ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "poem"

poem

,

Radu Pietreanu, cunoscutul component al grupului “Vacanta Mare”, a interpretat, cu ocazia unui eveniment umanitar, poezia “Lectia de istorie”, publicata in primul volum care ii poarta semnatura, “Ganduri si canturi”. Poezia lui Radu Pietreanu este deosebit de critica la adresa politicienilor, care au distrus Romania in cei 24 de ani scursi de la Revolutie.

Lecția de istorie

Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am o Țară și o Limbă și un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moșii mei
Că din ei răsare pâinea și prin mine trăiesc ei
Valuri tulburi de uitare peste morții mei se-așează
Limba nu ne mai e limbă, țara nu mai este trează
Azi ne-nvață imbecilii intereselor perfide
Cum să ne uităm eroii și să venerăm partide
Cum să cântărim istoria și s-o vindem pe bucăți
Cum să facem Mall-uri, vile, scoțând piatra din cetăți
Pe Vlad Țepeș cum să-l facem personaj de film de groază
Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează
Ne învață idioții că Bălcescu a fost laș
Si că Decebal batrânul a fost un sinucigaș
Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
Nesimțiți cât să-și permită a ne ponegri eroii?
Niște dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
Si ni le aruncă-n față ca pe legi adevărate
Bieți defăimători de stirpe, lacomi si periculoți
Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoși?
Fără urletul lui Horea am fi sclavi și azi pe roată
Iară hunii din pustiuri nobilime elevată!
Fara paloșul lui Ștefan am fi pașalâc turcesc
Robi umili care cu grâne tot Islamul îl hrănesc!
Dacă nu muream in luptă la Neajlov și la Rovine
N-am mai fi avut biserici unde neamul să se-nchine!
Nu trecurăm peste veacuri ca o nație coruptă
Ci cu aspre sacrificii, și cu jertfă, și cu luptă!
Si a trebuit adesea, spre a ne salva norodul
Sângele lui Brâncoveanu să inunde eșafodul
Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâșie-n bucăți
Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăți
Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni
Ca un preambul la imnul ”Desteptați-vă români”
Fierul scos din pieptul țării ne-a fost arma și necazul
Și coroană pentru Doja, și baltag pentru Viteazul
Munții noștri aur poartă, am putea să fim bogați
Însă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădați
Biciuiți de monștrii vremii și răpuși de neputință
Am trecut peste milenii cu speranță si credință
Și-am nădăjduit că poate neamul nostru într-o zi
Printre alte mândre neamuri ca o stea va străluci…

Astăzi… cine ni-s eroii? Cine-i gata ca să moară
Pentru sfânta Libertate, pentru neam si pentru țară?
Grașii și libidinoșii, snobii si analfabeții
Banii mulți și burta plină pentru ei sunt sensul vieții
Niște lacomi fără școală, niște scârbe, niște javre
Care pentru-o șpagă calcă fără milă pe cadavre
Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentanții
Și-am trimis toți imbecilii, proastele și aroganții
Să ne facă de rușine cerând mită pe la toți
Și să fim priviți prin dânșii ca o nație de hoți
Poticnindu-se-n discursuri insipide și banale
Fără dicție sau noimă, cu greșeli gramaticale
Pițipoanca plângăcioasă sau tribunul făcând spume
Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume?
Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul
De-ai lua de ciuf, de guler, si-a spăla cu ei pavajul?
Nu mai sunt eroi in țară, oameni demni și responsabili
Să ia frâiele în mână de la viermii incapabili?
Creierele geniale sunt trimise la străini
Spre-a nu-i încurca la furturi pe-acești avortoni cretini
Cincisprezece milioane, câți am mai rămas prin țară
Să fim pentru haimanale animale de povară
Să muncim pe brânci o lună iar ei să ne dea salar
Cam cât lasă ei pe seară șpagă la vreun ospătar
Nu mai vreau să văd prin blocuri cum ne mor de frig bunicii
Și nici mame disperate, “ce le dau la ăia micii”
Nu mai vreau să-mi văd părintii dependenți de tratamente
Și cu banii pentru hrană cumpărând medicamente
Nu mai vreau să-mi văd soția umilită la ghisee
Sau copilul dat afară, că-i sărac, de prin licee
Ca o boala fără leacuri, ca un cataclism mă sperie
Cum trăiesc în lux netoții iar capabilii-n mizerie
Eu aștept Reînvierea, când din marile morminte
Vor ieși din nou Eroii înarmați c-un bici fierbinte
Și vor face curățenie printre cei ce ne-au furat
Spre a fi din nou în lume Neamul Binecuvântat!

