ROMÂNIA BREAKING NEWS

Exclusiv. Despre Neam, Țară și Ființă Națională, dincolo de fruntarii, cu domnul „Golescu”, …la 15 ani de activitate

SHARE
, / 1647 0

AFFIS_FRATII_GOLESCU_15_ANI_romaniabreakingnews-ro

Despre Neam, Țară și Ființă Națională dincolo de fruntarii, cu domnul „Golescu” – Dr. Mihai NICOLAE, președintele Institutului Frații Golescu pentru românii de pretutindeni, la împlinirea a 15 ani de activitate.  (1 decembrie 2000 / Chișinău – 1 decembrie 2015 / București)

Dr_Mihai_NICOLAE_Institutul_Fratii_Golescu_15_ani_de_activitate

La 1 decembrie 2015, în ziua ce mai importantă a neamului românesc, organizația neguvernamentală Institutul Frații Golescu pentru românii din străinătate, a împlinit 15 ani de existență, închinată prin excelență susținerii și promovării ființei naționale românești, cu tot ce are ea mai important, cultura, istoria, tradițiile și personalitățile marcante de ieri, dar și de azi, mai ales de azi, pentru că prin ele ne pregătim viitorul, acel viitor care să oglindească trecutul.

Cu toate că ceasul aniversar din 1 decembrie 2015 a sunat deja, celebrarea celor realizate în decurs de 15 ani, urmează abia în luna februarie 2016, la Clubul Țăranului Român. Președintele acestei organizații, domnul avocat Dr. Mihai NICOLAE a avut amabilitatea de a răspunde invitației redacției România Breaking News- RBN Press de a împărtăși în exclusivitate, viziunea, dar mai ales trăirile pe care le-a încercat în cutezanța de a explora și susține identitatea românească din afara fruntariilor României, în locuri care nu de multe ori s-au dovedit a fi și încă mai sunt deosebit de ostile la tot ceea ce înseamnă românesc, cu toate că românii din acele locuri sunt autohtoni, fie că vorbim de Transnitria, Transbugia, Ucraina, Timoc sau chiar R. Moldova. Materialul de față reprezintă o adaptare textuală a interviului realizat de Dorian Theodor, Redactor Șef RBN Press, cu domnul avocat Dr. Mihai NICOLAE.

Video: Exclusiv RBN Press – Interviu despre Neam, Țară și Ființă Națională, dincolo de fruntarii, cu domnul „Golescu”,  …la 15 ani de activitate

Dorian Theodor RBN Press: Bine v-am găsit dragi români, avem astâzi plăcerea și onoarea să-l avem alături de noi pe președintele Institutului Frații Golescu, pentru relații cu românii din strainatate, un institut care de 15 ani… putem să spunem luptă pentru ființa națională din jurul granițelor statului român?

Avocat Mihai NICOLAE:  Putem să spunem… „luptă”, pentru că dificultățile care au fost, întradevăr, presupun un efort și o constanță deosebită… deși aș prefera să spunem „militează”sau activează pentru românii, care dintr-un motiv sau altul, au rămas în afara granițelor statului român.

RBN Press:Când ați început?

– Este momentul amintirilor… Totul începe pe data de 1 decembrie 2000, de Ziua Națională a României. Am organizat o expoziție de pictură la Chișinău.

RBN Press: Deci într-o zi simbolică, într-un loc simbolic

– Binențeles, nu aveam experiența de acum, tatonam lucrurile ca să găsim calea prin care sa putem materializa niște gânduri; pe 1 decembrie 2000, a avut loc prima manifestare organizată de către noi. În rest au fost tatonări; știți la fel de bine ca și mine că orice organizație neguvernamentală, mai ales când nu are fonduri, trebuie să găsesca formula prin care se poata face auzită și sa realizeaze ceea ce își propune.

RBN Press: Care au fost impresiile atunci…

– …extraordinare. Cronici bune în ziarele de limbă română din Chișinău, ecouri pozitive la public, la pictorii care au expus tablourile în cadrul evenimentul respectiv, dedicat Zilei Naționale a României. La vremea aceea, în condițiile care erau la Chișinău, în Basarabia, totul arata ca o manifestare deosebita. Între timp am învățat mai multe și amintirea aceasteiprime expozitii ne arată că am făcut pași înainte. Slavă domnului că ,întradevăr,situația româniilor din Basarabia este acum altfel. Poate că am avut o mică contribuție…

RBN Press: Observ aici, pe banner-ul Institutul Frații Golescu, un motto, aproape ca o filosofie a activității dumneavoastră: „pentru o Românie liberă, oricînd, oricum, cu oricine contra oricui”

– Ii apartine lui Eugeniu Carada, una dintre personalitățile celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, atunci cînd România se întrupa ca stat; el era printre fondatorii Băncii Naționale și o personalitate deosebită.

