Actualizare 5 martie 2018
Video:
”După numele ei de Botez, Teodora Basarab a fost darul făcut de Dumnezeu dinastiei Basarabilor și românilor iar după numele ei de monahie, Teofana, a fost descoperirea voii lui Dumnezeu pentru cei din vremea ei dar și pentru cei de azi, atât poporul bulgar cât și cel român.” – preot George Valentin Paraschiv, Biserica Dobroteasa , Bucuresti
*
Evenimentul închinat destinului fabulos al CUVIOASEI TEOFANA, prinţesa valahă ajunsă ţarină la sud de Dunăre, în Bulgaria, a avut loc marţi, 26 februarie 2019, la CLUBUL ŢĂRANULUI.
Știrea inițială / 5 februarie 2019
Pe malul sudic al Dunării, aşezările românilor se întind pe toată lungimea străvechiului Istru (Dunărea), între Timoc, Vidin şi până la Silistra. Din vremea tracilor – cu mult înaintea venirii bulgarilor (sec.7d.H.) – strămoşii lor au reprezentat poporul autohton al Văii Dunării. Ştim puţin despre ei, cu toate că, în istorie, aceşti români, s-au aflat permanent în legătură cu rudele lor nord-dunărene. Apropierea de noi, chiar şi faptul că în prezent cele două ţări aparţin Uniunii Europene nu ne-a învrednicit să-i cunoaştem mai bine… Cât despre istoria lor ştim încă şi mai puţin…
Iată de ce, două organizații neguvernamentale cu tradiție în abordarea problematicii românilor din jurul României – Institutul Frații Golescu pentru românii din străinătate și Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina s-au aplecat asupra uneia dintre personalităţile românești medievale trecută în uitarea manualelor de istorie ale neamului românesc: SFÂNTA CUVIOASĂ TEOFANA BASARAB (1310? – 1352).
Despre Teodora se știe că fost fiica lui Basarab I, întemeietorul Ţării Româneşti, că s-a născută la Curtea de Argeş şi s-a căsătorit printr-o strategic aranjată alianţă matrimonială cu nepotul ţarului bulgar Mihai Sisman. A locuit împreună cu soţul ei Ioan Alexandru la Loveci, iar după ce bătrânul ţar moare, Ioan Alexandru îi urmează în tronul Bulgariei, cu capitala la Tîrnovo. Teodora Basarab (Teodora a Valahiei), devine ţarina Bulgariei. În anul 1347 ţarul Alexandru o alungă de la curte pentru a se căsători cu Sara, o evreică cu nuri. Teodora se retrage la mănăstire, primind numele monahal: Teofana. Când fiul ei cel mare, Stratimir devine conducătorul ţaratului de vest, monahia Teofana se stabileşte alături de el, la Vidin (posibil, lângă actuala biserică rupestră Albotina). După ce trece la Domnul, biserica bulgară o canonizează (1371?) pe aceea pe care poporul bulgar încă o iubea ca fiind plină de virtuţi. Racla cu moaştele sale este adăpostită în catedrala din Vidin. După cucerirea oraşului de către turci, racla va fi dusă la Belgrad, unde va rămâne până în 1520, când sultanul Soliman Magnificul dispune mutarea moaştelor sale (împreună cu cele ale Sfintei Paraschiva) la Ţarigrad/Istambul. Trebuie menționat că SFÂNTA CUVIOASĂ TEOFANA BASARAB – Nu este trecută în Sinaxarul Bisericii Ortodoxe Române.