ROMÂNIA BREAKING NEWS

RĂZBOIUL DE PE NISTRU DUPĂ 21 DE ANI: Eroi necunoscuți într-un război nerecunoscut, dați uitării de un Stat pentru care s-au jertift

SHARE
, / 1413 0

În aceste zile se împlinesc 21 ani de când s-a încheiat războiul ruso-moldovenesc de pe Nistru. Eroii acelui război și-au pierdut viața, sănătatea sau liniștea și sunt răsplătiți de atunci cu niște medalii, câte 17 lei adaos lunar la medalie și vizite ale oficialilor la monumente o dată pe an. Ce cred ei peste atâția ani despre istorie, țară și glorie?

Anatol Croitoru a luat arma în mână înscriindu-se în 1992 în rândul voluntarilor. Cele mai grele lupte s-au dat la Coșnița pe 19 mai. Bărbatul zice că  statul i-a dat uitării, mai ales pe voluntari: „Polițiștii și armata au ministerele lor, iar noi nu avem pe nimeni. Cine v-a trimis acolo? — ne întreabă. Păi ce era să așteptăm, atunci când ne intrau cazacii prin curți să caute polițiștii ca să-i împuște? Trebuia să lăsăm să-i omoare, ca a doua zi să ne ducem cu o floare la înmormântare și să bocim?”

Anatol spune că zona limitrofă Nistrului și acum e în război, numai că nu se împușcă. Apoi, dacă în 2009 cunoștea doar vreo 5 persoane cu cetățenie transnistreană, acum sunt peste 1000: „Lumea se duce acolo (la autoritățile transnistrene) și primește pensie de la 52 de ani. Doar văduvele de război și veteranii luptelor de pe Nistru nu se duc.”

Noi nu am pierdut războiul. Ei nu au scos de la noi niciun metru pătrat, noi am cedat totul. Vă imaginați ce suferă oamenii de acolo, mai ales bărbații care au luptat și acum se simt trădați, totalmente trădați, uitați și că nu trebuiesc nimănui?”. „Noi, voluntarii de război din 1992, datoria față de stat ne-am îndeplinit-o, dar statul față de noi – nici un procent”.

După 20 de ani de la declanșarea războiului ruso-moldovenesc de la Nistru, cei care din proprie voință au mers să-și apere Patria continuă să-și aline rănile încă necicatrizate. Atunci când proaspăta R. Moldova nu avea armată națională și nici efective militare cu care ar fi putut să se apere, cei care au acoperit frontul de luptă au fost, în mare parte, polițiștii și voluntarii. Peste ani, încărunțiți prea devreme, șomeri, bolnavi și tot mai puțini la număr, cei care se identifică drept voluntari de război se declară trădați și ignorați de conducerea țării.

„Noi, voluntarii de război din 1992, datoria față de stat ne-am îndeplinit-o, statul față de noi nu și-a îndeplinit nici un procent. Și-au bătut joc de noi atunci și până acum își bat joc”, spunea  acum câteva luni, în timpul unei acțiuni de protest, Mihail Moroi, vicepreședintele organizației teritoriale Anenii Noi a Uniunii Voluntarilor din R. Moldova.

„Se simt trădați și uitați de propria țară”

În octombrie anul trecut, după un nou șir de scrisori expediate guvernanților, voluntarii au organizar un protest în fața Guvernului. S-au adunat lângă cortul lui Tudor Pânzaru, voluntar și el, care protestează și locuiește în cort, chiar în centrul capitalei, deja a doua iarnă. Acolo au constatat că majorității camarazilor de arme nu le permite sărăcia să cheltuiască bani pe drum pentru a protesta, căci sunt șomeri, bolnavi, iar statul le răscumpără vitejia de luptă cu câțiva lei pe lună.

„Această categorie de cetățeni care s-au antrenat în lupte pentru integritatea țării (unii au suferit, au fost nevoiți să plece de pe malul stâng și au devenit persoane intern strămutate, lăsând în urmă totul, și casă, și masă, alții au fost răniți, alții au probleme de sănătate, deoarece participarea la orice conflict este un stres care nu trece fără urmări) sunt uitați și neglijați de propria țară, care are o atitudine foarte iresponsabilă și superficială față de ei”, susține expertul în problema transnistreană Oazu Nantoi. Deși nu doar voluntarii „se simt trădați și uitați de propria țară”, Nantoi consideră că „această situație putem s-o constatăm, dar deocamdată nu prea ai la cine apela, din moment ce noi n-am avut nicio guvernare care măcar i-ar fi spus conflictului pe nume, între cine a fost conflictul”.

„Dacă era legea, problema era pusă la locul ei”

Nantoi explică lipsa de atitudine a guvernelor de până acum față de voluntari prin înlăturarea de la putere a celor care au luptat. “Încă în 1992 au revenit la putere așa-numiții agrarieni, care au început procesul de înlăturare din structurile de stat a multora dintre acei care au luptat, și mai mulți ani de-a rândul la guvernare în R. Moldova erau acele partide, acele alianțe care în mare parte împărtășeau poziția regimului anticonstituțional din stânga Nistrului”, declară expertul.

