ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "romanii din SUA"

romanii din SUA

,

Ce au in comun peste 40 de organizatii si business-uri din zona Bostonului?ARNE Asociatia Romanilor din New England este o organizatie de tip umbrela care are ca scop formarea de legaturi stranse intre romanii din zona Bostonului ,sustinerea limbii romane si pastrarea zestrei culturale romanesti pentru generatiile viitoare.ARNE actioneaza ca o interfata profesionala ,sociala si culturala organizand evenimente variate cu un impact important pentru comunitatea romaneasca din zona .Ea s-a constituit din punct de vedere legal la 12 octombrie 2010 si printre cei mai activi membrii se numara Razvan Mirica,Smaranda Moisescu,Camil Toma ,Valentin Neacsu,Marcel Filimon,Alexandru Lefter ,Anca Costea ,Liliana Onita Lenco,Valeria Stanca si Lorelei Stoica.

Dinamici ,seriosi si dedicati proiectelor pe care le au in desfasurare cei ce fac parte din aceasta asociatie va invita sa le fiti alaturi la desfasurarea unui eveniment unic organizat de romani pentru romani:TARGUL Romanilor din NEW ENGLAND ,SUA.A doua editie.
Prima editie desfasurata in decembrie 2010 s-a dovedit a fi un succes remarcabil al acestor tineri inimosi.Gazduita cu amabilitate de International Ballet Academy of Norwell ,MA ,aceasta manifestare romaneasca complexa a necesitat sincronizarea a peste 20 de organizatii si firme romanesti din toata regiunea New England a Statelor Unite ale Americii.

Din partea oficialitatilor romanesti a fost prezent la primul targ Excelenta -sa Dan Dimancescu ,consul onorific al Romaniei la Boston.Iata ce a declarat Domnia-sa pentru RadioDiasporaONLINE: “Ceea ce se intampla azi aici este dupa parerea mea ,un eveniment cu semnificatii deosebite pentru ca reprezinta un efort de tip piramidal cu scopul de a cataliza comunitatea romaneasca locala in jurul unor voluntari si a actiunii lor sociale.Prin urmare, cred ca este un eveniment foarte important penntru comunitatea romaneasca din zona Bostonului si a regiunii New England(…)este un moment deosebit si cred ca acest eveniment face parte din noua imagine a comunitatii romanesti din Boston si de altfel in toata lumea.”

Cel de-al doilea TARG al romanilor din NEW ENGLAND va avea loc pe 3 decembrie 2011 la Newton Community Center(545 Grove St.,Newton ,MA).In afara aspectului comercial si profesional ,targul va fi un prilej de sarbatoare pentru ca va reconstitui atmosfera specific romaneasca prin muzica ,,mancaruri traditionale si alte surprize.Intrarea va fi libera ,targul fiind deschis tuturor inclusiv copiilor.Pentru mai multe detalii puteti accesa situl asociatiei la www.ar-ne.orgdiasporatvonline.com)

,

romani_din_Hamilton1Și iar a sosit vara, luna lui cuptor, care este așteptată cu mult drag de către toți românii care măcar odată au vizitat Câmpul Românesc or au auzit de el, dar mai cu seamă se bucură de sosirea Săptămânii Culturale membrii Asociației Românilor din Hamilton, care au făcut ca această sărbătoare să devină o tradiție.

De zeci de ani la locul petrecerii sărbătorii, numit Câmpul Românesc în luna iulie se adună români din diferite colțuri ale lumii, nu numai din Canada pentru a participa la manifestările culturale ce au loc în timpul săptămânii.

Despre Câmpul Românesc din Hamilton am scris de mai multe ori, dar nu pot să trec de fiecare dată peste a nu face cunoscut cititorul cu o scurtă istorie a acestui minunat colțișor de rai sau “…o mică Românie”, cum a numit-o acad. Nicolae Dabija după vizita sa aici în vara lui 2011…

Membrii Asociației au cumpărat un teren de 25 ha pe care s-a clădit primul așezământ al viitorului Câmp Românesc în anul 1967, fiind ajutați și de Guvernul Canadei și de românii din întreaga lume, inclusiv din Africa de sud și Australia.

