ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "razboi psihologic"

razboi psihologic

,

Actualizare 24 sep. 2015 ora 17.00 :

Ministerul Afacerilor Externe de la București a instructat Ambasada României la Kiev și Consulatul General al României la Cernăuți să verifice autenticitatea informațiilor vehiculate în spațiul mediatic, potrivit cărora înființarea noii brigăzi montane de asalt are drept obiectiv apărarea în fața unor ipotetice pretenții teritoriale asupra Bucovinei din partea României.

Serviciul de presă al Statului Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei a postat, joi, pe contul său de Facebook, un comunicat în care susține că înființarea de noi unități militare este parte integrantă a planului de consolidare a capacităților de luptă ale armatei ucrainene și precizează că formarea unei noi brigăzi montane de asalt, cu numărul 10, anunțată la Ivano-Frankivsk de către șeful Departamentului de organizare-mobilizare din cadrul comandamentului operativ „Zahid”, colonelul Viktor Kevliuk, precum și de către viitorul comandant al brigăzii, colonelul Vasil Zubanici, are loc în cadrul procesului de consolidare a capacităților de luptă ale Forțelor Armate ale Ucrainei.
 
În comunicat se mai subliniază că în doctrina militară a Ucrainei pentru perioada 2015-2020 este definit în mod clar faptul că Federația Rusă este un inamic militar al Ucrainei, documentul respectiv prezentând o evaluare realistă a evenimentelor, intențiilor și planurilor țărilor cu care se învecinează Ucraina.
 
„Noua doctrină militară nu numai că nu definește o amenințare reprezentată de țările NATO, ci, la insistența președintelui Ucrainei, urmărește direct aderarea Ucrainei la NATO. Ucraina poate contracara amenințarea rusă doar împreună cu alte țări europene și cu Statele Unite ale Americii. Acest lucru va optimiza cheltuielile pentru apărare, făcând-o mai eficientă” – se mai arată în comunicatul Statului Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei.
 

Susținând că țările NATO nu reprezintă o amenințare la adresa statului ucrainean, Kievul infirmă faptul că obiectivul principal al brigăzii în curs de formare este „apărarea în fața unor ipotetice pretenții teritoriale asupra Bucovinei din partea României”, așa cum rezultă din declarațiile făcute recent de șeful Departamentului de organizare-mobilizare din cadrul comandamentului operativ „Zahid”, colonelul Viktor Kevliuk.(Sursa:etransmedia.ro)

Exclusiv! Câteva amănunte în plus. După informațiile obținute din unele surse ucrainene, există o puternică convingere că în anturajul colonelului Vasyl Zubanych se află cel puțin un ofițer ucrainean care are legături cu persoane din serviciile de informații ale Federației Ruse și care l-ar fi „prelucrat” pe colonelul în cauză să facă asemenea declarații, ce nu au susținere faptică (brigada respectivă nu se află în Nordul – Bucovinei). Un alt amănunt deloc de neglijat, este cum se face că declarațiile colonelului apărute într-un portal nu prea important este preluat rapid și dat de agenția rusă de presă TASS (în timp record de la data publicării), mai deprate pornind tăvălugul media prin AGREPRESS și restul… (?) 

***

Rusia, prin Agenția de presă TASS, a mai dat un tun psihologic și informațional în războiul hibrid care îl desfășoară pe toate canalele media aservite. Țintind conștiințele românilor și mai vechile răni istorice (teritoriiile răpite prin odiosul pact Ribbentrop-Molotov, aflate acum în componența Ucrainei, repsectiv, Nordul Bucovinei și Sudul Basarabiei – actuala Regiune Odesa) lucrează din plin la această sensibilitate românească, la șubrezirea firavei punți de colaborare dintre Statul Român și cel Ucrainean, punte care este în folosul reciproc, dar mai ales în folosul românilor din Ucraina, pentru care România, face eforturi considerabile pentru a-i sprijinii și asta prin bunăvoința Ucrainei, care și-a schimbat încetul cu încetul politica față de români și România. Aceasta este o realitate și nu sunt simple vorbe în vânt!

Ținta:  O punte între România și Ucraina în beneficiul reciproc, dar în primul rând în beneficiul minorității române din Transcarpatia, Regiunea Cernăuți și Odesa

Pentru cei mai puțini informați, anul acesta în luna mai, Ucraina a permis pentru prima dată în istorie, inființarea unui Centru Cultural Românesc (privat), Centru aflat pe Strada Principală din Centru Istoric al orașului Cernăuți, care a primit apoi și sprijinul MAE-DPRRP, la inaugurarea căruia, români din România și din regiunea Cernăuți împreună cu oficiali români și ucraineni au asistat la cea mai mare paradă a portului popular românesc. Vezi:(1)Foto-Video/Inaugurarea Centrului Cultural Român din Cernăuți. Realizare emblematică, a patrioților români, din regiunea Cernăuți – Ucraina. / (2) Video/Cernăuți. Cafeneaua literară „București” a demarat în forță, după inaugurareDar lucrurile nu s-au aoprit aici, s-a mai inaugurat și o Școala Populară de Arte și Civilizație Românească în Cernăuți,  vezi – materialul S-a inaugurat Școala Populară de Arte și Civilizație Românească din Cernăuți, o șansă a noii generații de români din Nordul Bucovinei. Iar evoluția în bine a relațiilor la acest nivel cunoaște un trend ascendent și tinde să consolideze această punte pe care cei mai de la răsărit nu o vad cu ochi buni, sau cel puțin, fac ce pot pentru a o dinamita. Mai jos sunt încă câteva exemple vii de acțiuni concrete în sprijinul celor afirmate mai sus:

             *Sprijin important pentru românii din regiunea Cernăuți. Senatorii români vin în vizită pentru discuții, donații de carte și calculatoare

              *Comunitățile de români și ucraineni, pe agenda întrevederii dintre Ministrul delegat pentru relațiile cu românii de pretutindeni Angel Tîlvăr și ambasadorul Ucrainei în România

Știrea falsă …și de ce?

Tocmai astfel de relații și „punți” sunt în vizorul Moscovei, care de câte ori are ocazia, iar în ultima perioadă își cam face singură ocazii, tragând prin așa zisele agenții de presă proprii, dar și prin cele aservite din lumea întreagă, adevărate instrumente de propagandă și manipulare în folosul necesităților strategice ale lui Vladimir Putin (România la acest capitol nu este o excepție), câte un obuz media-psihologic menit a provoca pe unii la reacții care să determine mai departe alte reacții și în final conflicte utile. Ceea ce este regretabil, este că și  o agenție de presă și nu oricare, ci una a Statului Român, este vorba de AGERPRES, a dat curs răspândirii unei știri false, constituindu-se astfel într-un veritabil agent de propagandă a „gogonatelor” emise de laboratoarele de intelligence rusesc via agenția de presă rusă TASS. Este și cazul recentei știri bombă aruncată cu titlul – Ucraina înființează o brigadă ‘pentru apărarea Bucovinei de România’ (TASS),  știre care s-a răspândit rapid pe nedigerate, mai ales că AGERPRES este o agenție serioasă, nu?

Știrea este falsă nu pentru că prezintă o declarație a unui colonel, ci pentru că prezintă declarția acestuia ca fiind o decizie de stat a Ucrainei,  iar în al doilea rând nimeni, nu s-a gândit să pună la îndoială și să treacă prin filtrul rațiunii și logicii însăși textul prezentat care anunță că acea brigadă ar fi înființată în Bucovina și „…Locul de cartiruire al brigăzii va fi Kolomyia (Colomeea)” ??? Pardon! Domnilor de la AGERPRESS, formatori de opinie, oare este greu să verifici și să vezi exact unde se află această localitate?

Kolomyia (Colomeea) este un oraș din regiunea Galiția, fost teritoriu Polonez (Ucraina occidentală) și nu în Nordul Bucovinei. Mai degrabă aș fi putut da crezare dacă declarațiile colonelui respectiv cita ca obiectiv de apărare mai mult față Polonia, care și ea are „ipotetice pretenții teritoriale” și nu ale României. (Deci apărare față de ipoteticele pretenții teritoriale ale României, într-un spațiu care este ipotetic ținta pretențiilor teritoriale ale Poloniei?) – hilar!

Ucraina înființează o brigadă ‘pentru apărarea Bucovinei de România’ (TASS) 

Iată textul  în cauză:

O nouă brigadă este înființată ‘în Bucovina pentru apărarea în fața unor posibile pretenții ale României asupra acestei regiuni’, au anunțat luni, la Ivano-Frankivsk, șeful Departamentului de organizare-mobilizare din cadrul comandamentului operativ ‘Zapad’, colonelul Viktor Kevljuk, precum și viitorul comandant al brigăzii, colonelul Vasyl Zubanych, informează agenția de presă rusă oficială TASS.

‘Ministrul apărării al Ucrainei a luat decizia de forma o nouă brigadă montană de asalt cu numărul 10. Locul de cartiruire al brigăzii va fi Kolomyia (Colomeea). Avem sarcina de a vedea ce a rămas acolo din obiectivele militare, de a desfășura acțiuni de reconstrucție și reutilare a cazărmilor. După aceasta, vom fi gata să angajăm pe bază de contract în jur de o mie de voluntari’, a declarat Kevljuk, citat, potrivit TASS, de o publicație locală.

‘Obiectivul principal al brigăzii este apărarea în fața unor ipotetice pretenții teritoriale asupra Bucovinei din partea României’, a declarat colonelul ucrainean. Acesta a declarat, de asemenea, că există încă un teritoriu unde ar putea fi nevoie de combatanți care ‘să știe să lupte foarte bine în munți — Crimeea’.

Este planificat ca formarea unității militare să se încheie până la 30 octombrie.

Potrivit TASS, în ultimii ani Bucureștiul a accelerat procesul de obținere, în baza unei proceduri simplificate, a cetățeniei române de către locuitori din nordul Bucovinei, aflată astăzi în componența Ucrainei. Spre frontierele estice către portul Constanța de la Marea Neagră ‘experți au reperat în repetate rânduri desfășurări de tehnică militară și soldați ai armatei române’, mai scrie agenția de presă rusă oficială.

