29 iulie 1917… Portret de erou. Plutonier Șerban Nicolae, Batalionul I, Regimentul 15 „Războieni”

PORTRET DE EROU –  Plutonierul ȘERBAN NICOLAE, eroul al Primului Război Mondial

„Născut în satul Slobozia din județul Neamț, acest fecior de fruntași gospodari a îmbrățișat încă de tânăr cariera armelor și s-a înrolat ca voluntar în Regimentul 15 „Războieni”.

Prin dragostea pentru această carieră și prin capacitatea sa de muncă puse în slujba îndatoririlor sale, tânărul a câștigat încrederea șefilor săi, care știindu-l ostaș desăvârșit, i-au încredințat serviciul de instructor la școala de ofițeri de rezervă, unde l-a și găsit decretarea mobilizării.
Din acest moment însă Șerban nu mai are răbdare să își continue activitatea de instructor la școală în timp ce camarazii săi făceau acte de vitejie în lupte și aveau nevoie de sprijin. A cerut cu stăruință șefilor săi să fie trimis la regiment pe front, ceea ce i s-a îngăduit până la urmă dar și colegii și ofițerii de la școală s-au despărțit cu greu de el.
S-a distins în toate luptele pe care le-a avut regimentul, atât la înaintarea în Transilvania, în trecătoarea Uzului, cât și în luptele din jurul capitalei, unde a fost și rănit, fiind evacuat în spital. Revenind la corp, se implică în atacurile date de regimentul său în anul 1917, pe Valea Slănicului, unde camarazii îl vor pierde pe acest ostaș inimos.
Era în data de 29 iulie 1917, când Batalionul I, Regimentul 15 „Războieni”, după o luptă de patru zile și patru nopți, cu un inamic de trei ori mai puternic, ocupă vârful muntelui Cireșoaia de lângă Tg. Ocna. Plutonierul Șerban cu plutonul său și două piese de mitraliere, stăpânea punctul cel mai înaintat. Pe la ora 2 00, în după-amiaza acelei zile, inamicul începe un bombardament violent de artilerie. Curgeau ghiulelele în tranșeele românilor precum grindina. De două ori Șerban a fost complet acoperit de pământ scos la suprafață de proiectilele ce cădeau în jurul lui. El și-a păstrat însă sângele rece, s-a scuturat de pământ și a încercat să-și îmbărbăteze oamenii făcând glume pe seama dușmanului. La un moment dat, un glonte l-a rănit drept în frunte pe ochitorul de mitralieră și pe înlocuitorul său.

Atunci plutonierul Șerban a pus mâna pe mânerele mitralierei și a început rând pe rând să își doboare inamicii. Un glonte blestemat l-a lovit însă și pe el drept în față, frângându-i, pentru totdeauna, avântul.
Astfel s-a sfârșit acest vrednic ostaș, care, prin moartea sa, a mai pus o piatră la zidul ridicat în fața dușmanului.”
(Sursa: Col (r)Octavian Mancu, Editura Cetatea Doamnei, Piatra Neamț, 2007) / M.Ap.N.