Pe   teritoriul Câmpului Românesc sunt amenajate  Capela “ Sf.Maria”, un monument dedicat eroilor neamului nostru, palatul de Cultură “Nae Ionescu”, o troiță; piscină; teren de fotbal; volei… Câmpul Românesc î-și deschide porțile în fiecare an în  luna Mai.  Ionela și Sănduța Popovici, Cleopatra și Vlăduț Cazacu- români basarabeni canadieni.
Peizajul încântător cu salciile pletoase de pe malul rîului, vegetația bogată și nealterată  dau locului un aspect cu totul deosebit, în care vibrează un puternic sentiment de românizm.
Marele maestro- sculptor român Nică Petre a realizat aici busturile din marmoră a lui M.Eminescu  și  Nae Ionescu, precum  și  “ Rotonda scriitorilor din Exil” ( busturile din bronz ale lui Aron Cotruș, Gheorghe Donev, Vasile Posteucă, Mircea Eliade, Vintilă Horea  și   Horia Stamati).  La instalarea  ultimilor  trei busturi  am  participat  si eu, lucru cu care mă  mândresc  și  astăzi.

Iată ce ne povestește  domnul  Dumitru Răchitan, președintele Asociației Românilor din Hamilton: “ Săptămâna Culturală a Câmpului Românesc a început cu mulți ani în urmă din nevoia de a promova valorile romanești ale emigrației. Dorința inițiatorilor a fost ca românii de pretutindeni să poată să se întalnească într-un loc unde se vorbea și se gândea românește.

romani_din_Hamilton3Personalități și luptători care au refuzat să accepte sistemul comunist s-au întâlnit an de an la Câmpul Românesc, unde de fiecare dată se omagiau valorile naționale și în mod special acele valori, care erau marginalizate or total șterse din cultura românescă. Acest eveniment era o mare sărbatoare Românească. Cei mai mulți veneau cu corturile, cu trailerele or, cei care locuiau mai apoape de Câmp veneau de dimineață și se întorceau acasă seara tîziu, după ce se terminau comentariile pe marginea temelor prezentate.

În fiecare zi de dimineață până seara se formau grupuri și se purtau discuții interesante care completau de cele mai multe ori conferințele prezentate în fiecare seară. Scriitori, poeți și actori îsi prezentau lucrările și se făceau cunoscuți în rândul emigranților mai noi ori mai vechi și deseori aici se făceau lansări de carte.
Prezența editorilor de ziare din lumea liberă la acest eveniment le dădea prilejul conferențiarilor să se facă cunoscuți în întreaga emigrație. Pentru fiecare din acei care veneau să petreacă toată săptamâna la Câmpul Românesc era o vacanță de vis și o baie de românism. Aici participanții se regăseau în mediul în care iși petrecuseră o parte din viața traită la baștină, pe meleagul natal..

După 1990, odată cu deschiderea granițelor , la Săptămâna Culturală au început să participe și personalitați din România și mai târziu din Basarabia (Republica Moldova).
În prezent Săptămâna Culturală de la Câmpul Românesc continuă să atragă noi participanți. Acest eveniment îmbină foarte armonios trecutul, reprezentat de puținii veterani care au mai ramas, și prezentul format din noii veniți, care cu curiozitate și bucurie participă la acest eveniment cultural deosebit”
Deschiderea Săptămânii Culturale  a Românilor anul acesta a început la 8 iulie la Câmpul Românesc  cu rugaciunea de deschidere  cu  Pr.dr. Dumitru Ichim si Cuvantul de bun venit al Presedintelui ACR – Dumitru Rachitan.
În prima zi  oaspeții au făcut cunoștință cu Palatul Culturii și  biblioteca, iar seara au fost prezentate următoarele conferințe: “Argumente pentru o noua directie culturala” de  Profesorul Mircea Platon (Toronto), scriitor, ziarist ; “Tineretea octogenarului Nichita Stanescu” de  Sandu Sindile (Kitchener); “Paralelism spiritual-Irlanda si o paranteza basarabeana” Iulian Ichim (Kitchener); Lansare de Carte de Dan Ghitescu (Montreal) , scriitor.
Au mai fost susținute conferințe marți de către  Doamna Muguraș Maria Petrescu (București), scriitor și ziarist: Verbul „a fi” la români începe cu poezia;  Profesor Constantin Teodorescu (Kitchener):” Preot profesor Dumitru Stăniloaie și spiritualitatea românească”;  Sebastian Doreanu, (Colorado), scriitor: “O republică a ideilor – Asociația Culturală Criterion”;  Constantin Groza, Kitchener: “Clima spiritului românesc din afara României”;  Raul Dudnic, realizator emisiune Tv.” Noi Românii” (Canada): Reportaj – Primii Români în Alberta: Boian, satul care a traversat oceanul.
Ziua de Miercuri a început cu excursie la cascada Niagara, iar seara am ascultat conferințele: “Diaspora basarabeană și spiritul național românesc în condițiile de auto deportare” ținută de Ala Mîndâcanu (Montreal), președinte al Asociației Românilor moldoveni din Quebek;
“Aspecte inedite din viața și opera lui Octavian Goga” de Mircea Stefan Barțan (Cleveland, Ohio), scriitor, poet; “Cine sunt strămoșii noștri?” de  Marius Finca (Montreal), scriitor;  “Martiri în infernul concentraționar-drama ofițerilor români” de Ion Anton Datcu (Montreal), scriitor, memorialist:

O excursie foarte interesantă a început în  dimineata de 11 iunie,joi, excursie la Piata St. Jacobs și la biserica ortodoxă română din  Kitchener. După o zi plină de voie bună și emoții la fel, seara a fost mai mult de amintiri ale conferențiarilor care au fost și martori ai epocii despre care au vorbit  Dr. Doina Uricariu, Directorul Institutului Cultural Român din New York  la “Recital de Poezii și Lansare de Carte”;   Iacob Cazacu –Istrati (Moldova), scriitor, poet: “Mișcarea de rezistență în Republica Moldova față de regimul sovietic”;  Lia Lungu, New  York, artistă : „Ritualurile de trecere la daco-români, conferință cu exemplificări din cântecul și folclorul românesc”
O seară nespus de interesantă a fost vineri împreună cu Doctor Cristian Răchitan – NEW YORK: ” Cum relația dintre manifestarea noastră materială și existența noastră spirituală afectează calitatea sănătății și calitatea vieții”.
S-a făcut cunoștință publicului cu lucrarea  Prof. Dr. Nicholas Andronesco (Connecticut): “Cibernetica și fizica în manuscrisele eminesciene”.
Am avut onoarea ca sâmbătă să-i avem oaspeți de onoare pe reprezentanții Consulatului General al României din Toronto în frunte cu Doamna Tatiana Popa.    Pe parcursul banchetului  de ramas bun de sâmbătă a fost  prezentat un  Program Cultural Artistic realizat de cenaclul Nicăpetre de pe lângă revista Observatorul, coordinator  Dl. Dumitru Puiu-Popescu;  invitată special din New York  binecunoscuta cântareață Lia Lungu și  Valeria Stoian (Stuttgart, Germania);
Pe toată perioada desfășurării Săptămânii Culturale  toți participanții au avut ocazia să admire expoziția de pictură a pictorului Doru Cioată din Toronto
Iată și în acest mod facem posibil ca toată Canada să afle adevărul: – Moldova e România! Când mă întreabă cineva de ce am scris pe mașină numele a două țări, le răspund, că e o țară cu două nume,  cum ar fi numele unei domnițe Ana -Maria, așa și numele țării mele este unul – Moldova –România. Șoptesc Moldova și subînțeleg România, o dezmierd România și subînțeleg Moldova. Acelaș nume  și acelaș dor.

Pentru R.B N. Press

Iacob Cazacu-Istrati

,

ÎN SUA UNGURIILOR LE STĂ BEREA ÎN GȂT CȂND VĂD STEAGUL ROMÂNESC…

Aflați în capitala Americană până pe 7 iulie, ungurii au participat la Festivalul ”Hungarian Heritage – Roots to Revival”  produs de ”Smithsonian Center for Folklife and Culture” în parteneriat cu ”Balassi Institute”, Budapesta.Alături de ei s-au aflat și maghiari din România care au pus în scenă un spectacol de zile mari. Spectacol a fost și atunci când, după încheierea festivalului, ungurii au cerut românilor și americanilor să părăsească mall-ul național pentru că se simțeau ”provocați”.

O americancă de 70 de ani, Maurleen, a spus că așa ceva nu a văzut în viața ei. Femeia a fost și ea admonestată de o dansatoare unguroaică pentru că purta o brățară din pânză în culorile României.