Până la urmă, din investigațiile și documentările realizate de România Breaking News – RBN Press, printre sursele de încredere, atât din media ucraineană cât și din alte surseam aflat că această știre este total falsă (Ucraina nu a înființat brigadă militară să se apere de România) și este privită cu scepticism și mai degrabă stârneste râsul în mediile ucrainene, astfel de informații otrăvite circulând frecvent inclusiv pe unele site-uri din Ucraina care sunt deja conoscute ca fiind aservite Rusiei, mass media și publicul ucrainean deopotrivă, fiind spre deosebire  de cel din România mult mai circumspecți față de canalele prin care vin acestea, mai ales că au experineța unui război pe toate planurile – militar, psihologic, informațional, cu inamicul de la răsărit. Ceea ce în Ucraina a devenit interzis, (media și propaganda rusă), în România zburdă liberă și face victime.

Ce este totuși adevărat ?

Acest colonel Vasyl Zubanych, există și mai mult decât probabil că a făcut niște declarații exploatate și umflate de propaganda rusă. Acum la drept vorbind, trebuie să ne reamintim de secvențele recente în care diverși ofițeri de rang înalt ai armatei ucrainene și chiar generali, s-au dovedit a fi deosebit de utili Rusiei, în războiul din Estul Ucrainei, ofițeri care au fost dovediți ca agenți ruși sau colaboratori ai serviciilor speciale ruse, felul în care Rusia a ocupat un vast teritoriu, Crimeea și Estul Ucrainei este mai mult decât elocvent. Vezi articolele: (1) Ucraina: General din cadrul operatiunii antiteroriste prins că „turna” la ruși.  / (2) Video: Armata Ucraineană, tradată la nivel înalt !  – Șoc ! un ofițer al spionajului ucrainean a dezvăluit în premieră că separatiștii proruși din estul Ucrainei știu fiecare mișcare a militarilor implicați în Operațiunea antiteroristă. Asta Se întâmplă pentru că „cineva din cadrul cartierului general este trădător”  /

Și pentru că vorbim de un spațiu care s-a dovedit a mustii literalmente de oameni fideli Rusiei și lui Vladimir Putin, cu ștate vechi de colaborare în operațiuni, încă de pe vrema protestelor din Piața Centrală din Kiev – Maidan și nu numai (Vezi: Ex GRU (Serviciul Secret al Armatei Ruse) implicat în acțiunile de reprimare ale SBU și MAI Ucrainean! „Bumerang” și „Unda” – numele de cod ale operațiunilor), ar trebui să fim și noi mult mai circumspecți față de unele declarații ale unui colonel din armata ucraineană care sunt de natură a genera o situație conflictuală între România și Ucraina, mai ales că Rusia visează demult la un război între Ucraina și România, pregătind în acest sens un scenariu bine pus la punct cu mult timp înainte, vezi:  Rușii se gândeau înca din 2012 la scenarii de razboi, doar că atunci, „gândeau” un război între România și Ucraina.

Creare de tensiuni între România și Ucraina s-a mai încercat și prin mijlocirea unor prelați din Biserica Ucraineană supusă Rusiei, când Mitropolitul Onufrie (Mitropolia Kievului supusă Rusiei) a încercat să toarne gaz pe foc în timpul evenimentelor sângeroase  din timpul manifestațiilor de pe MAIDAN, declarând că „Nu trebuie să uităm că avem zone în care se vorbește limbă română, care sunt tulburate de zvonurile precum că protestatarii de pe Euromaidan merg să ocupe mănăstirea unde există și un azil de copii cu 500 de suflete (referire la mănăstirea Bănceni, n. r.). Sunt vorbitori de limbă română, sunt foarte tulburați și au și început a răspîndi zvonul, și se gândesc că vor cere ajutorul României să-i ajute, că România ar putea să bage trupele armate în Odessa și potrivit surselor mele, sunt gata să facă acest lucru, pentru a aduce trupele și să profite de teritoriul Ucrainei” – Vezi: Video / Mitropolitul Onufrie (Mitropolia Kievului supusă Rusiei) apăra interesele (religioase) ale Moscovei folosindu-se de limba română și „amenințarea intervenției militare românești”  (Video la minutul 2 –  Onufrie: „am auzit că România ar fi pregătită să intervină…”)

Știrea adevărată, ceva mai mult despre armata ucraineană și situația raporturilor informaționale și militare româno-ucrainene

Exitența acestui colonel pe nume Viktor Kevljuk și a afirmațiilor acestuia, nu o pun sub semnul îndoielii, este însă adevărată, ceea ce nu s-a înțeles sau nici nu s-a vrut să se înțeleagă de cei ce ar trebui să judece corect, ca adevărați jurnaliști responsabili de formarea opiniillor celor ce îi citesc, este contextul situației existente din punct de vedere politic, informațional și militar al raporturilor dintre Ucraina și România, din a căror perspectivă și filtru informațional trebuie să judeci astfel de informații care vin via Moscova.

Hilaritatea că armata ucraineană s-ar pregătii împotrica României constă însăși în situația existentă pe de o parte în armata ucraineană și pe de altă parte la nivel militar dintre cele două state. Nu este un secret că Ucraina este nevoită să iși drămuiască resursele pentru a face față războiului din Est, de care numai auzim nimic acum, nu-i așa? …problema refugiaților a acoperit mediatic totul, iar pe de altă parte să își consolideze spatele în fața iminentei extinderi a conflictului militar cu Federația Rusă, care nu s-a sfiit să încerce inclusiv în Regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa să inițieze așa zis revolte care să degenereze într-un conflict militar între protestatarii deveniți „rebeli” și forțele guvernamentale. De aici și necesitatea forțelor militare ucrainene de a-și reorganiza și consolida capacitatea de reacție militară în aceste zone. Ceea ce este la fel de adevărat, este că ucrainenii în relația cu minoritățile naționale și mă refer aici la ceea ce ne interesează mai mult, minoritatea românească, nu au fost „ușă de biserică”, dar se fac pași concreți în stabilizarea și îmbunătățirea acestei situații, așa cum am arătat și mai sus.

De asemeni trebuie să ținem cont că există un acord între Ucraina și România, concretizată în operațiuni militare de supravegheri frecvente, de genul „Cer deschis” (Operațiunea „Cer deschis” – Forțele Aeriene Române, vor participa la misiuni de observare pe teritoriul Ucrainei), deci și România și Ucraina își verifică reciproc, într-o totală transparență, capacitățile militare, orice modificare a situației la acest nivel ar alerta partea adversă.

România este pentru Ucraina furnizor și pilon de sprijin al securității cibernetice, cu alte cuvinte românii se ocupă de securitatea cibernetică a Ucrainei, asta reprezentând un avantaj informațional pe nivelul IT al României față de Ucraina, deci și la acest nivel, orice încercare ipotetică a Ucrainei de se angaja ostil față de România ar alerta un întreg sistem de informații până la nivelul superior al NATO. Vezi: România națiune-lider în dezvoltarea capacității de apărare cibernetică a Ucrainei – expertiza pe care SRI o deține în domeniul securității ciberneticeapreciată atât în proiecte desfășurate în țara noastră, cât și în cadrul cooperării cu NATO, prin contribuții la crearea de platforme specifice și prin participarea activă la exerciții precum Cyber Coalition – a fundamentat aprobarea, de către CSAT, a participării țării noastre, prin Serviciul Român de Informații, în calitate de națiune-lider, la acest Fond, în plus, de curând tocmai se pune la cale ca armata română să se ocupe de pregătirea armatei ucrainene -Vezi – Armata ucraineană va fi pregătită în România de armata română, pentru a face față unei ofensive rusești. Această ultimă știre emisă ieri 22 septembrie a.c. a fost practic ocolită de AGREPRESS și restul, în aceiași zi cu explozia în media românească a declarției colonelului ucrainean Viktor Kevljuk care a inflamat media românească citată un pic mai jos.

Armata ucraineană va fi pregătită în România de armata română, pentru a face față unei ofensive rusești

Fostul ministrul de Externe la Suediei, Carl Bildt, a declarat intr-un interviu pentru cotidianul Ukrainskaia Pravda ca rezoneaza cu ideea fostul sau omolog polonez, Radoslaw Sikorski, ca in Romania sa fie instruiti militari ucraineni.

„Mie personal imi place initiativa lui Sikorski ce priveste dislocarea in Polonia, Bulgaria si România a unui numar semnificativ de arme anti-tanc, cu care sa fie instruti militarii ucraineni si sa se declare clar ca aceste arme sunt aduse special pentru Ucraina, careia ii vor fi furnizate numai atunci când este necesar. si ca toate echipamentele vor fi livrate in Ucraina in timp de sase ore in cazul in care exista o ofensiva (din partea Rusiei -n.r.). Vorbim in special despre arme defensive, este ceea ce are nevoie la urma urmei Ucraina. Pentru ca ea spune ca nu are intentia de a ataca”, a declarat fostul oficial suedez. El a mai spus in cadrul aceluiasi interviu ca Rusia are doua optiuni in ceea ce priveste Ucraina: fie se retrage gradual, ceea ce este destul de dificil in punct de vedere politic, fie porneste o ofensiva militara in Ucraina cu costuri politice si economice foarte mari.

