-a reusit eliberarea sa dupa 9 ani de detentie, si inca trei eroi, respectiv Alexandru Lesco, 12 ani, si Tudor Popa si Andrei Ivantoc, cu 15 ani de inchisoare, ultimii fiind eliberati pe 2 si respectiv 4 iunie 2007. Insa toti acesti trei eroi, din 2007 si pana azi, nu au primit nici o locuinta in Capitala Romaniei, tara pentru care au fost condamnati ilegal si lipsiti de drepturi si libertate de autoritatile transnistrene aflate sub comanda Rusiei, conform Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Ca sa fie mai clar: nu au primit niciodata vreo casa sau vreun apartament nici de la RA-APPS nici de la Primaria Capitalei, in ciuda faptului ca cei trei fosti detinuti politic au devenit Cetateni de Onoare ai Capitalei la o luna dupa eliberarea ultimilor dintre ei.

Daca insa premierul Romaniei se gandeste sa repare – in sfarsit! – aceasta nedreptate strigatoare la cer, jos palaria! In vederea lamuririi si informarii corecte a opiniei publice Civic Media – organizatia care a incercat sa le obtina celor trei eroi o locuinta in Romania, prin toate mijloacele legale -, se va adresa azi Guvernului.

Iata istoria aproape incredibila a rusinii nationale in cazul celor trei eroi romani abandonati de “organele statului roman”, asa cum este prezentata in Istoricul Asociatiei Civic Media:

continua articolul pe roncea.ro

 

 

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press