ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "ortodoxie românească"

ortodoxie românească

,

„Mulţimea mărturisitorilor şi martirilor credinţei din ţara noastră în timpul comunismului ne îndeamnă mereu să nu uităm cât de mare este puterea jertfei şi cât de necesară este lucrarea de vindecare şi înnoire a umanităţii, rănită de ură şi violenţă, de discriminare şi dominaţie, de intoleranţă şi indiferenţă, de multe forme ale morţii fizice şi spirituale” – A spus Patriarhul Daniel în această zi în care sunt comemoraţi deținuții politici anticomuniști din perioada 1944-1989, informează basilica.ro citat de romaniabreakingnews.ro

În timpul regimului comunist numeroşi ierarhi, clerici, profesori de teologie, studenţi, monahi, intelectuali creştini au suferit detenţie pentru credinţa noastră strămoşească pe care au apărat-o, unii dintre ei, chiar cu preţul vieţii. S-au împotrivit regimului, au apărat valorile seculare ale poporului român şi nu au cedat torturilor la care au fost supuşi.

Potrivit legii nr. 247 anul 2011, ziua de cinstire a sfinţilor 40 de mucenici, 9 martie, a devenit şi Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din Perioada 1944-1989 în România.

Patriarhul nostru nu a lăsat în uitare suferinţele prin care au trecut cei din închisorile comuniste pentru idealurile ortodoxe şi îndeamnă să îi omagiem cu preţuire.

Lumina mărturiei mărturisitorilor trebuie comemorată cu recunoștință şi venerație, ea fiind izvor de putere spirituală în viaţa şi misiunea Bisericii astăzi, subliniază Preafericirea Sa.

Despre suferințele martirilor, dăruirea de sine a mărturisitorilor şi curajul apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului  Patriarhul Daniel spune că suntdovezi şi valori ale credinţei şi jertfelniciei poporului român, pe care trebuie să le preţuim şi să le transmitem mai departe.

Astfel, vom arăta că, pentru poporul român, rezistența anticomunistă prin credință creștină statornică, în fața tuturor răutăţilor, este un factor de continuitate creștină şi de demnitate națională, într-un context istoric dificil, în care puterea Învierii este ascunsă în Cruce, evidenţiază Preafericirea Sa.

Astăzi au loc slujbe de pomenire în toată țara pentru cei care au pătimit în timpul regimului comunist ateu, apărând credinţa în Dumnezeu şi demnitatea poporului român.

Apărătorii Ortodoxiei în timpul regimului comunist sunt omagiaţi de Biserica noastră nu numai astăzi, ci pe parcursul întregului an 2017. La propunerea Preafericirii Sale, anul acesta a fost dedicat, ca an comemorativ, Patriarhului Justinian şi celor care au apărat credinţa ortodoxă în temniţele comuniste.

Dorian Theodor CLENCIU / București / RBN Press – 09.03.2017

,

„Jonathan Jackson, o abordare ortodoxă a actoriei” conferința la Biserica Sfântul Silvestru din București,  prezentată de actorul Andrei Ciopec pe 15 decembrie 2016.

Sfârșitul conferinței a fost marcat de un moment artistic de poezii și colinde susținute de actorii: Ana Maria Bercu, Marina Fluerașu, Cristina Maria Ghiță, Cnab Tiberiu, Anca Rodica Nicolae, Cătălin Frăsinescu, Lia Sinchevici, Ana Adelaida Perjoiu. Evenimentul a fost transmis live de către ROMANIA BREAKING NEWS.

Video: „Jonathan Jackson, o abordare ortodoxă a actoriei” conferința la Biserica Sfântul Silvestru din București,  prezentată de actorul Andrei Ciopec

Jonathan Jackson:  „Cum s-a intamplat tranzitia mea spre ortodoxie? Ei, bine, in 2007 am fost trimis sa turnez un film in Romania: The Dark is Rising. Am stat acolo cam trei luni si jumatate. Am avut un rol important, interesant este insa ca la montaj personajul interpretat de mine a fost taiat. Dar cred ca am fost trimis acolo pentru un alt motiv.

Am fost insotit de sotia mea si de cei doi copii pe care ii aveam atunci. Am stat la Bucuresti, dar nu acolo am aflat despre ortodoxie. Pe atunci eram de parere ca orice religie veche trebuie sa fi fost una de tip opresiv, aveam aceasta prejudecata. Am fost insa in cateva biserici ortodoxe. Mici, cu mult aur… erau lucruri complet straine pentru mine. Sotia mea este italianca, botezata in religia catolica, si amandoi gandeam atunci la fel despre ortodoxie; era un soi de verisor mai ciudat. Nici macar nu m-am gandit sa aprofundez. Era doar o chestie usor bizara.

Primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns in Romania a fost sa vizitam o biserica ortodoxa, iar cand am iesit am fost jefuiti de niste tigani. A fost un fel ciudat de “Bun venit”, insa Romania este o tara superba.

La un moment dat, am avut o pauza de filmari de o saptamana si, dat fiind faptul ca sotia mea este italianca, ne-am gandit sa mergem la Roma, pentru ca nu era prea departe. Eram deja la Bucuresti de vreo doua luni. Am fost la Roma si acolo mi-am dat seama ca este mult mai mult de descoperit despre crestinism decat crezusem pana atunci. Ma asteptam, sa merg la Roma si sa simt ca e un spatiu religios opresiv. A fost exact invers. Locuiam la cateva strazi distanta de Catedrala Sfantul Petru si a fost magic, dar nu stiam de ce. In Colosseum e o cruce imensa, care ne-a impresionat puternic. Sa fii in prezenta unor martiri crestini ! Una e ce citesti in carti, si alta e sa fii acolo, sa iti dai seama cum e. Calatoria aceea a fost cea care a trezit ceva in mine, un moment in care mi-am spus ca trebuie sa aflu mai mult despre religia si istoria crestina. M-am intors in Romania si am comandat o carte despre istoria crestinismului de Justo Gonzales. Desi era protestant, am aflat cate ceva. A fost ceva radical pentru mine, pentru ca odata deschisa acea usa, iti spui: “stai putin…”

Dar mai toate cartile pe care le citisem erau despre catolicism si protestantism. Nimic despre ortodoxie.

Am petrecut trei ani cautand carti despre istoria crestinismului si nu am dat peste aproape nimic legat de Biserica din Est, pentru ca toate sunt scrise de istorici din Vest. Am inceput sa descopar ce consideram a fi biserica istorica. Si singura optiune conducea catre biserica Romei.Am citit Chesterton, Papa Paul al II-lea, Henry Newman… Dar erau lucruri despre romano-catolicism cu care nu puteam sa fiu de acord, lucruri ca infaibilitatea papei, mai ales cat de tarziu aceasta a devenit doctrina oficiala, pentru ca eu cautam o continuitate a credintei.

Dupa trei ani am ajuns la un punct de cotitura. Am fost cu sotia mea la cateva slujbe catolice, probabil vreo 12 in acea calatorie, dar abia cand am fost la o slujba ortodoxa m-am simtit ca intr-una a vechii credinte. Eram pe punctul de a trece la romano-catolicism, insa ramasesera cateva lucruri importante cu care sufletul meu nu se impaca. Asa ca ma rugam lui Dumnezeu sa-mi arate o a treia usa.

Imi spuneam, rugandu-ma la Dumnezeu, “Nu mai inteleg protestantismul, pentru ca, dupa mine, o casa care se divide nu poate rezista. Exista deja 23.000 de confesiuni, mii si mii de confesiuni doar in America… Cum se potriveste aceasta cu unitatea vechii credintei din primii 1000 de ani? Biserica Universala era una singura. Pana si biserica Romei s-a divizat, ei se considera ca fiind biserica adevarata. Dar in unitate sta esenta credintei.” integral pe: cuvantul-ortodox.ro

Publicat de Ion Anton romaniabreakingnews.ro

,

Screenshot 2016-02-03 11.32.13 rsz

Preoți mărturisitori în închisorile comuniste este noua temă a seriei de conferințe de spiritualitate creștin-ortodoxă ce se desfășoară la Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din București. La prima întâlnire dedicată acestei teme, care a avut loc joi, 28 ianuarie, în amfiteatrul Dumitru Stăniloae, au fost evocați preoții Dimitrie Bejan, Dumitru Argint și Ilie Imbrescu, informează Ziarul Lumina

Despre cei trei preoți mărturisitori au vor­bit Adrian Nicolae Petcu, istoric și cercetător CNSAS, care a prezentat aspecte biografice inedite, Paul Imbrescu, fiul părintelui Ilie Imbrescu, Sorin Lavric, scriitor și profesor la Facultatea de Filosofie din București, și pr. Gheorghe Holbea, organizatorul serilor de spiritualitate ortodoxă și prodecan al Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Capitală.