Incepand de luni, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, se va afla in prima sa vizita la Kiev. Stoltenberg va deveni primul secretar general al NATO care asista la o sedinta a Consiliului de Aparare si Securitate Nationala al Ucrainei. ”Aceasta vizita este o borna. In perioada sovietica, eram pregatiti pentru un atac din partea Occidentului. Realitatea demonstreaza acum ca amenintarea vine dinspre Est”, a declarat, pentru Reuters, actualul ambasador al Ucrainei la NATO, Ehor Bojok. In ceea ce-l priveste, Stoltenberg considera situatia din estul Ucrainei drept cea mai complexa dintre numeroasele crize din Europa si sustine acordul de pace in 11 puncte semnat la Minsk in luna februarie. in plus, secretarul general al NATO vede un rol al Aliantei Nord-Atlantice limitat in principal la ajutarea reconstruirii fortelor armate ucrainene, mentioneaza agentia de presa britanica – https://romaniabreakingnews.ro/armata-ucraineana-va-fi-pregatita-in-romania-de-armata-romana-pentru-a-face-fata-unei-ofensive-rusesti/

Alte informații cadru, utile în conturarea filtrului de analiză:(1) Serviciul Român de Informații – noi măsuri de securitate, în contextul conflictului din Ucraina , (2)Ajutor militar pentru Ucraina.  Armament românesc (Sistem LAROM) și spaniol (Teruel-3)

Să vedem cine sunt promotorii în România a acestei știri false, menite a arunca în aer realțiile româno-ucrainene:

Agerpress prin  autor: Adriana Matcovschi, editor: Karina Olteanu

Agerpress_stire_falsă

Alți răspândaci, Activ News  „Știri nefiltrate”, poreclit în anumite medii responsabile și „Activ News știri nefiltrate de la FSB”(Serviciul de securitate al Federației Ruse), mai ales după ce înainte de a vedea picior de soldat american pe pământul românesc au făcut tam-tam pe tema faptului că deși suntem în NATO, armata americană nu va ridica un deget să apere România, că în cazul unei agresiuni rusești americanii nu se vor deplasa aici în România să ne apere, schimbând apoi discursul cu 180 de grade după venirea armatei americane în România, vezi marșul Cavaleriei, care desi ca prezență a însemnat demontarea practic a campaniei de pe Activ News, aceștia din urmă nu s-au sfiit și au continuat, de data aceasta propagând ideea americanilor care se comportă ca niște ocupanți, scoțând în evidență tot felul de situații exploatate și prezentate într-un mod menit a incita la ură și sentimente antiamericane.

activ-news-stire-falsa

Alții, de la onlinereport.ro o dau și mai groasă:

„Ucraina ne ia Bucovina!” …adică și restul, Mănăstirea Putna, Suceava, căci ce altceva pot să gândesc citind un astfel de titlu? …mai departe – NO COMMENT !

online-report_stire_falsa

PRO TV, preluat și de NASUL.tv: O noua brigada este infiintata „in Bucovina pentru apararea in fata unor posibile pretentii ale Romaniei asupra acestei regiuni”. Anuntul a fost facut luni, la Ivano-Frankivsk, de seful Departamentului de organizare-mobilizare din cadrul comandamentului operativ ‘Zapad’, colonelul Viktor Kevliuk, informeaza ziarul local „Stick”, care a fost citat de agentia de presa rusa oficiala TASS.

ProTV_Stire_Falsa

Nasul

Reacții firești la auzul așa zisei vești
Marin Gherman declară că informația a scandalizat locuitorii din Bucovina. „Nu este normal când România ratifică Acordul de Asociere la UE al Ucrainei, iar Kievul se pregătește de războaie ipotetice. În acest sens Ministerul de Externe al României ar trebui să reacționeze”, consideră Marian Gherman. România a fost primul stat membru al UE care a ratificat, la 3 iulie 2014, Acordurile de Asociere între Uniunea Europeană și Ucraina, Republica Moldova și Georgia.
Jurnalistul român din Cernăuți Vitalie Zâgrea consideră că ideea privind formarea unui batalion care să se opună unor ipotetice pretenții teritoriale din partea României este contraproductivă și creează tensiuni între cele două state. „Nu e momentul să se formeze un asemenea batalion întrucât prim-ministrul și Ministrul de Externe al României, care au vizitat Kievul în ultimele două luni, s-au pronunțat deschis că România este țara care susține Ucraina. Până ieri România era considerată de Ucraina cel mai mare dușman, acum România este unul dintre cei mai buni prieteni. Rusia era cel mai mare prieten, acum este dușman”. Zvonuri în Cernăuți Vitalie Zâgrea consideră că există forțe care își propun ca în Bucovina să apară tensiuni interetnice. Dovada sunt zvonurile din ultimele zile, că românii vor picheta în ziua de 22 septembrie administrația din Cernăuți, manifestându-și nemulțumirea de faptul că nu li se respectă drepturile.
A fost o informație falsă. Se încearcă pe diferite căi să se pună accentul pe faptul că românii din regiunea Cernăuți nu sunt mulțumiți de viața pe care o duc aici. Cineva din umbră face toate acestea”, crede Vitalie Zâgrea. Integral pe articolul lui Vadim Vasiliu de pe Adevărul Moldova.

Și acum să înțelegem care este de fapt situația  armatei ucrainene

AVIZ AMATORILOR Starea Forțelor Armate Ucrainene – Col.(r) Ion Petrescu

Iată două enunțuri din dialogul, pe tema de mai sus, publicat de EUROMAIDAN PRESS:

Marea distrugere a armatei ucrainene a avut loc în cursul anilor 2008 -2013. Armata a fost redusă, brigăzile și cea mai mare parte a unităților gata de luptă au fost distruse. Cele mai bune inițiative, cu rezultate pozitive au fost anulate.

Dl. Biriukov, am citit cu atenție interviurile dumneavoastră. Ați spus, la sfârșitul lunii martie, a acestui an, că după ce ați vizitat brigada 79 ați văzut că “10% sunt alcoolici cronici.” Ați spus că au declarat că nu ar lupta și, prin urmare vor “să bea dimineața, la prânz și seara “, deci există o astfel de problemă?

Biriukov: Da, absolut    (Sursa: euromaidanpress.com,  via Col.(r) Ion Petrescu)

Să recapitulăm:

…să sintetizăm și să tragem concluziile de riguare:

*România sprijină statalitatea și integritatea teritorială a Ucrainei. În contextul războiului cu forțele pro-ruse din Est, România face acest lucru nu numai declarativ ci și faptic, prin implicarea în apărarea informatică, România fiind Națiune cadru pentru apărarea cibernetică a Ucrainei. Factorii decizionali din Ucraina sunt conștienți de acest lucru.

*Situația armatei ucrainene este foarte precară în contextul războiului cu Federația Rusă și are nevoie de întărire și mai ales ajutor din parte unor terți NATO, printre care și România.

*Ucraina este total dependentă de asigurarea unui „spate” în acest conflict, „spate” pe care și-l asigură facând pași concreți în stabilirea și aprofundarea unor relații ca cele cu România.

*NU este un secret că Rusia are capacitatea de antama în războiul informațional de la simplii agenți din structurile de informații ale Ucrainei (vezi –Angajat al SBU amenință pe președintele Asociației „Basarabia”, Anatol Popescu. O nouă provocare a pro-rușilor acoperiți din SBU, pentru a îngreuna relațiile româno-ucrainene ?), la ofițeri și chiar generali din armata ucraineană, cum am arătat mai sus, care la nevoie pot procura informații dar și purcede la anumite declarații, „nevinovate” care să fie speculate și utilizate în capitolul divide et impera din veritabilul război hibrid, non-liniar desfășurat de Rusia, război la care trebuie să recunoaștem că excelează în performanță. Vezi mai multe despre războiul non-liniar: Doctrina Gherasimov și războiul non-liniar dus de Rusia pe teritoriul Ucrainei  și  SIMETRIE ȘI ASIMETRIE ÎN ACȚIUNILE MILITARE

Așadar, chiar are nevoie Ucraina să își tragă preșul de sub picioare în relațiile cu România și chiar alți vecini? sau alții vor să îl tragă, evident cu o mână ucraineană?

Dragi români,vegheați ! … fiți lucizi și informați, căci lucrurile nu se vor opri aici ci chiar vor continua.

Publicat de autor:
Dorian Theodor
Redactor Șef
romaniabreakingnews.ro

,

Incepand cu 2012 Romania e parte intr-un razboi informational, situatie care s-a mai inregistrat in doua momente importante – cand ne apropiam de NATO si de Uniunea Europeana, afirma Iulian Fota, cel care i-a fost consilier pe probleme de securitate nationala fostului presedinte Traian Basescu.

Criza din Ucraina se va transforma intr-un conflict inghetat, iar Republica Moldova se „auto-finlandizeaza”, mai declara acesta intr-un interviu acordat Ziare.com, preluat de România Breaking News exprimandu-si convingerea ca Occidentul nu va „trece Rubiconul” inarmand Ucraina.

Iulian Fota atrage atentia asupra faptului ca „suntem deja hartuiti de avioane militare rusesti care vin si zboara ostentativ pe la granitele noastre” si le cere jurnalistilor sa nu faca jocul propagandistic al adversarului.

Fostul consilier prezidential isi exprima regretul ca n-a fost mai convingator in discutiile purtate la Washington inainte de declansarea crizei din Ucraina, cand a ridicat semne de intrebare cu privire la ce se intampla in zona Marii Negre, dar i s-a spus sa iasa din „rusofobia noastra traditionala”.

Care este situatia in estul Ucrainei dupa intrarea in vigoare a armistitiului?

Semnalele care vin sunt ca armistitiul, in general, nu se respecta. Mai exista semne de intrebare.

Venite dinspre ce tabara?

Informatiile care vin ii indica pe separatisti ca fiind cei care nu respecta armistitiul. Dar tendinta este de respectare a armistitiului, daca ne bazam pe informatiile pe care le vedem in spatiul public.

La ce sa ne asteptam in continuare, ce credeti ca urmeaza?

Urmeaza inghetarea conflictului si intrarea in logica unui conflict inghetat, respectiv consolidarea entitatii din estul Ucrainei sub denumirea pe care separatistii o vor, autoadministrarea sau autoguvernarea.

Dar urmeaza niste negocieri foarte importante, care pot consolida armistitiul sau pot sa il arunce in aer, negocieri legate de modul in care in Ucraina va fi integrata aceasta noua entitate administrativa.

