Generalul Radu R. Rosetti, între moșia cea mică – BRUSTUROASA și moșia cea Mare – ROMÂNIA

Din Monografia Parohiei Brusturoasa, scrisă de preotul Sachelar Gheorghe Hanganu în anul 1915, răzbate, ca iarba prin piatra de hotar fals, dorința de unire a românilor din regat cu frații lor din teritoriile aflate sub dominația austro – ungară (comuna băcăuană Brusturoasa era situată chiar la granița cu imperiul dualist).

         „Acest pământ păstrat de la strămoșii noștri este brăzdat de ape ale căror isvoare se află de cele mai multe ori tot pe pământ românesc, dar sub stăpânire străină. Când bunul Dumnezeu va asculta ruga noastră, munții Carpați, care astăzi ne fac hotarul dinspre apus, a căror fălnicie se întinde pe tot pământul și ceasul nostru va bate, ne vor părea niște coline mici. Frumos e idealul nostru și orice bun român îl visează, numai să ne ajute bunul Dumnezeu să-l împlinim mai curând – și atunci isvorul râului Trotuș nu va mai curge cu murmurul lui așa de duios, de parcă ar vrea să imiteze tânguirile românilor de sub jugul străin. Atunci va curge lin și vesel, iar murmurul său va fi ca o horă a unirei jucată la Alba- Iulia.”   – După cum observăm, preotul Hanganu avea și harul de a povesti viitorul .

La 15/28 iulie 1914 se declanșa Primul Război Mondial. La 14/27 august 1916, România declara război Austro – Ungariei. Trupele române au trecut munții, încercând eliberarea Transilvaniei. O parte a armatei române ajuns-a în Ardeal, înaintând prin Brusturoasa și trecătoarea Ghimeș-Palanca.

După respingerea ofensivei trupelor române, locuitorii comunei Brusturoasa sunt evacuați. Satele Cuchiniș și Brusturoasa ajung sub ocupația armatei austro-ungare.

La marginea de sud-est a comunei, pe dealul Șugura , în octombrie 1916, rezistența eroică a armatei române a zădărnicit , timp de doi ani, încercarea inamicului de a pătrunde mai adânc în Moldova, dinspre trecătoarea Ghimeș- Palanca.

„Pe aici nu se trece!”, strigau ostașii. „Pe aici se trece în istorie”, le răspundea ecoul!

După ani și ani, din tranșeele săpate pe dealuri, pe munții care străjuiau Brusturoasa, iarba ne aduce aminte de vremea coasei, de coasa vremurilor!..

Sângele vărsat atunci de ostașii români a făcut posibilă împlinirea visului de veacuri: formarea României Mari. Doi eroi naționali își leagă numele lor (și) de Brusturoasa: Emil Rebreanu, cel care și-a găsit sfârșitul în „pădurea spânzuraților” din Palanca (pe atunci, sat al comunei Brusturoasa) și generalul Radu R. Rosetti, proprietarul moșiei Brusturoasa .

Așezată la marginea județului Bacău, comuna Brusturoasa cuprindea până în anul 1885 toate satele de pe valea Trotușului, pe distanța Palaca – Asău. În 1895 și 1926, satele Agăș și Palanca s-au desprins de Brusturoasa, devenind comune.

Radu R. Rosetti, fiul scriitorului Radu Rosetti, s-a născut la 20 martie/1 aprilie 1877 în satul Căiuți, plasa Trotuș, județul Bacău. A absolvit Liceul Național din Iași, Școala de Artilerie și Geniu și Școala Superioară de Război.

La vârsta de 30 de ani s-a căsătorit cu Ioana Știrbei , nepoata fostului domnitor al Țării Românești – Barbu Știrbei. Tatăl ei, prințul Alexandru Știrbei, îi lăsase moștenire un teren central în București, iar mama , Maria Ghika – Comănești, moșia Brusturoasa (județul Bacău) și Mândrești, lângă Tecuci.   Despre Ioana Radu Rosetti (Știrbei), preotul Hanganu scria în monografia sa, întocmită acum un veac : „Din mica ei copilărie, ea n-a avut alt gând decât ajutorarea celor nevoiași, celor fără de sprijin. Rămânând orfană de tată și mamă din frageda-i copilărie, spiritul ei era îndreptat numai spre bine. Astfel a făcut spital (după căsătoria cu Radu R. Rosetti, precizăm noi), la care vizita și medicamentele erau gratis, a înzestrat bisericile cu cele necesare cultului, precum alte fapte de mărinimie.”

