CORESPONDENȚĂ DE LA NEW YORK: NEADEVĂRURI ȘI MISTIFICĂRI GROSOLANE ALE ISTORIEI ROMÂNIEI ȘI SITUAȚIEI ETNICE DIN TRANSILVA SUB PATRONAJUL ICR NEW YORK!!!

 Mai acum zece zile  a fost anuntat ciclul de conferinte despre Transilvania organizate de ICR-New York in colaborare cu Consulatul Ungariei din New York ! Despre rolul tradator al acestui ciclu de conferinte initiat de ICR în corespondența următoare:

Azi, 12 decembrie 2013, am avut neplăcerea să-l ascult, la New York, pe Prof. univ. dr. IOAN AUREL POP, Rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca (sau cum i-a plăcut să-l numească: „Kolozsvár”) vorbind, dintr-o perspectivă “academică”, despre valorile multiculturale din Transilvania, create de români, germani, maghiari, evrei și alte naționalități, de-a lungul veacurilor.

Spre surprinderea mea, nu s-a menționat nici un nume românesc de creator de cultură sau artă din Transilvania.

Tot de la emeritul profesor român (?) am aflat cu surprindere că Transilvania a aparținut Ungariei pâna la anul 1688 când a fost ocupată de imperiul Habsburgic. Oare emeritul profesor român nu a auzit de Pașalâcul de la Buda din anul 1526 sau poate o fi fost și un Pașalâc la Kolozsvár ?!

L-am întrebat de ce nu vorbește și despre daci, când în inima Transilvaniei sunt rămășițele Statului Dac la tot pasul, iar domnul profesor mi-a răspuns că aici se discută numai de Transilvania,  începând cu  perioada de când a primit acest nume de la unguri, în secolul al XI-lea (!)

I-am replicat că Laonic Chalcocondil (1423—1490)[1], unul dintre cei mai de seamă istorici bizantini din secolul al XV-lea (sic!), numește “Transilvania”, Dacia peonilor, dovedind o cunoaștere exactă a realităților etnice (populația predominant „dacă”) dânsul nu părea să–și aminteacă numele de Dacia Peonică, dar a ținut, academic, să-mi corecteze pronunțarea numelui lui Laonic Chalcocondil, cu toate că atunci când se referea la Făgăraș pronunța numele acestuia foarte ciudat… „Fogaras” (!?!).

Când,  în pauză,  îi spuneam unui prieten că:

„Cine vrea să mă asculte,

 Sfatul meu îi poate prinde bine,

 Se pot spune prostii multe

 Și-n cuvinte mai puține!”, 

un colaborator al distinsului Prof. univ. dr. IOAN AUREL POP, Rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, tocmai trecea prin spatele meu, și nu a putut să se abțină să nu menționeze că…m-a auzit. Sigur că frica m-a cuprins pe loc (!)… așa că, acum doresc să-i dau un răspuns, în scris, domnului Prof. univ. dr. IOAN AUREL POP, Rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, cu privire la multiplele erori voite (sic!) din prezentarea domniei sale și o fac din două motive: o dată pentru că îi respect pe maghiari deopotrivă cu românii și apoi pentru că Mișcarea Dacologică iubește adevărul.

Maghiarii au pretenții teritoriale la toți vecinii. Dacă aceste pretenții sunt întemeiate sau nu, dacă ele sunt corecte și argumentate istoric, e treaba istoricilor maghiari, sloveni, slovaci, austrieci, sârbi, croați și ucrainieni.

Pe mine mă privește Transilvania.