RBN Press: De ce tocmai acest citat?

– Pentru că spune ceva despre ceea ce simțim noi. Pe undeva este o poziție, cred eu, care trebuie să ne defineasca; preocupările pentru o cultură națională se întrețin prin efort și constanță. Există o vorbă, nu mai știu cine a spus-o, foarte pilduitoare: „este mai ușor să mori pentru țara ta decât să trăiești zi de zi pentru ea” – cam asta trebuie să facem; este valabil și pentru limba română supusă presiunilor acelei „romgleză”; este valabil și cu valorificarea, menținerea și conservarea culturii tradiționale, cu tradițiile populare într-o societate intrată în altă paradigmă. Eugeniu Carada în secolul XIX a intuit toate aceste lucruri si a reușit să le formuleze foarte bine; de altfel a fost un autentic militant pentru afirmarea poporului român și a civilizației românești

RBN Press: Fabulos ceea ce imi spuneți. Ați reuși cu această filosofie în spate și bănuiesc cu mari eforturi, pentru că după cum cunoaștem, astfel de eforturi nu sunt nici răsplătite și nici susținute…

– …nu, rasplata vine numai din bucuria inimii…

RBN Press: Deci putem vorbi de o jertfă, lăsînd falsa modestie la o parte…

– Cuvântul este poate prea puternic… ideea este următoare: „inimă mai multă, bani mai puțini” Deci, faci ceea ce poți… fiecare din asociațiile surori, dacă putem să le spunem așa, cu același profil și obiect de activitate, se confruntă cu aceleași probleme.Când n-are interes, statul ne “discrimineaza” pe toti, in mod egal… Poate vom avea ocazia să vorbim o data
și de situația mediului asociativ, rolul ONG-urilo, societatea civilă, expresiile societății civile și ce înseamnă contribuția pe care o pot avea… uneori chiar o au – cum imprimă direcția și stimuleaza dezbaterea în societatea noastră, în contextul acesta „nou”, a unei alte societăți, a unui alt sistem politic ș.a.m.d. De altfel să fim serioși, înainte de Revoluția din decembrie 1989, nici nu puteam vorbi despre acest lucru, pentru ca am fi fost …„reacționari”.

RBN Press: Dacă ar fi să vă reamintiți sau să punctați ce a fost „mai de suflet”, din cei 15 ani de activitate, la ce moment v-ați opri?

„ (…) în Herța, în fața Catedralei, întâlnirea cu o femeie: „ dar dumneavoastră nu sunteți de aici. Am răspun nu, suntem de la București, la care femeia mai învirstă se întoarce și strigă: „Mariooo, vino că au venit frățiorii noștri” – Ei bine lucrurile astea sigur că iți dau fiori și te impresioneaza. În comuna Babele din Sudul Basarabiei (Bugeacul) am găsit un băiat de 16-17 ani, care a luat ziarele românești cu care eu am învelit tenișii, și apoi le-a netezit foarte frumos ca să le pună deoparte la păstrare…”

– Totul a fost și este! Pentru fiecare dintre noi însemna o mare bucurie, iar în momentul în care vezi rezultate muncii tale și reacțiile pe care le au românii uitați, adeseori minorități invizibile în statele în care trăiesc, prinzi aripi, sau dacă vrei „te uiți ca mârțoaga lui Făt Frumos” …„mănânci jăratic” – cum ar veni, ca să folosesc o metaforă din basmele românești. E greu de enumerat toate cite au fost… Pot să mă refer, subiectiv, la niște momente; spre exemplu, în Herța, în fața Catedralei, întâlnirea cu o femeie: „ dar dumneavoastră nu sunteți de aici. Am răspun nu, suntem de la București, la care femeia mai învirstă se întoarce și strigă: „Mariooo, vino că au venit frățiorii noștri” – Ei bine lucrurile astea sigur că iți dau fiori și te impresioneaza. În comuna Babele din Sudul Basarabiei (Bugeacul) am găsit un băiat de 16-17 ani, care a luat ziarele românești cu care eu am învelit tenișii, și apoi le-a netezit foarte frumos ca să le pună deoparte la păstrare.

RBN Press: Asta spune foarte multe despre tragedia limbii și identității românești.

– Strigă! Nu spune! Strigă despre nevoile acestor oameni…

RBN Press: Cred că noi cei de aici din țară, nu realizăm ce înseamnă să fim români într-un stat, oricare ar fi el, altul decât România, mai ales că vorbim de români care trăiesc acolo unde s-au născut, ei, moșii și strămoșii lor, nu au emigrat, nu vorbim de diasporă aici.