După decretarea mobilizării în vederea participării armatei române la al doilea război balcanic,  Ioana Radu Rosetti a format la Brusturoasa un comitet de subscripție pentru ajutorarea femeilor ai căror soți erau pe câmpul de onoare.

Între 23 iunie/6 iulie și 31 august/13 septembrie 1913, Radu R .Rosetti, comandantul companiei 12 din Regimentul Constanța numărul 34, a participat la Campania din Bulgaria, fiind evidențiat de comandantul regimentului. Tot în 1913, este numit la comanda Școlii de Subofițeri de Infanterie.

În anul 1914, Ioana Radu Rosetti moare. Avea doar 29 ani. A plecat la nașterea celui de-al patrulea copil , îmbogățind familia cu un suflet și cerul   – cu un altul.

Odată cu furtuna lăuntrică, soțul, rămas văduv la numai șapte ani de la căsătorie, începea să simtă și furtuna de afară. După declanșarea Primului Război Mondial, Radu R. Rosetti face parte din Marele Stat Major, iar după intrarea României în războiul de reîntregire este luat la Marele Cartier General – funcție ocupată până la sfârșitul anului.

La 4/17 martie 1917 a primit comanda “Regimentului 6 infanterie Mihai Viteazul” (aflat în zona de organizare), dar, în ziua de 21 martie/3 aprilie, se îmbolnăvește de tifos exantematic.

După miracolul însănătoșirii, simțindu-se din nou apt pentru nobila-i misiune, preia comanda Regimentului 47/72 infanterie și se afirmă cu regimentul său pe frontul Mărășești – Răzoare. În ziua de 6/19 august 1917, Radu R. Rosetti este rănit grav . Lunile de spitalizare și de convalescență vor fi urmate, în iunie 1918, de plecarea în occident – pentru a sprijini cauza românească.

În perioada Iulie 1919 – octombrie 1920 este atașat militar pe lângă Legația română de la Londra.

Pentru meritele sale militare și contribuția adusă la formarea României Mari, în anul 1919 este avansat la gradul de general, iar în 1924, înaintat general de brigadă. În același an cere trecerea în rezervă.

O dovadă a recunoașterii meritelor sale sunt și decorațiile primite, românești și străine:

 Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III-a, Crucea comemorativă a războiului din 1916-1918, Coroana Italiei, decorațiile franceze Legiunea de onoare și Crucea de război, ordinul englez Distinguished Service.

Radu R. Rosetti ne impresionează și prin funcțiile civile deținute: președinte al Consiliului de conducere al Muzeului Militar Național, membru corespondent, apoi membru titular al Academiei Române, conservator al Colecțiilor Bibliotecii Academiei Române. La 27 ianuarie 1941 a fost nevoit să accepte funcția de Ministru al Învățământului, Culturii Naționale și Cultelor (deținută timp de nouă luni – până la data de 29 octombrie 1941).

În domeniul istoriei este considerat cel mai mare cercetător al istoriei militare a românilor . Depun mărturie lucrările sale: Participarea populației la Războiul din 1877-1878, (apărută în anul 1941); Războiul pentru eliberarea Bucovinei și Basarabiei,1942; Artileria în trecutul românesc, 1943; Făuritori de seamă ai neatârnării României, 1946; Istoria artei militare a românilor până la mijlocul secolului al XVII, 1947 , etc.

Dintre monografii menționăm: Un uitat. Generalul I. Em. Florescu, 1937 ; Familia Rosetti, vol.1 și 2, 1938-1940.     

În Brusturoasa, Ioana și Radu R. Rosetti s-au îngrijit de sănătatea populației din comună, au sprijinit învățământul, biserica, dar și oranizarea unor frumoase acțiuni cultural- educative.

La curtea de la Șugura se făceau cursuri de țesătorie, croitorie, gospodărie și agricultură, cu durata de un an sau doi. După încheierea lor, fetele merituoase primeau câte o mașină de cusut.

Școala din Brusturoasa se înființase în anul 1864, în fostul local al primăriei. Era construită din lemn, acoperită cu șindrilă și lipsită de cele necesare unei bune funcționări. În anul 1904 s-a construit din cărămidă un nou local de școală, cu două săli mari de clasă, cancelarie și locuința învățătorului. Grație prințesei și Comitetului de patronaj al școlii, lângă grădinița din localitate a fost înființată o cantină școlară la care luau masa zilnic 20-30 de elevi. La serbarea Pomului de Căciun, în fiecare an erau distribuite haine elevilor săraci. Acestea și alimentele necesare cantinei erau dăruite de administrația moșiei Brusturoasa.

