DIN SERIA EROII ROMÂNIEI – azi Generalul Gheorghe Avramescu

Generalul Gheorghe Avramescu, a fost executat de NKVD

A luptat in Primul Razboi Mondial si al Doilea Razboi Mondial din 22 iunie 1941 pana in martie 1945 cand a fost executat de sovietici.
Pe 2 martie 1945, la ora 13.00, Generalul Avramescu a fost convocat la comandamentul Armatei a 40-a sovietice. G-ralul Avramescu sosește la 2 martie 1945 chemat de urgență la comandamentul g-ralului Jmacenko pentru a prezenta un raport. Este însoțit de doi ofițeri și de garda sa personală comandată de locotentul Alexandru Doroftei care rămân toți în anticameră. După prezentarea raportului, i se comunică lui Avramescu că este chemat de urgență la București pentru a primi o importantă funcție politică. Având în vedere propunerile din presă și înțelegerea sa cu Regele, Avramescu nu vede nimic neobișnuit în această chemare. Mai mult, la îndemnul ofițerului sovietic, scrie un bilet soției, spunându-i să plece a doua zi la București cu familia ca să asiste la ceremonie. Până în acest moment, Avramescu nu bănuiește nimic. Dacă ar fi bănuit o cursă, nimeni nu ar fi putut să-l determine să scrie acel bilet care va pecetlui soarta unei părți a familiei sale. În momentul următor, Avramescu este invitat în mașina NKVD-ului cu destinația București fără să mai ia contact cu garda personală. Probabil că Avramescu și-e exprimat nedumerirea observând lipsa gărzii personale dar Jmacenko s-a grăbit să-l asigure că totul este în regulă și că el va fi dus la București escortat numai de militari sovietici. Odată în mașină, văzându-se flancat de doi ofițeri NKVD iar alături de șofer, un general NKVD, Avramescu intră la bănuieli. În clădirea comandamentului lui Jmacenko, el predase pistolul de serviciu. Sovieticii nu l-au controlat corporal deoarece Avramescu ar fi realizat intențiile rușilor și s-ar fi creat un incident deoarece garda personală ar fi intervenit în caz că acesta ar fi fost în pericol. Avramescu avea însă un mic revolver Browning ascuns în brâu de care nu se despărțea niciodată. Evident că nu se putea folosi de revolver fiind flancat de cei doi ofițeri. Se gândea că a doua zi, parte din familia lui se va îndrepta fără să știe spre dezastru, atrasă în cursă de acel bilet. Singura soluție, și aceea cu puțini sorți de izbândă, ar fi fost să provoace un incident care să fie observat de cineva care ar fi putut să alerteze vreun militar din armata română. Ocazia o pierduse însă în clădirea comandamentului datorită stratagemei sovieticilor. O nouă ocazie se ivește în momentul atacului avionului german. În confuzia creată de atac, Avramescu reușește să iasă din mașină, să scoată revolverul, să schimbe câteva focuri cu agenții NKVD-ului ca până la urmă să fie și el împușcat. G-ralul NKVD a mușamalizat împrejurările sfârșitului generalului român de teamă că va fi tras la răspundere pentru că a scăpat de sub control un prizonier important. După o oră, ofițerilor din delegația română li s-a comunicat că Avramescu și generalul rus Filip Fedorovici Jmacenko au plecat la punctul de comanda al Frontului al 2-lea Ucrainean, fiind chemați de mareșalul Malinovski. La comanda Armatei a 4-a române a rămas generalul Nicolae Dăscălescu, care a făcut mai multe intervenții pe lângă sovietici pentru a afla de soarta lui Avramescu. Generalul sovietic Jmacenko l-s sfătuit să ceară lămuriri Ministerului Apărării sau Statul Major Român.
Pe 3 martie 1945, Adela, soția generalului și fiica sa, Felicia, au fost arestate. Fata sa, Felicia Sturza, care avea un fiu în vârstă de 11 luni, s-a sinucis imediat în momentul arestării. Adela s-a reîntors din Siberia în 1956, fiind grav bolnavă.
Ce a declanșat această tragedie familială? Agenții dubli și organele de spionaj sovietice au fost informate că generalul Avramescu nu vedea cu ochi buni conlucrarea cu armata sovietică și că era un mare naționalist anticomunist.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Pagina_principal%C4%83

G-ralul Avramescu înființase „Cantina Românească” pentru copiii orfani ruși și de alte naționalități din Simferopol unde a lucrat și fiica sa Felicia ca voluntară. A fost singurul general român căruia sovieticii i-au adus mulțumiri pentru comportamentul umanitar în campania din Est. În ciuda meritelor sale, a fost arestat de autoritățile militare sovietice și executat de NKVD.