– Stiu că și dumneavostră ați călătorit la românii din jurul granițelor, pe care îi numim cu termenul generic de „români de pretutindeni”. Stiți ce înseamnă pentru ei fericirea de a putea să-și vorbească propria limbă ?

RBN Press: Trebuie să recunosc că am devenit mai român după ce i-am vizitat și cunoscut pe acești români…

– Satisfactia de a-ți vorbi limba fără opreliști – vedeți la Tiraspol unde nu ai voie să vorbești românește, căci mustrarea este „vorbește omenește”- cu alte cuvinte exprimarea în limba română nu este ceva firesc. Astfel de situatii ne indirjesc sa continuam eforturile; e o treabă utilă, necesară…
RBN Press: Cred că inclusiv aici în România, după cum am spus, nevenind nimeni să ne interzică să vorbim românește, să gândim, simțim și manifestăm românește, cam uităm sau nu mai suntem conștieți de valoarea adevărată a ființei românești.
– Cam uităm… s-au facut împrumuturi… deseori necenzurate, necontrolate. O asimilare incompletă aduce o indigestie culturală, dacă poate fi formulat un astfel de termen. Pe de altă parte, această situație nu este o problemă specifică a Românei, a societății românești. Face parte din procesul de mondializare cu care se confruntă mai mult sau mai puțin fiecare stat al lumii. Unde este deosebirea? Deosebirea este că trebuie să păstrezi o anumită constanță – aici Carada era clarvăzător – între ce primești și ce adopți.
Evident nu putem să ne închidem, nu suntem singuri aici… și nu vorbesc numai de Uniunea Europeană… Trăim în lume, trebuie să rămânem în lume…

RBN Press: mai putem vorbi azi la nivel de stat de viziunea lui Eugeniu Carada ?

– O Doamne, este obligatoriu să vorbim. Putem să ne plângem că adeseori politicienii dovedesc indiferență și nepăsare sau în cel mai bun caz o necunoaștere, dar astfel de abordări, o astfel de direcție trebuie să fie prezentă în politica mare, în politica națională a statului român. Să nu uităm că fiecare din țările care ne înconjoară, Ungaria, Rusia, Bulgaria, statele europene, se preocupă de neamul lor, de minoritățile lor aflate în alte state. Nu uităm că avem un cadru legislativ internațional, mă refer aici în primul rând la „Convenția cadru pentru protecția minorităților”, convenție care de fapt este adoptată și semnată și de Ucraina și de Rusia (și nu numai…); avem de asemenea „ Declaratia Adunarii generale O.N.U.asupra drepturilor minoritatilor…” din 18 dec. 1992. Pe urmă avem toate hotărârile legislative care au fost adoptate în Uniunea Europeană, urmând măsurile dispuse de Organizația Națiunilor Unite în legătură cu limba maternal. Toate acestea dovedesc că există o preocupare pentru conservarea acestui specific al lumii așa cum este el de multă vreme. Avem o problemă care nu pareînțeleasă foarte bine: „naționalismul” este privit cu circumspectie, considerat desuet la anumite nivele, retrograd, cum spun unii.

Paradoxul este că prin nationalism – nu detest neaparat cuvântul,dar prefer expresia „preocuparea națională” sau cuvântul „patriotism” – nu facem decât să întreținem o dezvoltare pe viitor mai interesantă, mai bogată. Particularitățile etnice, identitățile naționale fac parte din bogăția lumii. nu din sărăcia ei. Cealaltă variantă este uniformizarea care de regulă vine sub presiunea marilor corporații și a unor interese care nu au de-a face cu culoarea vieții, iar într-un fel, diversitatea etnică și națională ne reda lumea în toată splendoarea ei, în complexitatea ei plenara, așa cum a creat-o Atotputernicul. Cumva, deși se pare că vorbim de un subiect de nișă, în realitate vorbim despre ce fel de societati construim sau ce model cultural lăsăm copiilor și nepoților noștri. Este evident că planeta e frumoasă și cu tradițiile finlandezilor și cu horele românilor și cu vinurile corsicanilor si cite altele, tocmai cu expresiile identitare, dobindite de fiecare natiune prin experienta istorica proprie.

RBN Press: Dacă ați fi să punctați principalelel acțiuni ale Institutului Frații Golescu, acestea în ce registru au marșat? Donații de cărți, școli de vară, simpozioane… ?

– Am încercat orice formula – evident am fost constrânși sau pilotați de banii pe care am putut să îi strângem – aspirind sa acoperim cit mai multe domenii. Printre proiectele importante aș aminti concursul „Ars adolescentina” pe care îl realizăm cu Radio Moldova Chișinău. Este vorba de un concurs de creație literară, iar noi oferim ca mare premiu, o călătorie în Țară (România).
Acest proiect a intrat în al 15-lea an de funcționare și este dedicat românilor din Basarabia. Cu acest proiect am intrat și în Transnistria – dar acesta este alt subiect – și practic, în tot ținutul din stânga Prutului.

