ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Kosova"

Kosova

Steagul statului Kosovo

Steagul statului Kosovo

Naționala statului Kosovo ar putea participa la preliminariile pentru CM 2018 după ce UEFA le-a recunoscut și acceptat Federația de Fotbal. România încă nu recuoaște independența Republicii Kosovo.

Comitetul Executiv al UEFA ședința din 3 mai a.c. care a avut loc la Budapesta, acceptarea statului Kosovo drept membru cu drepturi depline alături de ceilalți membri afiliați ai forului fotbalistic european. Votul a fost unul strâns, 28 de voturi pro și 24 împotrivă.

Acesta poate fi primul pas către recunoașterea fotbalistică pe plan mondial a statului Kosovo, printr-o acceptare la FIFA. Această situație le-ar permite kosovarilor să participe în preliminariile Cupei Mondiale din 2018, ale căror meciuri vor începe din toamna acestui an.

Comitetul Olimpic Internațional a recunoscut Comitetul Olimpic din Kosovo încă din 2014.

romaniabreakingnews.ro

,

INVITATIE LANSARE „KOSOVA”

INVITATIE LANSARE „KOSOVA”

O lansare de excepție în „templu” diplomației românești a unei lucrări magistrale, realizată de Islam Lauka, diplomat de carieră, directorul Institutului pentru diaspora albaneză din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al Albaniei.

KOSOVA

…cum s-a ajuns la situația de astăzi din Kosovo?

…tezele sârbești și rusești, inconsistente.

…majoritatea conflictelor interetnice susținute de Moscova

…greu de înțeles solidaritatea noastră cu Serbia (România)

…dorința Moscovei de a stăpâni și domina prin stimularea acestor conflicte

 …Conflictele din fosta Uniune Sovietică dovedesc eșecul politicii naționale sovietice și dorința Moscovei de a stăpâni și domina prin stimularea acestor conflicte

…aceste conflicte sunt folosite de Moscova ca mijloace de presiune împotriva statelor care se încumetă să aibă o deschidere prea mare spre restul lumii

 

Lucrarea doctorului Islam Lauka, „Kosova – un caz universal, sau sui generis?” reprezintă un studiu efectuat la un înalt nivel profesional într-o problemă care a atras atenția multor politicieni precum și opiniei publice mai ales din Europa Centrală și de Est. Cartea tratează cu rigurozitate problemele legate de dreptul internațional, de relațiile internaționale. Autorul este diplomat de carieră, directorul Institutului pentru diaspora albaneză din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al Albaniei, președintele Centrului albanez pentru studii americane și britanice, precum și director al Institutului albanez pentru studii politice. Întrucât în tema cărții s-au manifestat mai ales politicieni și analiști din Rusia și Serbia, țările care s-au opus independenței Kosovei, lucrarea tratează în mod prioritar tezele sârbești și rusești, dovedind într-un mod convingător inconsistența acestora.

 Comentarii ale autorului datează din perioada imediat înainte de declararea independenței Kosovei. Este de apreciat faptul că evenimentele de după declararea independenței au confirmat faptul că Kosova nu este un caz universal, că proclamarea independenței nu a dus la nenumărate cutremure în Balcani, în Europa sau în lume. Cartea doctorului Lauka acoperă o problematică foarte precisă și nu putea să trateze istoria Kosovei, să explice cum s-a ajuns la situația de astăzi. Pentru problematica istoriei Kosovei îmi permit să recomand cartea cercetătorului englez Noel Malcolm ”Kosovo – a short history”, 1998 Pan Books (Noel Malcolm este de asemenea autorul unei cărți despre viața și muzica lui George Enescu). Mă bucur că am avut posibilitatea să traduc această carte, traducerea mea se adaugă eforturilor mele de informare a opiniei publice românești despre Kosova, situația reală în această fostă provincie autonomă a Iugoslaviei. De exemplu ziarul „Evenimentul zilei” a publicat acum câțiva ani nu mai puțin de trei pagini (era atunci în format mare) privind problema Kosovei. Așa că acum voi vorbi mai puțin despre aceasta. Mă bucur că această prezentare are loc în acest loc, un „templu” al diplomației românești, diplomație care are datoria de a informa opinie publică românească asupra unor realități care îi sunt de mult ascunse și deformate.