TOTUL A ÎNCEPUT CU UN FESTIVAL EXCELENT

De loc din Sfântu Gheorghe, Levente Fazakas și ceilalți colegi ai săi, unguri și români,au pus pe scena de la ”Hungarian Heritage” un spectacol de zile mari. Muzica, dansurile și tradițiile transilvănene i-au atras și pe români, americani și alte nații în cortul unde s-a desfășurat programul artistic timp de câteva zile.Deși încorporate drept tradiții ungurești, dansurile și cântecele puse în scenă în capitala americană au amintit românilor de țara lor. Și cum nu, când aproximativ jumătate din numărul artiștilor a fost adus din România.

Confuziile au început să apară imediat. Românii au ascultat inclusiv cântece în limba română pe scenă la Hungarian Heritage, au văzut dansuri din Moldova, dansatori din Bacău. Pe tot parcursul acestui spectacol, prezentatorii au anunțat că tradițiile sunt din ”Ungaria și Transilvania” însă nu s-a menționat România deloc. O alegere cel puțin bizară.

Imediat după ce și-a încheiat programul artistic am vorbit cu Levente Fazakas, membru al formației ”Heveder” din Sfântu Gheorghe. Levente este, de altfel, un artist talentat și profesionist atunci când vorbim de muzică. L-am întrebat cum s-a decis să se cânte, la ”Hungarian Heritage”, și muzică românească, și ungurească, și țigănească. ”Păi a fost simplu, pentru că noi cântăm mai mult muzică din Transilvania de fapt, și Transilvania este o zonă multi-etnică.”

”S-au produs niște influențe reciproce,” mi-a zis, ”sunt niște zone în Câmpia Transilvaniei unde este foarte mixtă populația, mai ales românescă și ungurească. Acolo nu poți să deosebești una de cealaltă. Un cântec se poate cânta și cu text unguresc, și cu românesc.”

NOI NE DORIM UN FEL DE AUTONOMIE

În timp ce-l intervievam, Levente s-a oprit, s-a întors cu fața către scenă și mi-a spus: ”Uite, acest dans de exemplu e din Moldova.” Apoi, câteva secunde mai târziu, vorbim de Transilvania în contextul României. Și aici muzicianul Levente Fazakas și-a spus păsul pe larg: ”Noi, cei din secuime, suntem o populație compactă de maghiari acolo. Și guvernul de la București, de fapt, nu ne lasă să ne dezvoltăm așa cum noi dorim. Asta e problema noastră cea mai mare în secuime, că Bucureștiul vrea să ne impună reguli pe care noi nu prea le dorim. Noi ne dorim un fel de autonomie, mai ales financiară. Deci Bucureștiul ne zice că dacă nu ne dă bani nouă, o să murim de foame. Noi zicem, lăsați-ne să murim de foame. Că noi vrem să murim de foame, nu vrem să trăim din mila niciunuia. De fapt este o o tendință în toată Transilvania de a (se) autoguverna.”

 

L-am întrebat, de ce există această tendință se separare, pentru că tocmai vorbise de fuziunea culturilor și tradițiilor, de ce dorință de separare?

 

”Orice copil care crește, își dorește separarea de mamă. Nu? De ce oare? Pentru că are nevoia să fie el însuși. Să trăiască pe picioarele sale, să nu depindă de nimeni, asta-i independența. Ieri am sărbătorit, americanii au sărbătorit, independența lor. De ce oare au dorit independența, v-ați gândit la asta?”

 

”Fiecare nație, sau fiecare popor, sau fiecare grup de oameni care se diferă la un punct dat dorește să aibă regulile proprii, să trăiască cum dorește”, mi-a spus Levente Fazakas.

VOR ȘI TRADIȚIILE ROMÂNEȘTI, CU CARE NU LE ESTE … JENĂ

L-am întrebat, dacă ar fi ca Ținutul Secuiesc să obțină autonomie, atunci vor renunța și la tradițiile pe care le-au împrumutat de la românii, de la țiganii din zonă.

