ROMÂNIA BREAKING NEWS

GRU – SPIONAJUL MILITAR AL RUSIEI …ÎN ROMÂNIA ( o încercare de penetrare informativă a Armatei Române)

GRU – SPIONAJUL MILITAR AL RUSIEI …ÎN ROMÂNIA ( o încercare de penetrare informativă a Armatei Române)
Cazul de spionaj al generalului Ioan Șerb, prezentat în presa americană (februarie 1972)

În luna septembrie 1971, generalul-locotenent Ioan Șerb a fost prins în flagrant delict de către ofițerii Direcției a IV-a (contrainformații militare) a Departamentului Securității Statului. Acesta a fost condamnat la șapte ani de închisoare de către un tribunal militar deoarece a deținut ilegal, la domiciliul său, mai multe documente (printre care s-au aflat două hărți cu însemnări) și a divulgat secrete de stat (spionaj în favoarea Uniunii Sovietice). Din condamnarea respectivă, generalul Ion Șerb a efectuat doar patru ani de închisoare – probabil datorită dorinței lui Nicolae Ceaușescu de a nu tensiona și mai mult relațiile dintre București și Moscova.[1] Prima știre de presă despre cazul generalului Ion Șerb a apărut la 28 februarie 1972 în revista americană „Time” și a avut următorul conținut: „Povești ciudate au circulat săptămâna trecută despre evenimente misterioase care au avut loc la București. Una dintre acestea s-a axat pe o presupusă executare a unui general român, pe nume Ion Șerb, despre care s-a spus că a fost împușcat de un pluton de execuție deoarece a înmânat rușilor secrete militare. De asemenea, au fost rapoarte despre retrogradări bruște. Unul dintre cei mai puternici lideri ai țării, Vasile Patilineț, și-a pierdut importantul post de secretar al Comitetului Central însărcinat cu apărarea și securitatea internă și a fost numit pe o poziție minoră, de ministru al Pădurilor (sic!). Alți doi oficiali, inclusiv șeful propagandei țării, au fost, de asemenea, înlocuiți din funcții. Ce s-a întâmplat? Mulți experți străini cred că președintele român și liderul partidului, Nicolae Ceaușescu a pedepsit un grup de opozanți care, în vara trecută, au participat la un complot eșuat de înlăturare a sa. După ce Ceaușescu s-a întors dintr-un turneu mai lung efectuat în China și Extremul Orient în luna iunie [1971], au existat zvonuri despre o tentativă de lovitură de stat la București. În cadrul unei ședințe de o zi cu liderii locali de partid, Ceaușescu a fost criticat – s-a spus că a fost și huiduit – pentru faptul că a făcut declarații emoționante pro-chineze în timpul călătoriei sale, care au iritat în mod inutil pe ruși. Pentru moment, Ceaușescu rămâne la putere. Însă lipsa de succes a experimentelor sale economice orientate spre Occident, combinată cu neplăcerile de durată create de Moscova asupra politicii sale independente, par cu siguranță să-l țină într-o poziție relativ tulbure”[2].

Trei ani mai târziu, după semnarea Acordurilor de la Helsinki (1 august 1975), cazul generalului Ioan Șerb a fost menționat din nou în paginile aceleași publicații – într-un articol dedicat analizei politicilor promovate de Erich Honecker, Iosip Broz Tito și Nicolae Ceaușescu față de Uniunea Sovietică, precum și față de Occident – astfel: „Sovieticii au încercat cel puțin o dată să penetreze armata română și să încurajeze elemente anti-Ceaușescu, însă efortul respectiv s-a sfârșit cu un eșec și neplăceri în anul 1972, când un om aparent al Moscovei din armata română, generalul Ion Șerb, a fost prins și judecat de curtea marțială”[3]. În același articol s-a menționat faptul că Strobe Talbott a informat opinia publică despre încercările autorităților române de a achiziționa în secret armament din Occident, inclusiv avioane americane de vânătoare „Northrop F-5″. Corespondentul revistei „Time” afirmase că discuția despre acel subiect a fost deschisă de generalul Ion Coman, șef al Marelui Stat Major, cu prilejul vizitei pe care a efectuat-o la Washington în luna martie 1975, iar partenerul său de discuție ar fi fost omologul său american, generalul Frederick Carlton Weyand. Reprezentantul S.U.A. s-a arătat interesat de a încheia un protocol de colaborare militară limitată cu România, care să nu includă livrări de armament modern ce putea să ajungă ulterior în mâna sovieticilor și astfel să fie dezvăluite o serie de secrete tehnologice americane.

