Volohii (românii) din Țara Moldovei în timpul lui Ștefan cel Mare (document din 1470) – Moldovenii iși spuneau „români”, iar despre lege se spunea „lege romanesca”!

…așa cum stau și trăiesc în țara noastră toți românii după legea lor românească [Ȣси воʌоховє своимь воʌоскымь закономь]…

„† Din mila lui Dumnezeu, noi, Ștefan voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, când aceasta va fi de trebuință cuiva, că dăm și am dat această carte a noastră tătarului și robului nostru, care a fugit de la noi și din țara noastră în Țara Leșească, anume Oană tătarul, și copiilor lui, pentru aceea ca el să vină de la sine înapoi, și cu copiii lui, la noi și în țara noastră, iar de robie să fie iertat, el însuși și copiii lui, în vecii vecilor, și să nu-l aducem din nou în robie, și nici pe copiii lui, ci să se așeze în țara noastră, el și cu copiii lui, slobod și în bunăvoie și fără nici o nevoie, așa cum stau și trăiesc în țara noastră toți românii după legea lor românească [Ȣси воʌоховє своимь воʌоскымь закономь], și să fie și să trăiască după această lege și după acest obicei, în țara domniei mele, tot așa și el însuși, apoi, și cu copiii lui și să nu dea și să nu plătească niciodată nimic după dreptul robilor și al tătarilor, nici coloade, nici dare, să nu plătească nici unui boier al său, la care va trăi atunci.

Iar cine îi va pârî pentru orice faptă, sau pentru faptă mare sau chiar pentru faptă mică, ei să nu plătească nici o ajutorință mai mult, ci numai să plătească după legea românească, cum este legea românească, iar mai mult de aceasta să nu dea și să nu plătească nimănui nimic, ci să fie în țara noastră după legea românească. Iar cine va voi să-l tragă înapoi în robie, pe el sau pe copiii lui, peste această carte a noastră, acela va vedea asupra sa marea pedeapsă și urgie a domniei mele.

Iar la aceasta este mare mărturie, însumi domnia mea, mai sus-scrisul Ștefan-voievod, și fiul domniei mele, Alexandru, și mitropolitul nostru, chir Theoctist, și episcopul nostru, chir Tarasie de Târgul de Jos, și egumenul chir Ioasaf de la mănăstirea noastră de la Putna, și boierii noștri: a fost pan Stanciul pârcălab de Cetatea Albă și fiul său, pan Mârza, și pan Vlaicul și fiul său, pan Duma, staroști de Hotin, și pan Goian pârcălab de Chilia și copiii săi, și pan Isaia vornic și copiii săi, și pan Zbiiarea pârcălab de Cetatea Albă, și pan Albul pârcălab de Neamț, și pan Buhtea, și pan Fete pârcălab de Cetatea Nouă, și pan Șteful Cernat, și pan Gangur, și pan Ciocârlie, și pan Iațco Hudici, și pan Ivașco al lui Hrinco, și pan Bodea spătar, și pan Iuga vistier, și pan Iuga postelnic, și pan Negrilă ceașnic, și pan Luca Stolnic, și pan Neagu comis și alții destui dintre boierii noștri moldoveni, mari și mici.

Iar pentru mai mare putere a tuturor celor mai sus-scrise, am poruncit panului Toma logofăt să scrie și să atârne pecetea noastră și pecețile boierilor noștri la această carte a noastră.

A scris Stețco, la Suceava, în anul 6978 (=1470) februarie 8.”

Sursa facsimilului: Direcția Județeană Suceava a Arhivelor Naționale Sursa primară de publicare on-line: tiparituriromanesti

Sursa traducerii: Documenta Romaniae Historica. Seria A. Moldova. Volumul II (1449-1486), București, 1976 (pe www.dacoromanica.ro)

Publicat de România Breaking News – RBN Press / romaniabreakingnews.ro