RBN Press:Deci ați reușit să atingeți și să simțiti pulsul românismului de acolo…

– O mare parte din poeziile, eseurile, lucrările acelor copii sunt scrise și împregnate de nevoile de regăsire în cadrul trunchiului național, fără nici un fel de ghilime, dintr-un sentiment profund de apartenenta. El exprima nevoia de confort în cultura ta, credința ta, confortul de a te afla în lăuntrul limbii tale materne și sigur pe această direcție putem „broda” foarte mult…
De asemnea ne putem lăuda că în Maramureșului din dreapta Tisei, iarăși avem o manifestare care se ține de 15 ani.Se chemă „Noi umblăm și colindăm”.La inceputul anului, pe data de 7 ianuarie, de Craciunul “pe vechi” a avut loc cea ami recenta editie a concertului de colinde.

RBN Press:Pentru cei care nu cunosc, Maramureșul din dreapta Tisei este parte din Maramureșul Istoric…

– Nu cunosc? Înseamnă că încă mai avem treabă, trebuie să îl facem cunoscut. În Maramureșul Istoric, „Noi umblam si colindam” la Slatina (Ucraina) chiar pe malul drept al Tisei, la Biserica Albă și la Apșa de Mijloc. În Slatina însă continuă și azi.Celelalte intiative, expozitii, donații de carte, luări de poziție, participări la dezbateri și prezența în presa din țară sau din afară vincumva în plus peste fluxul de activități principale. Am adus profesori și tineri să-și cunoscă țara și aici dacă îmi dați voie, vreau să fac o precizare: în programul celor care vin in patrie intră o zi de vizită la Sinaia. Plecăm dimineață cu trenul, cu personalul evident – pentru că suntem ONG – mergem și hoinarim prin Sinaia și apoi vizităm Palatul Peleș. Ei bine, dupa ce viziteaza Pelesul, oaspetii nostril amutesc…tacerea lor grava tine loc de cuvinte…

Existența mai multor organizații neguvernamentale, care ar trebui sa lucreze împreună cu organizațiile și instituțiile statului român este o necesitate. Pentru că iată în Timoc știm bine că nu li se recunoaște nici măcar calitatea de etnici români. În Bucovina, spre exemplu, problemele sunt cu totul de altă natură, în domeniul dezvoltării personale, a limbii și formării educaționale ș.a.m.d. Nu mai vorbesc de sentimentele lor. În Transnistria era important că am fost pentru că veneam din România. Deodată te trezești că simpla prezenta la ei acasa, a noastra, cetateni al Romaniei are valoare de simbol. E vorba si de responsabilitate. Dincolo de Nistru încercam să aflam nevoile lor.Puneam întrebări de genul: aveți dictionare, Eminescu, aveți albume Grigorescu…? ce v-ar trebui? …Eram la Liceul Românesc „Lucian Blaga” din Tiraspol. Unul din tinerii de acolo, avea poate 15,16 ani ne răspunde – „Vrem acasă!” – a mai spus domnul Mihai NICOLAE

RBN Press: Să fie cu iertare, o paralelă… cei din Transnistria „vor acasă”, iar cei din Țară (România), vor să plece…

– Iar avem niște contraste, dar lucrurile…

RBN Press:…poate că dacă cei de aici din Țară, care vor să plece spre alte zări, s-ar brasnșa și ei la situația românilor de acolo, cred că altfel s-ar raporta azi la tara lor.

– Sa faca măcar un drum…măcar un drum să facă până acolo și atunci ar vedea că nu suntem chiar așa „de ocară” (prin contrast); sigur că in tară este foarte mult de lucru și de împlinit, e mult de indreptat…

RBN Press: Dacă aș fi să îl parafrazez pe marele filosof român Lucian Blaga, care spunea că „omul nu evoluează ci se dumirește”, cred că prin astfel de activități pe care le întreprindeți, vom ajunge „să ne dumirim” ce este cu noi. Eu cel puțin cu ajutorul unor ONG-uri ca Institutul Frații Golescu și Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina am reușit să „mă dumiresc”