Părintele Dimitrie Bejan, cel despre care vorbim în această seară, iată ce spune, în cartea Bucuriile suferinței, la întrebarea : “Ce alte greutăți ați mai întâmpinat în perioada de prizonierat ?” dânsul a răspuns: “Nici o greutate. Eu am plutit.” Când acești oameni dau răspunsuri, nu dau răspunsuri speculative, ci dau răspunsuri de la hotarul dintre viață și moarte, în care răspunsul este unul existențial. El detaliază: “Eu am plutit. Nu am strănutat, nu am fost răcit, nu am contactat nici o boală, am trecut și prin închisori și prin păduri, prin frig, prin geruri, dar am fost perfect sănătos, cu mintea limpede. Parcă pluteam, parcă nu eram eu, a fost mila Lui Dumnezeu cu mine, simțeam degetul lui Dumnezeu pe umărul meu drept, Îl simțeam că mă apasă, ca o greutate foarte dulce, foarte mângâietoare” și povestește cum își împărțea el porția lui de mâncare. Cităm fragmentul: “Aveam un gurmand la zarcă. Este o secție foarte grea din Aiud, unde erau închiși cei ce nu voiau să facă nici un compromis. Am avut un gurmand la zarcă. Un învățător, care nu se sătura niciodată. Îi dădeam o jumătate din porția mea și eu mă simțeam sătul. El mânca o porție și jumătate și nu era sătul. Eu mâncăm jumătate de porție și eram sătul. Ce te miri? De ce te miri? Nu-i nimic de mirare. Era cine să suplinească lipsurile astea! […] Mie niciodată nu mi-a fost foame la pușcărie. Nu mi-a fost foame nici în lagăr. Am plutit pe deasupra acestor greutăți din lagăr sau din pușcărie, cu ajutorul lui Dumnezeu! Și am ieșit din pușcărie perfect sănătos. Și din lagăr, din Rusia, am venit tot perfect sănătos. N-am avut nici o boală.” Acolo ce era ? Este o carte foarte interesantă, Psihotrauma detenției, în care se arată cum erau, prin teroare, atacate toate simțurile: “trebuia să înjuri pe Dumnezeu, trebuia să batjocorești credința în Dumnezeu, pe Maica Domnului, pe Sfinți, pe părinții tăi, pe tot ceea ce este sfânt.” Părintele Bejan scrie în continuare: “La Jilava au fost uimiți. Ne băteau organizat, pe o scară specială de tortură, și eu nu am simțit deloc durere. Cei din celulă se uitau toți la mine și strigau: Strigă părinte, ca să vă lase mai repede. Dar nu mă doare. Eram tot vânăt, dar nu mă durea deloc. Cum să strig dacă nu mă doare ? Dar nu vezi că ești tot umflat și vânăt ? Ne băteau cu ciomege pe toți la rând ca barbarii. Eu nu am strănutat 22 de ani. Am fost tot timpul activ. La a treia bătaie, am simțit pe cineva, ca o mână nevăzută pe umăr. Era un înger, îngerul meu păzitor, pe care l-am primti la botez. Bătăi, păduchi, râie, munci supraomenești, dar eu eram fericit cu ajutorul Mântuitorului Isus Hristos. Am ieșit cu fruntea sus. Mă rugam permanent lui Dumnezeu și iubeam pe toți. I-am dat Slavă lui Dumnezeu pentru toate.”

Cităm de asemenea pasaje din viața Părintelui Bejan, din articolul cu titlul: “Am botezat peste 100.000 de ruși pe Frontul de Est”: “Din 1940 a fost hirotonit, dar pentru că era război a fost trimis pe front ca preot militar. A ajuns cu frontul până la Stalingrad. Acolo a căzut prizonier în 1942 împreună cu alți 17.000 de români, unde a rămas până în 1948. În cartea de mărturii “Bucuriile suferinței”, părintele povestește lucruri înfricoșătoare despre viața în prizonierat. De foame, prizonierii își puneau pe foc centurile și bocancii și le mâncau.

Pe unde ajungeau, rușii îi primeau bine, deși erau foarte săraci. Erau dornici să vadă un preot, îl rugau pe părinte să îi boteze. Mergeau la râu și se botezau în grupuri mari. “În spatele frontului în fiecare duminică se făcea slujbă, Sfânta Liturghie ori Sfânta Agheasmă. (…) Eram dotați cu altar portabil, o măsuță cu vasele de slujbă, antimis, o pâine soldățească și cărți de strană. (…) Odată, la un Paști, într-o zi am împărtășit un regiment întreg în Basarabia, într-un sat răzeșesc.