Se discuta in mass-media despre o posibila inarmare a Ucrainei de catre Occident. Credeti ca e o idee buna?

Parerea mea este ca, daca Occidentul hotaraste inarmarea Ucrainei, aceasta decizie va fi perceputa de Rusia ca fiind cea mai ostila decizie la adresa ei din ultimii 25 de ani.

Ar fi un „Rubicon” in relatia Occidentului cu Rusia sau a Rusiei cu Occidentul. Nu vad pe nimeni in Occident dispus in momentul asta sa treaca acest Rubicon.

Ce se intampla cu Republica Moldova in aceste conditii?

Republica Moldova se adapteaza. Dupa cum vedeti, isi iau singuri masuri de supravietuire. Eu asa interpretez evolutiile actuale de la Chisinau.

Republica Moldova are instincte foarte bune, a supravietuit in Uniunea Sovietica zeci de ani. Cred ca ei au inteles ce se intampla si isi iau masuri de supravietuire, respectiv o estompare a procesului de europenizare sau o incetinire a lui (nu o oprire, ceea ce este foarte important!), in paralel cu un plus de relaxare sau incredere pe care incearca sa il ofere Rusiei. Vom vedea cum arata noua formula guvernamentala, pentru ca din punct de vedere politic ea inca nu este stabilizata.

Propunerea de premier, pe care am vazut-o si eu in presa zilele trecute, asta imi arata: moldovenii au hotarat sa se auto-finlandizeze. Si sa stiti ca nu e chiar lipsita de logica gandirea lor. S-ar putea sa isi dea seama ca e mai bine sa se auto-finlandizeze ei decat sa se ajunga in situatia in care ii finlandizeaza altii, cu pierderile de rigoare, si ma refer aici in special la cele teritoriale.

In ceea ce priveste Transnistria, ne putem astepta la schimbari in curand?

Nu, nu ar avea nicio logica. La cum merge politica la Chisinau, diluarea procesului de europenizare este in mod clar, clar, pe placul Rusiei. Si atunci, de ce ar inflama Rusia situatia incurajandu-i pe transnistreni sa miste in front?

Nu, eu cred ca, dimpotriva, moldovenii vor fi „pedepsiti” ca si ucrainenii, fiind pusi sa plateasca pensiile celor din Transnistria, pentru ca e clar ca Rusia nu mai are bani si pentru transnistrieni, cel putin deocamdata.

Se vorbeste tot mai des despre un razboi informational purtat de Rusia prin asa numitii „omuleti verzi”, pe care i-a mentionat si fostul presedinte Traian Basescu. Dvs ce parere aveti?

Este foarte clar ca in panoplia de instrumente, nu numai a Rusiei, ci si a altor state, avem si instrumente de ordin informational. E normal, fiecare doreste sa isi promoveze mesajul si el sa fie cel care razbate din ecranul televizoarelor si intra in mintea si in inimile oamenilor.

Evident ca din jocul asta nu este exclusa nici Romania.

Ce am constatat eu este ca, incepand din vara lui 2012, au inceput sa curga spre Romania dinspre anumiti vectori de media, in special Vocea Rusiei, o serie intreaga de mesaje altfel construite decat pana atunci. Si sa stiti ca acest lucru a fost sesizat si de presa occidentala.

Banuiala mea (pentru ca nu am acces la ce ordine a primit Vocea Rusiei) este ca incepand cu 2012 Romania e parte intr-un razboi informational. Poate cuvantul „razboi” sperie putintel, dar dupa parerea mea cam asta e.

Noi nu ne-am confruntat cu situatii de genul asta in ultimii 25 de ani, ca n-am avut de ce. Dar este adevarat ca au mai fost cel putin doua momente in care s-au mai incercat aceste strategii informationale asupra Romaniei, adica raspandirea de stiri false despre noi.

Cand?

Cand ne apropiam de NATO si de Uniunea Europeana. In 2004 imi aduc aminte clar derularea anumitor clisee in presa occidentala, incercandu-se sa se induca convingerea ca romanii nu sunt seriosi, ca nu sunt civilizati etc.

Ati identificat asemenea vectori de media si pe teritoriul Romaniei?

Unii dintre jurnalistii nostri, cred ca fara rea intentie, iau si rostogolesc vestile, mai ales pe cele bine facute, care au si caracter senzational. Nu stiu daca e un lucru bun.

Cred ca ar trebui o discutie serioasa intre reprezentantii mass-media, ONG-uri si anumite puteri ale statului asupra atitudinii corecte in caz de agresiune informationala.

Sunt alte state care in astfel de situatii reactioneaza cum trebuie, nu fac jocul adversarului. Pericolul intotdeauna este ca din dorinta de a da o stire sa faci jocul adversarului tarii tale, transformandu-te, fara sa vrei, repet, fiindca nu banuiesc o rea credinta, intr-o cutie de rezonanta pentru el.

Pot sa va dau un exemplu. Am avut cazul consulului de la Chisinau, va amintiti. Toata presa din Romania a mediatizat acel caz. O situatie similara s-a intamplat in Marea Britanie, cand un diplomat britanic a fost prins in pat cu niste fete bagate de cineva, nu vreau sa precizez cine.

Principalii responsabili ai presei britanice au avut o scurta „consfatuire” si concluzia conducatorilor de institutii media a fost ca nu e treaba lor sa faca jocul adversarului, intelegand de ce imaginile respective fusesera date publicitatii. Oricum se stia ca diplomatul respectiv fusese deja pedepsit pe linie administrativa.

Asta a fost concluzia lor: nu facem jocul adversarului, nu mediatizam excesiv cazul ca sa le dam lor satisfactie.

In acest context, se discuta public despre mobilizarea rezervistilor si tinerilor din Romania. Cat de mare este riscul?

Daca va aduceti aminte, a mai fost un val din acesta anul trecut. Statul roman are proceduri standard pe care le exerseaza si in timp de pace legat de ceea ce noi numim pregatirea populatiei si a teritoriului pentru aparare sau pentru razboi.

Nu e nimic in plus fata de anii trecuti, nu avem motive de ingrijorare. Daca pe undeva s-a sesizat ceva, nu e in context ucrainean, ci in contextul eforturilor firesti de a ne apara tara daca ar fi cazul.

Pe de alta parte, dezbaterea e binevenita, pentru ca am intrat intr-o perioada internationala mult mai complicata si mai proasta decat altadata si probabilitatea ca Romania sa fie victima sau sa fie angrenata intr-un scenariu militar e mai bine conturata ca altadata. Daca altadata un astfel de scenariu militar era inexistent, mai ales dupa ce fosta Iugoslavie s-a linistit, in momentul asta nu-l mai putem exclude din evaluarile noastre.

Cea mai buna dovada: ca suntem deja hartuiti de avioane militare rusesti care vin si zboara ostentativ pe la granitele noastre, ne obliga sa ridicam aviatia militara in aer. De asemenea, ii testeaza pe bulgari si pe turci. Deci suntem deja intr-o faza in care acum 3-4 ani nu eram.

Privind in urma, credeti ca putea fi anticipata si prevenita criza din Ucraina?

Anexarea ilegala a Crimeii sa stiti ca nimeni nu a prevazut-o. Si cred ca, daca venea cineva cu aceasta idee, il considerau toti nebun.

Noi am mai incercat pe relatia cu aliatii nostri occidentali sa le spunem, cu doi ani inainte de ce s-a intamplat in Crimeea, „Stiti, noua nu prea ne plac niste lucruri din zona Marii Negre, vedem niste chestii care nu ni se par in regula, nu intelegem de ce”. Eu am fost la Washington cu o luna inainte de Vilnius (octombrie 2013), de unde a inceput toata povestea, si discutand cu colegii americani ei mi-au recomandat prieteneste sa ne mai relaxam si sa mai iesim din rusofobia noastra traditionala.

Si astazi imi pare rau ca nu am fost mai transant in sustinerea punctului meu de vedere. M-am gandit ca poate americanii au dreptate, ca suntem prea rusofobi.

,

Psihicul și tabla…

În cadrul Operațiunii Barbarossa, sovieticii dispuneau de echipamente de luptă mai multe și, pe anumite tipuri de armă, mai bune decât germanii. Cu toate astea, Armata Roșie a pierdut în primele luni de conflict două treimi din efectivele de mecanizate și avioane. Ca pierderi umane, Germania a sacrificat per total 800.000 de oameni (uciși, răniți sau dispăruți în misiune), în timp ce URSS a înregistrat irrecoverable losses de peste trei milioane de oameni (sursa: Wikipedia, citând rapoarte ale ambelor părți).

Conform unora dintre comentatorii de pe blogul lui George (Romanian Military), marele avantaj al nemților nu a fost atât tehnica de luptă, cât calitatea forței vii, mai bine pregătite tactic și cu un moral superior sovieticilor.

Armata Roșie a anului 1941 era alcătuită în mare parte din recruți adunați de prin “republicile” anexate frățește cu două decenii mai devreme. Firește că soldații belaruși sau cazaci nu erau din cale-afară motivați să apere nobilele idealuri ale comunismului, mai ales după atrocitățile comandate de Stalin în anii ’30.

Același Stalin, cu un an înainte de Barbarossa, declanșase eliminarea din armată a tuturor “elementelor trădătoare”, a se citi “crema ofițerimii”. Lipsiți de motivație și de un management competent, sovieticii au luat una dintre cele mai urâte bătăi din istoria militară. Doar ploaia și frigul care-au împotmolit o vreme Panzerele i-au salvat de la anihilarea totală.

Nu mai puțin adevărat e faptul că atrocitățile comise de hitleriști împotriva prizonierilor (considerați Untermensch/suboameni) au determinat o “întoarcere de arme” a populației care-i privise inițial pe nemți ca salvatori de la stalinism. Când cetățenii s-au prins că Hitler nu e cu nimic mai bun decât “tătucul”, determinarea lor de a lupta pentru URSS a crescut considerabil (primele contingente de partizani/sabotori s-au format în a doua parte a conflictului).