Anul 1920 marchează încheierea lucrările de reparație a școlii (localul fusese avariat în timpul războiului), iar anul 1925, construcția a încă două săli de clasă, școala devenind, grație ajutorului dat de familia Rosetti, Ministerul Instrucțiunii și   Prefectura județului Bacău, una dintre cele mai frumoase din județ.

Întru amintirea celor căzuți în Războiul din 1877-1878, 1913 și 1916-1918, generalul Radu R. Rosetti a înzestrat școala cu rafturi, lucrate în lemn de stejar și ulm, așezate în sala de intrare a școlii. În ele au fost așezate cărțile bibliotecii școlare și materialul didactic ce cuprindea în anul 1933 și 50 de fotografii din Primul Război Mondial. În mijlocul acestor rafturi erau așezate trei plăci de marmură pe care erau săpate, cu litere de aur, numele celor 155 de ostași din Brusturoasa , căzuți pe câmpul de onoare, dintre care locotenentul Eremia Gheorghe, sublocotenenții Coman Vasile și Hanganu Ion.

Mândru era Rosetti și de cei cinci civili de pe moșia sa , care, refuzâd să fie călăuze pentru armata austro-ungară , au devenit, prin jertfa lor, călăuze pentru români.

Biblioteca școlii purta numele „General R. Rosetti” și dispunea de 697 volume, dăruite de proprietarul moșiei Brusturoasa, sau procurate prin “Casa Școalelor “.   La finele anului școlar, premiile erau asigurate în mare parte de Radu R. Rosetti și distribuite personal elevilor merituoși. Cei mai buni dintre ei, însoțiți de un învățător, vizitau în vacanță orașe din țară , costurile fiind suportate tot de general.

Copiii orfani care încheiau cursul primar cu rezultate bune erau trimiși de generalul Rosetti la Școala Normală pentru a deveni învățători (maiorul Petru Butucaru, eroul care în 1944 și-a pierdut viața în luptele de la la Câmpia Turzii, era unul dintre ei ).

Membrii corpului didactic al școlii desfășurau o intensă activitate. Cercul cultural “Gheorghe Eremia “ își ținea ședințele lunare la școlile din Brusturoasa, Palanca, Ciughieș, Cotumba și Agăș. La unele ședințe, deși nu era membru, participa și Radu R. Rosetti, “contribuind la lămurirea chestiunilor puse în discuție, dând sfaturi și îndrumări folositoare“ . Se recenzau cărți, se țineau conferințe pe teme de interes școlar și de cultură generală, dar și de igienă, de prevenire și combatere a bolilor – atunci când lua parte și personalul dispensarului din satul Cotumba.

În ziua de 30 aprilie, 1933, la școala din Brusturoasa a avut loc prima ședință a Cercului cultural regional, la care au luat parte 80 de învățători din școlile zonei Palanca–Moinești, Târgu – Ocna, dar și personalități din alte domenii. Renumitul matematician Gh. Țițeica, membru al Academiei Române , a vorbit despre rolul învățătorilor, generalul Rosetti a prezentat “Câteva păreri despre lucruri școlare“, Al. Băluță, directorul școlii Brusturoasa, Ștefan Varga și Ecaterina Rădulescu au prezentat romanul lui Liviu Rebreanu “Pădurea Spânzuraților “. După activitate, mulți participanți s-au deplasat la Palanca pentru a depune flori la mormântul eroului.

Cele mai importante edificii din Brusturoasa erau:

– Biserica purtând hramul Nașterea Maicii Domnului (zidită din piatră și cărămidă în anul 1872, pe locul vechii biserici din lemn). În anii 1988-1989, în timpul preotului Balcanu Vențel, a fost zidit pridvorul (cel vechi era din lemn) , iar Toma Lăscoiu a repictat biserica.

În curtea bisericii se află mormântul lui Neculai Teodoreanu, preotul parohiei Brusturoasa în perioada 1867 – 1890, iar în cimitir, mormântul fratelui său, Alexandru (bunicul scriitorilor Ionel și Păstorel Teodoreanu).

-Școala – clădire zidită în anul 1904 și reparată în anii 1925 și 1944. Localul actual, cu încălzire și apă curentă, a fost construit în 1969, în timpul directorului Alexandru Stoian. Pe data de 9 iunie 2001, Școala Brusturoasa a primit denumirea “Ioana Radu Rosetti “. La festivități a participat și Elisabeta Varlam, una dintre fiicele soților Rosetti. Avea 83 de ani.   Serbarea a fost un regal. Doamna Elisabeta Varlam mi-a oferit atunci cel mai frumos dar: cartea generalului Radu R. Rosetti “Mărturisiri (1914-1919) “, ediție îngrijită de Maria Georgescu.   își amintește nonagenara Maria Stoian, învățătoare la Școala Brusturoasa în perioada 1944- 1979.

