ROMÂNIA BREAKING NEWS

Reacție șocantă în problema Tezaurului – Moscova amenință România cu secesiunea Transilvaniei – prin Vocea Rusiei

După ce, zilele trecute, atât în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, cât și ministrul român de Externe, într-o declarație de presă, ca și în unele publicații bucureștene s-a evocat problema Tezaurului României, s-a consemnat o luare de poziție și pe site-ul „Vocea Rusiei”, care, dat fiind statutul acestuia, definit exact de titlul său ca exprimând opinia Kremlinului, este foarte importantă și trebuie cunoscută de cititorii noștri, ca și de politicieni. Faptul devine aproape obligatoriu întrucât este o intervenție ce șochează încă din primele rânduri, ea depășind atributele unui punct de vedere și devenind, pe măsură ce se parcurge textul, un avertisment dintre cele specifice Kremlinului bolșevic de la începutul anilor ’50. Adică din perioada în care se trecea ușor de la critici vehemente la amenințări violente, când arsenalul comentatorilor moscoviți era impregnat de climatul Războiului Rece din momentele sale de vârf, când locul argumentelor era luat de lovitul cu pumnul în masă, când forței cuvântului i se opunea direct forța militară, când unitatea unui stat, chiar „frâțesc”, era pusă în pericol de o simplă mahmureală a lui Stalin, când, înainte de toate și de orice, contau hegemonia sovietică și sfera sa de influență, tranșate la Yalta de același lider bolșevic, acompaniat cu brio de premierul britanic Winston Churchill și președintele american Franklin D. Roosevelt.

Semnat de Valentin Mândrășescu, un nume ce apare frecvent în „Vocea Rusiei” când este vorba de probleme românești, articolul a fost publicat la 12 octombrie, ora 9.53 (ora Moscovei), cu titlul „Despre Tezaur, revizionism și programul PPE”, el șocând prin faptul că, între altele, leagă Tezaurul românesc de… Kosovo, Osetia de Sud și chiar de Siria, pentru ca, mai târziu, să fie evocate și mișcările secesioniste din… Scoția, Catalonia și Veneția.

Încă de la început, ca să nu fie niciun dubiu asupra poziției exprimate de „Vocea Rusiei”, se precizează: „Utilizarea problemei Tezaurului în cadrul disputelor politice interne din România este o tradiție interesantă și destul de veche. Diverse forțe politice participă la un joc în care câștigă cel care reușește să «demonstreze» că oponentul a cedat în fața Moscovei. Traian Băsescu îl acuza pe Adrian Năstase de «renunțare la tezaur», iar Antena 3 lansează acuzații identice la adresa lui Mihai Răzvan Ungureanu. Ironic, nu-i așa? Așa cum se întâmplă de cele mai deseori, realitatea politică este mult mai pragmatică în comparație cu cea prezentată în discursurile publice ale politicienilor. Există anumite restricții în privința lucrurilor pe care politicienii le pot spune sau face la nivel internațional,aceste limitări de natură obiectivă sunt aplicabile atât marilor puteri, cât și altor țări. Ceea ce au făcut sau nu au făcut Adrian Năstase, MRU sau Traian Băsescu a fost deseori dictat de circumstanțe care țin de realitatea implacabilă a relațiilor internaționale, ACEASTĂ REALITATE FIIND DESEORI INVIZIBILĂ PENTRU OCHIUL LIBER” (subl.ns.).

Cum se poate constata, fiecare paragraf și chiar fiecare frază se pretează la comentarii, ele conținând afirmații dintre cele mai dure sau chiar neobișnuite Europei acestui timp. Dar să exemplificăm mai departe: „Problema Tezaurului nu este una economică sau istorică, ci una politică. Comentatorii entuziasmați excesiv de rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, prin care Rusia este chemată să negocieze cu «toate statele» în vederea restituirii unor «bunuri culturale», ar face bine să-și concentreze atenția asupra următorului detaliu: APCE a refuzat să includă în textul rezoluției o referire concretă la problema Tezaurului, așa cum au cerut reprezentanții României. Motivația «oficială» pe care delegația română a prezentat-o presei este penibilă. Se spune că mențiunea (menționarea – n.n.). Tezaurului a fost refuzată din cauza faptului că este «prea specifică». Rezoluția adoptată de APCE a fost foarte critică la adresa Rusiei și extrem de specifică, particularizând o serie întreagă de acuzații, începând cu presupusele «derapaje» de la principiile democratice și terminând cu cazul Pussy Riot. În mod normal, APCE ar fi inclus în rezoluție pretențiile tuturor țărilor care au probleme asemănătoare cu cea a Tezaurului, măcar pentru a irita Moscova. Motivul pentru care această instituție europeană s-a limitat la o recomandare generică ține de o realitate geopolitică implacabilă. Din perspectiva internațională, Tezaurul face parte dintr-un imens ghem de probleme care au fost tranșate definitiv și irevocabil în cadrul tratativelor de pace după încheierea celui de – Al Doilea Război Mondial. Revizuirea oricărui element, oricând (sau oricât? – n.n.) de mic sau insignifiant, are potențialul să deschidă o veritabilă cutie a Pandorei în privința revizuirii la scară largă a rezultatelor războiului, iar deputații europeni, oricât de rusofobi ar fi unii dintre ei, momentan preferă să nu se joace cu focul”.