Erau 3.600 de oameni. Toți, cu colonelul în frunte, până la ultimul soldat.” Despre chinurile din Siberia a povestit părintele în volumul “Vifornița cea mare”: “Noi am fost puși la sănii. Patru înainte, la oiște, alți patru la țepușe; o sută, două sute de sănii – poate mai multe și-n jur escorta și câinii lupi. Legați cu odgoane încrucișate pe piept, trăgeam sania după noi încărcată până sus, un kilometru, zece, douăzeci de kilometri. Și asta în fieacre zi fără repaos. (…) și asta în fiecare iarnă; un an, doi, trei, patru…”.

Paradoxal, părintele Bejan nu a considerat acei ani din viața sa un iad: “Aceasta a fost crucea bucuriei! Asta vreau să scriu. Cine primește bucuria ca din mâna lui Dumnezeu, crucea vieții se transformă în bucurie. Bucuria mântuirii! Simți o bucurie, mai ales când suferi pe nedrept”. Dar anul 1948, după întoarcerea în România, nu a însemnat libertatea părintelui Dimitrie Bejan. I se făcuse dosar în Rusia, pentru că susținuse cauza Basarabiei, iar românii, considerându-l luptător anticomunist, l-au trimis în temniță.”

Sorin Lavric (scriitor, traducător, filozof) relatează: “În trecut, atunci când nu puteam să deosebesc propaganda anti-creștină de adevărul istoric, credeam că Biserica Ortodoxă nu s-a opus comunismului. Alții s-au sacrificat, alții au luptat, dar nu Biserica.” În continuare, explică: “Am avut fețe bisericești de vârf care s-au sacrificat (…) s-au transfigurat prin suferință (…) sunt modele, sunt cazuri de înnobilare (…) peste 2000 preoți au trecut prin temnițele comuniste”.

Cităm și basilica.ro :

Scopul serilor de spiritualitate ortodoxă, a precizat scriitorul Sorin Lavric, este de a cultiva memoria acestor preoți mărturisitori și de a credibiliza mărturia ortodoxă în fața falselor afirmații potrivit cărora Biserica Ortodoxă Română nu s-a opus comunismului, iar drept mărturie stau cei 2.000 de preoți ortodocși care au fost închiși, dintre care aproape 200 au trecut la Domnul. „Acești mărturisitori au apărat credința și este păcat ca astăzi să nu vorbim despre ei. Nu o face doar Biserica, ci și intelectualii laicii, și este foarte important acest lucru. Cazurile preoților mărturisitori sunt valabile pentru noi. Ele sunt situații-limită de trecere printr-o experiență spirituală, care presupun o trecere a pragului, de ieșire din rutină, din comoditate. Pentru acești preoți a fost o inițiere, o transfigurare prin suferință, de aceea, cele trei cazuri sunt pentru noi un model, o încurajare că la capătul suferinței poți să ieși mai bun”, a explicat Sorin Lavric.

Poeta Brândușa Mircea a recitat deosebit de frumoasa poezie : Nu-s vinovat față de țara mea – autor Andrei Ciurunga:

 

La ora când cobor, legat în fiare,

să-mi ispășesc osânda cea mai grea,

cu fruntea-n slavă strig din închisoare:

– Nu-s vinovat față de țara mea.

 

Nu-s vinovat că mai păstrez acasă

pe-un raft, întâiul meu abecedar

și că mă-nchin când mă așez la masă,

cuviincios ca preotu-n altar.

 

Nu-s vinovat că i-am iubit lumina

curată cum în suflet mi-a pătruns,

din via dată-n pârg sau din grădina

în care-atâția șerpi i s-au ascuns.

 

Nu-s vinovat că-mi place să se prindă

rotundă ca o țară hora-n prag,

sau c-am primit colindători în tindă,

cum din bunic în tată ne-a fost drag.

 

Nu-s vinovat că toamnele mi-s pline

cu tot belșugul, de la vin la grâu,

și c-am chemat la praznic pe oricine,

cât m-am știut cu cheile la brâu.

 

Dac-am strigat că haitele ne fură

adâncul, codrii, cerul stea cu stea

și sfânta noastră pâine de la gură –

nu-s vinovat față de țara mea.

 

Nu-s vinovat c-am îndârjit șacalii

când am răcnit cu sufletul durut

că nu dau un Ceahlău pe toți Uralii

și că urăsc hotarul de la Prut.

 

Pământul meu, cum spune și-n izvoade,

l-a scris pe harta lumii Dumnezeu,

și câți prin veacuri au venit să-l prade

îl simt și-acum pe piept cât e de greu.

