ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Ștefan cel Mare"

Ștefan cel Mare

,

Stefan_Cel_Mare_batalia_de_la_Baia_romaniabreakingnews_ro

La 14-15 decembrie 1467, noaptea, armata moldovenească (circa 12.000 de oșteni), comandată de Ștefan cel Mare, dă foc orașului Baia, fosta capitală a Țării Moldovei, și atacă pe invadatorii unguri.

La ieșire din sat către Sasca Mică (nume care amintește de nemții pripășiți acolo), se ridică impunătoare, având crucile cimitirului în jur, Biserica Albă. Tradiția conferă lui Ștefan cel Mare ridicarea acestei biserici imediat după lupta de la Baia. I se spune albă fiindcă nu a fost pictată. Acum un veac era în pragul ruinei.

Pe drumul către Sasca Mică (Suceava), se află Biserica Albă. Tradiția conferă lui Ștefan cel Mare ridicarea acestei biserici imediat după lupta de la Baia. I se spune albă fiindcă nu a fost pictată. Acum un veac era în pragul ruinei. Parohul acestei biserici a avut inspirata idee de a o picta pe interior. Pictura este o valoroasă lecție de istorie pentru locuitorii comunei și pentru turiști. Găsim zugrăvite imaginile târgului Baia din perioada medievală și ale luptei de la 1467 care a avut loc aici între Ștefan cel Mare și Matei Corvin, ultimul scăpând cu mare greutate și rănit.

Campania ungară la est de Carpați a fost organizată cu scopul de a-l înlocui pe Ștefan cel Mare de pe tron și pentru readucerea Moldovei în sfera de influență ungară. Regele ungar Matei Corvin, atacă cu un efectiv de 25.000 oameni, armată mai bine echipată decît cea a lui Ștefan, precum și dotată cu artilerie, inclusiv de asediu.

Bătălia de la Baia

Încleștarea dintre armata lui Ștefan cel Mare și cea maghiară – 14 spre15 decembrie 1467 – orașul Baia (imagine din „Chronica Hungarorum”)

Până la Bătălia de la Baia, Șefan cel Mare a adopta o strategie defensivă permițînd ungurilor să înainteze. Ștefan-Vodă a atacat Baia dîndu-i în prealabil foc, avînd loc lupte crîncene stradale nocturne (o strategie nouă pentru acea perioadă) soldate cu mari pierderi omenești pe ambele părți (după sursele ungare Ștefan a pierdut mai mult de jumătate din efectivul armatei). Totuși trebuie menționat că o parte din armată lui Ștefan cel Mare nu a atacat, precum era convenit – trădare care l-ar fi putut costa pe domnitor victoria și chiar viața. Defecțiunea era expresia nemulțumirii unei părți a marii boierimi față de politica lui Ștefan. După bătălie, Ștefan cel Mare a omorît 24 mari boieri trădători printre care și pe vornicul Crasneș, alți 40 boieri de rang inferior fiind trași în țeapă.

Pagina despre Bătălia de la Baia, a cărții “Chronica Hungarorum”, de Johannes Thuroczy, publicată la Augsburg, în anul 1488

Pagina despre Bătălia de la Baia, a cărții „Chronica Hungarorum”, de Johannes Thuroczy, publicată la Augsburg, în anul 1488

După bătălia de la Baia, regele ungar Matei Corvin (rănit în luptă) dispune retragerea armatei. Încheiată cu mari pierderi umane și pentru unguri, Bătălia de la Baia a constituit ultima mare tentativă a coroanei ungare de a reinstitui prin forța armelor suzeranitatea asupra Țării Moldovei.

Înlocuirea lui Ștefan de pe tron, instalarea unui nou domn la Suceava, aducerea Moldovei în sfera de influență a regatului ungar – nu au putut fi atinse, ceea ce a echivalat cu o înfrângere de proporții pentru regele ungar.

Bătălia de la Baia, moment semnificativ în dezvoltarea gândirii și a artei militare românești

batalia_de_la_baiaBătălia de la Baia reprezintă un moment semnificativ în dezvoltarea gândirii și a artei militare românești, care au dobândit maturitate. Inferior numeric, Ștefan a adoptat, în toamna anului 1467, apărarea strategică, formă cu pronunțat caracter activ.

În principiu, ea comportă următoarele etape:

-apărarea la graniță;

-hărțuirea permanentă a atacatorului, în scopul diminuării forței sale combative;

-bătălia decisivă;

-urmărirea în caz de victorie sau retragerea în interiorul țării, în caz de înfrângere.

Pe timpul campaniei, Ștefan a adoptat o paletă largă de forme și procedee de acțiune, cum ar fi:

baia-rezistența succesivă în localități,

-utilizarea cetăților drept centre de rezistență,

-interzicerea trecătorilor.

Întreruperea comunicațiilor armatei ungare cu teritoriul de la vest de munți pe durata campaniei reprezintă o performanță semnificativă pentru acea perioadă.

Tot o performanță deosebită o reprezintă și bătălia de noapte din târgul Baia. Spre deosebire de atacul realizat de Vlad Țepeș asupra taberei otomane (1462), de data aceasta avem de-a face nu cu un simplu detașament, ci de o confruntare între cele două armate, în urma căreia s-a decis soarta întregului război. În același timp, prin victoria obținută împotriva lui Matia Corvin, Ștefan cel Mare și-a consolidat domnia, punând capăt, prin măsuri dure, opoziției unei părți a marii boierimi, iar prestigiul său internațional a sporit considerabil. (Articol apărut în volumul: 100 de mari bătălii din Istoria României.)

