Exclusiv! Cum a fost posibilă, în plin proces de ofensivă ateistă, constituirea grupului de meditație creștină „Rugul aprins”?

Video: Radu Gaină – Despre filmul documentar „Rugul Aprins” (2015.04.02, FTOUB)

Joi, 2 aprilie 2015, ora 18.30, în amfiteatrul „Dumitru Stăniloae” al Facultății de Teologie Ortodoxă ”Justinian Patriarhul” din București, a avut loc simpozionul cu tema „Rugul Aprins”. Evenimentul a fost organizat de Pr. Conf. Dr. Gheorghe Holbea, prodecanul Facultății de Teologie Ortodoxă din București.Printre vorbitori: Gheorghe Holbea, Marius Vasileanu, Andrei Găitănaru, Daniel Suceavă, Radu Găină.
Au recitat: Afrodita Androne și Cerasela Popescu. https://www.youtube.com/watch?v=pBO-4xM9Qqc, Mai jos, imagini și video de la eveniment.
http://olivian.ro/rugul-aprins/

Mai multe despre „Rugul Aprins” (http://manastireaantim.ro/rugul-aprins) –  In această obște a mănăstirii Antim s-a înfiripat, începând din anul 1945, mișcarea isihastă numită „Rugul Aprins”, pe unde au trecut multe personalități de seamă ale vieții duhovnicești din țara noastră, al cărei inițiator și animator a fost gazetarul și scriitorul Alexandru Teodorescu, cu numele literar Sandu Tudor.

Pictură – Mănăstirea Antim

Acesta s-a născut la 24 decembrie 1896, în București, ca fiu al lui Alexandru și Sofia Teodorescu, și a avut doi frați, Ovidiu si Mircea, cel din urma pictor. A cunoscut de mic lipsurile materiale, tatăl său fiind un modest consilier la Curtea de Conturi. A urmat liceul la Ploiești, întreținându-se din meditații. Chemat pe front în 1916, cu gradul de sublocotenent, a fost demobilizat în 1920 și a revinit la București, pentru a-și continua studiile universitare. Incearcă și pictura, urmând o vreme cursurile Academiei de Arte Frumoase, la care renunță curând, din lipsă de mijloace materiale. In 1922 a pleacat la Constanța, unde se mutase familia, și, ca fost ofiter de front, a intrat în Serviciul Maritim Român, în calitate de ofițer asistent.

Atras de activitatea literară și dornic a-și desăvârși studiile, în 1924 a revenit la București și a fost numit profesor secundar la liceul rural din Pogoanele. A intrat în publicistică în 1925, cu numele de Sandu Tudor – cu care va semna de acum înainte tot ce va scrie – în calitate de colaborator la revistele Convorbiri literare, Cuvântul literar artistic, Gândul neamului, și îndeosebi la Gândirea, de sub direcția lui Nichifor Crainic, ce cultiva tradiționalismul ortodox în literatură, numărându-se între membrii comitetului de redacție.

Debutul editorial și-l face în 1925, cu volumul de versuri Comornic, menționat și de George Călinescu în a sa Istorie a literaturii. In 1927 a scris poemul religios Acatistul Sfantului Dimitrie Basarabov, aprobat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. In același an a răspuns chemării scriitorului Gala Galaction (preotul Grigore Pișculescu) și a pleacat la Chișinau, ca subdirector al Internatului Teologic, dar n-a rămas acolo decât câteva luni, după care s-a angajat la Universitatea din București, în postul de secretar al Oficiului universitar de ajutorare a studenților. In tot acest timp și-a continuat studiile universitare la Facultatea de Filosofie.

Ca om de cultură, știa multe lucruri, din vaste domenii. Citea tot timpul și, în anumite privințe, avea o informație de savant, dar și scria mereu, oriunde se afla – chiar și în altar – făcându-i pe unii să-l includă în categoria celor care nu pot gândi decât cu creionul în mână. Totodată, era stăpânit de o nepotolită poftă de a vorbi. In discuții era, însă, un partener incomod și dificil, care-și apăra cu înverșunare opiniile. Temperamentul lui excesiv era greu de suportat de către interlocutori, din pricina felului său de a vorbi, fără menajamente și ipocrizie, fapt pentru care a fost mereu controversat și chiar defăimat. Altminteri, era un om original, cu suflet delicat, inteligent, dar tăios, încântând pe unii și iritând pe alții… integral pe http://manastireaantim.ro/rugul-aprins/