”Nu. Nu. În nici un caz. În nici un caz. Deci cultura rămâne cultură. Deci sunt influențe și acum. Asta e ca o istorie. Istoria nu poți s-o influențezi. Deci nu renunțăm, și suntem mândri de fapt că … deci nu … nu atât de mândri … cum să zic, dar … nu ne e jenă de lucrurile pe care le-am împrumutat noi, ungurii, de la români. Nu ne e jenă. Nu ne e jenă. Și promovăm această cultură. De fapt, și contrar noi vedem că românilor le e jenă când aud că asta e influență ungurească. Acasă, nu aici. Aici e libertate. Dar acasă suntem, câteodată, puși la punct.

Noi încercăm să trăim cum putem și sperăm să fim cât mai buni unii cu ceilalți, și să ne respectăm unii cu ceilalți. Așa cum și românii din Transilvania au cerut independența față de regatul austro-ungar, nu?  Și așa noi dorim ca să fim independenți. ”

 

I-am spus că deși festivalul se numește Hungarian Heritage, majoritatea programelor artistice sunt din România. ”Asta nu e adevărat. Nu. O parte este din România. … Nu, nu cred. Nu pot să spun, poate jumătate, dar … Jumătate, da. Dar cealaltă jumătate  e din Ungaria.”

 

După interviul pe care l-am purtat în limba română, i-am spus că îmi pare rău să aud ce se petrece în România, pentru că noi vrem ca oamenii să se înțeleagă între ei. ”Dacă ar fi respect reciproc …Reciproc, da. Asta e cheia. Până nu e respect reciproc, o să ne omorâm unii pe ceilalți,” a spus la Washington, Levente Fazakas, muzician român de etnie maghiară din Sfântu Gheorghe.

ROMÂNII S-AU SIMȚIT ONORAȚI LA FESTIVAL …

Frumusețea programului artistic i-a fermecat pe români, care au spus că s-au simțit un pic ”ca acasă.” Printre ei și Ana Ward, o româncă venită aici de mulți ani și care lucrează pentru Voice of America. Pentru dânsa a fost o onoare să vadă artiști din Ungaria și din România prezentând tradițiile împreună.

”Festivalul a fost impresionant. Și tradițiile lor mi-au amintit de tradițiile românești din Transilvania și din toată România. Mi-au plăcut călușarii cu dansul oltenesc, mi-au plăcut dansurile țigănești care sunt foarte similare cu cele din România. M-am simțit ca acasă aici la festival. A fost o zi minunată și aștept cu nerăbdare ca România să se întoarcă la Folklife Festival în Washington, D.C. E grozav să sărbătorim tradițiile ungurești, dar de-abia aștept să putem să sărbătorim și tradițiile românești aici”, mi-a spus Ana Ward.

ȘI MAI APOI HĂITUIȚI DE UNGURI

Totul s-a întors pe dos imediat după ce s-a terminat festivalul. Atmosfera minunată, creată de artiști excepționali, dincolo de militantismul lor pentru autonomie, s-a curmat brusc. Atunci o unguroaică vorbind engleză, care a și prezentat festivalul pe scenă, s-a apropiat de prietena Anei și a rugat-o să plece din fața cortului unde se vindeau băuturi alcoolice. Este vorba de Marcela Băjeanu, o româncă aflată în Statele Unite din 1999 și care iubește steagul României. De fapt, ea este recunoscută în comunitatea de la Washington pentru faptul că la fiecare eveniment românesc dăruiește steagul României conaționalilor săi.

Imediat înainte de a fi contactate de doamna unguroiacă și rugate să plece (nu i-am aflat încă numele) Marcela și Ana se fotografiau pe mall-ul național cu steagul României. Se aflau pe aleea din pietriș dintre Capitoliu și castelul Smithsonian. În spatele lor, la o masă în cortul unde se vindeau băuturi alcoolice, pe gazonul mallului național, un grup de unguri se găsise deranjat de priveliște și au trimis mesager să le fugărească.

”ȘI VREI SĂ SPUI CĂ TRANSILVANIA E ROMÂNIA?”

În zadar s-a încercat explicarea faptului că acela era un loc public din capitala  Americii, o țară în care libertatatea de exprimare este respectată prin Constituție. Doamna unguroaică a insistat că, de fapt, e ”Hungarian Heritage” și a cerut doamnelor să plece.

Ana Ward i-a mai explicat doamnei că de fapt pe scenă la ”Hungarian Heritage” a văzut dansuri și tradiții din Transilvania, România.

 

”Și vrei să spui că Transilvania e România?” i-a reproșat solia ungurească.

