Monarhia salvează Romania? …și Moldova?
Ambele maluri ale Prutului sunt cuprinse de proteste și ambele sunt fără guvern. Aseară la Chișinău a avut loc un flash-mob:
(http://protv.md/…/flashmob-in-centrul-capitalei-zeci-de-tin…).
La București și în toată țara sunt proteste anti-sistem (http://stirileprotv.ro/…/de-azi-suntem-hotarati-sa-campam-i…)
Din imaginile alăturate se poate vedea că tragedia de la clubul „Colectiv” este picătură cu amarul care a umplut paharul. Din mesaje rezultă că este un protest total, un protest anti-sistem.
Dar cum rezolvăm? Din interior vă pot spune, după 8 ani de activitate, că atât aici, cât și dincolo de Prut, cei din clasa politică, cu puține excepții, sunt „o apă și-un pământ”, vorba doamnei din reportaj.
Până și biserica este vizată în aceste proteste. Nu este „prima în top”, dar până și lozinci anti – biserică sau anti-patriarh sunt scandate. Biserica este asimilată sistemului politic, ceea ce nu a fost la 1989, de exemplu. Societatea a rămas fără repere, până și fără repere morale.
Deși în România, din 1989, dar și în Republica Moldova s-au schimbat 2-4 generații de politicieni, în esență, lucrurile au rămas la fel. Unde este garanția că dacă acum o luăm de la început, nu ne furăm din nou căciulă, nu călcăm din nou pe aceeași greblă și peste câțiva anii ne trezim din nou în aceeași situație???
Avem nevoie de cineva care să fie deasupra tuturor intereselor care mănâncă pe dinăuntru, precum un cancer, administrativul și politicul.
Avem nevoie de un reper. Un reper moral care ridice societatea și clasa politică pornind de la propriile standarde, stabilite pe baza conștiinței și a tradiției, respectate, trăite și confirmate prin ani de greutăți și încercări.
Personal văd un asemenea reper în Regele Mihai I și în Casa Regală. Fără a o idealiza și dincolo de anumite perioade nefaste, dincolo de problemele prin care a trecut sau trece, este totuși o instituție care:
– Timp de 150 de ani a clădit această Tara;
– I-a câștigat independentă în 1877 (Regele Carol I);
– A adus-o în hotarele ei firești – România Mare, 1 decembrie 1918 (Regele Ferdinand și Regina Maria);
– A păstrat-o, cât a fost posibil, după a doua conflagrație mondială, recuperând și Ardealul, în 1944 (Regele Mihai I);
– I-a facilitat accesul în NATO și UE după 1989;
– Reprezintă astăzi poate cea mai puternică rețea de relații la nivel european și mondial, întrucât în mare parte familiile regale din Europa sunt înrudite;
– Nu este afectată de interesele obscure ale clasei politice și nu ar face parte din jocul „o mână spală pe alta”. A reușit, din 1940 – încoace, timp de peste 70 de ani, să-și păstreze integritatea, verticalitatea, să rămână dedicată Țării sale și poporului său, să fie un reper de modestie, moralitate și corectitudine;
– Ar asigura Țării un parcurs sigur, stabil, coerent și de lungă durată, dintr-o generație în alta, spre ordine, lege, justiție, prosperitate și un sistem social și politic mai sănătos, orientat spre binele omului simplu.
– Ar forma un sistem parlamentar clasic și ar exclude conflictele de competență între instituții: președinție, guvern, parlament etc
– Ar reuși și a doua oară recuperarea provinciei istorice – Basarabia, așa cum a reușit și prima dată la 27 martie 1918, (grație și posibilităților descrise mai sus…);
– Ar asigura liniște și stabilitate, ceea ce ar crea condiții optime pentru dezvoltare și prosperitate pentru următorii cel puțin 50 – 100 de ani.
Are astăzi curaj clasa politică din România să facă același gest care a unit și a ridicat Tara după 1859?
Ar fi și un act de dreptate față de Regele Mihai I, care a fost forțat să plece în 1947, și a plecat pentru a nu fi omorâți 1000 de tineri care și ei protestau atunci împotriva sistemului, la fel ca tinerii de astăzi, Regele Mihai este singurul lider politic și șef de stat în viață, din perioada celui de-al II-lea război mondial, caz unic în toată lumea contemporană. Revenirea sa, și la această vârstă înaintată și onorabilă de 94 de ani, ar da prestigiu României. Țara și-ar recâștiga respectul în fața Europei și toți vor avea speranța ca lucrurile se vor așeza.
Poate pentru aceasta și trăiește Majestatea Sa, poate pentru aceasta îi dă Dumnezeu zile, ca să mai ajute o dată România și poporul său?
Poate noi, cu mintea noastră cea de pe urmă, nu pricepem?
Este acum un moment oportun să fie făcută o schimbare care să reseteze sistemul cu adevărat?
Nu o să ne pară rău peste ani, când vom avea un „deja vu”, cu privire la nouă clasă politica dorită acum și care ar putea sfârși la fel de trist în câțiva ani, la fel ca și cea de azi?
Mai devreme sau mai târziu, societatea va conștientiza că un sistem politic și un sistem social, dincolo de lege, justiție și instituții, se bazează pe tradiție, tradiția se formează pe bază de educație, educația, adică maturitatea unei societăți se bazează pe dreptul de proprietate al fiecăruia, gândirea liberă și simțul responsabilității care împreună formează libertatea proprie și capacitatea de nu lăsa clasa politică să coboare ștacheta, iar timpul necesar în această situație presupune sacrificiul a multe generații, din păcate, deja a prea multe generații, cel puțin din 1940 – încoace.
Cu ajutorul instituției monarhice am putea scurta din acest timp. Dacă nu – atunci o să ne ia cel puțin încă 10 – 20 de ani. Aceasta – în cel mai bun caz, în cazul în care istoria nu se va repeta și dacă vom reuși să ieșim din cercul vicios.
Și totuși, acum sau mai târziu,
Doar Monarhia salvează România!
Publicat de romaniabreakingnews.ro