 

De-aceea când cobor legat în fiare,

împovărat de vina cea mai grea,

cu fruntea-n slavă gem din închisoare:

– Nu-s vinovat față de țara mea.

 

Din antologia “Acești mari poeți mici”,

alcătuită de Mihai Rădulescu.”

Întregul eveniment poate fi urmărit aici:

Sursa 2:

 

Evenimentul a fost relatat și de următoarele publicații:

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2016/02/07/preoti-marturisitori-in-inchisorile-comuniste-reportaj-universul-credintei-video-pr-gheorghe-holbea-filosoful-sorin-lavric-si-istoricul-adrian-nicolae-petcu-despre-marturisire-in-vremuri-de/

http://basilica.ro/seri-de-spiritualitate-ortodoxa-in-capitala-111694.html

http://trinitastv.ro/stiri-video/preoti-marturisitori-in-inchisorile-comuniste-67767

 

 

Afișul evenimentului:

afis-Preoti-marturisitori-A3

Publicat de Ion Antonromaniabreakingnews.ro

,

Radu Găină

Radu Găină

Radu Gaina:  În  anul   1943, în săptămâna  praznicului  împărătesc  al  Transfigurării a  avut loc la Cernăuți, oraș  eliberat în vara  anului  1941 de către  trupele  române  de sub prima  ocupație  sovietică,  o  retragere  spirituală  sub  binecuvântarea vrednicului  de pomenire mitropolit, Tit  Simedrea, în care  intelectuali  laici  și  clerici  au cuminecat în  Duh, inspirați  de lumina taborică, un  posibil  răspuns la frămăntările  și angoasele de   dintotdeauna  ale omului  modern. În  fiecare  zi din aceasta săptămână harică  s-au  ținut  conferințe, după  ce dimineața  grupul  de mărturisitori  ai  lui  Hristos  participau  la rugăciune. De pildă, Anton  Dumitriu le-a  propus  celor  prezenți   o  reflecție  despre  „Cunoaștere  și (sau)   asceză”, iar Constantin  Noica   a sușținut  o conferință  intitulată, „Patos și  Patmos. Printre  participanții  la  această  retragere  spirituală erau  și  poetul  și  jurnalistul  Sandu  Tudor, omul  de  știință,  jurnalistul si  scriitorul  Alexandru  Codin  Mironescu, precum și  monahul  Benedict  Ghiuș, care  în  anii 30  se închinoviase la  mănăstirea  Noul  Neamț de lângă  limanul  Nistrului. Aceștia din  urmă  au  făcut  parte  între  1945-1948  din  grupul  Rugul  Aprins  de la  mănăstirea  Antim, mișcare de reînnoire isihastă  sub  semnul rugăciunii lui  Iisus, al  cărei  punct  de pornire  s-a înfiripat  aici și  s-a  coagulat ulterior la mănăstirea  Cernica, după  întâlnirea lui Sandu  Tudor  și  Benedict Ghiuș cu  preotul  monah, Ioan Kulâghin, retras  împreună  cu  mitropolitul   Nicolae  Amasusțchi  al  Rostovului  în  acest  lăcaș,  datorită  înaintării trupelor  sovietice  spre  Vest.

 

RBN Press:  Care este mostenirea lasată de „Rugul aprins” în gândirea contemporană și mai ales în eforturile romînesti de intemeiere teologică ?

Radu Gaină: Sunt  pagini  de  istorie  și  fapte  de credință de care   am luat  aminte în câteva filme  documentare  realizate  la TVR2 în  anii  de urmă. Destinele  celor  prezenți  la Cernăuți  în 1943, s-au intersectat, apoi s-au  despărțit  în  funcție  de contextualitatea  istorică rânduită  de   cugetarea Celui Prea  Înalt. Noica  nu  a participat  la întrunirile  de la Antim, dar  spre  sfârșitul  vieții  a întemeiat    o  scoală  informală  de gândirre  la  Păltiniș în care primele  cărți  indicate pentru  un studiu  temeinic discipolilor  săi,  erau Biblia și Patristica. Era  un legato   pe care  Noica îl primise  de la profesorul  său, Nae Ionescu. Părintele  Dumitru  Stăniloae nu a fost  la Cernăuți  în 1943,deși  își  susținuse  doctoratul  acolo în  anii 30, dar a participat  la  câteva întruniri  ale  Rugului  Aprins  deși   nu  făcuse parte efectivă  din grup.A tradus  corpusul  filocalic și este deocamdată cel  mai important  teolog roman.

