ROMÂNIA BREAKING NEWS

Pedepsirea oligarhului Plahotniuc trebuie să devină o prioritate pentru România dacă vrea să ajute R. Moldova

Pedepsirea oligarhului Plahotniuc trebuie să devină o prioritate pentru România dacă vrea să ajute R. Moldova
oligarhul Vlad Plahotniuc

Președintele R. Moldova a fost trădat, Vladimir Plahotniuc vrea să devină el însuși președinte și pedepsirea oligarhului trebuie să devină o prioritate națională pentru Romania dacă vrea să ajute într-adevăr Moldova în această criză profundă, afirmă Octavian Milewski, politolog specializat în spațiul postsovietic, doctorand și cercetator la Graduate School of Social Research, Academia Poloneză de Științe.

Într-un interviu pentru Ziare.com, Octavian Milewski consideră că anticipatele nu ar fi un dezastru pentru R Moldova și atrage atenția că și după învestirea noului guvern, foarte probabilă, situația din R. Moldova rămâne „atât de încordată încât numai un nebun nu o mai poate vedea”.

Octavian Milewski apreciază că „Romania trebuie să ajute R. Moldova să scape de flagelul Plahotniuc. Acesta este problema numărul unu, doi și trei a Moldovei. (…) Oligarhul moldovean, însă, este foarte bine conectat la anumite cercuri de influență și putere din Romania, care până în prezent i-au asigurat liniștea”.

La ce am asistat în această succesiune de premieri de la Chișinău? De ce s-a retras dl Păduraru, de ce l-a mai propus dl Timofti și nu a mers încă de joi seara pe noua propunere a majorității?

Există două interpretări. Fie a fost o gafă a președintelui, fie a fost o schemă bine gândită de Plahotniuc. În primul caz, președintele l-a numit pe Păduraru în loc să-l renumească pe Sturza, un candidat neșantajabil. Nu știm de ce președintele nu a insistat pe renumirea lui Sturza de la bun început.

Numindu-l pe Păduraru, însă, președintele Timofti a devenit vulnerabil. Păduraru figurează în câteva dosare, care au conexiuni apropiate cu Filat. Se presupune că Plahotniuc l-ar fi șantajat cu redeschiderea acestor dosare, fapt pentru care Păduraru a plecat de pe scena evenimentelor de la Chișinău la fel de rapid precum a ajuns acolo. În aceste condiții, Timofti nu mai avea de ales după ce i-au fost prezentate 55 de semnături în susținerea lui Filip, omul de casă a lui Plahotniuc.

Cabinetul Filip are vreun motiv de emoție pentru votul de învestitură?

Nu cred. Probabil în următoarea săptămână vom asista la învestirea cabinetului Filip, urmând a fi pregătit terenul pentru ca Plahotniuc să devină președinte. Președintele Timofti nu mai are prea multe cărți de jucat după nominalizarea lui Filip. Clasa politică moldovenească în mare parte nu vrea alegeri anticipate. Nici chiar Dodon nu le vrea, deși public declară că nu are de ce se teme. În realitate, Dodon riscă să piardă teren în fața lui Usatîi.

Este, așadar, o victorie a lui Plahotniuc, având în vedere că premierul desemnat este considerat omul lui. De ce l-a acceptat președintele pe dl Filip dacă tot promitea că nici mort nu va da țara pe mâna mafioților?

Nu știu dacă e o victorie a lui Plahotniuc, dar cu siguranță nu este o înfrângere a sa. Oligarhul moldovean nu a putut fi nominalizat ca prim-ministru, ceea ce înseamnă că planurile sale au fost pe undeva zădărnicite. Însă cei 55 de deputați care îl susțin, direct sau indirect, sunt rodul strategiei sale de preluare a tuturor puterilor în stat.

În aceste condiții, Plahotniuc se îndreaptă spre o victorie și se pare că îi pot sta în cale doar cetățenii care protestează în strada. Este ultima redută pe care va trebui să o cucerească.