O luptă pierdută dinainte.

Am făcut acest lung expozeu pentru a scoate în evidență un lucru: o luptă se poate pierde sau câștiga înainte de tragerea primului glonț. Atâta vreme cât armata are determinare, motivație și unitate, meciul se joacă, indiferent de ascendentul tehnologic al inamicului. Istoria a demonstrat – americanilor în Vietnam sau sovieticilor în Afghanistan, ca să dau doar două exemple – că tehnica de luptă poate fi anihilată prin robustețe psihică, organizare și cunoaștere a terenului.

Dacă soldatul nici nu pune mâna pe armă, gândindu-se că e o pușcă proastă, că n-o să nimerească nimic cu ea, că superiorul lui e un tâmpit și că oricum nu are pentru ce să lupte, bătălia s-a pierdut înainte de a începe.

Se vorbește foarte mult despre perioada miraculoasă de prosperitate, progres științific și bună înțelegere pe care ar trăi-o omenirea în acest început de mileniu. Datele din teren indică însă o creștere fără precedent a tensiunilor intra- și inter-statale, cauzate de disensiuni etnice, religioase sau economice. De progres științific și prosperitate se bucură doar o mică parte a populației planetei, iar pacea, dacă mă întrebi pe mine, e un lux al celor puternici. Cine vrea pace trebuie să și-o permită.

Arma secretă a românilor.

romaniaRomânia nu este o țară puternică nici militar, nici economic. Amplasarea noastră la intersecția marilor vectori de forță ai Eurasiei ne-a condamnat la o defensivă permanentă și la o diplomație acrobatică (și controversată). Am supraviețuit însă – miraculos, aș spune – mulțumită unei robusteți mentale. Și pe câmpul de luptă și în afara lui, românii au rezistat unor forțe covârșitoare, fie că a fost vorba despre imperiile Roman, Austro-Ungar, Otoman, Nazist sau Sovietic. A curs mult sânge românesc, generații întregi au suferit atrocități, persecuții și privațiuni, dar nu am dispărut, nu am fost asimilați, nici dizolvați, nici dispersați. Până acum.

Ce se întâmplă astăzi cu România are toate datele unui război psihologic care-și propune dezarmarea mentală a cetățenilor. Tot eșafodajul defensiv, tot arsenalul intangibil care ne-a permis să rezistăm celor mai brutale invazii, se află de la o vreme sub un asediu violent. Se trage cu artileria, se aruncă bombe, se infiltrează agenți și commando-uri în această structură. Acțiunile sunt evidente. N-aș putea spune dacă este un atac consolidat din partea unei singure forțe, o luptă între puteri alogene antagonice sau un terorism băștinaș, cert este că, în special de prin 2008, ofensiva s-a întețit iar cazemata începe să se zgâlțâie.

Sistemul defensiv despre care vorbesc – valabil pentru orice națiune, comunitate sau familie – este clădit pe valori și simboluri comune. Pe limbă, artă, repere istorice, pe credințe, instituții, concepte și personalități – istorice ori contemporane – unanim recunoscute și apreciate.

Ethos blasters.

Urmărind fie și tangențial discuțiile din spațiul public pe un ecart de timp de o lună-două, nu pot să nu remarc că mare parte din fundamentele enunțate mai sus sunt dinamitate cu o suspectă consecvență. Valorile și simbolurile esențiale ale României sunt sub-minate (iată că terminologia militară își reintră în drepturi) constant și, cel mai grav lucru, publicul aplaudă exploziile ca pe focuri de artificii. Și cere bis.

Mi-a luat exact cinci minute să transfer din memoria imediată în scris o scurtă listă de “obiective strategice”, fiecare cu tipul de încărcătură explozivă atașată.

Concepte fundamentale:

România – zisă și Românica, e codașa Europei, or să ne-o ia și bulgarii înainte.
Poporul român – leneș, hoț și trădător
Patriotism – vadimism (paranoia, rudotel, antisemitism, xenofobie)
Ortodoxie – o superstiție retrogradă, bună pentru babe pupătoare de moaște.

Instituții:

Președintele României: Cucuvea kaghebistă, Țapul, Chiorul bețivan
Parlamentul României – un cuib de hoți și de leneși (ei, măcar avem reprezentativitate)
Guvernul României – niște tâlhari
Premierul României – plagiatorul, piticul, homosexualul și coruptul, cap-de-mort, cap-de-oțel (pentru cine nu știe, ultimul e Victor Ciorbea).
Biserica Ortodoxă – plină de bani și vrea și mai mulți; instrument de tâmpire a populației.
Armata Română – îi plătim degeaba, nu ne mai trebuie, pe noi ne apără NATO

Categorii socio-profesionale

Medicii și profesorii – șpăgari
Funcționarii publici (alții decât medicii și profesorii) – corupți, nu fac nimic toată ziua, îi plătim degeaba
Corporatiștii – roboți programați 9-17 care nu știu ce e viața
Țăranii – niște țărani (ce vrei, mă?)
Muncitorii – Dorele, ia mai fă, mă, o dată.
(aici se impune să observăm cum publicitatea românească a reușit să eticheteze peiorativ grosul populației active: muncitorii și țăranii)
Pensionarii și asistații social – masă de manevră pentru alegeri; îi cumperi cu un kil de ulei; sunt de-ăia care pupă moaște;
Antreprenorii – bișnițari fără scrupule
Judecătorii – corupți
Polițiștii – analfabeți
Jandarmii – asasini
Serviciile secrete – au furat banii lui Ceaușescu
Jurnaliștii – vânduți
Artiștii – hipsteri homosexuali drogați
Inginerii – geeks

Personalități istorice

Ștefan cel Mare – pitic și gagicar
Alexandru Ioan Cuza – era mason
Mihai Eminescu – sifilitic xenofob, afemeiat
Ion Antonescu – criminal de război, antisemit, a dus țara la ruină aliindu-se cu Hitler
Regele Mihai – trădător de țară, a plecat cu tablouri
(pentru ultimii doi meritele se cuvin evident propagandei comuniste)
Mircea Eliade, Nae Ionescu, Petre Țuțea – legionari
Nicolae Ceaușescu – nu mai zic

Personalități artistice, sportive sau mediatice

Radu Beligan – “Google sărbătorește 150 de ani de la nașterea lui Radu Beligan”, “Radu Beligan își amintește cu plăcere de primul lui învățător, Anton Pann”, “Zi mare pentru Radu Beligan! A ieșit la pensie pentru a șasea oară!” (apud Times New Roman, care-i acordă maestrului Beligan o atenție deosebită).
Nadia Comăneci – o ipocrită, cum își permite să facă reclamă la margarină?
Dan Puric – un mistic exaltat neo-legionar și mason
Cristian Tudor Popescu – cap de mort, ăla care umblă în “treling”

Această ultimă secțiune a listei este, după cum vezi, surprinzător de scurtă. N-am reușit să identific alte personalități care să merite a fi numite astfel și care, totodată, să se bucure de oarece expunere. Și cum afișarea în acest mediu public toxic compromite fulgerător pe oricine, e firesc să avem pe scenă, în ultima vreme, personaje obscure care nu au nici reputații nici opere de apărat.

Tactica falimentară a lunetistului singuratic.

Revenind la dinamitarea elementelor unificatoare trebuie să fac două observații.

Prima: fără discuție, o parte dintre aceste ethos blasters se ancorează pe un sâmbure de adevăr, fie el anecdotic sau accidental. Nu neagă nimeni greșelile președinților, premierilor, parlamentarilor sau – fie-mi cu iertare – înalților slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române.

Doar că, agâțându-ne exclusiv de slăbiciunile oamenilor care au ocupat sau ocupă funcții, riscăm să dărâmăm întregul edificiu al unor instituții fundamentale.

Omorând pilotul condamnăm la prăbușire avionul; și pe noi odată cu el.

Și încă un lucru: s-ar cuveni să ne controlăm limbajul la adresa conducătorilor, dacă nu din respect pentru persoanele lor, măcar pentru steagul pe care au jurat.

A doua observație: lista de mai sus acoperă aproape integral populația României (inclusiv pe cea detașată în străinătate), cu excepția copiilor și a intelectualilor care nu sunt  funcționari publici, antreprenori, publiciști sau corporatiști. Practic, fiecare dintre noi se află în raza unei încărcături expozive capabile să spulbere in corpore structurile profesionale sau sociale din care facem parte.

Și, în momentul în care medicul face o afirmație dură despre breasla profesorilor, profesorul despre țărănime și țăranul despre Parlament, se produce o detonare în lanț care ne îngroapă pe toți.

Tactica “lunetistului singuratic”, care trage din podul casei cartușe de “eu nu sunt ca alții”, “toți sunt așa și pe dincolo, eu sunt diferit” e moarte sigură. Nu Vasili Zaițev, eroul din “Enemy at the Gates” a salvat Stalingradul.

Ceilalți ești tu!

Romania-animated-flagCând spunem “ceilalți” vorbim de fapt despre noi; fiecare dintre noi este un “celălalt” pentru cineva. Când spunem “popor de leneși și de hoți” ne includem pe noi, familiile, dascălii care ne-au învățat carte, medicii care ne-au adus pe lume, includem toți oamenii pe care i-am iubit, îi iubim sau îi vom iubi în viața asta. Și îi jignim. Și nu merită.

Orice popor are eroi și trădători, tâmpiți și genii, leneși și harnici, sfinți și haimanale. Orice stat are rufe murdare și scheleți în dulap. A scoate la aerisit aceste zdrențe poate fi un exercițiu purgatoriu, cu condiția să se desfășoare scurt și la obiect. Dar a le scutura zilnic prin fața casei nu face decât să coboare standardele de caracter pentru generațiile care vin. Arată-i copilului super-eroi și va vrea să devină super-erou. Spune-i zilnic că va sfârși un bețiv ca ta-său și așa se va întâmpla.