RBN Press:  Cum au reacționat „consilierii” sovietici și „cominternistii” locali ?

Radu Gaina:  Dumitru Staniloaie, parintele Benedict Ghiuș,Alexandru , Codin Mironescu,Sandu  Tudor,Constantin Noica au  fost  „răsplătiți”  de regimul  comunist  cu   ani grei  de închisoare  în penitenciarele  Gulagului. Nae Ionescu a scapat de temnita fiindca a incetat din viata mai devreme.

RBN Press:  Andrei Scrima ?

Radu Gaina:  Părintele Andrei Scrima, membru  al Rugului  Aprins  a fost  exonerat prin hotărârea  proniei de experiența  carcerei, dar  a  fost mărturisitorul  acestui  tezaur  spiritual  și  duhovnicesc pe care   a încercat  să-l  translateze  la o  mănăstire  în munții  Libanului.

RBN Press:  De ce aceasta manifestare , dar mai ales , de ce acum ?

Radu Gaina:  Consider  că  este  potrivit  să  rememorăm această  moștenire  spirituală la Muzeul  Național al  Tăranului  Român,în studioul  Horia Bernea, în intervalul   dintre Praznicul  Schimbării  la  Față  a Mântuitorului și  cel  a Adormirii  Născătoarei  de  Dumnezeu.

Învăluiți  de lumina  taborică și sub  semnul  speranței  în  mai  bine…

RBN Press:  Domnule Radu Gaina, va multumim dumneavoastra ca si intregii echipe de profesionisti de la TVR 2 .

*Prezentul material a fost publicat prin amabilitatea domnului Dr. Mihai Nicolae, președintele Institutului „Frații Golescu” – pentru românii de pretutindeni.

Citește și :

…Sub titlul „Cinci seri TVR 2 în lumina Taborului”, vor fi proiectate în fiecare seară filmele documentare pe care Radu GĂINĂ le-a dedicat câte unei personalități de primă mărime a culturii și spiritualitătii românești. Cei șase intelectuali au în comun profunzimea operei, întelegerea rostului înalt propus  societății romanești, precum și credința în valorilor creștinismului ortodox…
***

Video: Radu Gaină – Despre filmul documentar „Rugul Aprins” (2015.04.02, FTOUB)

Joi, 2 aprilie 2015, ora 18.30, în amfiteatrul „Dumitru Stăniloae” al Facultății de Teologie Ortodoxă ”Justinian Patriarhul” din București, a avut loc simpozionul cu tema „Rugul Aprins”. Evenimentul a fost organizat de Pr. Conf. Dr. Gheorghe Holbea, prodecanul Facultății de Teologie Ortodoxă din București.Printre vorbitori: Gheorghe Holbea, Marius Vasileanu, Andrei Găitănaru, Daniel Suceavă, Radu Găină.
Au recitat: Afrodita Androne și Cerasela Popescu. https://www.youtube.com/watch?v=pBO-4xM9Qqc, Mai jos, imagini și video de la eveniment.
http://olivian.ro/rugul-aprins/

Mai multe despre „Rugul Aprins” (http://manastireaantim.ro/rugul-aprins) –  In această obște a mănăstirii Antim s-a înfiripat, începând din anul 1945, mișcarea isihastă numită „Rugul Aprins”, pe unde au trecut multe personalități de seamă ale vieții duhovnicești din țara noastră, al cărei inițiator și animator a fost gazetarul și scriitorul Alexandru Teodorescu, cu numele literar Sandu Tudor.

Pictură - Mănăstirea Antim

Pictură – Mănăstirea Antim

Acesta s-a născut la 24 decembrie 1896, în București, ca fiu al lui Alexandru și Sofia Teodorescu, și a avut doi frați, Ovidiu si Mircea, cel din urma pictor. A cunoscut de mic lipsurile materiale, tatăl său fiind un modest consilier la Curtea de Conturi. A urmat liceul la Ploiești, întreținându-se din meditații. Chemat pe front în 1916, cu gradul de sublocotenent, a fost demobilizat în 1920 și a revinit la București, pentru a-și continua studiile universitare. Incearcă și pictura, urmând o vreme cursurile Academiei de Arte Frumoase, la care renunță curând, din lipsă de mijloace materiale. In 1922 a pleacat la Constanța, unde se mutase familia, și, ca fost ofiter de front, a intrat în Serviciul Maritim Român, în calitate de ofițer asistent.