Coperta cărții „KOSOVA”

Coperta cărții „KOSOVA”

Cele mai multe conflicte etnice au apărut pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice. Autorul cărții arată cu multă precizie cum au apărut aceste conflicte, cum marea lor majoritatea a fost provocată sau susținută de Moscova. În această situație, toate temerile Moscovei de răspândire a precedentului Kosova par ciudate, pentru că unica modificare relativ recentă în aceste conflicte constă în recunoașterea de către Rusia a formațiilor separatiste din Abhazia și Osetia de Sud, astfel că acolo nu este vorba de aplicarea unor principii sau a unor practici din alte zone, ci pur și simplu de politica de mare putere a Rusiei. Conflictele din fosta Uniune Sovietică dovedesc eșecul politicii naționale sovietice și dorința Moscovei de a stăpâni și domina prin stimularea acestor conflicte. Poziția Rusiei este lipsită de consecvență, mai ales dacă luăm exemplu Ceceniei, unde nu a admis intervenția nici unui stat străin, pentru că problema ar fi fost una internă a Rusiei, în timp ce Rusia și-a permis să intervină în problemele interne ale Republcii Moldova, ale Georgiei și ale Armeniei și Azerbaidjanului.

Autorul cărții analizează cu mare precizie fiecare din zonele de conflict și scoate în evidență cauzele și stadiul conflictelor. Este foarte justă concluzia autorului că multe din aceste conflicte sunt folosite de Moscova ca mijloace de presiune împotriva statelor care se încumetă să aibă o deschidere prea mare spre restul lumii. Cartea conține informații detaliate despre zonele de conflict din fosta Uniune Sovietică, oferind precizia unui ghid pentru înțelegerea aspectelor politice, etnic, geografie și economice ale problematicii.

Tiberius Puiu - Lansare „KOSOVA” in cadrul Fundației „Nicolae Titulescu”

Tiberius Puiu – Lansare „KOSOVA” in cadrul Fundației „Nicolae Titulescu”

Comparația făcută de autor dintre cele două federații comuniste de stat, Uniunea Sovietică și Iugoslavia, ajută mai ușor să se înțeleagă evoluția evenimentelor după slăbirea sistemului comunist de conducere. Nici unul din popoarele fostei Iugoslavii nu a mai dorit să trăiască în același stat cu sârbii, republicile unionale din URSS au devenit independente. Dominația rușilor, respectiv a sârbilor, au dus la puternice resentimente din partea celorlalte națiuni și naționalități. În prezent cei mai nostalgici și agresivi sunt acei ruși sau sârbi care s-au risipit pe teritoriul statului comunist pentru a impune și întări autoritatea puterii națiunii dominante.

Știm doar că rușii și sârbii nu acceptă să fie minoritari în nici un stat. În această situație, albanezii din Kosova, după aproape un secol de persecuții din partea statului sârb, nu au avut altă soluție decât independența. Cartea are caracterul unui studiu științific, fiind prevăzută cu o bogată bibliografie, autorul dovedindu-și în mod riguros afirmațiile prin citatele făcute din cercetători și politicieni care s-au pronunțat în problematica Kosovei. Autorul manifestă o corectitudine exemplară când tratează opiniile oamenilor politici sârbi, combătând cu calm teoriile acestora, ceea ce ar trebui să subliniem, nu se întâmplă atunci când sârbii încearcă să opună Kosovei injurii și minciuni în loc de argumente. Nici un moment cartea nu se abate de la caracterul obiectiv, științific, al unei asemenea lucrări. Recentele tratative dintre Belgrad și Prishtina ar fi trebuit să fi avut loc cu mulți ani înainte. Poziția inflexibilă și absurdă a Serbiei a întârziat, dar nu a putut să împiedice evoluția normală spre independență.