Propaganda naționalist-ceaușistă avea, totuși, niște limite (și un scop strategic, în contextul distanțării de URSS). Eram popor ales, cei mai viteji dintre traci, în luptă biruitori, dar atât. Ce fac “micuții” acum e genocid cultural. Suntem, brusc, cea mai de rahat nație de pe glob. Eu m-aș întreba: cui prodest?

Am luat în urmă cu ceva timp o decizie. Să nu spun nimic urât despre țară, popor și conducători, oricât aș fi de revoltat sau necăjit. Să nu aplaud și nu particip la nicio defăimare – fie ea și la mișto – a simbolurilor istorice și culturale românești. Bune sau rele, valorile care ne leagă reprezintă principala noastră forță ca popor. Pe ele putem clădi și restul. Fără ele – nimic.

Nici să cădem în extrema cealaltă nu e sănătos. Dați-vă la o parte, că noi am inventat stiloul și probabil insulina. N-are rost să ieșim la astfel de ofensive pentru că nu suntem pregătiți. Deocamdată nu vrem să cucerim pe nimeni. Vrem doar să fim lăsați în pace. Doar că, așa cum am mai spus, pacea și-o permit doar cei puternici, cei pe care e prea costisitor să-i ataci.

Nemți n-avem cum să devenim. Nici americani, nici olandezi. Așa cum, dintre toate țările blocului comunist, noi am fost întotdeauna mai cu moț. Așa cum, dintre toate ținuturile aflate sub turci, Principatele Române au reușit să evite statutul de pașalâc. Așa cum ardelenii au stat o mie de ani sub austro-ungari și au continuat să vorbească românește.

Toți stăpânii noștri s-au plâns de noi și-au încercat să ne inoculeze îndoială și rușine pentru ceea ce suntem.

Asta fac și acum. Eu n-o să-i ajut.

Nu-i ajuta nici tu.

Dacă nu pentru noi, măcar pentru cei care vin după.

Se nasc copii minunați în România.

Istoria – tot istoria – ne-a arătat că ideile și dezastrele au o capacitate extraordinară de a cataliza solidarizarea oamenilor.

Ne rămâne să gândim…  sau să așteptăm cutremurul?

 CUM AR FI O LUME FĂRĂ ROMÂNIA… VIDEO

Autor:  Brad Florescu /tedoo.ro

Aranjament editorial Dorian Theodor / R.B.N. Press

,

Aș vrea să aduc în discuție un fenomen larg răspândit în ultima perioadă marcată de evoluția spectaculoasă a mijloacelor de comunicare și informare, în special a internetului. Este vorba de o adevărată bătălie din umbră, prea puțin cunoscută, dar nu mai puțin importantă, care se desfășoară zi de zi, ceas de ceas, 24 de ore pe zi și șapte zile pe săptâmână, chiar și în acest moment este în plină desfășurare. Principalul câmp de luptă, dar nu singurul, este internetul, iar ținta luptei este mintea și creierul cetățenilor din lumea întreagă.

Vă amintiți momentul 22 martie 1990? Luptele de stradă dintre români și maghiari din Târgu Mureș? Inițiativa media a fost atunci de partea maghiarilor, principalele ziare și televiziuni de pe mapamond prezentând imaginile cu Mihăilă Cofariu bătut cu cruzime de către unguri  ca și cum ar fi fost vorba de un maghiar bătut de români. Așa s-a difuzat știrea, chiar dacă ulterior într-un colț de pagină a apărut vreo erată, era prea târziu, pentru majoritatea cititorilor sau spectatorilor din lumea întreagă a rămas ideea conform căreia românii îi bat pe unguri cu bestialitate.

internet-war

Războiul psihologic a fost dintotdeauna parte a războiului clasic, deși doar de curând a primit această denumire. Scopul este același dintotdeauna, iar parte a acestuia este și cel propagandistic. Câmpul de luptă principal a devenit spațiul virtual, internetul, deoarece în 1990 acesta nu exista și nici sumedenia de rețele de socializare, forumuri de discuții, site-uri specializate, filmulețe pe youtube, o avalanșă de informații de toate tipurile și categoriile. Iar informațiile circulă liber, oricine poate spune ce vrea, chiar și neadevăruri sau propagandă negativă la adresa României și românilor. Sunt atâția care ne vor răul, mă refer numai la vecinii noștri cu extraordinarul lor potențial propagandistic.

La ora actuală, un astfel de război se duce pentru influențarea opiniei publice, pentru căștigarea ei, pentru mintea fiecărui om de pe planetă cu acces la internet. Toate evenimentele ultimilor ani de pe mapamond au fost influențate de opinia publică, fie că vorbim de războiul din Vietnam sau de retragerea din Somalia din 1993. Aici apare rolul pe care opinia publică îl are în ziua de astăzi. Liderii politici iau decizii în funcție de opinia publică, își cântăresc cu grijă fiecare cuvânt pentru a nu o întoarce această opinie publică împotriva lor, o opinie publică ostilă înseamnă automat pierderea alegerilor și a puterii. Prin extensie, în țările arabe din nordul Africii, tot opinia publică sub forma manifestanților au răsturnat regimurile dictatoriale.

De aceea, de fiecare dată, înaintea declanșării unui război sau eveniment, mai întâi este pregătită opinia publică prin ceea ce se numesc operațiuni psihologice (amintiți-vă de campania intensă înaintea declanșării invaziei Irakului din 2003). Iar aceste operațiuni psihologice sunt cu atât mai ușor de declanșat cu cât sunt deja pregătite printr-o propagandă continuă, doar-doar va veni odată cazul. Dacă nu va veni, nu face nimic, cu cât mai mulți din opinia publică mondială vor fi împotriva românilor, cu cât îi vor denigra mai mulți, cu atât mai bine. Și această propagandă are efect chiar și în rândul românilor, mulți fiind convinși de multe neadevăruri din rațiuni complexe, care nu țin numai cu efectele îndoctrinării comuniste. Dar care poate fi scopul acestui război psihologic?

Nu doresc să intru sau să induc vreo temă ce ar ține mai mult de vreo teorie a conspirației, dar aș vrea să amintesc că nu numai noi, românii, suntem ținte, sunt și alții, și cei ce duc astfel de atacuri, majoritatea, o fac pur și simplu din ură, fără a avea un scop ascuns. Dar servesc foarte bine acestui trend antiromânesc manifestat cu furie, căruia am să încerc să-i explic motivațiile profunde.

Dreptul istoric și starea de fapt

Dreptul unei națiuni la stăpânirea unui teritoriu este dat, practic, de două aspecte: dreptul istoric asupra acestuia și starea de fapt a momentului. Așa gândesc organizațiile internaționale și opinia publică. De cele mai multe ori, situația de fapt este mai importantă decât dreptul istoric, dar acesta din urmă este esențial pentru a justifica schimbarea unei stări de fapt, atunci când este posibil.

Pentru a înțelege mai bine, sunt necesare câteva exemple.

Există unguri care contestă dreptul istoric românesc asupra Ardealului, dar starea de fapt este că Transilvania aparține României, deci nimic de făcut pe moment pentru ei. Dar ei continuă să sape la temelia dreptului nostru istoric prin fel de fel de teorii difuzate în cea mai mare măsură pe internet pentru a convinge cât mai mult din opinia publică internațională că România nu are vreun drept istoric asupra Ardealului, deoarece dacă în curând va interveni vreo mutație geopolitică, sau un cutremur geopolitic, lumea să fie oarecum pregătită pentru ca România să piardă Ardealul, cel puțin asta este ideea lor. Iar pentru această idee sau utopie, niciun efort nu este îndeajuns.

Alt exemplu, România are dreptul istoric asupra Bucovinei de Nord, dar situația de fapt este că acum aparține Ucrainei, iar nimeni nu pune în discuție asta. Nici opinia publică internațională nu este pregătită și conștientizată asupra dreptului nostru istoric, pentru ca atunci când Ucraina se va rupe, România să poată reprimi nordul Bucovinei. Dar ucrainenii sunt conștienți de asta, de aceea încearcă să-i deznaționalizeze prin toate mijloacele pe românii de pe teritoriul lor, îi numesc moldoveni, și mai departe, trec la contraofensivă, mistificând istoria noastră, falsificând-o cu nerușinare după întreaga rețetă bolșevică ale cărei efecte sunt persistentă până astăzi.

Uneori dreptul istoric nu mai contează atât de mult în fața situației de fapt, mai ales când în teritoriul disputat s-au petrecut modificări. Vorbesc aici de cazul Kosovo, dreptul istoric este al sârbilor, dar în timp sărbii s-au trezit minoritari, dar Kosovo tot nu a putut fi declarat independent decât după modificarea situației de fapt, respectic retragerea sârbilor din provincie  după bombardamentele din 1999 și cedarea administrării provinciei către ONU. Și totuși, au mai trecut încă aproape nouă ani până la proclamația de independență, iar statul Kosovo încă nu a fost recunoscut de toate țările membre ONU (nici România nu l-a recunoscut).

După cum spuneam dreptul istoric este perfect pentru a justifica o modificare a stării de fapt, dar abia după producerea acesteia. Iar cel mai adesea, modificările stării de fapt se petrec în urma unor cutremure geopolitice, care pot fi majore sau mai mici, regionale.

Cutremurele geopolitice

Cutremurele geopolitice se referă la schimbarea bruscă a situației geopolitice dintr-o regiune dată, iar un cutremur geopolitic major implică schimarea situației geopolitice aproape pe întreg mapamondul. Această schimbare bruscă se referă la o reașezare majoră într-un timp limitat, redus, cu impact major asupra realităților geopolitice ale momentului.