-Și nu numai, există preocupări similare și la alte ONG-uri orașele ale țării, de pildă la Oradea există o asociației care se preocupă de românii din Maramureșul Istoric, tocmai i-am pomenit, Craiova nu mai vorbim, are o activitate serioasă desfășurată atât pentru românii din Timoc cât și pentru românii din Valea Vidinului din Bulgaria. Timișoara cu Voievodina si Timoc, Oradea cu românii din Ungaria, deci lucrurile astea încep să se infiripe. Dar în final , noi trebuie să ne descoperim pe noi inșine și să ne redescoperim mândria. Pentru asta putem lua ca exemplu modelele pe care le avem din trecut, din istorie, din cunoșterea noastră nemijlocită și dintr-o apropiere față de sentimentele adevărate, dintr-o datorie asumata. Într-un fel pe noi, pe mine, acest gen de activități m-a ajutat și ne poate ajuta pe toți să pretuim responsabilitatea individuală. Ce fac eu?cu ce pot contribui eu? Și asta este valabil și în domeniile profesionale, este valabil și în domeniile educației,pentru ca nimic nu îți vine de afară. Depinde de tine ceea ce poți să faci. Eu sper că acest lucru, intrat timid în obișnuința noastră se va dezvolta și vom găsi forta pentru a dezvolta societatea românească. Uitati : imbratisarea idealului Reintregirii ne da prilejul sa consolidam marele proiect national al generatiei noastre. Platforma Unionistă Acțiunea 2012 – suntem membru fondator – a facut enorm in aceasta directie.Trebuie sa o spunem raspicat : unirea Basarabiei, ca si preocupările pentru românii din afară tarii,in general nu sunt preocupari pentru teritorii, sunt despre oameni; sunt pentru un destin romanesc, nu sunt pentru posesiuni. Sunt despre cultivarea culturi naționale.

RBN Press: În primul rând sunt o problemă de conștiință de neam, de ființă națională…

– …este o problemă de conștiință națională și aici avem un cuvânt care cumva a fost depreciat și transformat in subiect de zeflemea, dar lucrurile chiar în felul acesta există…
Imi este greu să cred, de pildă, că un francez va spune „nu, nu …nu mă interesează nimic din istoria mea anterioară”, este foarte greu de acceptat așa ceva. Istoria este parte dintr-o comunitate de oameni care își văd firesc de viitorul lor. Este incastrata in această comunitate. Integrarea culturala a romanilor, chiar si a românofonilor, poate furniza coeziune.
Trebuie să menționez aici un studiu interbelic semnat de Ion Conea, Anton Golopența și Popa Vereș care include, alaturi de „națiunea cuprinsă între fruntariile țării” – ce cuvânt frumos, „fruntariile”, fruntariile fiind mărginile, hotarele de unde începea teritoriul altcuiva, pe conationalii risipiti prin lume, adica „ națiunea considerată ca o comunitate spirituală, aparte în lume”. Dacă legăm acest „ aici si aiurea in lume” și de migrațiile care au avut loc în perioada comunistă, când românii plecau din tară,ca și emigrația economică care se petrece acum, descoperim că avem comunități care deși se află la mii de km depărtare de Țară, vibrează și urmăresc ce se întâmplă „acasa”.
Această comunitate reprezintă totuși națiunea română integrala, de aici și rolul unor astfel de ONG-uri cum este si Institutul Frații Golescu, dar și rolul instituțiilor statului, ca să nu mai spun de rolul celor plecați în lume. In definitiv, ei reprezintă amabasadorii veritabili ai României, ai poporului român .

RBN Press: …de dincolo de Tisa, până dincolo de Nistru, unii spun chiar până la Bug…

– …chiar dincolo de Bug, …simetria aceasta identitară vorbește foarte tare despre trăinicia unei culturi. Ori asta este baza pe care noi ne putem dezvolta. Adică nu ne putem moderniza numai așa prin împrumuturi de fațadă. Participarea noastră la lumea contemporana, așa cum este acum, cu interese si adversitati, cu tehnologie, dar si confuzii culturale, cu tehnicile de management social si economii globalizate nu poate da deoparte fragmentele de natiune „ de pretutindeni”.

RBN Press: Domnule Nicolae, dacă ar fi să transmiteți un mesaj omului obișnuit de pe stradă de aici din România, probabil ar fi unul și dacă ar fi să transmiteți un mesaj românului obișnuit din Transnistria, din R. Moldova, din Cernăuți…

– Am să glumesc frumos: nu mai avem ce să le transmitem! Sa-i sustinem, da. Ei au ce să ne transmită!…pentru că în condiții aspre își păstrează credința, limba, cultura și isi conserva intact sentimentul de apartenență. Poate noi trebuie să ne luăm notițe de la ei…

RBN Press: Cred că mai degrabă trebuie dumneavoastră să duceți mesajul acelor oameni la cei de aici, care nu cunosc.