Este greu de înțeles solidaritatea noastră cu Serbia. Nu mă pot abține să vă dau câteva exemple. În timpul bombardamentelor NATO asupra Iugoslaviei, o delegație a Ligii de pritenie româno-iugoslave s-a deplasat la Belgrad pentru a-și manifesta solidaritatea cu popoarele iugoslave. La o întâlnire cu reprezentanți ai opiniei publice iugoslave, un profesor de la Universitatea din Belgrad a arătat că „știm că românii spun că singurii lor vecini buni sunt Marea Neagră și Iugoslavia, dar noi trebuie să spunem, că românii au venit pe teritoriul Iugoslaviei de astăzi acum 200 de ani și de atunci ne chinuim să-i învățăm să muncească, pentru că sunt hoți”. Delegația română, în frunte cu episcopul Calinic de Argeș nici măcar nu a clipit (faptele au fost descrise în ziarul sârb Politika). În timp ce în anul 1996 în Iugoslavia se intenționa crearea unei asociații a românilor din Iugoslavi, ambasada României a primit de la Ministerul iugoslav de externe indicația să nu participe la ședința de constituire. Și ambasada s-a conformat.

Și totuși putem să vorbim de „cei mai buni vecini”, când avem atâtea lucruri comune cu albanezii? Să sperăm că opinia publică din România, având la dispoziție noi elemente și renunțând la miturile fără nici o bază, să aibă o poziție echilibrată și corectă, cum se cuvine celei mai mari țări din regiune. Circulă o părere, că Securitatea română a avut excelente relații de colaborare cu serviciul secret iugoslav și aceasta explică aderența unei părți a presei românești la poziția sârbă. Subordonarea față de poziția sârbă s-a manifestat și prin aceea că denumirile albaneze, nu numai din Kosova, au fost redate în presa română prin transcripție sârbă. Cartea pe care o aveți în față corectează această anomalie. Este corect să se spună Kosova, pentru că în românește nu spunem Kladovo, ci Kladova, Prahova în loc de Prahovo și Panciova în loc de Pancevo. Apoi limba albaneză având grafie latină este normal ca localitățile don Kosova să fie redate direct, nu prin transcrierea cirilică .

Cred că și înainte de apariția acestei cărți trebuia să fie clar că între Kosova și Transilvania nu există nici o asemănare. În Transilvania există o majoritate clară a populației românești, iar față de minoritatea maghiară nu s-au aplicat niciodată măsurile pline de discriminare, de ură și dispreț, care au caracterizat atitudinea administrației sârbești și iugoslave față de albanezi. Dacă totuși căutăm vreo similitudine, putem găsi între Mitrovica de Nord și Transnistria, zone în care foștii coloniști se împotrivesc cursului normal al istoriei. Este de remarcat de asemenea faptul că mulți cercetători străini, printre care și Noel Malcolm, cel citat mai înainte, fac de multe ori comparația dintre situația albanezilor din Kosova cu cea a românilor din Moldova sovietică. În orice caz, informațiile despre Kosova și Albania sunt destul de sărace în România. Se publică pe bandă traduceri din romanele lui Ismail Kadare, dar sunt sub obroc toate articolele acestuia privind Kosova. Ciudată situație.

Mă întreb cine știe că în guvernul de la Prishtina participă și miniștri sârbi? Că alegerile din 3 noiembrie au fost un succes, în afară de Mitrovica, unde sârbii mai mizează să creeze probleme. România a întârziat în stabilirea de relații normale cu Slovenia, Croația, Bosnia și Herțegovina, pentru a nu-i supăra pe sârbi. Și cu aceasta am pierdut, atât din punct de vedere politic cât și economic. Greșelile acestea nu trebuie repetate în cazul Kosovei. Să avem relații normale cu această țară. Este cea mai bună soluție. Vă mulțumesc pentru atenție și vă urez o bună lectură a cărții!