Aș vrea să compar, pentru o mai bună înțelegere, schimbarea realităților geopolitice cu schimbarea vitezei din fizica elementară, accelerarea. Un vehicul, pornit de pe loc, respectiv de la viteza de 0 km/h la viteza de 100 km/h. Această accelerare se poate face lent, în zece minute de creștere înceată a vitezei, și nimeni nu simte impactul acestei creșteri. Sau se poate face rapid, ca și în cazul mașinilor performante, în trei secunde. În cazul unui avion de luptă în mai puțin de o secundă. Mai trebuie să dau exemplul navetelor spațiale? La fel și cutremurul geoplitic. Închipuiți-vă schimbarea realităților geopolitice în timp ca și trecerea de la 0 la 100 km/h în trei secunde. Timpul este prea scurt, nici nu vă dați seama că s-a schimbat ceva. La 0 km/h puteți deschide portiera și puteți coborî din mașină fără vreun pericol. Trei secunde mai târziu, nu v-aș sfătui să faceți asta. La fel se întâmplă cu realitatea geopolitică în cazul unui cutremur geopolitic. Cel mai important, ca și cutremurul clasic, și cel geopolitic este urmat de o o sumedenie de replici, dar în cazul celui geopolitic acestea sunt destinate să reașeze situația locală sau regională după forțele principale implicate.

Ceea ce putem spune despre un cutremur geopolitic este că multă lume simte că se va întâmpla sau este posibil să se întâmple, dar la fel ca și în cazul unui cutremur normal, nimeni nu știe cu exactitate când se va întâmpla, unde se va întâmpla, cât va dura și care vor fi efectele sale. La fel ca și în cazul cutremurelor, sunt zone și regiuni care sunt predispuse unor astfel de evenimente, cum este Cercul de Foc al Pacificului. La fel, în geopolitică sunt zone predispuse la conflicte, cum ar fi Orientul Mijlociu. Ca și în geologie, și în geopolitică, tensiunile acumulate pot răbufni cu efecte devastatoare. Legile naturii sunt universale, fie că vorbim de fizica Pământului sau de geopolitică.

Secolul trecut, al XX-lea, cel mai violent din istoria omenirii, a avut parte doar de trei cutremure geopolitice majore și de o serie de altele minore, regionale. Primul a fost anul 1918, cel mai mare cutremur geopolitic al secolului, când patru imperii s-au prăbușit. Imperiul rus, german, austro-ungar și turc au dispărut peste noapte ca urmare a războiului mondial. În locul lor au apărut state independente, războaiele care au urmat au fost doar războaie de reașezare (replici) a noii realități geopolitice, iar aici includ și războiul româno-ungar de la 1919, războiul greco-turc sau războiul sovieto-polonez.. Impactul acestui cutremur geopolitic a fost imens, s-a resimțit pe toate meridianele, inclusiv în coloniile marilor puteri.

Al doilea cutremur geopolitic major a fost anul 1945. Unii ar putea spune că data reală ar fi 23 augusr 1939, pactul Molotov-Ribbentrop, dar eu mă refer doar la efecte, nu la cauze. De la 1945 lumea a fost împărțită în două blocuri antagoniste, relevate ulterior prin NATO și Pactul de la Varșovia. Ceea ce a urmat, respectiv blocada Berlinului din 1948 sau războiul civil din Grecia (1946-1949) au fost doar replicile acestui cutremur geopolitic major. Revoluția iraniană din 1979 a fost doar un cxemplu de cutremur geopolitic minor, cu influență regională, la fel ca și cazul războaielor din Vietnam, Afghanistan, sau din Orientul Mijlociu.

Al treilea cutremur geopolitic major a fost în anii 1989-1991, dar l-aș plasa mai degrabă în 1989, dizolvarea URSS din 1991 fiind o consecință, o replică a anului 1989, anul revoluțiilor esteuropene. Chiar și aici au fost replici, separarea Cehoslovaciei sau dizolvarea sângeroasă a Iugoslaviei. Apariția Transnistriei se înscrie în același cadru, al replicilor cutremurului geopolitic de la 1989 – 1991. Întreaga lume s-a schimbat, transformându-se dintr-una bipolară în alta unipolară, cu un hegemon încă de necontestat.

De atunci nu au mai fost cutremure geopolitice majore. Chiar seria de revoluții arabe, care încă nu știm încotro se vor îndrepta, ar putea fi incluse în categoria cutremurelor geopolitice minore, cu impact regional. Liderii politici, cei responsabili, se feresc ca de foc și se tem de apariția unui cutremur geopolitic deoarece acesta nu poate fi gestionat, iar consecințele sale pot fi imprevizibile, lecțiile istoriei fiind elocvente în acest sens. De aceea vedem că toate declarațiile, deciziile, rezoluțiile ONU sau ale oricărui organism internațional responsabil se circumscriu acestui deziderat, păstrarea status quo-ului, a stării de fapt, orice modificare considerată a fi necesară într-o regiune să se facă lent, treptat, pentru a putea fi gestionată și consecințele să fie previzibile, astfel încât să fie suficient timp pentru a acționa înainte ca situația să ia o turnură de neoprit.

Să luăm exemplul apariției statului palestinian. Problema s-a lungit și se va mai lungi suficient de mult încât procesul de tranziție să fie lent, previzibil, prin tratative îndelungate, foi de parcurs și altele, astfel încât această mutație geopolitică necesară până la urmă, cu care toate părțile sunt de acord, să se petreacă încet, mai ales într-o regiune deosebit de sensibilă cum este cea a Orientului Mijlociu.

Deci, un cutremur geoplitic nu este de dorit, nimeni nu dorește să se petreacă, credeți că Wilhelm, kaiserul german ar fi pornit războiul la 1914 dacă ar fi știut consecințele de la 1918? Sau Hitler, dacă ar fi știut că va sfârși în buncăr, ar fi atacat Polonia în 1939? Lecțiile istoriei se învață, dar numai de către cei ce doresc să le învețe. Dar problema majoră este că odată și odată acest cutremur geopolitic se petrece, indiferent că vrem sau nu vrem. Este la fel ca și cutremurele clasice, nu le dorim, încercăm să le evităm, dar pur și simplu se întâmplă, oricât am încerca să le prevenim cumva, întrebați-i pe japonezi.

Dar să vedem care ar fi legătura între dreptul istoric, starea de fapt și cutremurele geopolitice. Pentru asta va trebui să revenim la ziua de azi, la conflictul și bătălia permanentă ce se duce 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână. Chiar și acum când citiți aceste rânduri, o bătălie este în toi și sunt români care luptă în primele linii. Singuri, uitați, nerecunoscuți, sunt eroii de astăzi care duc această luptă de cele mai multe ori inegală. Mă refer la bătălia internetului, după mediul în care se desfășoară.

Bătălia internetului

Un exemplu la îndemână, în general se știe că România are dreptul istoric asupra Bucovinei de Nord, dar nimeni nu va risca o forțare cerându-i Ucrainei acest teritoriu, de teamă de a nu declanșa un cutremur geopolitic ale cărui urmări ar putea deveni imprevizibile. Dar asta nu înseamnă că o luptă subversivă, tenace și continuă nu se duce și pe acest front. Pe lângă acțiunile fizice, de deznaționalizare a românilor, ucrainenii duc o luptă underground, de justificare a ocupației lor asupra Basarabiei, încercând prin toate mijloacele, mai ales prin intermediul internetului, să submineze dreptul istoric al României asupra Bucovinei de Nord.

Un alt front este cel al Transilvaniei, ungurii care încearcă să submineze dreptul istoric al României asupra Transilvaniei. Forumuri de istorie, discuții pe marginea oricărui articol de ziar cu tente revizioniste, reșaparea îmbunătățită a teoriilor discontinuității românilor în Ardeal, contestarea dovezilor acestei continuități și multe altele.

Mai există și fronturile secundare, dar nu mai puțin importante, în care sârbii și bulgarii încearcă dezrădăcinarea românilor, minorități în țările lor. Dar frontul principal, datorită evenimentelor politice, a ajuns cel basarabean.  Teoria moldovenistă este la mare modă, susținută și de către unii  români moldoveni interesați sau pur și simplu naivi. Aici bătălia este mai mult decât inegală, luptătorii români pe frontul internetului trebuind să facă față inclusiv puternicului aparat de propagandă rusesc care s-a aruncat pur și simplu în această bătălie disperată pentru ei, fiindcă încep să simtă că s-ar putea să piardă. Să piardă ce, ați putea întreba. Răspunsul e simplu, să piardă controlul asupra Republicii Moldova, iar rezultatele vizibile de la fiecare rundă de alegeri arată că sunt în defensivă, în retragere. De aceea niciun efort nu este prea mic pentru bătălia pe conștiința cetățenilor moldoveni.

Dar obiectivul acestui război al internetului nu este numai conștiința și părerea cetățenilor români sau moldoveni, dar în primul rând părerea cetățeanului străin, iar prin fiecare cetățean străin ce citește forumurile sau urmărește filmulețele de pe youtube și este convins de o parte sau alta, o fărâmă din opinia publică internațională se poziționează de partea uneia dintre părți. Pare a fi greutatea unui fir de nisip, dar fir cu fir, grăunte cu grăunte, se poate ajunge la o cantitate care la un moment dat ar putea înclina balanța de o parte sau alta.

Vă puteți întreba pe bună dreptate pentru ce acest efort, din moment ce dreptul istoric cumulat cu starea de fapt ne dă situația actuală, pe care nimeni nu are interesul să o schimbe de teama situațiilor imprevizibile cu care ar putea să fie confruntat în viitorul imediat acestei schimbări. Așa este, dar am spus tot aici că aceste cutremure geopolitice se întâmplă, fie că le dorim sau nu, fie că ne plac sau nu, la fel ca și cutremurele clasice, geologice. Dacă mâine se va petrece un cutremur geopolitic, întregul eșichier geopolitic ar putea fi zdruncinat. Alianțe bine stabilite în trecut ar putea fi răsturnate, lideri ajunși la putere prin forța evenimentelor ar putea decide un curs sau altul de acțiune, conflicte armate ar putea apărea peste noapte. Să nu ne îmbătăm cu apă rece, într-un astfel de caz nu am fi în cea mai fericită situație, ținând cont de animozitățile istorice care ne-au marcat relațiile cu toți vecinii noștri. Și atunci am avea nevoie de aportul direct al celor pe care astăzi îi considerăm aliați de nădejde, dar să nu uităm că și ei ar putea fi prinși în evenimentele în cascadă ce le presupune un cutremur geopolitic major. Iar atunci, decizia lor va fi neapărat condiționată de ceea ce se cheamă la ei opinia publică. Aceeași opinie publică care a decis retragerea americanilor din Vietnam sau din Somalia.  Cum credeți că această opinie publică și-ar da acordul pentru o intervenția într-o țară de care majoritatea nici nu au auzit? Nu trebuie uitat că în ultima vreme deciziile președinților americani sunt legate direct de rezultatele sondajelor de opinie. Și dacă această opinie publică, în urma acestui război al internetului care se desfășoară inclusiv acum, este convinsă de adversarii noștri că noi nu avem dreptul istoric, sau acesta este cu semnul întrebării?