– Ar trebui insistat, cel puțin pentru “țăranii” noștri – dacă pot să spun așa ceva – românii din interiorul frontierelor românești, ar trebui insistat pe cunoaștere,pe obligatia de a ne cunoaștem…

RBN Press: …devenirea de sine…

– Devenirea de sine, unitate si dezvoltare. Nu ne dorim unirea cu Basarabia de dragul unirii, ci ca o premiză pentru dezvoltarea potențialului creator al poporului român. Prin dezvoltare reușim să îi dăm fiecăruia posibilitatea de a se afirma. Este numai pregătirea cadrului și a condițiilor de afirmare. La fel cum martirii morți in decembrie 1989, au crezut într-o societate îmbunatățită. Asta înseamnă egalitatea de șanse, ceea ce la Chișinău, de pilda, nu se întâmplă; nu mai vorbesc de situația timocenilor, așa zișii vlahi care nu ar fi români și care chipurile vorbesc o limbă cu origini necunoscute …

RBN Press: Referitor la limbă, mai avem ceva similar și prin R. Moldova, „moldovenismul” susținut de interesele știm noi cui…

– „Moldovenismul”? Ascultați-mă, șase județe românești nu vor putea niciodată să fie o țară. Este imposibil. Vorbeam cu „moldoveniștii”,  îi întrebam: cum numești la botezul unui copil raporturile finilor cu nașul? „Păi … cumetrie” Eeei! : și noi spunem tot așa!

* * *

Despre Neam, Țară și Ființă Națională dincolo de fruntarii, cu domnul „Golescu”, …la 15 ani de activitate

„…a început să fie modern să-ți asumi să fi român”

Avocat Dr. Mihai NICOLAE – În unele situații există o confuzie între noi, cei care activăm în cadrul Asociatiei și denumirea însuși … „Frații Golescu”
O confuzie, în sensul că eu, Nicolae, nu mai sunt cel ce ce sunt, ci „sunt Golescu”. Acest lucru constituie un elogiu, o apreciere frumoasă în momentul în care se identifică și devine parte din activitate. Mi s-a întâmplat acest lucru de mai multe ori, la Chișinău, unde interlocutorii mi se adresau …„domnu` Golescu în sus, domnu` Golescu în jos”. Evident aceste lucruri sunt un act de apreciere pentru adevărații Golești. Noi doar am împrumutat numele unor patrioți, unor oameni care în final au făcut România așa cum o cunoaștem azi, din cărțile de istorie, pentru că ceea ce au reușit ei să facă, a fost să „ne scoată din Orient”, cum s-a spus multă vreme – România țară orientală și să ne alăture acolo unde aparținem și anume în Europa. Toate lucrurile acestea sunt importante pentru noi și de asemenea aș observa că a început să fie modern să-ți asumi să fi român; este modern să fi român.

RBN Press: Asta este un mare lucru !

– Putem citi asta în cheiea unei cunoașteri și regăsiri de sine și cu toată decența cuvenită, fiecare popor trebuie să fie foarte mândru de ceea ce este. Noi începem să descoperim acest lucru. De altfel, fenomenul nu este nou și nu este numai în societatea noastră. Dacă ne uităm foarte bine în jur la evenimentele din Europa, din lume , fiecare își redescoperă trecutul, îsi redescoperă rădăcinile. Și dau un singur exemplu, identificarea argentinienilor cu tangoul, creația lor, cîntecul lor, emblema lor extraordinară. Iată un lucru care se știe mai putin:am ascultat tangouri bucureștene din perioada interbelică, Gion, Jean Moscopol, Zavaidoc,Cristian Vasile editate unde… ? In Argentina. Pe scurt, fiecare încearcă să se întoarcă către un fel de ceritudine; iar aici lucrurile funcționează mai degrabă ca o încurajare, ca un imbold pentru recucerirea unei identități asediate sau pierdute sau modificate de schimbările brutale care au loc în societatea contemporană. In felul acesta îți descoperi elementele de reconfigurare a prezentului.

– Așa trebuie să privim afirmarea românității noastre, nu într-un sens belicos, într-un sens agresiv, eu împortiva ta, tu împotriva mea. Nu despre asta discutam. Vorbim de valori și de faptul că fiecare popor își are locul îndreptățit sub soare și prin urmare putem afla in etnodiversitate, fantastica frumusețea lumii. E asta un sentimentalism prafuit sau este pragmatism de tip “soft” ?

RBN Press: …deci regăsirea de sine este la un loc cu celălalt de lângă tine, nu neapărat o regăsire de sine împotriva celuilalt.

– Este un lucru pe care trebuie să îl înțelegem, dincolo de toate episoadele acestea războinice, pe care din păcate le întâlnim pe fluxurile de știri contemporane. Pe această direcție cred că mai este foarte mult de făcut. Chiar în ceea ce ne privește avem o corectură majoră de făcut, pentru că suntem naționaliști dar nu suntem patrioți. Vorbim ,dar nu discutăm. Încercăm să abordăm problemele dar nu mergem până la capăt în a înfăptui. Ori pentru toată lumea de la noi și din jurul nostru, este clar că trebuie să trecem la fapte pentru a îndrepta ceea ce avem de indreptat.