-Clădrea gării. Zidită din piatră cioplită, purta numele arhitectului ei – Elie Radu. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la 25 august 1944, a fost distrusă de armata germană în retragere. De menționat că, înainte de proiectarea ei, inginerul Elie Radu (membru de onoare al Academiei Române ) a construit calea ferată Târgu Ocna – Palanca, terminată în anul 1896.

– Conacul Ioanei Știrbei (Ioana Radu Rosetti). Construit din bârne, se afla pe valea pârâului Șugura, aproape de vărsarea în râul Trotuș. După Al Doilea Război Mondial, comuniștii au făcut ce știau ei mai bine. L-au demolat. Lemnul recuperat a folosit la înălțarea „Școlii de 4 ani” din satul Buruienișul de Sus. Încă o dată, familia Rosetti contribuia la înălțarea unei școli.

-Societatea de Cooperativă și Credit (Banca Populară Brusturoasa). Înființată în anul 1904, a contribuit, prin acordarea de împrumuturi, la ridicarea multor case în locul celor distruse de Primul Război Mondial.

-Clădirea Primăriei . A fost ridicată în anul 1936 din cărămidă.

– Dispensarul Ioana Radu Rosetti. Amplasat pe partea dreaptă a pârâului Cotumba, construit, dotat și întreținut de Ioana și Radu R. Rosetti, a fost primul dispensar apărut pe Valea Trotușului, de la Ghimeș la Comănești. Un dispensar modern, cu medic, asistentă și moașă. Avea și paturi pentru bolnavi, iar cei cu venituri mici primeau medicamente gratuit.

-Biserica cu hramul Sfintei Troiți, de la poalele munților Cotumba. A fost zidită în anul 1771 de jupânul Grigore Crupenschi Vel Paharnic. Sub starețul Pahomi (un fost haiduc) a devenit schit. Un schit cu doar șapte călugări, ne spune părintele Teodor. Biserica era loc de închinăciune pentru ei numai duminica. În restul zilelor, se rugau în peșteri din Munții Cotomba, numai de ei știute. Din anul 1916, sfântul locaș e mănăstire de maici.

Crescut în spiritul religiei stăbunilor, Radu R. Rosetti a vizitat în mai multe rânduri mănăstirea. I-a dăruit în jur de 300 de hectare și cerul de deasupra acestora . Exista o cărare spre Brusturoasa, numită “Cărarea domniței“. Mulți cred că domnița era frumoasa prințesă Ioana Radu Rosetti (Știrbey).

          Comuna Brusturoasa ne atrage atenția și cu cele două monumente închinate eroilor din Primul Război Mondial: Unul mare (“Monumentul Victoriei “) , cu efigia lui Ferdinand , Mihai Viteazul , Ștefan cel Mare, Decebal și Traian, altul mic, în formă de cruce, ridicat în anul 1935 de “foști combatanți”. Pe crucea de piatră, sculptorul D.D. Leorde a „desenat” harta României Mari, turnată în bronz , înnobilat de cuvintele: Onoare și glorie sătenilor localnici: Dumitru Roșu, Tinca V. Matei, Mihai Țăranu, Catrina I. Socaci și Neculai Ion Atomulesei, care, în octombrie 1916 au preferat tortura și moartea prin sabia inamicului, decât să folosească drept călăuză inamicului, contra fraților și patriei lor.

         De menționat că, în perioada ocupației, austro-ungarii au ridicat în satul Cuchiniș (comuna Brusturoasa) un monument. Pe soclul înalt de trei metri , un leu de piatră, cu capul îndreptat spre Moldova, simboliza forța armatei imperiale (pentru cei care visau să extindă “închisoarea popoarelor”, zebra ar fi fost un simbol mai potrivit).

         După încheierea războiului, românii au coborât leul de pe soclu și l-au întors cu capul spre apus (spre apusul Imperiului Austro –Ungar). Pe soclul rămas liber a fost amplasat “Monumentul Victoriei “.

         Învinuit de comuniști că a făcut parte din guvernul Ion Antonescu , neținându-se cont de memoriul Marelui Rabin al României , Alexandru Șofran, care aducea noi dovezi în sprijinul nevinovăției ministrului, Radu R. Rosetti a fost condamnat la doi ani de detenție. A murit în închisoarea Văcărăști la data de 2 iunie 1949, îngrozit de gândul că țara încăpuse pe asemenea mâini.

       În condițiile prezenței armatei sovietice în România, adevăratul motiv al condamnării, credem noi, este lucrarea generalului, tipărită în anul 1942: Războiul pentru eliberarea Bucovinei și Basarabiei .