Despre cazul de spionaj în care Ioan Șerb a fost implicat, generalul Nicolae Pleșiță – fost șef al Direcției a V-a Securitate și Gardă – a declarat în anul 1999 astfel: „Generalul Șerb a fost demascat ca agent al rușilor. [Românii] l-au închis la Aiud. Când l-am arestat, era reprezentantul nostru în cadrul comandamentului Tratatului de la Varșovia. [Șerb] A fost pus să sustragă documente, hărți și să le dea rușilor. L-am prins în flagrant. [Nicolae] Ceaușescu s-a explicat cu Brejnev, iar la proces i s-a reproșat lui Șerb doar încălcarea regulilor de folosire a documentelor secrete. Era o măsluire ca să nu se cunoască adevărata cauză. Rușilor le-a convenit să nu-i demascăm printr-un proces, dar n-au încetat activitățile contra noastră (subl.n.)”[4]. După cum se poate observa, informațiile din publicația americană și declarația generalului Nicolae Pleșiță conțin o serie de inadvertențe. De exemplu, Direcția a V-a de Securitate și Gardă (U.M. 0666 București) nu s-a ocupat niciodată de urmărirea spionilor străini sau de prinderea lor în flagrant delict. Aceste operațiuni erau executate de către ofițerii Direcției a IV-a de Contrainformații Militare (U.M. 0644 București), în colaborare cu procurorii militari. Totodată, generalul Ion Șerb nu a fost nici pe departe un dizident al regimului comunist din România. După eliberarea din penitenciar, acesta a fost numit în funcția de director al Întreprinderii de mecanizare a lucrărilor din cadrul Combinatului Minier Rovinari (județul Gorj). Informația respectivă este confirmată într-o notă nesemnată („albă”) din 31 august 1979, astfel: „În Gorj, la Combinatul minier de cărbune – Întreprinderea de transporturi auto[,] tovarășul Vasile Patilineț a numit ca director pe Șerb Ion, fost general, în prezent soldat”[5]. Și putem presupune faptul că desemnarea sa în acea funcție nu a avut loc fără acordul lui Nicolae Ceaușescu.

La rândul său, analistul american Larry L. Watts s-a străduit să descrie cazul de spionaj al generalului Ioan Șerb, menționând printre altele faptul că a fost recrutat de generalul Gheorghi Pavlovici Romanov, reprezentantul pe lângă armata română al comandantului suprem al Forțelor Armate Unite ale Organizației Tratatului de la Varșovia. După patru luni de la arestarea lui Ion Șerb, comandantul Forțelor Armate Unite ale Organizației Tratatului de la Varșovia a efectuat o vizită oficială la București. Cu acel prilej, mareșalul Ivan Iakubovski a propus lui Nicolae Ceaușescu înlocuirea din funcție a generalului Gheorghi Pavlovici Romanov (19 ianuarie 1972). În opinia noastră, este posibil ca propunerea comandantului suprem al Forțelor Armate Unite să fi avut legătură cu implicarea lui Romanov în cazul de spionaj al lui Ion Șerb. Noul reprezentant al comandantului Forțelor Armate Unite pe lângă armata română, generalul-colonel A. A. Dementiev, a preluat funcția respectivă în luna martie 1972 și a avut, ca personal ajutător, un locțiitor cu gradul de general, un ofițer translator, un ofițer cu cifrul, un subofițer (care se ocupa de problemele administrative) și o dactilografă. Revocarea din funcție a generalului-colonel A. A. Dementiev s-a produs în luna august 1976 „datorită încheierii termenului de serviciu în afara graniței”, în locul său fiind numit generalul-locotenent Vasili Karpovici Diatlenko – prim-locțiitor al comandantului trupelor Regiunii Militare Moscova și, apoi, locțiitor al șefului apărării civile a Uniunii Sovietice.[6]
————————————————————————————
[1] Ionel Gal, Rațiune și represiune în Ministerul de Interne, 1965-1989, vol. I, Editura Do-minoR, Iași, 2001, p. 231-232; Larry L. Watts, Ferește-mă, Doamne, de prieteni… Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România, Editura RAO, București, 2011, p. 523.
[2] Intrigue in Bucharest [Intrigă la București], în „Time”, 28 februarie 1972, p. 3. Pentru a evita două erori din articolul nesemnat apărut în revista americană, menționăm că Vasile Patilineț a devenit ministru al Economiei Forestiere și Materialelor de Construcții la 24 ianuarie 1972, pierzând postul de șef al Secției C.C. al P.C.R. pentru controlul muncii la M.F.A., M.A.I. și Justiție.
[3] After Helsinki: Balkan Jitters [După Helsinki. Demoni balcanici], în „Time”, 18 august 1975, p. 3.
[4] Marian Oprea, Viorel Patrichi, În culisele Securității cu și fără generalul Pleșiță, Editura Lumea Magazin, București, 2004, p. 86-87.
[5] Nota respectivă a fost întocmită în cadrul anchetei efectuate de către comisia specială care a analizat cauzele și consecințele „defectării” generalului Ion Mihai Pacepa în luna iulie 1978. Vezi Ion Mihai Pacepa în dosarele Securității: 1978-1980, studiu introductiv, selecția documentelor și indice de nume de Liviu Țăranu, Editura Enciclopedică, București, 2009, p. 379.
[6] Pentru detalii, vezi Arhivele Naționale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R. – Secția Administrativ-Politică, dosar nr. 3/1976, f. 163-167.

*republicat de RBN Press din  13 Ian 2012 @ 0:07

Publicat de romaniabreakingnews.ro / Un articol de Dr. Petre Opriș în Revista Artemis (2012)

Leave A Reply