RBN Press: Punerea în acelaș registru a noțiunilor de naționalism, patriotism, xenofobism, nu cumva este o capcană? Facem ceva pentru întelegerea diferențelor ?

– Din punct de vedere teoretic, sensul peiorativ al noțiunilor pe care le-ati mentionat a fost instaurat o dată cu prăbușirea Uniunii Sovietice, când Statele Unite și Europa occidentală au privit naționalismul ca pe o amenintare pentru noua ordine mondialala pentru care lucrau. Dar lucrurile trebuiesc surprinse pe lânga formulele pe care le propune propaganda oficală. Iată că oamenii își descoperă valențele naționale și miezul acela tare, rezistent….

RBN Press: … calea către sine?

– Calea către sine, “dumirirea”, ati spus dv. care te ajută să îți afli locul. Este foarte important că se întâmplă lucrul acesta. Pe de altă parte, o competitie intre diferite „orgolii nationale” aduce unele aspecte ce țin de statele cu minorități sau de existența unei minorități în cadrul unei națiuni mai largi si care este si omogenă etnic. Atunci se pune problema „până unde putem merge în această direcție”.

– Care sunt limitele? Până unde merge autonomia, de unde începe secesiunea? Cind se termina afirmarea culturala, când apare asimilarea și deznationalizarea…? Tocmai aici este provocarea pe care o avem în momentul de față: să aflam forma de dialog care ne satisface pe fiecare din noi, pentru că evident, numai dialogul ne poate ajută să conviețuim. Deci conviețuirea pusă pe bazele unei mândrii propri, care ține până la urmă de destinul istoric al unui popor, trebuie gîndită în așa fel încât interesul celuilalt să nu fie lezat. Din punctul acesta de vedere, trebuie să spun că românii în marea lor majoritate au dovedit – cu un cuvânt la modă și, pe deasupra si „corect politic”- o toleranță extraordinară, chiar dacă, singular, au existat excese și atitudini de respingere a „celuilat”. O abordare din poziția patriotismului confruntațional poate genera suferinta, dar nu are șanse de izbândă. Sunt aspecte sensibile și atunci trebuie să avem la dispozitie toate culorile curcubeului, ca să mă exprim metaforic.

RBN Press: Să înțeleg că nu a fost ușor în cei 15 ani, să vă ocupați de astfel subiecte…

– Nimic nu este ușor, dar dacă ai dăruire în ceea ce faci, sigur că îți găsești resursele ca să poți merge mai departe. Noi trebuie să continuăm, și trebuie să continuăm pentru că pentru multe comunități românești, aspirația către propria afirmare identitară, etnică și națională rămâne un deziderat. Dacă urmărim viața comunităților românești din jurul României nu vom descoperi foarte multe lucruri încurajatoare.
Egoismele naționale privesc numai patriotismul confruntațional. Ideea este să creezi premizele ca să putem trăi împreună.Tocmai asta este Vitalitatea și puterea unui stat se vadescîn înțelegerea ambelor aspecte identitare: ale naționalității civice, cu tot ce presupune aceasta și ale națiunii etnice care vrem, nu vrem, continua sa existe.

Până la urmă viața este frumoasă – sa ma iertăți daca folosesc un exemplu marcat de „materialism vulgar”- este frumoasă și cu vin și cu votcă si cu whisky și cu grapa… dacă sunt bine înțeles… Etnodiversitatea aduce la „masa comună” experienta unica a fiecarui popor. Dacă vreți și Maria Tănase și Cesária Évora sunt amândouă, daruri frumoase. Nu avem de ce să alegem sau una sau alta. Vorbim de privilegiul pe care ni-l ofera timpul nostru istoric de a contempla și aprecia unicitatea fiecarei culturi.

RBN Press …15 ani de activități susținute, cred că presupune o dăruire foarte mare. Mă interesa dăruirea aceasta cum a venit, cum v-ați format-o? Cineva este responsabil de „dăruirea aceasta”, pentru că toți avem o experiență de viață, ne întâlnim cu anumite persoane care ne influențează, care ne dau o perspectivă asupra vieții.