Toată această interacție a fost filmată. Doi dintre dansatorii unguri s-au băgat în fața camerei de filmat și au protestat în limba lor. Prezentatoarea programului artistic m-a prins de încheietura mâinii și mi-a îndepărtat brațul cu care gesticulam, încercând să aflu ce anume i-a deranjat așa de tare. Mi-a arătat din nou semnul de pe mall pe care scria ”Hungarian Heritage” și mi-a spus: ”Asta e o provocare …. e o provocare.”

Ceilalți doi dansatori mai curajoși s-au luat și de o doamnă de 70 de ani care se odihnea pe un scaun, lângă noi. Dansatoarea i-a băgat degetul în fața femeii, explicându-i și admonestând-o în limba maghiară. Femeia a ridicat brațele în sus în semn de apărare, și atunci am observat ce avea legat în jurul încheieturii brațului. Culorile României, o brățară din pânză dăruită de Marcela.

Din fericire, Marcela a intervenit imediat și a apărat-o pe Maurleen, bunicuța care venise în mod special să vadă spectacolul folcloric. Femeia s-a întrebat atunci dacă nu cumva și steagul Americii este o ”provocare” pentru unguri. L-a scos din geantă și a cântat ”God Bless America” în mijlocul tuturor, după care a mers la masa ungurilor și le-a mulțumit. Le-a mulțumit pentru că, dincolo de orice altceva, ei i-a plăcut spectacolul lor și le-a apreciat munca. Și astfel le-a dat și o lecție de bunătate și bun simț.

Bun simț pe care, se pare, artiștii de la ”Hungarian Heritage” l-au uitat la intrarea în SUA. Pentru că oamenii pe care au încercat să-i fugărească de pe mallul național, sunt, în fapt cetățeni ai Americii. O țară care i-a găzduit și le-a oferit posibilitatea de a se exprima, și artistic dar și politic (deși nu era cazul de militantism). În schimb, muzicanții unguri au îndrăznit să creadă că pot da cu piciorul unui drept constituțional al americanilor doar pentru că lor nu le place steagul un anumit steag al unei țări suverane.

Câteva zile mai târziu am contactat-o pe Maria Băjeanu, s-o întreb ce-a simțit în momentul în care i s-a cerut să plece de pe mall. ”Hăituită. M-am simțit hăituită în țara asta, în America, cea mai liberă țară din lume. Așa ceva n-am mai simțit de mulți ani, de pe vremea comunismului când lucram în Comerț în România. Mama mea a fost unguroaică, tatăl meu român. Dar ne-am născut în România și am învățat limba noastră dulce acasă. Cum pot să uit de unde am plecat?”

Câțiva dintre românii care au fost martori la această scenă au contactat, și vor contacta, Institutul Smithsonian pentru a cere explicații. Evident, s-a organizat un festival cu jumătate din tradiții din România, jumătate din Ungaria. Și să îl pui sub numele de ”Hungarian Heritage –Roots to Revival” e cel puțin neinspirat, ca să nu spun periculos.

Dans popular românesc prezentat ca traditie si moștenire ungurească !

Frumusețea artelor populare este că nu se pot separa pe țară. Ele se împletesc, între etnii, între regiuni, între națiuni, între continente. În artă și cultură oamenii se adună, se înțeleg, își găsesc puncte comune. Iar la ”Hungarian Heritage” s-a văzut cultura și artă românească, ungurească și țigănească. O bijuterie. Așa cum este Transilvania, România.

Articol de Mihaela Biliovschi, WASHINGTON D.C.

Pentru R.B.N.Press

Simona Botezan, Washington D.C.

________________________________________________

Deputy Manager Miorita USA Romanian American Newspaper

North American Romanian Press Association (NARPA)

Romanian Journalists Without Borders (AJRP)

IMAGINI DE LA INCIDENTE:

 

FAZAKAS LEVENTE ARATA DE UNDE VIN ARTISTII LA HUNGARIAN HERITAGE IMAGINEA CARE IA PROVOCAT PE MAGHIARI LA WASHINGTON UNGURII IMI ARATA CA E HUNGARIAN HERITAGE SI SA PLECAM

 

MARCELA IL INVITA LA PRAJITURI IN TIMP CE EL O FUGARESTE AICI SE VEDE MAI BINE UNDE ERAM MARCELA FLUTURA STEAGUL IN CIUDA LOR PREZENTATOAREA FESTIVALULUI INCEARCA SI UN PIC DE AGRESIUNE FIZICA