În octombrie 1990, guvernul a adoptat hotărârea cu privire la crearea formațiunilor de voluntari, care a fost anulată doar peste o lună. De atunci, aceștia susțin că nu s-au mai regăsit în nicio lege. Deși au trecut două decenii, cerințele voluntarilor au rămas, în fond, aceleași. Vor o lege care ar explica statutul lor în societate, care ar recunoaște existența, rostul și sacrificiul voluntarilor în  Moldova. Puținii care au rămas nu se gândesc doar la recompense financiare, ci mai mult la un semn de respect și recunoștință.

„În primul rând, nu suntem recunoscuți ca voluntari de război, nu avem un statut special, care să ateste că am luptat pentru țara noastră. Vrem să se recunoască că avem văduve, invalizi, că mulți au rămas fără lucru, fără case. Dacă era legea și eram recunoscuți, problema era pusă la locul ei”, este convins Sergiu Caracai, președintele Uniunii Voluntarilor din Moldova.

„Ce nu facem noi pentru ei?”

Oficiali ai Guvernului R.M susțin că o lege aparte, doar pentru voluntari, nu își are rostul atâta timp cât statutul și drepturile acestora se regăsesc în legea veteranilor, adoptată în 2003. În aceasta se spune că voluntarii sunt incluși în categoria de veterani de război și pot beneficia și ei de anumite înlesniri.

„Legea stipulează clar că ei beneficiază, ca și toate celelalte categorii, de aceleași drepturi pe care le prevede legea, și aici mă refer la indemnizația unică, la accesul la studii. Această lege prevede nu doar statutul juridic special, dar și garanțiile sociale. Ce nu facem noi pentru ei? Aș vrea să vină cineva să spună direct. Poate se mai încalcă. În general, nu văd care ar fi problema. Parcă am oferit toate garanțiile, toate, chiar toate, să le dea domnul sănătate să se folosească de ele”, declară vicepremierul responsabil de domeniile sociale, cel care s-a și întâlnit cu voluntarii după ce aceștia au ieșit în stradă la protest.

Distincții — la stânga și la dreapta

În legea din 2003 există totuși anumite nuanțe. Se spune: „voluntarii … incluși în efectivul unităților militare și structurilor speciale aflate pe pozițiile de luptă”, pe când voluntarii susțin că ei nu erau incluși în efectivul unităților militare, că nimeni nu ținea o statistică a lor, tot așa cum nimeni nu ține socoteală câți voluntari și din ce motive au decedat până în prezent. Chiar și așa cum sunt, stipulările acestei legi nu sunt cunoscute majorității voluntarilor. „Necunoașterea nu este problema noastră, este problema lor, a conducerii acestei uniuni. Compensații le dăm, ajutor material le dăm. Iată acum, la 20 de ani de independență, la 2 martie, vor primi distincții de stat”, a conchis vicepremierul Moldovanu.

În replică, voluntarul și scriitorul Vlad Grecu spune că distincții se împart la stânga și la dreapta, dar nu se face vreun pas concret. „Măcar să introducem în școli ceva, să spunem copiilor noștri ce-a fost acolo, nu 2-3 cuvinte în cartea de istorie, dar să le dea niște literatură să citească, să fie un program, măcar facultativ, despre conflictul transnistrean, să se întâlnească cu voluntarii, cu combatanții. Iată programul acesta nu există”, declară decepționat Grecu.

„Se simt trădați, totalmente trădați”

O bună parte a voluntarilor sunt din stânga Nistrului. Deși unii s-au refugiat, mulți continuă să locuiască sub luneta separatiștilor. Vlad Grecu a părăsit Dubăsariul și a venit la Chișinău. A scris câteva cărți și piese de teatru despre viețile distruse în conflictul de la Nistru. Recunoaște că și-a promis să nu mai scrie despre acest subiect. În toți acești ani s-a convins că nu interesează pe nimeni.

„Mă mai deplasez la Cocieri, la Coșnița, la Corjova, mai ales că-s de acolo. Oamenii se uită la toate cu o dezamăgire totală. Nu mai cred în R. Moldova, că e în stare, că e aptă să schimbe ceva, în primul rând, din lipsa dorinței de a face ceva. Noi nu am pierdut războiul. Ei nu au scos de la noi niciun metru pătrat, noi am cedat totul. Copiii celor care au luptat sunt luați acum de separatiști în armata lor, împotriva Moldovei. Vă imaginați ce suferă oamenii de acolo, și familiile lor, și copiii lor, mai ales bărbații care au luptat și acuma se simt trădați, totalmente trădați, uitați și că nu trebuiesc nimănui. E o stare de spirit dezastruoasă”,  susține Grecu.

Date exacte despre numărul voluntarilor participanți la acțiunile de luptă pentru apărarea integrității teritoriale și independenței R. Moldova și despre numărul celora care mai sunt în viață nu există. Voluntarii susțin că ei reprezentau în jur de 80 % din totalul celor care au participat la luptele de la Nistru. Cifrele oficiale, însă, sunt mult mai mici.

Foto – aspecte din razboiul de pe Nistru surse:vox.publika.md, ziuaveche.ro, vrn.ro, zdg.md

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press