ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "destinul lumii"

destinul lumii

,

« Privind din punct de vedere istoric, sărbii și grecii au atăcat trupul nostru cu tendința pentru a-i nimici pe albanezi, în timp ce politica otomano-turcă a încercat să distrugă sufletul, ființa, identitatea națională albaneză. Toate aceste tentative au fost antialbaneze, independent de formele care au fost aplicate în perioade evidente”. Afirmația aparține unui lider politic albanez din Macedonia, Arben Xhaferi (fondatorul Partidului Democratic Albanez, PDSH).  Bogdan Petriceicu Hașdeu, în urmă cu 107 ani, a subliniat faptul că «albanezii sunt frații noștri de aceleași sânge». Aceași lucru a subliniat și Nicolae Iorga: «Albanezii sunt veri de sânge cu noi românii» (1938), iar românii noștri de mentalitate de melc au înnebunit: dau bani după vile, mașini luxoase, curve și băutură, dar nu și după cultură. Cine sunt aceștia ? Sunt cei care au făcut și fac politica prorusă în presa română. SUA și UE vor independența pentru Kosova, dar Rusia nu vrea. De ce? Fiindcă așa le convine ultranaționaliștilor sârbi și confraților noștri cărora le lipsește mândria de a fi român.

Dr. Alexandru V. Diță scrie șapte pagini despre Kosova pe care o consideră Darul otravit a lui Tito (vezi Historia lui Ion Cristoiu, nr.69-2007), înșirând bârfe comuniste ale istoriei iugoslave, și se miră de ce occidentul este filoalbanez, și nu spune nici un cuvânt despre genocidul-etnocidul-holocaustul sârb împotriva națiunii albaneze autohtone din azeastă zonă. Așa se apără oare interesele naționale ale României? Nu toata lumea știe acest adevăr. Singurul popor din lume, înrudit cu românii pe linie daco-traco-iliră, este poporul albanez. Au năvălit slavii și ne-au despărțit, dar nu au putut despărți ceea ce ne este comun: substratul, cuvintele comune, mentalitatea, ființa și sufeltul, vocea sângelui, glasul inimii și frumusețea limbii. Cele mai vechi și cele mai frumoase cuvinte ale limbii române au corespondențe identice în limba albaneză. Ele provin dintr-un substrat comun al antichității noastre bimilenare, traco-ilire, paraslave și paralatine.

Precum se vede, sângele apă nu se face. Statutul Uniunii Culturale a Albanezilor din România nu ne permite să facem politică, dar drepturile omului ne permit. Indiferent de atitudinea foștilor activiști de partid care încă nu au ridicat glasul revoltei împotrivă ultranaționaliștilor sârbi care au atăcat forțele internaționale din Mitrovița,  cotidianul bucureștean Interesul Public și a făcut datoria , apărând interesul național prin campania «Da pentru recunoașterea independenței Kosovo». Cei care au făcut și încă fac politica prosâbră și prorusă în presa română, un lucru trebuie să le fie clar: În timp ce Basarabia a fost colonie a Rusiei, Kosova a fost coloniei a Serbiei. Este un adevăr istoric care merită să fie repetat. Paralela între Kosova, Transnistria și alte zone aflate sub tutela Cremlinului este o paralelă greșită și provenită din bucătăriile serviciilor secrete ale ultranaționalismului sârb. Kosova este sora geamănă a Basarabiei. Destinul lumii depinde de Kosova.

 

Remember-The truth on Kosova

Vulpea în Balcani

(A uitat se vede Serbia că ne găsim în secolul al XIX)

 

Am dzis că serbarea evenimentului din Cossova ascunde în sine un sâmbure periculos contra integrităței Turciei și Austro-Ungariei, Serbia a fost, cu această ocadzie, teler cu două fețe vis-a-vis de Europa. Vâzând că Puterile cele mari au o bănuială asupra acestei aniversări, Serbia se grăbeșce a desminți svonul și a asecura pe puteri despre curețenia scopurilor sale…Aceste asecurări însă au fost vulpeșci: căci Serbia nu s’a purtat cum a fost vorba; ci și a dat imediat în petic.