UNGUROAICA SE IA SI DE MAURLEENE CARE MAURLEEN SE INTREABA DACA NU CUMVA SI STEAGUL AMERICII E INTERZIS LA HUNGARIAN HERITAGE SPECTATORII LA FESTIVAL

Rămâi în contact cu noutățile R.B.N.Press ! Apreciază pagina de facebook Romanian Breaking News Press cu un Like ! și selectează opțiunea PRIMEȘTE NOTIFICĂRI !
,

Mare durere la Biserica Sf. Treime:  A trecut la vesnicie prof. Dumitru N. Turlacu (Cantor al Bisericii „Sf.Treime”, Los Angeles, California)

Prof. Dumitru N. Turlacu, dimpreuna cu parintele sau co-slujitor (timp  de cca 6 ani), Protopopul Constantin Alecse, in 2012, in Catalina  Island, California, dupa inmormantarea raposatei Paulina Voishan (apasa aici pentru un mini-foto-album co-slujire, la biserica „Sf. Treime”..

Pregatit sa vina, ca de obicei la Sfanta Biserica, dimineata dimineata,  16 Decembrie 2012, prof. Dumitru N. Turlacu, nu a mai apucat sa ajunga  la Sfanta Slujba, ci a fost dus de urgenta la spital, in urma unui masiv atac de cord, unde, la orele 10:00 am (cand de obicei se incepe „Sf.  Liturghie”), doctorii au proclamat decesul sau. Dumnezeu sa’l ierte!

BIOGRAFIE:

    Prof. Dumitru Turlacu (dreapta, privind la fotografie, in procesiune, in noaptea Invierii Domnului (Sfintele Pasti, 2012)

Prof. Dumitru N. Turlacu s-a nascut la 5 august 1940, în satul (comuna)  Ciorasti-Vrancea, din parinti ortodocsi, Naonica si Nita.

Dupa terminarea celor 7 clase elementare, facute in comuna natala  Ciorasti, a urmat cursurile Liceului „Regele Ferdinand” (numit pe atunci „Scoala Medie, nr. #1”, din Ramnicul Sarat, actualmente Liceul  „Alexandru Vlahuta”. Promotia sa avea sa fie ultima din sistemul liceal, cu durata de 3 ani, si cu note dela 1 la 5.

Dupa terminarea cursurilor liceale, prin examen a fost admis, si a  urmat, la zi, Facultatea de Matematica, pe care a absolvit-o in 1962,  devenind astfel profesor de matematica.

Doi ani mai tarziu, in 1964, s-a casatorit cu tanara Filofteea Borcan,  profesoara de biologie. La 22 septembrie 1967, familia prof. Dumitru si  Filofteea Turlacu este binecuvantata cu venirea pe lume a unicului  copil, fiica Daniela.

Prof. Dumitru Turlacu a profesat o viata intreaga vocatia de „profesor  de matematici”, avand drept mentor pe marele matematician Grigore  Moisil. Cariera sa de profesor si-a incheiat-o, prin pensionare in anul  2001, la Liceul Pedagogic din Buzau, Romania.

Din 2003, profesorii pensionati Dumitru si Filofteea Turlacu, calatoresc anual, intre Romania si Statele Unite ale Americii, in vizita la fiica  lor Daniela (casatorita cu sotul Abi), si nepotii Daniel si Nicholas,  stabiliti in Los Angeles, mai mult de o decada in urma.

In 2007, fericitii „pensionati” Dumitru si Filofteea Turlacu, au  dobandit „resedinta permanenta” (green card-ul) in Statele Unite, si,  prin urmare, de atunci, si pana in prezent, majoritatea timpului il  vietuiesc in Los Angeles, alaturi de familia lor draga.

In 2008, sotii Turlacu au devenit membri „in randuiala” („in good  standing”) ai bisericii Sfanta Treime” din Los Angeles, California.  Fiind crestini ortodocsi veritabili, dar si in calitatea lor de membri  ai numitei biserici, sotii Turlacu s-au dedicat totalmente slujirii  bisericii drept-maritoare a „Sfintei Treimi”, participand cu toata  regularitatea la toate sfintele slujbe liturgice, duminica si la  praznuirile din zilele de peste saptamana.

