ROMÂNIA BREAKING NEWS

Cronografia lui Teofan Mărturisitorul. Invazia bulgarilor și creștinii de la Nord de Dunăre în sec. VII

Θεοφάνης Ομολογητής (Teofan Marturisitorul)

Teophanis Chronographia (p. 236)

„(Anul 679) În acest an, neamul bulgarilor pătrunsese în Tracia. E necesar să vorbim și despre vechimea bulgarilor unogunduri și cotragi. În părțile de Miazănoapte ale țărmului Pontului Euxin, în așa-zisa mlaștină Meotică, se varsă cel mai mare fluviu dinspre ocean, după ce străbate pământul sarmaților, fiind numit Atel. În ea se varsă fluviul așa-numit Tanais, izvorând și el din munții Caucaz de la porțile iberice; iar de la confluența lui Tanais cu Atel, căci Atel se desparte în două mai sus de amintita mlaștină Meotică, curge așa-numitul fluviu Cufis și se varsă în capătul Mării Pontice, aproape de Necropile, lângă înălțimea zisă Criu Prosopon (Fruntea berbecului). Din mlaștina Meotică pomenită mai sus se naște o mare ca un fluviu și se varsă în Pontul Euxin prin ținutul Bosforului și regiunea cimeriană. Din acest fluviu este pescuit murzuliul și alți pești la fel cu dânsul. Iar în părțile dinspre răsărit ale mlaștinei amintite, lângă Fanaguria și lângă evreii care locuiesc pe acolo, se află foarte multe neamuri. Între această mlaștină și fluviul zis Cufis, în care e pescuit peștele bulgăresc numit xyst, se află Bulgaria veche, zisă Bulgaria cea Mare, precum și așa-zișii cotragi, care se întâmplă să fie de același neam cu dânșii. Pe timpul lui Constantin (al III-lea, în anul 641), stăpânul dinspre Apus al pomenitei Bulgarii, anume Kubrat, conducător și peste cotragi, a lăsat la moartea sa cinci feciori și le-a cerut să nu se despartă niciodată de traiul lor împreună spre a stăpâni toate neamurile și a nu fi subjugați de niciunul din ele. Puțin timp după moartea lui, cei cinci feciori ajunseră la învoială și se despărțiseră unul de altul, fiecare împreună cu gloata aflată sub conducerea sa.

Teophanis Chronographia (p. 237)

Feciorul cel mai mare, numit Batbaian, a păzit porunca tatălui său și a rămas pe pământul strămoșesc până în ziua de astăzi. Al doilea frate, numit Cotrag, trecu fluviul Tanais și se stabili în preajma fratelui celui dintâi. Al patrulea și al cincilea trecură fluviul Istru sau Danubius: unul rămase cu oastea în Pannonia, în regiunea avarilor, aflată sub conducerea hanului avarilor, iar celălalt se îndreaptă spre Pentapolis de lângă Ravenna și ajunse sub stăpânirea creștinilor. Apoi după acești frați, cel de al treilea numit Asparuh, trecu peste fluviile Danapris (Nipru) și Danastris (Nistru) de la nord de Dunăre, și ocupă regiunea Oglos și se așeză între acesta din urmă și celelalte două socotind că e un loc sigur și inexpugnabil din orice latură, căci avea în față mlaștini, iar din celelalte laturi era înconjurat de râuri și oferea multă siguranță împotriva dușmanilor pentru un neam micșorat prin separarea de ceilalți. După ce s-au despărțit acești frați, în felul amintit, în cinci grupe și au ajuns la fărămițare, s-a ridicat marele neam al chazarilor, din adâncimile cele mai îndepărtate ale Berziliei din prima Sarmație și a pus stăpânire pe tot pământul de dincolo de fluviu până în Marea Pontică. Acesta l-a supus pe fratele cel dintâi Batbaian, stăpânul primei Bulgarii și a luat de la el tribut până în ziua de azi. Împăratul Constantin (al IV-lea) a aflat că pe neașteptate un neam murdar și nespălat s-a așezat în Oglu, dincolo de Dunăre și, năvălind în ținuturile din apropierea Dunării, pustiește țara stăpânită acum de ei, dar aflată atunci sub oblăduirea creștinilor. El s-a întristat peste măsură și a dat poruncă tuturor comandamentelor militare să treacă în Tracia. După ce a înarmat o flotă, a pornit împotriva lor pe apă și pe uscat, încercând să-i urmărească cu război: a rânduit trupele pedestre pe uscat între numitul Oglu și Dunăre, iar de-a lungul țărmului din apropiere a pus în mișcare corăbiile. Când au văzut bulgarii această oaste unită și numeroasă, s-au gândit să scape, au fugit în întăriturile lor și s-au pus la adăpost. Trei-patru zile n-au cutezat să iasă din întărituri, iar romanii nu s-au prins în lupte din pricina mlaștinilor aflate în față […]”

Sursa imaginilor: Theophanis chronographia, Veneția, 1729

Sursa traducerii: Izvoarele Istoriei României (Fontes Historiae Dacoromanae). Vol. II. De la anul 300 până la anul 1000, București, 1970 (pe www.dacoromanica.ro)

SURSA: tiparituriromanesti

Leave A Reply