Fostul agent KGB Yuri Bezmanov: “Scoateti-vă bananele din urechi!”
„Interviul de mai jos a fost realizat cu un antrenat agent subversiv KGB: Yuri Bezmenov. El expune cei patru pași folosiți pentru a schimba gândirea și comportamentul unei întregi națiuni, de-a lungul generațiilor si pentru a distruge o tara aruncand-o in criza.
ED GRIFFIN: Purtăm o conversație cu Domnul Yuri Alexandrovici Bezmenov. Domnul Bezmenov s-a nascut în anul 1939 într-o suburbie a Moscovei. Este fiul unui ofițer de rang superior din armata sovietică. A fost educat la școlile de elită din Uniunea Sovietică și a devenit un expert în cultura și limba indiană. A avut o cariera strălucitoare la Novosti, care era, și încă mai este aș putea să spun, arma de presă sau agenția de presă a Uniunii Sovietice, dovedindu-se a fi, de asemeni, un paravan pentru KGB. A fugit în vest în 1970 după ce a ajuns total dezgustat de sistemul sovietic și a făcut aceasta punându-și viața în mare pericol. Cu siguranță este unul dintre experții de seamă din lume în legătură cu subiectul propagandei sovietice; dezinformări și măsurile active ale KGB.
ED GRIFFIN: Când sovieticii folosesc expresia “subversiune ideologica”, ce vor să exprime cu aceasta?
YURI BEZMENOV: Subversiunea ideologica este un proces legal, deschis. Îl poți vedea cu proprii tăi ochi. Tot ce are de făcut mass- media americană este să iși scoată bananele din urechi, să iși deschidă ochii și ar putea vedea acest proces. Nu este nici un mister. Nu are nimic a face cu spionajul. Știu că obtinerea informatiilor prin spionaj pare mai romantică. Probabil de aceea producătorii voștri de la Hollywood sunt atât de innebuniți după tipurile de filme gen James Bond. Dar în realitate activitatea principala a KGB-ului nu este deloc în domeniul inteligenței.
După părerea mea și conform părerilor multor dezertori de calibrul meu, numai aproximativ 15% din timpul, banii și forța de muncă se cheltuie cu spionajul ca atare. Restul de 85% este un proces lent pe care noi îl numim subversiune ideologica, “măsuri active” sau război psihologic. Ce înseamnă în esentă este: să schimbi percepția realității fiecărui american cum că în ciuda abundenței informațiilor nimeni nu este capabil să ajungă la concluzii înțelepte despre cum să se apere pe ei înșiși, familiile lor, comunitatea lor și țara lor.
Este un mare proces de spălare a creierului ce se derulează foarte lent și este impărțit în patru etape de bază.
Prima etapă este demoralizarea. Durează între 15 și 20 de ani pentru a demoraliza o națiune. De ce atât de mulți ani? Pentru că acesta este numărul minim de ani necesar pentru a educa o generație de studenți în țara inamicului tău expus la ideologia dușmanului său.
Cu alte cuvinte, ideologia marxist-leninistă este pompată în creierele moi ale cel puțin 3 generații de studenți americani, fără a concura sau a se contrabalansa cu valorile de bază americane, cu patriotismul american.
Procesul de demoralizare în Statele Unite este în esență deja terminat chiar din ultimii 25 de ani. De fapt, este îndeplinit în totalitate deoarece demoralizarea atinge zone în care nici măcar tovarășul Andropov și toți experții săi nu au visat vreodată să aibă un succes atât de mare. În cea mai mare parte, procesul este desfășurat de către americani asupra americanilor, mulțumită lipsei de standarde morale. Așa cum am menționat mai devreme, accesul la informația adevărată nu mai contează în zilele noastre. Un om care a fost demoralizat nu este capabil să evalueze informația adevărată. Faptele reale nu ii spun nimic, chiar dacă l-aș umple de informație, de dovezi adevărate, de documente și fotografii. Chiar dacă l-aș lua cu forța și l-aș duce în Uniunea Sovietică și i-aș arăta lagărele de concentrare, el ar refuza să creadă, până când va primi un șut în fundul lui cel gras. Când bocancii militari vor zdrobi, atunci se va trezi. Dar nu înainte. Aceasta este tragedia demoralizării.