Atras de activitatea literară și dornic a-și desăvârși studiile, în 1924 a revenit la București și a fost numit profesor secundar la liceul rural din Pogoanele. A intrat în publicistică în 1925, cu numele de Sandu Tudor – cu care va semna de acum înainte tot ce va scrie – în calitate de colaborator la revistele Convorbiri literare, Cuvântul literar artistic, Gândul neamului, și îndeosebi la Gândirea, de sub direcția lui Nichifor Crainic, ce cultiva tradiționalismul ortodox în literatură, numărându-se între membrii comitetului de redacție.

Debutul editorial și-l face în 1925, cu volumul de versuri Comornic, menționat și de George Călinescu în a sa Istorie a literaturii. In 1927 a scris poemul religios Acatistul Sfantului Dimitrie Basarabov, aprobat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. In același an a răspuns chemării scriitorului Gala Galaction (preotul Grigore Pișculescu) și a pleacat la Chișinau, ca subdirector al Internatului Teologic, dar n-a rămas acolo decât câteva luni, după care s-a angajat la Universitatea din București, în postul de secretar al Oficiului universitar de ajutorare a studenților. In tot acest timp și-a continuat studiile universitare la Facultatea de Filosofie.

Ca om de cultură, știa multe lucruri, din vaste domenii. Citea tot timpul și, în anumite privințe, avea o informație de savant, dar și scria mereu, oriunde se afla – chiar și în altar – făcându-i pe unii să-l includă în categoria celor care nu pot gândi decât cu creionul în mână. Totodată, era stăpânit de o nepotolită poftă de a vorbi. In discuții era, însă, un partener incomod și dificil, care-și apăra cu înverșunare opiniile. Temperamentul lui excesiv era greu de suportat de către interlocutori, din pricina felului său de a vorbi, fără menajamente și ipocrizie, fapt pentru care a fost mereu controversat și chiar defăimat. Altminteri, era un om original, cu suflet delicat, inteligent, dar tăios, încântând pe unii și iritând pe alții… integral pe http://manastireaantim.ro/rugul-aprins/

,

Muzeul National al Țăranului Român și TVR 2 ne invită între 10-14 august , ora 18:00 la Studioul Horia Bernea la un eveniment de exceptie.

Sub titlul „Cinci seri TVR 2 în lumina Taborului”, vor fi proiectate în fiecare seară filmele documentare pe care Radu GĂINĂ le-a dedicat câte unei personalități de primă mărime a culturii și spiritualitătii românești. Cei șase intelectuali au în comun profunzimea operei, întelegerea rostului înalt propus  societății romanești, precum și credința în valorilor creștinismului ortodox.

Cinci seri TVR 2 în lumina Taborului

Filozofii NAE IONESCU si CONSTANTIN NOICA sunt cunoscuti atit prin opera lor, dar si prin increderea in valentele poporului caruia apartin. Parintele DUMITRU STANILOAIE , profesor de teologie dogmatica si simbolica este recunoscut ca unul din marii teologi ai secolului XX. Arhimandritul BENEDICT VASILE GHIUS e , alaturi de SANDU TUDOR, PAUL STERIAN s.a. unul din initiatorii Grupului de la Mănăstirea Antim, Bucuresti sau „Gruparea Rugului Aprins”, cum a fost cunoscut.

Omul de stiinta  ALEXANDRU MIRONESCU, participant si el la discutiile „Rugului aprins” a fost profesor de fizica la Academia Militara Bucuresti, autor al studiilor ” Spiritul stiintific’ ( 1934) si „Limitele cunosterii stiintifice” ( 1945). Convingerile sale crestine l-au indemnat sa marturiseasca : „Nu exista cultura decit înlauntrul unei viziuni religioase a lumii”. Spre deosebire de acestia, ANDREI SCRIMA a scapat de represaliile comunistilor ateisti reusind sa elaboreze departe de tara,  in Liban, elementele unui ecumenism cuprinzator. A fost desemnat de patriarhul Athenagoras I al Constantinopolului ca reprezentant personal al sau la Conciliul Vatican II. A scris  o elaborata  „Antropologie apofatica”, lucrare de referinta in teologia contemporana.

Radu Găină

Radu Găină

Fiecaruia dintre cei amintiti, RADU GAINA le-a inchinat un eseu cinematografic : vizionate impreuna la Studioul Horia Bernea, intr-un mini- serial filmele contribuie la cunoasterea personalitatilor acestor intelectuali de marca , odata cu intelegerea servitutilor vremii in care au fost destinati sa traiasca . Fiecare vizionare va fi urmata de discutii libere- dezbateri alaturi de invitatii regizorului RADU GAINA.