În școlile române și maghiare din Transilvania se învață faptul că la venirea maghiarilor – la începutul secolului X – în Transilvania era vid de populație. Asta e principala teorie pentru care maghiarii în ziua de azi revendică Transilvania. Astfel pentru maghiari:

– nu are nici o importanță faptul că populația majoritară – de aproape 80%  (și nu de 45 % cum ne explică academic domn’ Profesor) – din Transilvania e de origine română;

– nu are nici o importanță că în inima Transilvaniei sunt rămășițele statului DAC la tot pasul;

– nu are nici o importanță că românii vorbesc și astăzi limba lor străveche ( și NU o „new latin language”, cum academic ne explică domn’ Profesor Pop), deși sunt în mijlocul unor state de origine slavă;

– nu are nici o importanță că într-un interviu acordat postului de televiziune TVR Cluj, Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea și membru al Comisiei Teologice Internaționale, unul din oamenii care au avut acces la documente secrete din arhiva Vaticanului, a făcut o declarație surprinzătoare: „Chiar dacă se știe că latina e limba oficială a Bisericii Catolice, precum și limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puțină lume cunoaște că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, și nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Așadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munții Bucegi, din Brașov, din București. Voi sunteți cei care ați oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latină – n.a.)”;

– nu are nici o importanță că Transilvania însăși poartă un nume latin și nu maghiar, și nu are importanță că Transilvania nu a făcut parte niciodată din Ungaria (iar nu așa cum ne explică academic Pop că inclusiv după Pașalâcul de la Buda, Transilvania a făcut parte tot din Ungaria, până la ocuparea ei de către Imperiul Habsburgic în anul 1688);

– nu are absolut nici o importanță că ungurii însăși se recunosc pe sine ca migratori, venind din Asia și asediind o mare parte din Europa.

Nu! Ei spun că Dacii au dispărut din istorie și că Transilvania era goală când s-au refugiat ei, în urma războiului cu moravii și bulgarii, care i-au împins spre Nord.

Documentul care consfințește aceste convingeri maghiare este celebra: “Gesta Hungarorum” a lui Anonimus. Problema e că până și această scriere vorbește de lupta de 200 de ani a maghiarilor pentru a cuceri Panonia și mai târziu Transilvania și de faptul că s-au luptat cu ducii Menumorut și Glad, iar în anii 904 au de-a face în Transilvania cu un localnic pe nume Gelu care conduce o formațiune statală locală.

G.D. Iscru amintește de o informație din sec. IV transmisă prin cartea “Origines Hungaricae”, scrisă de Franciscus Foris Otrokocius, la 1693, referitoare la limbile vorbite la curtea regelui hunilor: limbile gotice și ausonica, unde prin limba ausonilor se înțelege dacică care este, de fapt latina vulgară, potrivit prelatului maghiar Otrokocius.

Attila Hunul (406-453 d.Hr.) însuși se intitula „rege al hunilor, al medușilor, al goților și al dacilor”, dovadă că dacii existau și erau recunoscuți de Attila.

Să nu uităm și de Memoriul din 1784 al grofilor și al baronilor unguri, care, simțindu-se, pe bună dreptate, venetici în Transilvania, cerând ajutor armat de la administrația habsburgică, pentru înăbușirea revoluției vlahilor de la anul 1784, condusă de Horea, Cloșca și Crișan, recunoșteau că: „Părinții noștri, veniți din Sciția, au cucerit cu lupte victorioase și cu sângele lor această scumpă patrie și după ce au supus și au făcut iobagi pe părinții vlahilor care s-au revoltat astăzi, 1784, asupra noastră, dânșii (n.a. adică ungurii) au domnit liniștit peste ei, ținându-i totdeauna într-o aspră disciplină.“

Domnule Prof. univ. dr. IOAN AUREL POP, Rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca (sau Kolozsvár, cum vă place să-l numiți), sunteți o cruntă dezamăgire pentru un profesor care își primește salariul lunar de la statul român, din munca milioanelor de români, și pentru cetățenii românii care își trimit copiii la dumneavoastră pentru învățătură!

În final ce trebuie știut este că, de-a lungul zecilor, sutelor și miilor de ani, dacii și urmașii lor legitimi de azi, noi românii, nu am avut nevoie de migratori, ci migratorii au avut nevoie de noi, și ceea ce le cerem noi azi este puțin respect!

Dr.N.Săvescu

articol publicat si pe Dacia.org