După Războiul de Reîntregire și înfăptuirea României Mari, la Cernăuți, în capitala Bucovinei, care a revenit la trupul țării prin decizia delegaților întruniți la Congresul General al Bucovinei (care s-a desfășurat în Sala Sinodală – Sala de Marmură – a Palatului Mitropolitan, la data de 28 noiembrie 1918), unde s-a votat „unirea necondiționată a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României”, s-a ridicat un monument spre cinstirea celor care s-au jertfit pentru împlinirea idealului sfânt al Unirii.
Bucovina recunoscătoare
Pentru realizarea acestui monument s-a constituit un Comitet de inițiativă sub președinția Principelui Carol având ca membri pe academicianul Ion Nistor (apreciat de Nicolae Iorga ca fiind „cel mai mare istoric al Bucovinei”), generalul Ludovic Mircescu (comandantul Diviziei a 8-a) și doctorul Ion Jianu.
Monumentul, care a fost amplasat pe esplanada din fața Primăriei din Cernăuți, a fost opera comună a mai multor artiști, proiectul fiind conceput – de sculptorul Teodor Burcă – sub formă semicirculară și având în centru, pe un piedestal, un grup alegoric reprezentând un soldat român, la picioarele căruia îngenunchea o fată, Bucovina recunoscătoare.
Ansamblul monumental se deschidea, pe latura stângă a zidului semicircular, cu un basorelief reprezentându-l pe Dragoș Vodă, descălecătorul de țară, în luptă cu bourul, afișând totodată un medalion cu scena uciderii domnitorului Grigore al III-lea Ghica. Pe latura din dreapta erau prezentate scene din luptele de la Mărăști și Mărășești precum și un medalion cu chipul Regelui Ferdinand I Întregitorul. În spatele arcului de zid al complexului statuar, într-o reprezentare simbolică, un zimbru de bronz strivea cu copita vulturul bicefal austriac (lucrare realizată de sculptorul Spiridon Georgescu).
11 noiembrie 1924
Monumentul Unirii din Cernăuți a fost dezvelit în ziua de 11 noiembrie 1924, atunci când s-au împlinit 6 ani de când primii soldați ai Armatei Române (din Divizia a 8-a Infanterie, comandată de generalul Iacob Zadik) au intrat în Cernăuți trecând apoi Prutul și ocupând teritoriile din nord-vestul Ducatului Bucovina.
A fost momentul care-a permis ca la data de 12 noiembrie 1918 Consiliul Național Român să adopte Legea fundamentală și să constituie Guvernul Bucovinei, în frunte cu Iancu Flondor, gest istoric căruia i-a urmat, în mod firesc, decizia Unirii cu Țara.
Iancu Flondor, un mare vizionar, figură emblematică a conștiinței românești, președintele Partidului Național Român din Bucovina, deputat în Dieta Bucovinei, președinte al Consiliului Național Român din Cernăuți și președinte al Guvernului Provizoriu al Bucovinei, ministru de stat pentru Bucovina, omul care a pus bazele administrației românești în acest teritoriu după Marea Unire, dar care, neadmițând compromisurile din viața politică, s-a retras apoi pe domeniul său de la Storojineț, s-a stins din viață la 19 octombrie 1924, fără să vadă ridicat Monumentul Unirii.
„Piața Unirii era un ostrov de frumuseță”
La festivitatea de dezvelire au participat suveranii României Mari, Regele Ferdinand și Regina Maria, Principele Carol și Principesa Elena, primul ministru Ion I.C. Brătianu, precum și un însemnat contigent de personalități politice (miniștrii A.Văitoianu, I.G. Duca, Ion Nistor, Ion Inculeț, Alexandru Lepedatu), reprezetanți ai înaltului cler (Mitropolitul Primat dr. Miron Cristea, I.P.S.S. Mitropolitul Vladimir Repta) și ofițeri superiori ai Armatei Române (generalii Prezan, Zadik, Coandă, Stratilescu, Ștefănescu, Mircescu).
„În acea zi mare – consemnează Calendarul <Glasul Bucovinei> pentru anul 1925 – orașul întreg avea un aspect cu adevărat sărbătoresc. Pe toate clădirile fâlfâia steagul tricolor, iar balcoanele erau împodobite cu scoarțe. Piața Unirii era un ostrov de frumuseță: obeliscuri cu decor de brad, steaguri, covoare, ghirlande, la intrările principale în Piață. În fața Monumentului se găseau două splendide tribune: una pentru Familia Regală, cealaltă pentru înalții demnitari ai statului”.
Primirea cu pâine și sare
Suveranul împreună cu întreaga sa suită, demnitari și ofițeri, au sosit cu trenul regal în gara din Cernăuți fiind întâmpinați cu muzică militară (care a intonat Imnul Regal) de către primarul orașului, Nicolae Gh. Flondor, care, potrivit tradiției, i-a primit cu pâine și sare.
După un serviciu divin oficiat la Catedrală de către noul Mitropolit al Bucovinei, I.P.S.S. Nectarie Cotlarciuc (fostul episcop al Cetății Albe) s-au îndreptat cu toții către Piața Unirii unde se afla monumentul care a fost dezvelit chiar de către mitropolit.
Au urmat discursuri ale participanților, iar un cor, format din peste 1000 de elevi, a cântat un imn festiv a cărui muzică a fost compusă de către Alexandru Zavulovici, cel care a fost supranumit “Schubert al Bucovinei”. Au defilat apoi prin fața M.S. Regelui “Muzica Regimentului 8 Vânători de Munte, cohortele cercetășești, Uniunea foștilor voluntari, Arcașii din Bucovina, populația Bucovinei după județe, invalizii de război și, în ținută ireproșabilă, armata”.
