Preoții și Maica Rusie. O poveste mai veche decât gazele de șist. de George Damian

Vă propun relatarea unei întâmplări din anul 1769 despre modul în care Maica Rusia a acționat prin intermediul fețelor bisericești în rândurile românilor. Eu unul mi-am amintit de povestea asta imediat ce au început să curgă știrile despre protestele de la Bârlad din această săptămână. Dar să vedem ce scria Johann Christian von Engel în “Geschichte der Moldau und Walachei”, publicată în anul 1804.

Colonelul rus transformat în călugăr

“Rusia a crezut de datoria sa să scape aceste două țări ortodoxe atât de greu apăsate, pe de altă parte a întreținut în aceste țări speranța pentru a putea găsi aici sprijin pentru planurile rusești. Printre alte măsuri, au fost trimise diverse persoane înainte de izbucnirea războiului în aceste țări pentru a observa spiritul populației și a aranja toate lucrurile în avantajul viitoarelor campanii.

În Valahia a fost trimis un locotenent-colonel deghizat în călugăr, care sub pretextul vizitării mănăstirilor a început să răspândească idei politice. Până la urmă și-a găsit omul în egumenul mănăstirii Argeș care era nemulțumit de secătuirea la care era supusă Valahia și părea dispus să riște totul pentru a o scăpa. Locotenent-colonelul l-a câștigat pe deplin arătându-i marile și bunele intenții ale țarinei și prin acestea i-a deschis privirea către un viitor mai bun. L-a invitat în biserică, unde au îngenunchiat împreună în fața icoanei Maicii Domnului și i-a cerut să jure că va păstra tăcerea. După aceasta i-a dezvăluit adevărata sa persoană și însărcinarea sa, i-a dat un medalion de aur pe care era gravat chipul țarinei și l-a încurajat să acționeze împreună. Arhimandritul era cât se poate de entuziast cu privire la intențiile țarinei și amândoi au călătorit la București unde și-au căutat alți tovarăși. (…)

Cu atât mai ușor i-a fost arhimandritului de Argeș să câștige o partidă puternică de partea țarinei ruse. În fruntea acestora se găsea spătarul Pârvu Cantacuzino ca și căpitanul arnăuților, iar poporul valah cerea arme rusești, atât de mari fuseseră progresele lor. La începutul anului 1769 s-a strâns o armată rusă la Nistru sub comanda prințului Galițin, iar o alta în Ucraina sub Rumianțev. Planul prințului Galițin era să îi blocheze pe turci lângă Nistru, să-i înfrângă acolo și apoi să ocupe Moldova. (…)

În vreme ce era cucerit Galațiul, Rumianțev se gândea și la cucerirea Valahiei. Până la urmă a poruncit locotent-colonelului Karasin să facă o incursiune în Valahia cu câteva sute de oameni. Pe drum i s-au alăturat mai mulți valahi și astfel cu un corp de doar 400 de oameni a intrat în noaptea de 17 noiembrie 1769 în București și a mers direct la palatul principelui condus de arhimandritul de Argeș și de Cantacuzino care și-a luat acum titlul de general rus. Garda alcătuită din arnăuți, câștigată de partea lui Cantacuzino, nu s-a opus. Principele a sărit gardul grădinii și a reușit să se ascundă în magazia unui negustor care l-a adăpostit două zile. După aceasta au fost jefuite palatul principelui și întreg orașul; toți turcii care au fost găsiți au fost tăiați în bucăți, însuși arhimandritul, cu medalionul la gât și două pistoale la brâu a fost ocupat cu astfel de treburi. Cuvântul „stupai, stupai” (în rusă „înainte!”) răsuna prin toate străzile și piețele Bucureștiului. În a treia zi a fost descoperit principele, care a fost dus prizonier la Iași și apoi în Rusia. Acum a devenit Valahia teatrul principal al războiului ruso-turc.”

Am o singură concluzie la această poveste: GRU a avut predecesori strălucitori. Iar scenariul decembrie 1989 nu a reprezentat nimic nou. Dar să revenim la zilele noastre.

Mucles general la televiziuni

Aș fi vrut să văd fața lui Victor Ponta când a aflat că șapte sau opt mii de oameni au ieșit în stradă la Bârlad. Și că asta este o simplă repetiție înainte de protestul programat pentru 4 martie. Sau aș fi vrut să văd fețele redactorilor șefi și directorilor de televiziuni când au luat decizia să boicoteze cel mai mare protest scăpat de sub control din ultimii ani. Protestele de la Universitate din 2012 au fost frecții galenice pe lângă ce se coace la Bârlad. Singura televiziune care a dezbătut în direct protestele de la Bârlad a fost Digi24 (cine e proprietar acolo?).

Să vedem câteva analize despre subiect.

Pentru Cornel Vîlcu de la blogul Active Watch (care îndemna la luptă fără scrupule și fără milă împotriva credincioșilor) preoții au devenit brusc buni de când s-au implicat în organizarea protestelor de la Bârlad. Bine, preoții trebuie să mai lupte până să fie iertați de Cornel Vîlcu, dar în principiu sunt pe drumul cel bun la Bârlad.

Mihai Goțiu luptă și izbândește pe VoxPublika.

Andrei Bădin face pentru Evenimentul Zilei o analiză asupra protestelor de la Bârlad: Bulgaria în revoluție, Republica Moldova cu coaliția de guvernare aruncată în aer, guvernul cu majoritate de 70% din România amenințat cu proteste împrăștiate prin toată țara. Gazprom plătește bine pentru a-și apăra monopolul.

În Cotidianul vedem ce spune un preot de la Bârlad despre Chevron și gazele de șist.

Sunt bune gazele de șist?

Habar n-am cât de riscantă este cu adevărat exploatarea gazelor de șist. Orice exploatare a resurselor naturale presupune o agresiune asupra mediului înconjurător. Problema este ce profit poate fi realizat din exploatare, dacă acest profit acoperă refacerea mediului, cine plătește pentru această refacere și dacă regenerarea este într-adevăr pusă în practică. Și nu în ultimul rând: vor profita cu adevărat românii de exploatarea gazelor de șist? Pentru că dacă avem de-a face cu o nouă afacere pe stil OMV-Petrom sau Sterling-Marea Neagră, atunci eu unul zic pas.

SURSA:george-damian.ro