Sursa: nasul.tv

,

   Adevăruri dureroase….

Printre-atâtea zile negre

Printre nori și grele ploi

Arde-o sfântă lumânare

Lin în sufletul din noi.

Dar, încet, încet se stinge

Sub povara ce-o avem,

Am ajuns să nu cunoaștem

Cine-am fost, cine suntem.

Nu știm cine-au fost strămoșii,

Nu știm că din daci venim

Că români am fost cu toții

Și așa dorim să fim.

Ani de zile ne-au mințit

Cu dovezi și aberații

Că suntem două popoare,

Două țări și două nații.

Ne-au spus că suntem moldavi,

Să nu vrem în România,

Ne-au spus că voi ne urâți

Și că mama ni-e Rusia.

Am trăit mulți ani de-a rândul,

N-am știut că v-au durut

Și pe voi clipele grele

Chiar atunci când ne-ați pierdut.

Astăzi căutăm răspunsuri,

 Îngeri ne-au șoptit în vis

Că suntem români și punctum

Și mereu de neînvins!

         (Maria Pruteanu)

,

Te deplâng românitate

de Romeo Tarhon

 

Câtă țară am în suflet,

Câtă patrie-n ființă

Nu mai pot de-atâta umblet

Prin străini în umilință.

Cu durere fără seamăn,
Singuratec pui de Lup
Caut fratele meu geamăn
Rupt de ostoitu-mi trup.

După patru-cinci milenii
De războaie și blestem,
Fuge Nistrul spre Cecenii
Și Transnistrii care gem,

Basarabii revândute
Smulse-s de la sânul sfânt.
N-avem Prut dar totul Prut e
Unde țara ni s-a frânt

Și mă tem că ne vom frânge
De la mijloc de Carpați
Unde doina țipă, plânge:
Unde sunt acei bărbați…?

Noi avem aici o țară
Nu de furt și nici de rupt,
Câte hoarde-o sfârtecară,
Pradnici câți o au tot supt.?!

Te deplâng românitate,
Doliu negru de prăpăd
Peste tine se abate,
Neagră soartă îți prevăd…!

1aaa

(În prima fotografie mă aflam în vizită la prietenul sculptor
Gusti Georgiu din Măgoaja de Cluj, satul dacic
de obârșie al vestitului haiduc Pintea Viteazu. A doua fotografie

reprezintă coperta antologiei de versuri pentru țară, cu 33 de autori,

pe care o avem în lucru la Editura Națiunea).

,

Voi lași dătători de porunci,

–   
Mai râdeți ! Nevolnică turmă,

–   Mai râdeți, că-i râsul din urmă !

–   
S-apropie ziua ! și-atunci

–   Vedea-veți, trufași  de ruznaci,

–   
Câmpiile voastre-necate

–   
De vuietul multor armate,

–   
Ca vuietul apelor mari

–   
Veni-vom ca-n ziua de-apoi ;

–   
Va plânge cu hohote zarea

–   De tancuri,de Noi, de strigarea

–   
Mulțimii pornite spre voi !

–   
Ieși-vor, din negru pamânt,

–   Români asupriți de mizerii

–   Puternici ca grindina verii,

–   Și mândrii cu pletele-n vânt

–   
Vor trece-n salbatic avânt

–   -La Moscova, mici vor fi leii

 

–   
Fugi-vor de spaimă mișeii

–   
Cuprinși de pornitul potop

–   
Spre Kiev! Cântând de prohod.