Tiberius Puiu

Exclusiv pentru R.B.N.Press

,

« Privind din punct de vedere istoric, sărbii și grecii au atăcat trupul nostru cu tendința pentru a-i nimici pe albanezi, în timp ce politica otomano-turcă a încercat să distrugă sufletul, ființa, identitatea națională albaneză. Toate aceste tentative au fost antialbaneze, independent de formele care au fost aplicate în perioade evidente”. Afirmația aparține unui lider politic albanez din Macedonia, Arben Xhaferi (fondatorul Partidului Democratic Albanez, PDSH).  Bogdan Petriceicu Hașdeu, în urmă cu 107 ani, a subliniat faptul că «albanezii sunt frații noștri de aceleași sânge». Aceași lucru a subliniat și Nicolae Iorga: «Albanezii sunt veri de sânge cu noi românii» (1938), iar românii noștri de mentalitate de melc au înnebunit: dau bani după vile, mașini luxoase, curve și băutură, dar nu și după cultură. Cine sunt aceștia ? Sunt cei care au făcut și fac politica prorusă în presa română. SUA și UE vor independența pentru Kosova, dar Rusia nu vrea. De ce? Fiindcă așa le convine ultranaționaliștilor sârbi și confraților noștri cărora le lipsește mândria de a fi român.

Dr. Alexandru V. Diță scrie șapte pagini despre Kosova pe care o consideră Darul otravit a lui Tito (vezi Historia lui Ion Cristoiu, nr.69-2007), înșirând bârfe comuniste ale istoriei iugoslave, și se miră de ce occidentul este filoalbanez, și nu spune nici un cuvânt despre genocidul-etnocidul-holocaustul sârb împotriva națiunii albaneze autohtone din azeastă zonă. Așa se apără oare interesele naționale ale României? Nu toata lumea știe acest adevăr. Singurul popor din lume, înrudit cu românii pe linie daco-traco-iliră, este poporul albanez. Au năvălit slavii și ne-au despărțit, dar nu au putut despărți ceea ce ne este comun: substratul, cuvintele comune, mentalitatea, ființa și sufeltul, vocea sângelui, glasul inimii și frumusețea limbii. Cele mai vechi și cele mai frumoase cuvinte ale limbii române au corespondențe identice în limba albaneză. Ele provin dintr-un substrat comun al antichității noastre bimilenare, traco-ilire, paraslave și paralatine.

Precum se vede, sângele apă nu se face. Statutul Uniunii Culturale a Albanezilor din România nu ne permite să facem politică, dar drepturile omului ne permit. Indiferent de atitudinea foștilor activiști de partid care încă nu au ridicat glasul revoltei împotrivă ultranaționaliștilor sârbi care au atăcat forțele internaționale din Mitrovița,  cotidianul bucureștean Interesul Public și a făcut datoria , apărând interesul național prin campania «Da pentru recunoașterea independenței Kosovo». Cei care au făcut și încă fac politica prosâbră și prorusă în presa română, un lucru trebuie să le fie clar: În timp ce Basarabia a fost colonie a Rusiei, Kosova a fost coloniei a Serbiei. Este un adevăr istoric care merită să fie repetat. Paralela între Kosova, Transnistria și alte zone aflate sub tutela Cremlinului este o paralelă greșită și provenită din bucătăriile serviciilor secrete ale ultranaționalismului sârb. Kosova este sora geamănă a Basarabiei. Destinul lumii depinde de Kosova.

 

Remember-The truth on Kosova

Vulpea în Balcani

(A uitat se vede Serbia că ne găsim în secolul al XIX)

 

Am dzis că serbarea evenimentului din Cossova ascunde în sine un sâmbure periculos contra integrităței Turciei și Austro-Ungariei, Serbia a fost, cu această ocadzie, teler cu două fețe vis-a-vis de Europa. Vâzând că Puterile cele mari au o bănuială asupra acestei aniversări, Serbia se grăbeșce a desminți svonul și a asecura pe puteri despre curețenia scopurilor sale…Aceste asecurări însă au fost vulpeșci: căci Serbia nu s’a purtat cum a fost vorba; ci și a dat imediat în petic.

