Cântec basarabean (autor necunoscut)

Voi lași dătători de porunci,

–   
Mai râdeți ! Nevolnică turmă,

–   Mai râdeți, că-i râsul din urmă !

–   
S-apropie ziua ! și-atunci

–   Vedea-veți, trufași  de ruznaci,

–   
Câmpiile voastre-necate

–   
De vuietul multor armate,

–   
Ca vuietul apelor mari

–   
Veni-vom ca-n ziua de-apoi ;

–   
Va plânge cu hohote zarea

–   De tancuri,de Noi, de strigarea

–   
Mulțimii pornite spre voi !

–   
Ieși-vor, din negru pamânt,

–   Români asupriți de mizerii

–   Puternici ca grindina verii,

–   Și mândrii cu pletele-n vânt

–   
Vor trece-n salbatic avânt

–   -La Moscova, mici vor fi leii

–   
Fugi-vor de spaimă mișeii

–   
Cuprinși de pornitul potop

–   
Spre Kiev! Cântând de prohod.

–   Razbi-ți-vom colosul de-aproape

–   
Și nu va fi cine să-ngroape

–   Mulțimea cea mare de morți !

–   
Din Nistru vom face pârâu,

–   
Să-1 umpli, ruznace cu sânge,

–   Cu lacrimi pe care le-or plânge

–   
Nevestele neamului tau !

–   
Și nu vei putea să mai pui

–   
În șiruri înfrânta-ți armată,

–   
Și-om face să fie odată

–   
Toți corbii și lupii sătui !

–   
Căci vultur să fii, un colos,

–   
Cu aripi de repezi furtune

–   Și cuibul în cer de 1-ai pune:

–   De-acolo noi da-te-vom jos !

–   
Ce-i viu sfâșia-vom în dinți ;

–   Aprinde-vom Transnistria noastră ;

–   
Vom naște pustiul să nască ;

–   Vom face pe-ai voștri părinți

–   Să strige, să strângă din dinți

–   S-ascundă trufasul lor chip

–   
În votcă, plângând de rusine,

–   
I-om trece sub furci caudine,

–   
I-om pune cu fruntea-n nisip.

–   
Și fără de milă, călăi,

–   
În fașe strivi-vom poporul,

–   
Și mândri vom pune piciorul

–   Pe gâtul țarilor tăi !

–   
Vom face cât cerul de nalt

–   
Mormanul cadavrelor crunte

–   
Și munte vom pune pe munte

–   Și cerului da-vom asalt.

–   Pe-al-vost- patriarh, un pigmeu

–   L-om prinde de barbă-nhățându-l,

–   
Cu tronu-i cu tot răsturnându-1

–   
Din cer, caci acel Dumnezeu

–   
Ce lasă pe-al vostru pamânt

–   
Să creasca atâta urgie,

–   Acela nu poate să fie

–   Nici mare, nici tare, nici sfânt.

–   
Ah, dac-am putea măsura

–   
Pe cât ni-e de plină măsura,

–   
Vedea-vei ce multă ni-e ura,

–   În ziua din urmă a ta !

–   
Că dacă voi toți ați muri

–   
De spaimele morții nainte

–   
De-al nostru sosit, din morminte

–   V-am scoate de-oriunde veți fi !

–   
Și răzbunătoarelor sorți

–   Le-am face cu palma dreptate,

–   Căci fețele voastre le-am bate,

–   Scuipându-ți pe fiii tăi morți !