–   Razbi-ți-vom colosul de-aproape

–   
Și nu va fi cine să-ngroape

–   Mulțimea cea mare de morți !

–   
Din Nistru vom face pârâu,

–   
Să-1 umpli, ruznace cu sânge,

–   Cu lacrimi pe care le-or plânge

–   
Nevestele neamului tau !

–   
Și nu vei putea să mai pui

–   
În șiruri înfrânta-ți armată,

–   
Și-om face să fie odată

–   
Toți corbii și lupii sătui !

–   
Căci vultur să fii, un colos,

–   
Cu aripi de repezi furtune

–   Și cuibul în cer de 1-ai pune:

–   De-acolo noi da-te-vom jos !

–   
Ce-i viu sfâșia-vom în dinți ;

–   Aprinde-vom Transnistria noastră ;

–   
Vom naște pustiul să nască ;

–   Vom face pe-ai voștri părinți

–   Să strige, să strângă din dinți

–   S-ascundă trufasul lor chip

–   
În votcă, plângând de rusine,

–   
I-om trece sub furci caudine,

–   
I-om pune cu fruntea-n nisip.

–   
Și fără de milă, călăi,

–   
În fașe strivi-vom poporul,

–   
Și mândri vom pune piciorul

–   Pe gâtul țarilor tăi !

–   
Vom face cât cerul de nalt

–   
Mormanul cadavrelor crunte

–   
Și munte vom pune pe munte

–   Și cerului da-vom asalt.

–   Pe-al-vost- patriarh, un pigmeu

 

–   L-om prinde de barbă-nhățându-l,

–   
Cu tronu-i cu tot răsturnându-1

–   
Din cer, caci acel Dumnezeu

–   
Ce lasă pe-al vostru pamânt

–   
Să creasca atâta urgie,

–   Acela nu poate să fie

–   Nici mare, nici tare, nici sfânt.

–   
Ah, dac-am putea măsura

–   
Pe cât ni-e de plină măsura,

–   
Vedea-vei ce multă ni-e ura,

–   În ziua din urmă a ta !

–   
Că dacă voi toți ați muri

–   
De spaimele morții nainte

–   
De-al nostru sosit, din morminte

–   V-am scoate de-oriunde veți fi !

–   
Și răzbunătoarelor sorți

–   Le-am face cu palma dreptate,

–   Căci fețele voastre le-am bate,

–   Scuipându-ți pe fiii tăi morți !

,

MEA CULPA

                       E vina mea, din marea vină a mea

                       Că Bucovina zace sfâșiată,

                       E vina mea că mică ne e marea,

                       E vina mea că bântuie uitarea.

                       Pe-atâția morți cine să-i țină minte?

                       Că la Fântâna Albă n-au morminte!

                       E vina mea că încă se mai moare,

                       E vina mea că Prutul iar ne doare,

                       Că apa lui e doar sârmă ghimpată…………

                       E vina mea că lor le este frică,

                       E vina mea când ei or să mai zică

                       Cum au ajuns o nație inventată

                       Deși suntem de-o mamă și de-un tată!

                       E vina mea că au căzut stejarii,

                       Că sufletele le-au furat tâlharii,

                       Că a rămas atâta chin și dor

                       Și că-ntâlnești mereu cozi de topor.

                       Din vina mea pierdut-au demnitatea,

                       De zeci de ani așteaptă și dreptatea.

                       E vina mea că nu mi-am amintit

                       Că Nistrul curge ca un plumb topit.

                       E vina mea că i-am lăsat

                       Să cotropească sat cu sat.

                       E vina mea că n-am putut,

                       E vina mea că am tăcut!

  E vina mea, e marea vină a mea…………

                               Andrei  RADU,  28.08.2009

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press