RADU GAINA  a absolvit facultatea de istorie/Universitate Iasi si facultatea de film /U.N.A.T.C. Bucuresti. Doctor „Summa cum laude” in cinematografie si media/ U.N.A.T.C. Bucuresti. Membru ACIN . Realizator de documentare si docu-drama, Radu Gaina are o impresionanta filmografie mentionind – pentru a exemplifica orizontul abordarilor sale -doar citeva titluri  :  Dostoievki , Elena Cuza, Iancu de hunedoara si San Juan Capistrano, Romance in politica, Serviciile secrete romanesti, Mihai Viteazul si Transilvania, Octavian Goga, Tinerii basarabiei, Ana Pauker, Alexandru Ioan Cuza, Constantin Noica (Premiul APTR 2008), Deportatii, Anul Brancoveanu (proiect colectiv, Marele Premiu APTR 2014 )

Citește și:

Exclusiv! Cum a fost posibilă, în plin proces de ofensivă ateistă, constituirea grupului de meditație creștină „Rugul aprins” ?

*Prezentul material a fost publicat prin amabilitatea domnului Dr. Mihai Nicolae, președintele Institutului „Frații Golescu” – pentru românii de pretutindeni.

,

La Biserica  ortodoxă “Arhanghelul Mihail și Gavril”, din comuna Ghimeș – Făget, în prezența Înaltpreasfințitului Ioachim, Arhiepiscopul  Romanului și Bacăului, numeroși  localnici – mulți îmbrăcați în frumoase costume naționale românești,  au participat la “sărbătorirea Rusaliilor din mijlocul Carpaților”.

A fost sfințit și inaugurat Așezământul misionar- filantropic „Sfinții Voievozi”, înălțat prin contribuția enoriașilor.

În aceeași zi, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului a conferit titlul onorific de iconom stavrofor părintelui  Alexandru Sebastian Olah  “ca semn de recunoștință a vredniciei sale în activitatea pastoral – misionară”.  Viorel Olah  și Alexandru Sebastian Olah  (tată și fiu), parohii Bisericii ortodoxe din localitate,  știu să atragă iubirea localnicilor  și s-o redea îndoit.

 “Biserica și școala contribuie aici din plin la păstrarea tradițiilor românești”, ne spune Gabriela Rusz – profesor de Limba și literatura română la Liceul Tehnologic din comună. E îmbrăcată de sărbătoare și poartă costumul național ca pe o mantie a sufletului.

De menționat că, Ghimeș- Făget,  e o comună situată în colțul nord-vestic al județului Bacău, la hotarul cu județele Harghita și Neamț (zona pasului Ghimeș, din Munții Ciuc), iar conform statisticilor, aproximativ 45% dintre localnici  sunt de origine româna,  51 % sunt maghiari, restul – alte naționalități.

Plecăm din Ghimeș, ecoul  îmi readuce în minte cuvintele arhiepiscopului Ioachim Băcăoanu:  “Românii au mâncat coliva multor imperii”…

La numai câțiva kilometri de biserică, în comuna vecină –  Palanca, descoperim cu emoție mormântul și cele două monumentele închinate memoriei eroului din Primul Război Mondial, Emil Rebreanu  (Apostol Bologa în romanul “Pădurea spânzuraților”).

Ofițer în armata austro – ungară, fratele romancierului  Liviu Rebreanu a încercat să treacă  la românii liberi. Destinul nu l-a ajutat să ajungă decât în inima lor. A intrat să ne  spună că  sângelele lui n-a curs  în zadar, că freamătul purpurei  e cerneală de corectat greșelile istoriei.

Între datorie și conștiință, Emil Rebreanu a ales  conștiința.  Conștiința de a nu rămâne dator neamului său .

1 IUNIE 2015… Zi însorită de Rusalii, trecătoarea Ghimeș-Palanca  ne șoptește duios: “dragostea de neam nu-i  deloc  trecătoare.”

Precizări

Monumentul vechi a fost finalizat în anul 1922 (ridicat de SOCIETATEA NONUMENTELOR EROILOR CĂZUȚI ȚN RĂZBOI). Monumentul nou a fost realizat  în 2012, din piatră și bronz de către artistul plastic MARCEL ACIOCOIȘEI

Articol realizat în comun cu prof. Petrescu Maria.

Autor: Prof. Nicolae Petrescu Redi / romaniabreakingnews.ro

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press