   “Mare și neasemuit de înălțătoare a fost pilda  strămoșilor“, spunea generalul într-o cuvântare de Ziua Eroilor.

   Mare și înălțătoare este și pilda istoricului și generalului Radu Rosetti…

Pe  moșia cea mică ,

                                               …pe moșia cea Mare !

 Moșia Brusturoasa (în centru  –  Radu R. Rosetti)

Moșia Brusturoasa (în centru -Radu R. Rosetti )

Radu R. Rosetti  – MĂRTURISIRI, Editura Modelism, 1997

Cartea generalului Radu R. Rosetti MĂRTURISIRI (1914-1919),Editura Modelism, 1997

Centrul Cultural Regional. În primul rând – acad. Gh. Țițeica și generalul Radu R. Rosetti

Cercul Cultural Regional. În primul rând – GH. Țițeica și generalul R. R. Rosetti

Elisabeta Varlam, fiica lui Radu R. Rosetti (2001)

Elisabeta VARLAM, fiica lui Radu R. Rosetti (2001)

Elisabeta Varlam și învățătoarea Maria Stoian (Brusturoasa, 2001)

Brusturoasa.Elisabeta Varlam, și învățătoarea Maria Stoian

Gara Elie Radu, Brusturoasa

Gara ELIE RADU, Brusturoasa

Mănăstirea Cotomba. Biserica veche

Mănăstirea Cotomba. Biserica veche.

Cu părintele Teodor la Mănăstirea Cotomba. Biserica nouă

Autorul – Nicolae Redi Petrescu – Redactor RBN Pres, Cu părintele Teodor la Mănăstirea Cotomba -biserica nouă.

Monumentul Victoriei și leul austro-ungarilor

Monumentul Victoriei și leul austro- ungarilor, 27 mai 1946

Monumentul Victoriei, 2015

Monummentul Victoriei, 2015

Monumentul Victoriei (detaliu)

Monumentul Victoriei (detaliu)

Flori pentru eroi

FLORI PENTRU EROI

Așa se scrie istoria

Așa se scrie istoria!

Școala primară Brusturoasa, 1925

Școala primară Brusturoasa

Școala Ioana Radu Rosetti în anul 2015

Școala Ioana Radu Rosetti în anul 2015

Primăria comunei Brusturoasa

Primăria comunei Brusturoasa

Casa Alexandru Teodoreanu (bunicul scriitorilor Ionel și Păstorel Teodoreanu)

Casa Alexandru Teodoreanu -bunicul scriitorilor Ionel și Păstorel Teodoreanu.

Brusturoasa azi

Brusturoasa azi

Bibliografie:

Sachelar Gheorghe Hanganu, Monografia parohiei Brusturoasa (dedicată domnului maior Radu R. Rosetti, proprietarul moșiei Brusturoasa și Sfinției Sale, Patriarhul Th. Zota, protoiereul jud. Bacău), 1915.

Alexandru Băluță, Monografia Școlii Brusturoasa, 1933.

Elena Coman, Monografia Școlii generale de 10 ani – comuna Brusturoasa, județul Bacău (1865-1973)

Volmer V. Nicolae, Monografia Școlii cu clasele I-X , Comuna Brusturoasa, județul Bacău, 1865-1990.

Maria Stoian, Cuvânt la ceremonia din 9 iunie 2001, Școala Brusturoasa.

Ionel Maftei, Istoricul Radu Rosetti, 125 ani de la naștere, Evenimentul, 3. 04. 2002.

Pentru sprijinul acordat, autorul articolului adresează muțumiri doamnelor și domnilor:

Virginia Merlușcă, director – Școala Ioana Radu Rosetti, Brusturoasa.

Preotul Teodosie, Mănăstirea Cotomba .

Maria Stoian, învățătoare la Școala Brusturoasa în perioada 1944- 1979.

Maria N. Volmer, învățătoare la Școala Brusturoasa în perioada 1946 – 1981.

Sorin Atomulesei, primarul comunei Brusturoasa.

Preotul Balcanu Vențel, Biserica Adormirea Maicii Domnului, Brusturoasa.

Maria Petrescu (născută în Brusturoasa), profesor – învățământul primar.

Fotografii de arhivă:

Școala Ioana Radu Rosetti, Brusturoasa;

Maria Stoian – învățătoare;

Maria Volmer- învățătoare.

Fotografii – 2015: N. Petrescu –Redi

Publicat de Nicolae Petrescu-Redi /Redactor Romania Breaking News –romaniabreakingnews.ro

(articol apărut și în revista „Convorbiri literare”, decembrie 2015)