Pentru a exemplifica acest aspect aș propune doar ca și exercițiu de imaginație un posibil conflict care ar duce la un cutremur geopolitic major. Repet, nu zic că acesta se va întâmpla, dar este posibil să se întâmple. Exercițiul este infinit mai complex, dar mă voi referi strict la situația noastră geopolitică regională, la fel cum am făcut în romanele mele.

Studiu de caz, Ucraina:

Astăzi, fostul premier Iulia Timoshenko este arestat pentru ceva, orice, a făcut în timpul mandatului ei de premier. Demonstranții care o susțin se adună cu zecile de mii să ceară eliberarea ei. La un moment dat, din greșeală sau din prostie, se trage în mulțime. Cererile se radicalizează și încep confruntările radicale, se dau lupte de stradă. Forțele guvernamentale reușesc prin luptă și snge să pacifice Kievul, dar cu prețul a sute de morți dintre demonstranți. Revolta este înfrântă, dar peste câteva zile izbucnește o confruntare minoră în raioanele de la vest, forțele pro-vestice se mobilizează și reușesc să ocupe sediile simbolurilor puterii. Tot mai mulți ucraineni favorabili orientării spre vest a țării se implică, ceea ce duce la răsturnarea liderilor locali ai regimului de la Kiev. Confruntat cu perspectiva unui război civil, guvernul de la Kiev cere ajutor Rusiei, iar aceasta își trimite trupele. Încep primele cofruntări, când SUA cee retragerea rușilor pentru a lăsa ucrainenilor decizia asupra viitorului lor. Rusia refuză și continuă avansul împotriva rebelilor, ajungând în fața orașului Lvov. Polonia intervine diplomatic, cerând retragerea rușilor pentru a-i cruța pe etnicii polonezi. Rusia refuză și bombardează orașul, în speranța terminării rapide a conflictului, dar ucrainenii provestici rezistă. Imagini cu civili uciși de bombardamente fac înconjurul lumii, cerând intervenția. Polonia presează și concentrează trupe la granița cu Ucraina. Între timp, ca și o posibilă contralovitură, Rusia concentrează trupe la granița cu Țările Baltice și își întărește garnizoana de la Kalinigrad, cu graniță directă cu Polonia. Presați de propria opinia publică, americanii se decid să-i sprijine pe polonezi, cel puțin cu armament și muniție. Șase zile mai târziu, un obuz de artilerie explodează într-o piață centrală din Lvov. Șaizeci de morți, toți civili, inclusiv femei și copii. Imaginile cadavrelor copiilor sfâtecate de explozii fac înconjurul lumii. Opinia publică americană cere o reacție decisvă. Polonezii trec granița ucraineană cu blindatele în față pentru a proteja civilii. Forțele militare ruse se dispun în dipozitiv defensiv contra polonezilor, în timp ce trupele lor din Kalinigrad atacă trecând pe teritoriul polonez. Țările Baltice sunt ocupate rapid de către ruși care continuă înaintarea peste granița poloneză. Între timp, trupele poloneze înaintează spre Lvov…

Vi se pare un scenariu de SF? Nu, poate fi piatra care ar putea declanșa un nou cutremur geopolitic. Dar revenind la expunerea noastră, ce s-ar fi putut întâmpla dacă opinia publică americană era total antipoloneză, dacă majoritatea americanilor ar fi fost convinși că Lvov ete un oraș rusesc care niciodată nu a aparținut Poloniei, că nu există picior de etnic polonez acolo, ci doar ruteni, care în tot decursul istoriei s-au jurat că ei sunt etnici ruși (!). Și că SUA nu ar avea de ce să-i susțină pe polonezi cu materiale și armament, deoarece au mult mai mari probleme cu disputele cu chinezii, de exemplu. Forte ușor s-ar fi ajuns la situația asta doar printr-o masivă campanie de Public Relations (PR) și de o bătălie cîștigatpă pe internet asupra dreptului istoric.  Dacă mâine un american curios dă căutare pe Google “Lvov Polski”, în cazul în care bătălia internetului este pierdută deja de polonezi, va obține pe primele pagini doar dovezi că Lvovul aparține pe drept și pe veci Ucrainei. Și atunci credeți că își va da acceptul pentru trimiterea de soldați, armament și muniții Poloniei, pe care el, ca cetățean american liber o consideră stat agresor?

Dar hai să mergem mai departe și în loc de Polonia să punem România. Care va fi situația, care va fi rezultatul? În cazul unui cutremur geopolitic, credeți că ne vom putea baza pe vreunul dintre vecinii noștri? O recapitulare istorică cred că ar fi benefică și relevantă.

La primul cutremur geopolitic major al secolului XX, am fost singuri împotriva tuturor. Ruși, bulgari, ucraineni, unguri, toți erau împotriva noastră. Până și sârbii, considerați aliați, au profitat și ne-au luat o parte din Banat. Ne-am bătut cu arma în mână, am luptat împotriva rușilor, împotriva ucrainenilor, împotriva ungurilor, și am realizat România Mare. Un aspect uitat în timp, România Mare nu au făcut-o diplomații, ci militarii, respectiv soldații care au ocupat teritoriul cu arma în mână, impunând o stare de fapt în concordanță cu dreptul istoric.  Credeți că dacă Transilvania ar fi fost sub unguri la 1919, data Conferinței de Pace de la Versailles, această conferință ne-ar fi dat-o nouă? Sau dacă ar fi dat vreo rezoluție, și Ardealul ar fi fost sub unguri, ar fi mișcat vreun deget pentru a ne da nouă ceea ce ni se cuvenea, respectiv Ardealul? Oameni buni, România Mare a fost realizată cu sabia și baioneta ostașului român, Ardealul a fost ocupat prin forța armelor, la fel și Basarabia sau Bucovina. De la Paris putea oricine să zică că o regiune aparține unuia sau altuia, atâta timp cât acela nu-și impunea stăpânirea, și impunerea însemna ocuparea militară și stabilirea ordinii. Cea ce este important, am fost singuri împotriva tuturor vecinilor. Și ne-am impus dreptul prin forța baionetelor soldaților români, iar apoi acest drept a fost recunoscut și la Paris. Dar mai întâi l-am câștigat cu arma, apoi ne-a fost recunoscut ca o stare de fapt, bazată pe dreptul istoric.

Al doilea cutremur geopolitic a consființit stăpânirea noastră asupra Transilvaniei numai deoarece a fost ocupată militar și de către armatele noastre. Rușii ne-au luat Basarabia și Bucovina de Nord, le ocupaseră deja militar. Ocupaseră și România, impunându-ne regimul comunist de tristă amintire.La Conferința de Pace nu am fost admiși ca și cobeligeranți deoarece s-au opus rușii, deși contribuția noastră în Vest a fost mai mare decât cea a Franței, fiind a patra aliată ca pondere militară.

La al treilea cutremur geopolitic am fost prea fericiți că am scăpat de comunism ca să ne gândim la altceva. În concluzie, nu am obținut nimic ce nu am luat înainte prin puterea noastră, dar garanția rămânerii în posesie a fost puterea militară, nu bunăvoința vecinilor noștri.

Orice război modern nu poate fi declanșat fără o pregătire pshihologică a opiniei publice, dar bătălia pentru opinia publică se desfășoară în fiecare moment în spațiul virtual. Trebuie spus că pe site-urile și forumurile internaționale această dispută se poartă în engleză și este deosebit de complexă. De exemplu, pe un site de istorie, comentatorii  de diferite națiuni vorbeau despre regii Ungariei și s-a ajuns și la Carol Robert de Anjou. Când unul dintre cei ce postau, un român, desigur, a menționat înfrângerea lui la Posada de către Basarab I, ceilalți au contestat veridicitatea informației, spunând că doar a fost atacat și nu învins de către Basarab. După câteva minute bune forumistul nostru a revenit și a postat tradusă în engleză întreaga porțiune din Cronica Pictată de la Viena care se referea la mărimea dezastrului oștirii lui Carol Robert, fapt care a închis gura tuturor. A mai adaugat și părți din Analele lui Duglosz, lucru care i-a cam luat ceva timp numai pentru traducere. Administratorul siteului i-a șters a doua zi comentariul, dar amicul nostru a revenit cu un nou cont și l-a repostat. Uterior, a fost șters din nou, dar a revenit din nou și tot așa câteva zile la rând, arătând adevărul tuturor care au intrat pe acel site. Ori, acest forumist este unul din eroii anonimi neștiuți ai acestul război al internetului. Unul care ar merita să fie decorat. La fel ca și toți cei care postează zi și noapte adevărul, răspund provocărilor și insinuărilor, realizează filmulețe pe youtube despre istoria noastră adevărată și realizările românești, acești eroi minunați, numeroși, discreți și anonimi, neștiuți, merită tot respectul și considerația noastră, deoarece ei sunt în prima linie de apărare a onoarei și integrității României, sunt prima linie în bătălia pentru conștiința opiniei publice internaționale.

În încheiere, tuturor acestor eroi neștiuți eu le aduc un omagiu călduros, mulțumindu-le pentru tot ceea ce fac ei pentru România, pentru noi toți.

Redactor Cristian Negrea

www.cristiannegrea.ro

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press