         Serbarea sa ținut în Crușova. Aci s’a decis a se face un monument în memoria evenimentului din Cossova de acum 500 ani; și, pentru punerea fundamentului, a fost invitat și regele. În mijlocul orașului pe locul monumentului, s’a construit, de ocasiune, o porta triumfală, pe care sa scris scopul serbărei. Ce credeți însă că e scris pe acest arc de triumf? Iată ce: Dasupra: Numai unirea va salva Serbia. Acesta inscripție, luată isolat, n-ar fi de cât o farsă compromițătoare. Și ce credeți că urmează? Ceva ce scandalizează pe toata lumea: sunt scrise tote ținuturile cu cari are pofta să se îngrașe Serbia, adecă porcelita amică a Turciei și a Austro Ungariei…Iată ce scrie: Serbia-Bosnia SerbiaVeche(Cossova)-Erzegovina-Macedonia-Zeta Banatul-Sirmia-Croația-Bacca-Dalmația-Slavonia

         Va să zoică: Serbia vrea să îngjiță totă regiunea meridională a Austro-Ungariei și tota peninsula Balcanică, fiind-că Epirul și Tracia, cari au remas nescrise pe portă, vin de sine rades, sau cu fularul popei  pe d’asupra. Serbia, cu modul acesta, voiesce să inchidă cu desăvârșire porta civilisațiunei occidentale și să’i lase să se stingă în întunericul orientului! Am dori să nu respundă Serbia: cum se pote împăca vicleșugul acestei inscripțiuni cu sinceritatea promisă Europei prin circulară diplomatică din 2 Iunie curent, prin care asicură pe puterile cele mari despre curatele intențiuni ale acestei manifestațiuni naționale Serbe?…

Vulpea, degerată în stepele Nordului, vine să se adăpostească și să se dezghețe în climele calde și binefăcătoare ale Balcanului; și, după ce se desmorceșce puțin, îi vine pofta să mânce pe toți puii ospitalieri, și tot cât ea de mari, ai Balcanului…Dalmații și Croații au protestat, cu mult mai naintea acestei serbări, contra intențiunei da i anexa; și cu tote acestea, Serbia îi iubesce…și vrea să i înghiță și fără voea lor(…). A uitat se vede Serbia că ne găsim în secolul al XIX. (Shqipetari / Albanezul, nr. 25, București, 1889)

 

Conferința Ambasadorilor de la Londra –

generator al crizei kosovare

 

Conform unui ofițer român: „Înfrângerea Turciei în războaiele balcanice din 1912-1913, a făcut posibilă crearea statului național albanez. Marile puteri au decis însă ca această să includă numai aproximativ jumătate din teritoriile locuite de populația albaneză din regiune, restul rămânând în afară frontierelor țării: majoritatea în ceea ce se numește provincia Kosova, atribuită Serbiei, în timp ce Muntenegru și Macedonia primeau și ele părți mai mici din aceste teritorii”. (Maior dr. Emil Suciu, Drama iugoslavă, Editura Militară, București, 1992, p. 27.).  Atribuind jumătatea teritorului etnic albanez Serbiei și Greciei, în  Conferința Ambasadorilor de la Londra (1913), s-a produs cea mai mare greșeală din istoria mondială a diplomației. Cum explică Nicolae Lako, aceste pretenții extravagande de a reconstrui imperiul lui Dușan?

„Din toate timpurile, cele mai multe neînțelegeri între sârbi și albanezi s-au concentrat asupra districtului Kosova, căruia sârbii, impuși de către interese politice, îl desemnează cu numele de Vechea Serbie. Ori, istoria ne arartă că ținutul pe care sârbii îl numesc astfel, se numea în antichitate: Dardania. Căutând etimologia cuvântului, vedem că albanezii traduc acest cuvânt, în limba lor prin, pară sau păr (dardha). În Albania, sunt însă și azi, multe sate care poartă numele de Dardha și locuitorili lor se numesc Dardhani sau Dardhari, cea ce corespunde exact cu numele vechilor Dardanieni, cari nu erau alții decât strămoșii albanezilor ce locuiesc aceste ținuturi și azi. Cât privește pe Sârbi, venirea lor în Balcani datează numai din era noastră: 636, cotropind ținuturile ocupate atunci de către albanezi, cari au trebuit să le cedeze locul și să se refugieze în munți. Și atunci vedem pe sârbi stabilindu-se în părțile pe care o numesc Vechea Serbie” (N. Lako, Drepturile Albaniei, Tipografia Albania, Constanța, 1921).

 

Baki Ymeri

pentru rbnpress.info

 

 

 

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press