În ce îl privește pe președintele Timofti, acesta a fost trădat din interiorul propriei administrații, chiar de același Păduraru care este șeful cancelariei. În lupta pentru poziția primului-ministru marele perdant este cetățeanul de rând.

Plahotniuc este tot o unealtă a Moscovei, la fel ca Usatîi și Dodon? Este un război geopolitic la Chișinău sau doar unul mafiot?

Cred că simplificăm atunci când îi atribuim lui Plahotniuc calitatea de unealtă a Moscovei. Până la urmă, Plahotniuc nu este omul nimănui sau poate că este omul care știe să balanseze între toate taberele și să le folosească pentru propriile interese. În tot cazul, Plahotniuc nu este pentru Moscova ce este Dodon sau Usatîi de exemplu. Plutocratul moldovean are suficiente resurse pentru a juca autonom.

E altceva dacă susținem că jocul său servește intereselor Moscovei. Se presupune că în primăvara lui 2015 acesta ar fi încercat o apropiere de administrația de la Kremlin prin intermediul lui Atambaev, președintele Kîrgîzstanului, însă nu a fost primit.

Plahotniuc nu gândește geopolitic. El este un parvenit prin metode criminale și oricine se laudă că îi este prieten (vedeți cazul Victor Ponta, de exemplu), trebuie să înțeleagă că se expune unui blam moral absolut.

Criza politică pare să se fi încheiat. Dar tensiunile sociale? Ce viitor anticipați pentru R. Moldova în perioada următoare?

Încă nu se știe în ce măsură s-a încheiat criza politică. A rămas să vorbească strada. Șanse sunt puține ca Filip să nu fie votat de Parlament, totuși. Jocul însă nu se termina odată cu probabila învestire a lui Filip. Învestirea sa poate că este legală, ea însă nu este legitimă. Toți știu cine este în spatele lui Filip, atât pe plan intern, cât și pe plan extern. Criza economică și socială va continua să se accentueze.

În martie, mandatul de președinte trebuie reînnoit. Încă nu se știe dacă în două luni Plahotniuc va reuși să adune 61 de voturi în Parlament pentru alegerea președintelui, posibil chiar a sa.

Plahotniuc este temut, nu și respectat. Puterea sa constă în scheme de șantaj, corupție, amenințări și alte forme de influență criminală. A crede că autoritatea sa se poate menține la nesfârșit în asemenea condiții este o iluzie. Situația în Moldova este atât de încordată încât numai un nebun nu o mai poate vedea.

Teama cea mare pentru foarte mulți a fost aceea de anticipate, care ar fi urmat să-i aducă la putere pe ruși. A fost evitat răul cel mare?

Anticipatele nu ar fi un dezastru pentru Moldova. Șansele prorușilor sunt în mare cam aceleași, ca și la precedentele alegeri. Din punct de vedere al vectorului est VS vest, electoratul moldovenesc este împărțit în două tabere relativ egale. Problema este cum să asiguri participarea la vot a celor dezamăgiți, majoritatea fiind din tabăra proeuropenilor.

Chiar dacă prorușii înving, aceștia nu au cum să evite câteva constante ale politicii moldovenești: geografia, dependența economică, financiară și condiționalitatea regimului juridic de asociere cu Uniunea Europeana.

Mai întâi de toate, Moldova are de ambele părți ale granițelor sale două state proeuropene, provestice și rusofobe. Dată fiind starea precară în care se află, o potențială aflare la guvernare a prorușilor nu înseamnă prea mult. Retorica populistă este una, iar dependența bugetară (cam 25-30%) de granturile UE, BERD, FMI, Banca Mondială și România este realitatea pe care nu o poate eluda nimeni la Chișinău.

Ce șanse să capteze au noile partide, Dreptate și Adevăr (PDA) al lui Andrei Nastase și cel al dnei Sandu (PAS)? 

