Rashit Gashi – Un exemplu de patriotism pentru Kosovari

Patriotismul înflăcărat al poetului Rashit Gashi

Poetul Rashit Gashi s-a născut la 11 iulie 1933 în Arllat al Dreniței (Republica Kosova). După liceu a absolvit Facultatea de Științe Naturale (Catedra de Geografie). A lucrat ca profesor în mai multe localități îndeplinind și funcțiile de director adjunct și director al școlilor din Han Elezi și Drenas. Volumele de versuri: „Drumurile peregrinarilor” și „Dorul nestins” văd lumina tiparului cu ocazia centenarului Independenței Albaniei (2012). Conștient de faptul că albanezii și românii au strămoși comuni, poetul a dorit ca volumul pe care îl prezentăm să fie tradus în limba română, îndeletnicire de care s-a ocupat poetul Baky Ymeri, cel care a devenit ambasadorul culturii kosovare, cel mai performant în acest domeniu.

Poezia lui Rashit Gashi constituie un exemplu de patriotism înflăcărat și nețărmurit. Patriotismul înflorește îndeosebi în momentele de restriște când patria și poporul ueni țări sunt greu încercate. Sentimentul înseamnă dragoste de țară, de locurile natale, de părinți, neamuri, concetățeni, de tradițiile poporului și de limbă. Versurile poetului sunt un țipăt de revoltă împotriva asupritorilor, polemici dure la adres

a ocupanților și se încheie cu bucuria obținerii independenței Kosovei, în urma intervenției NATO împotrivă terorismului sârb din fosta Jugoslavie.

Poetul deplânge crimele comise în timpul războiului, omagiază patriotismul populației albaneze. Este o poezie ocazională, dedicată unor momente cruciale și concrete din această luptă. Iată un exemplu revelator din poezia AU ÎNMUGURIT RAZELE LIBERTĂȚII, dedicată Declarației Constituționale pentru eliberarea Kosovei din 2 iulie și a Constituției de la Kaceanic din 7 Septembrie 1990: „Împreuna țărani și muncitori,/ Cer pace, doresc egalitate./ Cu răbdare și înțelepciune,/ Vor să fie liniștiți, democrație,/ Cer pacea omenirii,/ În piatra de temelie a istoriei./ Cum merge soarele prin nori,/ Cu fruntea sus și mândrie,/ Toți au legat un jurământ,/ Femei și bărbați, bătrâni și tineri./ Cât vor fi albanezi pe pământ,/ Și strănepoți ai lui Skenderbeu,/ Vor lupta pentru mama țara,/ Pentru eliberarea Patriei./ Vor sta ca pietre de granit,/ În orice front și în orice bătălie,/ Dacă va veni nevoia pentru a muri,/ Vor  muri pentru patrie.”

Alte poezii sunt dedicate copilăriri, locurilor natale, iubirilor trecute, părinților. Stilul poetului este direct, simplu, de la inimă la inimă, aspru, sintagmele create par sculptate în bazalt. Figurile de stil sunt rare, primează mesajul poeziilor care este patriotic și unamist. Discursul confesiv depune mărturie pentru avatariile prin care a trecut nu demlut propia sa țară. Poezia lui Rashit Gashi constituie un exemplu de dragoste nețărmurită pentru Kosova natală.

Articol realizat de Patricia Lidia