Când nu rezistă bronzul rezistă hârtia
Dacă monumentul nu a rezistat vitregiilor istoriei (el a fost demolat în vara anului 1940 de trupele sovietice care au ocupat nordul Bucovinei și, deși un an mai târziu, când Cernăuțiul a revenit sub administrație românească, elementul central al complexului monumental, statuia alegorică a Unirii, singura care a mai fost recuperată, a fost reamplasată pe soclu, în martie 1944 – după reocuparea teritoriului de către Armata Roșie – monumentul a fost demolat din nou, iar urma sa a dispărut pentru totdeauna) s-a păstrat (și se găsește în patrimoniul Muzeului de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Bucovina Suceava) uricul de fundație purtând semnăturile Regelui Ferdinand și Reginei Maria.
„Noi n-am încetat o clipă a întrezări zorile libertății…”
Documentul, care este o chintesență a aspirațiilor și a stării de spirit ce a animat generația care a făurit România Mare, are următorul conținut: „Strivită sub copita răzbunătoare a zimbrului zace pajura cu două capete, care, acu 150 de ani, a răpit din trupul Moldovei partea cea mai frumoasă și mai bogată în scumpe amintiri, pentru a o ține în cea mai neagră și asupritoare robie. Dar glasul străbunilor din morminte n-a îngăduit ca acea robie să întunece și să înădușe conștiința românească”.
“Noi – precizează în continuare documentul – băștinașii acestei țări n-am renunțat niciodată la sfintele noastre drepturi asupra acestei moșteniri. Din vremurile evlaviosului Vlădică Dosoftei și până în zilele lui Ion Grămadă, eroul de la Cireșoaia, noi am luptat, am jertfit și am crezut în izbânda ce era să vină. Cu tot zăbranicul mohorât, care un veac și jumătate a apăsat asupra plaiurilor robite, noi n-am încetat o clipă de a întrezări zorile libertății, cari se arătară mai mândre și luminoase la izbucnirea marelui nostru război de desrobire”.
„Mult râvnita și îndelung așteptata realipire la Patria-Mumă”
„De aceea – se subliniază în uric – când, sub glorioasa domnie a marelui nostru Rege Ferdinand I și a prea grațioasei noastre Regine Maria, pronia cerească, vrednicia poporului român și vitejia ostașilor noștri ne-au adus mult râvnita și îndelung așteptata realipire la Patria-Mumă, întreaga populație a Bucovinei desrobite, a ținut să învrednicească printr-un măreț monument, realizarea visurilor și dorințelor noastre seculare. Din dragoste și recunoștință toți locuitorii acestui pământ desrobit s-au grăbit să ofere obolul lor pentru înălțarea acestui monument amintitor. Astfel înălțatu-s-a acest monument, simbol trainic al realizării străduințelor noastre, prin osârdia unui comitet de acțiune, având președinte de onoare pe Alteța Sa Regală Principele Carol, Moștenitorul tronului, și membri pe domnii Ion I. Nistor, Ministrul Bucovinei, General Ludovic Mircescu, Comandantul Diviziei a 8-a, și Nicolae Gh. Flondor, Primarul orașului Cernăuți, cioplit fiind de sculptorii T. Burcă și Spiridon Georgescu, așezat de arhitectul V. Ștefănescu și desvelit în al II-lea an de preaslăvită domnie al celui, după M.U. Traian, al doilea stăpânitor al întregului pământ românesc. M.S. Regele Ferdinand I, în anul mântuirii 1924, luna Noiembrie 11, ziua când acu șase ani, ostașul român liberator, sub comanda generalului Iacob Zadik a intrat în acest oraș, Ministru președinte al României fiind Ion I. C. Brătianu, arhiepiscop și mitropolit al Bucovinei I.P.S. Nectarie Cotlarciuc și s-a dat în seama Primăriei orașului Cernăuți. S-a scris și semnat de noi: Ferdinand, Maria, Carol, Elena”.
Alături de semnăturile regale mai pot fi identificate semnăturile lui I.I.C. Brătianu, Nectarie – Mitropolitul Bucovinei, Gurie – Arhiepiscopul Basarabiei, Lucian – Episcop al Romanului, Ipolit – Episcop de Rădăuți, Nicolae Flondor – Primarul Cernăuților, Pimen – Mitropolitul Moldovei, Nicolae – Mitropolitul Ardealului, Vasile Tarnavschi – prorectorul Universității din Cernăuți, Constantin Loghin – președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, dr. Ion Jianu, arh. Victor Ștefănescu, sculptorul C. Burcă, generalii Prezan, Zadik, Mircescu și Strătulescu.
Ceremonia de dezvelire a monumentului a fost urmată de un “prânz de gală” (cu 300 de tacâmuri) în Sala Sinodală a Palatului Mitropolitan, după care familia regală și însoțitorii au vizitat cimitirul din Cernăuți (unde a fost inaugurat un Monument al Eroilor) seara fiind rezervată (după un spectacol artistic, desfășurat la Teatrul Municipal, la care a contribuit și corul Societății Muzicale “Armonia”) unui dineu organizat la Cercul Militar, la care M.S. Regele Ferdinand a conferit Regimentului 8 Vânători denumirea “Grigore Ghica Vodă”.
Republicat de romaniabreakingnews.ro din data 13 Ian 2012 @ 0:03/ Autor:Tiberiu COSOVAN /Suceava SURSA: Revista Agero