A doua etapă este destabilizarea. De data aceasta, subminatorului nu ii pasă de felul cum aplici consumul. Dacă mănânci junk food și devii gras și moale nu mai contează.
Durează numai între 2 și 5 ani pentru a destabiliza o națiune. De data aceasta, ce contează sunt lucrurile esențiale: economia, relațiile externe și sistemul de apărare. Și se poate vedea foarte clar că în anumite zone… sensibile, cum ar fi apărarea și economia, influența ideilor marxist-leniniste în Statele Unite este absolut fantastică. Nu mă gândeam acum 14 ani când am aterizat în această parte a lumii că procesul se va derula atât de rapid.
Următoarea etape este, bineînțeles, criza; poate dura până la 6 săptămâni să aduci o țară în pragul crizei. Se poate vedea în America Centrală acum; și după criză, cu schimbarea violentă a structurii puterii și a economiei, avem perioada de așa zisă normalizare, care poate să dureze nedefinit. “Normalizare” este o expresie cinică, împrumutată din propaganda sovietică. Când tancurile sovietice s-au mutat din Cehoslovacia în 1968, tovarășul Brejnev a spus: “Acum situația cu frații din Cehoslovacia este normalizată“. Acest lucru se va întâmpla și în Statele Unite dacă le permiteți tuturor nerozilor să aducă țara în criză, să le promită oamenilor tot felul de bunătăți și paradisul pe pământ, să vă destabilizeze economia, să elimine principiul competiției libere de pe piață și să instaleze un guvern de tip ‘big brother’ în Washington DC cu dictatori binevoitori ca Walter Mondale, care vor promite multe lucruri – fără să conteze dacă promisiunile sunt îndeplinite sau nu.
De exemplu, stângiștii voștri din Statele Unite; toți acești profesori și toți acești apărători ai drepturilor civile. Ei sunt instrumente în procesul de subversiune, doar pentru a destabiliza națiunea. Când scopul este atins, nu mai este nevoie de ei. Ei știu prea multe. Unii dintre ei, când sunt dezamăgiți – când constată că marxist-leninismul vine la putere – evident că se simt ofensați. Ei cred că ei vor veni la putere. Acest lucru nu se va întâmpla niciodată, bineînțeles; vor fi aliniați la perete și împușcați. Dar ei ar putea să devină cei mai acerbi dușmani ai marxist-leniniștilor când ajung la putere; și acest lucru s-a întâmplat în Nicaragua. Vă amintiți că majoritatea acestor foști marxist-leniniști au fost ori închiși ori unul dintre ei s-a desprins și acum luptă împotriva sandinistașilor. S-a întâmplat și în Grenada când Maurice Bishop, care era deja marxist – a fost executat de noii marxiști care erau mai marxiști decât el. La fel s-a întâmplat în Afganistan când Taraki a fost ucis de Amin și apoi Amin a fost ucis de Karmal cu ajutorul KGB-ului. La fel a fost și în Bangladesh unde Mujibur Rahman, un stângist foarte pro-sovietic a fost asasinat de tovarășii săi marxiști-leniniști. Este la fel peste tot.
Recapitulare. Cei patru pași ai subversiunii sunt: demoralizarea, destabilizarea, criza, “normalizarea”…
… după care… unii vor fi aliniați la perete și împușcați.”
Ați observat faptul că nimic nu pare sa mai meargă bine? Educația, economia, etc? Totul se darâmă și acum știți de ce. Tot ce se întâmplă urmărește exact acești patru pași.
Și dacă nu v-ați dat seama…. Ne aflăm la pasul 3: CRIZA!” – intergral pe: ziaristionline.ro