Video: Viitorul liderilor politici de la Chișinău

Autor: Ion Petrescu/vox.publika.md

Continuă ecourile semnării, de către statul dintre Prut și Nistru, a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Iar primele efecte nu au întârziat să apară, începând cu anunțarea posibilei reduceri a prețului gazului importat din Rusia – ca o contrapondere la punerea apropiată, în funcțiune, a gazoductului construit între România și Republica Moldova – și continuând cu ajutorul financiar suedez, de peste o sută de milioane de euro, cam cât au pierdut apropiații președintelui rus, după sancțiunile economice occidentale, aplicate până acum, pentru ocuparea samavolnică a peninsulei Crimeea, prin încălcarea dreptului internațional.

Dintr-o asemenea perspectivă am purtat un dialog cu istoricul și publicistul Constantin Corneanu, un european conștient că:

„O unire nu se poate face mâine, sub nicio formă…

Există interesele Federației Ruse, ca acest spațiu, dintre Prut și Nistru să nu se întregească cu România și să rămână un stat, Republica Moldova, care să devină un stat întărit, unul multietnic.

Reîntregirea se poate face, dar pentru asta este nevoie de un efort susținut al statului român, este nevoie de o politică externă, în relația cu Republica Moldova, echilibrată, și este nevoie de modernizarea acestei societăți, astfel încât o sumă întreagă de valori, care se regăsesc în spațiul euroatlantic, să fie însușite și de cetățenii Republicii Moldova și atunci minoritățile naționale, din R.M. nu ar trebui să se mai teamă.

Dincolo de unioniști și antiunioniști avem și oameni de centru, care vor ca R.M. să își păstreze statalitatea.

În 1918, în martie, nu s-a unit așa, o populație, sau ceva care venea din istorie, ci un stat în sine, cu toate ale sale instituții funcționale, nu foarte bine consolidate, dar funcționale, în sensul că existau.

O reîntregire, sau o unire a României, cu Republica Moldova, chiar și într-un cadru european, are legătură cu unirea dintre două state, care presupune o voință politică, care ține de parlamente, presupune o conștiință publică, care acceptă nevoia de reîntregire, plecând de la un trecut istoric comun, de la o cultură și limbă comune ș.a.m.d.

Într-un astfel de context, minoritățile naționale nu sunt în primejdie, într-o Românie reîntregită.

Este nevoie de un lobby puternic în SUA – pe lângă Congres și Departamentul de Stat – al Republicii Moldova, pentru a demonstra că este atașată de valorile euroatlantice, că face ceva pentru armată și pentru creșterea PIB.

În ce mă privește rămân la părerea că anumiți conducători din România răsăriteană vor ca Republica Moldova să își păstreze statalitatea pentru că nu am avut până acum, cel puțin la București, un interlocutor oficial pentru ei, care să discute concret, care este viitorul politic al fiecărui actual lider de partid, de la Chișinău, dar și al fiecărei formațiuni, într-o Românie reîntregită, democrată.”

 Ion Petrescu/vox.publika.md