Așadar, autorul invocă REZULTATELE CELUI DE AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL ȘI TRATATELE CE AU CONSFINȚIT ÎNCHEIEREA LUI. Să reținem acest lucru, întrucât, în final, aceleași fapte sunt abandonate sau ignorate! Pe urmă, el asociază parlamentarii europeni la ideea moscovită privind rezolvarea problemei Tratatului, ceea ce este fals și contrazis chiar de reuniunea respectivă a APCE.

„Vocea Rusiei” continuă astfel: „În ultimii ani, varii actori internaționali au încălcat cu bună știință câteva principii care au fost considerate inviolabile. De fiecare dată, mai devreme sau mai târziu, violarea acestor principii a dus la o «reproducere în oglindă» a acțiunilor unor forțe din Occident. De exemplu, se poate spune că precedentul creat în Kosovo a deschis calea către independența Osetiei de Sud. Probabil, unul dintre motivele pentru care o intervenție militară în Siria încă nu a avut loc este legat de faptul că mulți factori de decizie conștientizează tipul de precedent care ar fi fost creat în această situație și modul în care acesta ar putea fi folosit de alte Mari Puteri. Se pare că s-a ajuns într-o situație în care există un consens tacit în privința necesității de a evita crearea unor precedente care ulterior pot provoca consecințe imprevizibile”.

Mergând pe linia amintită a legăturilor aberante, forțate și distorsionate, articolul ajunge la ceea ce el numește „Tendințele revizioniste pe care le manifestă unele forțe politice de la București”, afirmând tranșant că acestea „sunt periculoase în primul rând pentru România. Statele din UE deja încep să «scârțâie» sub presiunea crescândă a mișcărilor secesioniste (Scoția, Catalonia, Veneția etc.) a căror forță devine mai mare pe măsura adâncirii crizei economice globale”. Ca să vezi cât de periculos este să se evoce problema Tezaurului și unde se poate ajunge din acest motiv!

Respectând faimosul adagiu, potrivit căruia sfârșitul încoronează opera, „Vocea Rusiei” preia locul liderilor bolșevici de la Kremlin, care, până mai ieri, nu se dădeau în lături de la nimic când voiau să-și impună punctul de vedere. Cum se va vedea, România este amenințată fără nicio reținere cu „secesiunea Transilvaniei”, precedată de o „autonomie” a aceluiași teritoriu, așa cum le-ar fi promis liderilor UDMR unii lideri ai PPE. Totodată, ca avertismentul să fie luat în seamă și de Bruxelles, pe plan general i se flutură Europei spectrul unui nou război mondial: „Revizuirea ansamblului de probleme care au fost închise după cel de-al Doilea Război Mondial ar putea avea consecințe nefaste pentru revizuitori, mai ales în contextul în care mulți politicieni români își doresc din tot sufletul crearea unei Europe federalizate în care suveranitatea să fie concentrată la Bruxelles. Dacă birocrația bruxelleză poate impune un președinte sau anula rezultatul unui vot popular, atunci ce o va împiedica să redeseneze harta împărțirii teritoriale a unei federații europene? Această întrebare este cu atât mai valabilă în contextul declarației lui Kelemen Hunor, care susține că a obținut o «promisiune fermă» din partea președintelui PPE, Wilfried Martins, care s-a angajat să sprijine includerea în programul PPE a «chestiunii autonomiei». Dorința de a implica Europa în calitate de arbitru autoritar în disputele internaționale pe care le are România, ar putea avea «efecte secundare» foarte costisitoare”.

Textul „Vocii Rusiei” nu se oprește aici, după această amenințare publică fără precedent la adresa României, dacă luăm în seamă multe decenii trecute. El are și un post scriptum, în care este invocat numele lui Stalin și se afirmă că EL ESTE CEL CARE NE-A DAT TRANSILVANIA CADOU LA SFÂRȘITUL RĂZBOIULUI, ȘI NU AM RECĂPĂTAT-O DATORITĂ JERTFELOR ȘI SÂNGELUI SUTELOR DE MII DE ROMÂNI DE PE FRONTUL DE VEST.

Cum spuneam, finalul „Vocii Rusiei” este halucinant: „PS: Efectele Dictatului de la Viena au fost anulate prin voința lui Iosif Stalin, care le-a restituit românilor Transilvania de Nord. Cine va anula un eventual «Dictat de la Bruxelles»?”.

Așa cum se constată, „Vocea Rusiei” face la sfârșit și bine plasat una dintre cele mai dure afirmații, ea susținând mai mult decât deschis că UE va hotărî soarta Transilvaniei în detrimentul „țării mamă”, dar, spre deosebire de trecut, când destinul teritoriului a fost schimbat de „Părintele popoarelor”, de data aceasta nu va mai avea cine să facă același lucru! Culmea ironiei, mai înainte se invocau rezultatele și tratatele ce au pus capăt războiului – ele decizând inclusiv soarta Tezaurului! – și au consfințit noua ordine, chiar și cazul Transilvaniei, acum, aceleași documente sunt respinse ori ignorate, în funcție de interesele unei mari puteri precum Rusia.

În peste 40 de ani de activitate jurnalistică pe probleme internaționale, am avut extrem, extrem de rar ocazia să citesc și să comentez texte precum cel de mai sus. Atât eu, cât și alți confrați am avut aceeași impresie: este vorba, în fond, de un ordin fățiș și arogant de a lua poziția de drepți și a ține gura închisă în fața puterii de la Răsărit!

Petre Nicolae-16 octombrie 2012

Leave A Reply