         Serbarea sa ținut în Crușova. Aci s’a decis a se face un monument în memoria evenimentului din Cossova de acum 500 ani; și, pentru punerea fundamentului, a fost invitat și regele. În mijlocul orașului pe locul monumentului, s’a construit, de ocasiune, o porta triumfală, pe care sa scris scopul serbărei. Ce credeți însă că e scris pe acest arc de triumf? Iată ce: Dasupra: Numai unirea va salva Serbia. Acesta inscripție, luată isolat, n-ar fi de cât o farsă compromițătoare. Și ce credeți că urmează? Ceva ce scandalizează pe toata lumea: sunt scrise tote ținuturile cu cari are pofta să se îngrașe Serbia, adecă porcelita amică a Turciei și a Austro Ungariei…Iată ce scrie: Serbia-Bosnia SerbiaVeche(Cossova)-Erzegovina-Macedonia-Zeta Banatul-Sirmia-Croația-Bacca-Dalmația-Slavonia

         Va să zoică: Serbia vrea să îngjiță totă regiunea meridională a Austro-Ungariei și tota peninsula Balcanică, fiind-că Epirul și Tracia, cari au remas nescrise pe portă, vin de sine rades, sau cu fularul popei  pe d’asupra. Serbia, cu modul acesta, voiesce să inchidă cu desăvârșire porta civilisațiunei occidentale și să’i lase să se stingă în întunericul orientului! Am dori să nu respundă Serbia: cum se pote împăca vicleșugul acestei inscripțiuni cu sinceritatea promisă Europei prin circulară diplomatică din 2 Iunie curent, prin care asicură pe puterile cele mari despre curatele intențiuni ale acestei manifestațiuni naționale Serbe?…

Vulpea, degerată în stepele Nordului, vine să se adăpostească și să se dezghețe în climele calde și binefăcătoare ale Balcanului; și, după ce se desmorceșce puțin, îi vine pofta să mânce pe toți puii ospitalieri, și tot cât ea de mari, ai Balcanului…Dalmații și Croații au protestat, cu mult mai naintea acestei serbări, contra intențiunei da i anexa; și cu tote acestea, Serbia îi iubesce…și vrea să i înghiță și fără voea lor(…). A uitat se vede Serbia că ne găsim în secolul al XIX. (Shqipetari / Albanezul, nr. 25, București, 1889)

 

Conferința Ambasadorilor de la Londra –

generator al crizei kosovare

 

Conform unui ofițer român: „Înfrângerea Turciei în războaiele balcanice din 1912-1913, a făcut posibilă crearea statului național albanez. Marile puteri au decis însă ca această să includă numai aproximativ jumătate din teritoriile locuite de populația albaneză din regiune, restul rămânând în afară frontierelor țării: majoritatea în ceea ce se numește provincia Kosova, atribuită Serbiei, în timp ce Muntenegru și Macedonia primeau și ele părți mai mici din aceste teritorii”. (Maior dr. Emil Suciu, Drama iugoslavă, Editura Militară, București, 1992, p. 27.).  Atribuind jumătatea teritorului etnic albanez Serbiei și Greciei, în  Conferința Ambasadorilor de la Londra (1913), s-a produs cea mai mare greșeală din istoria mondială a diplomației. Cum explică Nicolae Lako, aceste pretenții extravagande de a reconstrui imperiul lui Dușan?

„Din toate timpurile, cele mai multe neînțelegeri între sârbi și albanezi s-au concentrat asupra districtului Kosova, căruia sârbii, impuși de către interese politice, îl desemnează cu numele de Vechea Serbie. Ori, istoria ne arartă că ținutul pe care sârbii îl numesc astfel, se numea în antichitate: Dardania. Căutând etimologia cuvântului, vedem că albanezii traduc acest cuvânt, în limba lor prin, pară sau păr (dardha). În Albania, sunt însă și azi, multe sate care poartă numele de Dardha și locuitorili lor se numesc Dardhani sau Dardhari, cea ce corespunde exact cu numele vechilor Dardanieni, cari nu erau alții decât strămoșii albanezilor ce locuiesc aceste ținuturi și azi. Cât privește pe Sârbi, venirea lor în Balcani datează numai din era noastră: 636, cotropind ținuturile ocupate atunci de către albanezi, cari au trebuit să le cedeze locul și să se refugieze în munți. Și atunci vedem pe sârbi stabilindu-se în părțile pe care o numesc Vechea Serbie” (N. Lako, Drepturile Albaniei, Tipografia Albania, Constanța, 1921).

 

Baki Ymeri

pentru rbnpress.info

 

 

 

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press