Avand „ureche muzicala”, prof. Dumitru Turlacu, s-a apropiat, initial,  cu pasi timizi, catre strana, incercand a’l seconda pe cantorul prim al  bisericii, ipodiaconul Gabriel Vamvulescu. Mai apoi, la scurt timp,  „luandu’si inima’n dinti” (cum inspirat glasuieste un dicton  neaos-romanesc), „dandu’si drumul la voce”, dupa 2-3 ani, a progresat  inimaginabil, dela citirea psalmilor utreniei, pana la cantarea  integrala a raspunsurilor liturgice, atat la Sfanta Liturghie, cat si  celelalte Sfinte Taine.

In afara de faptul ca ofera raspunsurile liturgice la toate serviciile  sacerdotale, oficiate in sfantul locas de cult, de peste 2 ani, prof.  Dumitru Turlacu il insoteste pe parintele paroh la majoritatea slujbelor religioase: boteze, cununii, sfestanii, parastase, inmormantari,  colindatul, etc. (apasati aici pentru un mini-slide-show).

Nu ne ramane decat sa-i multumim pentru abnegatie, pietate, curaj  crestinesc (nu este usor sa te implici, cu toata fiinta ta in slujirea  sacerdotala, fara a avea ni un fel de formatie teologica!), loialitate  si devotiune totala.

Slujitorii bisericii, si toti enoriasii parohiei „Sf. Treime” din Los  Angeles, am fost onorati ca, de-a lungul anilor, sa fi fost slujiti, la  strana, de un adevarat „om de omenie”, „mare roman”, „sot, tata, si  bunic autentic”, si mai presus de toate, „un crestin adevarat”. Dumnezeu sa’l ierte, si sa ii fie tarana usoara. ………………………………………………………………………………………………………..

O lacrimă amară

O lacrimă amară-mi curge-n gură, Pentru un prieten care nu mai este. El pătrunsese în a mea făptură, Iar azi primit-am cea mai neagră veste.

Prieten drag, de ce mă faci să sufăr, De-abia ți-am cunoscut adâncul sfânt? Dumitre dragă, sufletu-ți – un nufăr, De ce-a plecat, așa, ca dus de vânt?

Poate ai vrut mai mult decât se poate, De-atâta suflet mare ce-ai avut, Nu ai crezut în lacrimi și în moarte Iar inima a vrut, dar n-a putut.

Poate așa a fost să-ți fie partea, Ca sufletu-ți să zboare-așa subit Și dacă-așa ușoară îți fu moartea E că de Dumnezeu ești mult iubit!

Că nu mai este Dumitru Turlacu Durere și regrete-s pe pământ. Biserica „Sfânta Treime”, sacru Îl pomeni-va, cu-al său nume sfânt!

Iar rudele, soția și copiii Vor plânge, la mormântul lui, mereu, Și flori ei vor sădi la căpătâiu-i, Îngenunchind în crez la Dumnezeu.

O, Doamne, Doamne, mă dor aste clipe, Dar rogu-te, măcar, să-l sui la rai, Și să îi spui: „ Rămâi aici Dumitre, Că meriți cinstea asta să o ai!”

(poezie dedicata de prietenul sau, ing. Mircea Iordache, Romania)

www.biserica.org

,

An Nou     
 
An Nou nu va veni curând
Nouă e doar număratoarea!
Speranțele mor așteptând,
Veche în veci e depărtarea!
 
An Nou nu-nseamnă și belșug
Când regi acum sunt troglodiții,
Cei mulți vor mai trage la jug
Și vor trăi ca “osândiții”.
 
Cu rugăciuni la Dumnezeu
An Nou va fi doar o himeră,
Curând va reveni Orfeu
Cu-o pușcă în bandulieră.
 
De dorim pace pe pământ
De Anul  Nou să schimbăm zeii,
Belșug nu vom avea oftând
Și ascultând arhiereii.
 
De Anul Nou să detonăm
Focoasele la nucleare
La arme! Să nu amânăm,
Că devenim o închisoare.
 
De Anul Nou să fim uniți
Să spânzurăm mai marii lumii!
Să nu mai facă prozeliți
Care se poartă ca nebunii.
 
 
                                     Virgil Ciucă
                                     New York
                                    26 decembriei, 2012
© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press