PDA are mai multe șanse decât PAS-ul Maiei Sandu, a beneficiat de mai mult timp pentru promovare și acțiuni concrete, în special protestele organizate începând cu primăvara lui 2015. PAS există mai mult în vizorul votanților tineri, foarte educați, utilizatori extensivi de Internet și rețele de socializare.

PDA va avea (incluzând în analiza și mișcarea cu același nume care a lansat partidul) cel puțin un an de la înființare în momentul demarării campaniei electorale. Partidul Maiei Sandu este încă în stare embrionară, lansându-se cu câteva săptămâni în urmă. În ce privește finanțarea, PDA beneficiază de mai multe resurse, iar PAS nu cred că se poate baza pe contribuțiile celor câteva mii de potențiali membri online și/sau tineri entuziaști, mulți fiind și peste hotare.

Este foarte important ca ambele partide să-și asigure finanțare transparentă și decentă. Un partid cu pretenții de accedere în Parlament în Moldova are nevoie de aproximativ un milion de euro într-un an electoral. Pentru un individ ca Plahotniuc o asemenea suma nu înseamnă nimic, de aici și riscul ca acesta să cumpere aproape orice și pe oricine, direct sau prin terți.

În contrapartidă, ar fi esențial ca personalități ca Ion Sturza să se implice activ în campania care urmează în Moldova. Ar fi acea gură de oxigen de care are nevoie un proiect ca cel al Maiei Sandu. Nu se știe dacă Maia Sandu poate fi un jucător de echipă, dar cu siguranță speranțele electoratului moldovenesc proeuropean se îndreaptă spre ea și grupul care a fondat PDA.

Cum există puține șanse ca vreun partid parlamentar pretins proeuropean să mai acceadă în următoarea legislatură, cele două partide au șansa de a prelua o bună parte a electoratului PDLM, PL și chiar parțial PD. O șansă infimă de a accede la limita în următorul legislativ are doar PD, doar datorită resurselor financiare nelimitate și absorbirii comuniștilor în rândurile sale. Segmentul proeuropean de centru și dreapta este în căutare de noi fețe, care există, dar care au nevoie de susținere.

Cum s-a comportat România în această criza și ce ar trebui să facă ca să ajute?

România trebuie să ajute R. Moldova să scape de flagelul Plahotniuc. Acesta este problema numărul unu, doi și trei a Moldovei. Chișinăul nu poate redeveni un partener de dialog politic și instituțional cu nimeni până nu se eliberează de caracatița mafiotică a lui Plahotniuc.

România ar fi putut de mult să-i pună lui Plahotniuc mari probleme. ‘Pușcăriabilitatea’ sa este vizibilă cu ochiul liber și de la mare distanță. Oligarhul moldovean, însă, este foarte bine conectat la anumite cercuri de influență și putere din Romania, care până în prezent i-au asigurat liniștea.

În presa românească au fost semnalate conexiunile lui Plahotniuc cu un anumit partid și lideri ai săi, care și ei au mari probleme cu justiția românească. Împotriva lui Plahotniuc, a cercului său apropiat și a companiilor sale trebuie impuse sancțiuni. Pedepsirea oligarhului trebuie să devină o prioritate națională pentru Romania dacă vrea să ajute într-adevăr Moldova în aceasta criză profundă. Sancțiunile trebuie să fie de ordin economic și personal, mă refer la libertatea de mișcare în și prin spațiul României.

Trebuie creat un grup de investigație pentru a aduce cazul Plahotniuc pe agenda politică românească. Mai mult, dosarul Plahotniuc are profunde ramificații internaționale, iar România trebuie să pună sub urmărire, în mod legal desigur, orice ilegalitate documentată internațional a oligarhului.

Asemenea evidențe ar exista se pare în țări ca Marea Britanie, Italia și Austria. În egală măsură, luni sub-secretarul de stat Victoria Nuland se va afla la București. Ei bine, cazul Plahotniuc trebuie pus pe masă și luate decizii comune în ce îl privește.

Leave A Reply