COLINDUL PRIZONIERILOR ROMÂNI DIN URSS

Nașterea Sfântului Prunc în lagărul de prizonieri de la Mănăstârca din anul 1948.

În lagărele de muncă răspândite pe tot cuprinsul Rusiei sovietice erau în afara prizonierilor de război și legionari, fie  dintre cei parașutați din Vestul Europei, fie condamnați ca dușmani ai comunismului. Astfel sunt cunoscute numele lui Nicu Popescu-Vorkuta, care și-a scris cutremurătoarele mărturii în cartea  „Un legionar dincolo de cercul polar“, mărturiile părintelui Dimitrie Bejan,  „Oranki – Amintiri din captivitate“ (PDF aici), sau cele ale profesorului Eugen Rațiu.

„În lagăr la Mănăstârca, în toate bordeiele ardeau feștile, între ramurile pinilor, pe care atârnau jucării confecționate din placaj și carton. Pentru cine erau toate aceste nimicuri? Inimile celor ce împodobiseră bradul le închinaseră copiilor care, în colșul de sub icoană, alături de mămica lor, îl implorau pe Moș Crăciun să-l aducă pe tăticul înapoi.
În bordeiul 15 ne adunam și, lângă bradul din colț, la lumina opaițului, cântam colindele Pruncului născut în Betleemul Iudeii. Ușor, liniștit, ca într-o poveste spusă de bunic, se depăna firul sfintelor amintiri. Ultimul colind aducea rouă în ochii tuturor robiților:

Sub fereastra amintirii ne-adunăm,
Sufletul de altădată-l colindăm.

Cad nămeții și pierim
Fără cruce, fără țară, velerim!

Trec în caravană magii dorului,
Peste fruntea rece-a luptătorului.

Brazii ard în vatra vechiului cătun,
Noi pornim colindul unui nou Crăciun.

Gândul nostru-n gândul țării să-mpletim
Flor de gheață-ntr-o cunună, velerim!“’

Cu sufletul greu de amintiri și sub biciuirea crivățului zburlit printre nămeți, ne întorceam la bordeiele noastre.
(Dimirie Bejan – „Oranki – Amintiri din captivitate“ . Ed. Tehnică, București, 1995, p.)

După sfârșitul pedepsei, legionarii care au supraviețuit au fost repatriați. Numai că la gară nu-i aștepta nimeni alții decât securiștii spre a-i aresta sub învinuiri închipuite și tocmite de ei. Nicu Popescu-Vorkuta, Eugen Rațiu și mulți alții, și-au început detenția pe vremea lui Carol al II-lea, au continuat-o în lagărele naziste, apoi în guberniile rusești și din nou acasă (în temniță), în patria pe care au slujit-o cu drag și jertfă. (Curentul – Crăciunul în închisorile comuniste)

MĂRTURISITORII prezintă în premieră online o variantă a acestui Colind, așa cum a fost ea transcrisă în lucrarea “Poezii din Închisori”, culegere de Zahu Pană [și Grigore Caraza], Cuvânt înainte de Vintilă Horia, copertă de Vlaicu Ionescu, Editura Cuvântul Românesc, Ontario, Canada, 1982:

COLINDUL PRIZONIERILOR ROMÂNI DIN URSS

Sub fereastra amintirii ne-adunăm
cântecul de-altădată-l colindăm,
Și-a cernut un înger florile tiptil
peste fruntea mea senină de copil.

Mamă, mamă, cresc nămeții, suferim,
flori de măr într-o cunună, velerim!

Brazii ard in vatra vechiului cătun
noi cântăm colindul unui nouă Crăciun,
Doamne arde-n focul inimii zăpezi
fruntea noastră, mamă, iarăși s’o dezmierzi.

Mamă, mamă, cresc nămeții, suferim,
flori de ghiață’ntr’o cunună, velerim!

Răbufnește’n vaier stepa către cer
brazii își leagănă în vârfuri, Lerui Ler!
Trec în caravană magii dorului
peste fruntea rece-a luptătorului.

Mamă, mamă, cresc nămeții și pierim
fără nume, fără țară, velerim!…

Publicat de romaniabreakingnews.ro / Sursa: MĂRTURISITORII