– Nu neapărat. Așa, anecdotic, pot spune că într-o perioadă nu puteam asculta Gică Petrescu – era și „desuet”, era și „retro”, dar un „retro” inacceptabil, până când l-am ascultat cântând „București, București, fratele meu ești”. Din momentul acela nu s-a mai putut altfel, fara muzica acelei perioade. În plus am avut ocazia să călătoresc în lume și am descoperit cât de important este să ai țara ta, sa ai , pur si simplu, o tara; cât de mult înseamnă să te împărtășești într-o aceiași limbă și să fi împreună cu ai tăi, solidar cu ceea ce se întâmplă în jurul tău. Dar cred că lucrurile au venit de la sine si un lucru a devenit clar: vacuum identitar nu există. Deci nu putem vorbii de „one people, one world”. Nu există așa ceva. Există doar să fim împreună, pe cărarea sau pe pajiștea, cum vreti sa o numiti, pe care am fost așezati fiecare, de istorie, de divinitate.

RBN Press: De altfel, cel care are bine determinată conștiința valorii, în mod sigur și firesc îi apreciază și pe ceilalți.

– o dovada ar fi participarea minorităților de la noi, la viața culturală și politică a României și acum și în trecut. Să nu uităm că Garabet Ibrăileanu era armean, că Mihail Sebastian era evreu, fiecare dintre ei, am citat numai două nume, u participat la construcția acestei societăți…

RBN Press: Ar putea fi un subiect de dezbatere, de studiu, dezvoltarea identitară românească prin contribuția celorlalte minorități

– Da, (…) adâncirea proprilor valori, nu înseamnă până la urmă exclusivism. Deschiderea trebuie să existe. Suntem adunati la un loc și facem ce? Ne străduim să participam semnificativ la lumea mare care ne înconjoară și la familia de națiuni. Nu știu dacă trebuie neapărat să ne învețe cineva sa ne descoperim identitatea, fiinta… Le descoperim singuri, chiar daca un proces de formare…

RBN Press: Trebuie să vă contrazic aici, din potrivă, un proiect, un program și realizarea acestor deziderate de care tocmai vorbeam, într-un cadru organizat, fac să dispară tocmai acele lucruri care duc la disoluția unei unități, o unitate formată din diversitate, facând o lume mai bună prin promovarea cu obstinație, mai hotărât acest fel de activități pe care le desfășurați de exemplu cu ONG-ul domniei voastre.

– …am amintit fugitiv de „românofonie”: în Israel avem comunități de evrei din România, care editează reviste, care editează ziare și care într-un fel participă în acest mod, în afara granițelor României, la o viață culturală românească.

RBN Press: … și pot să completez, pentru că am observat acest lucru citind acele reviste, că au păstrat în inima lor un loc aparte pentru România și pentru Neamul Românesc, pentru locul în care s-au născut, au crescut și s-au format ca oameni.

– Aceste aspecte sunt evidente pentru oricine care vrea să vadă. Din acest motiv spuneam că etnodiversitatea este un concept neglijat acum, dar paradoxal este un element de unitate, care aduce „plus valoare”. Sigur puteți să ne spuneți Dvs. sau altcineva, că este o abordare idealistă, care nu ține cont de realități. Ba, dimpotrivă! De altfel citesc și România Breaking News și îmi dau seama și de deschiderea pe care publicatia o are vis-a-vis de aceste aspecte. Ne regăsim într-un loc și într-un timp dat, dar ne regăsim pe „platforma” pe care ne-au pregătit-o cei dinainte. Obligația noastră, a generației de azi, cu sau fără „Frații Golescu”, cu fiecare din organizațiile, asociațiile dedicate acestei problematici, trebuie să fie cum reclădim această înțelegere. Cred sincer că lucrurile acestea se vor întâmpla și nu se va ajunge să domine anumite atitudini și reacții , falsa iluminare, care nu țin cont – iar o spun metaforic – de frumusețea lumii. In antropologia biblica timpurie neamurile, popoarele sunt tot atâtea, cit îngerii Domnului…

RBN Press: Vă felicit pentru întreaga activitate și pentru că timpul este destul de scurt și suntem cu toții tributari lui, vă urez domnule „Golescu”, pentru că tot vă confundă lumea cu domnul Golescu…

– … nu-i așa că este reconfortant să te identifici cu un anumit tip de acțiune ? Să avem deschiderea minții, dar și a inimii pentru a clădi solid și a ne regăsi. Așa trebuie înțeles și demersul nostru : să ne redescoperim unitatea și să asigurăm dezvoltarea generațiilor care ne urmează. Mulțumim pentru invitația dumneavoastra.

RBN Press: La Mulți Ani și la cât mai multe realizări, „pentru o Românie liberă, oricând, oricum, cu oricine, contra oricui” (Eugeniu Carada)

Interviu realizat de Dorian Theodor, Redactor Șef RBN Press cu președintele Institutului Frații Golescu – pentru realții cu românii din străintate, avocat Dr. Mihai NICOLAE, în luna decembrie 2015.

Publicat de Dorian Theodorromaniabreakingnews.ro

Părerea ta contează

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press