Publicat de romaniabreakingnews.ro / Surse: Volumul „100 de mari bătălii din Istoria României”, historia.ro, istoria.md

Surse imagini: laivindur.wordpress.com, efnord.eforie.ro, medievistica.ro, orasulsuceava.ro, 

,

Chirtoacă – mesaj pentru Moscova și FSB via Usatîi, cu referire la sabia lui Ștefan cel Mare și capetele lor…

„La Moscova transmiteți că Moldova nu este a voastră și nici a lor, ci a copiilor și copiilor copiilor noștri, așa cum spunea Ștefan. Dacă ar fi după Legea lui, ți-ar sta capul acolo unde îți stau picioarele. Drept cu sabia pe care o vezi, te-ar aranja…  În Unire e puterea… Vezi video:

Mesajul lui Dorin Chirtoacă, candidat la Primăria Chișinău,  a survenit ca răspuns la promisiunea recent alesului primar al orașului Bălți – Renato Usatîi (omul Moscovei și al serviciilor secrete rusești), care a promis că după ce Chirtoacă va pierde alegerile, îi va face acestuia din urma un Musoleu ca al lui Lenin. De altfel, mesajul video al lui Usatîi a fost realizat chiar la Moscova în fața Mausoleului de tristă amintire, transmițând un puternic mesaj al simbolurilor de mult apuse ale puterii Moscovei, de dominare a unei mari părți din lumea cotropită de ei, dar care încă se mai folosește de ele.

Replica lui Dorin Chirtoacă nu a întârziat și nu s-a lăsat mai prejos în acest război al simbolurilor care la Chișinău îmbracă  deja  conotațiile unei confruntări geopolitice care depășete cu mult granițele R. Moldova. Aflat special în Piața Marii Adunări Naționale, lângă statuia lui Ștefan cel Mare mesajul replică pentru Usatîi cu referire la Putin, FSB și Greceanîi (contracandidatul Moscovei la fotoliul de primar al Chișinăului) a fost pe măsură:

…Vrabia mălai visează! Pentru Mausoleu nulțumesc, dar eu cumva la cimitir, dar așa peste cincizeci de ani, după ce om curății Moldova de toate leprele. Mausoleu poate ți-or construi dumitale Bălțenii și o să fiți doi comuniști cu Mausolee. Lenin primul și Usatîi ultimul.

La Moscova transmiteți că Moldova nu este a voastră și nu-i a lor. dar este a copiilor și copiilor copiilor noștri, așa cum spunea Ștefan cel Mare. Cu privire la Ștefan, dacă ar fi după legea lui, ți-ar sta capul acolo unde îți stau picioarele. Drep cu sabia pe care o vezi, te-ar aranja. 

Chișinăul voi nu îl vedeți așa cum nu vă vedeți ceafa fără oglindă.   …(urmează cîteva cuvinte în limba rusă despre Putin și FSB) …și o să caute dumitale și lui Zina (Zinaida Greaceanîi) loc în Piața Roșie, să vedeți niște răsărită. Iaca aista-i  adevărul ! Dar puterea? În Unire e Puterea! …pe 28 toți la vot! – Dorin Chirtoacă

Video: Tinerii Votează Dorin Chirtoacă

 

Autor: Dorian Theodor / romaniabreakingnews.ro

,

Astăzi 2 iulie, se împlinesc 510 ani de la moartea lui Ștefan cel Mare și Sfânt.

Cu acest prilej, mai mulți oficiali din Republica Moldova, printre care și președintele țării Nicolae Timofti au depus flori la monumentul domnitorului din centrul Capitalei din R.Moldova, Chișinău. La ora 11.00 lângă monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt s-a oficiatat o slujbă de pomenire a domnitorului. După-amiază, a avvut loc deschiderea oficială a Festivalului Internațional „Ștefan cel Mare și Sfânt”.

Astfel, începând cu ora 18.00, în Grădina Publică Ștefan cel Mare, din Chișinău, mai multe colective artistice dinR.Moldova și de peste hotare au prezentat un amplu program festiv. Ștefan cel Mare a murit în data de 2 iulie 1.504, după ce s-a aflat în fruntea Moldovei timp de 47 de ani.

În timpul domniei sale, Ștefan cel Mare a purtat 48 de războaie și a obținut 44 de victorii. A ținut piept Imperiului Otoman, protejând astfel Europa de invazia turcilor. Domnitorul a promovat o politică financiară strictă și a emis două monede din argint. Voievodul a construit și ctitorit 44 de biserici și mănăstiri. Ștefan cel Mare a fost canonizat și trecut în rândul Sfinților în 15 iulie 1992.

Calitățile de om politic, strateg și diplomat, acțiunile sale pentru apărarea integrității țării și inițiativele pentru dezvoltarea culturii au determinat admirația contemporanilor, acesta devenind un erou popular în tradiție.

Papa Sixtus al IV-lea l-a numit „Athleta Christi” (atletul lui Christos) iar poporul l-a cântat în balade: Ștefan Vodă, domn cel mare, seamăn pe lume nu are, decât numai mândrul soare.

Grigore Ureche îl descrie astfel în cronica sa: „Fost-au acest Ștefan, om nu mare la statu, mânios, și degrabă a vărsa sânge nevinovat: de multe ori, la ospețe omorâia fara giudeț. Amintrelea era om întreg la fire, neleneșu și lucrul său știa a-l acoperi și unde nu găndeai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie, însuși se vârâia ca văzându-l ai săi să nu îndărăpteze și pentru aceia raru războiu de nu-l biruia și unde-l biruiau alții nu pierdea nădejdea că știindu-se cădzut gios se ridica deasupra biruitorilor. Mai apoi, după moartea lui și fiul său, Bogdan-vodă, urma lui luase de lucruri vitejăști cum se tâmplă: den pom bun roade bune or să iasă.”

După uciderea tatălui său Bogdan al II-lea de către Petru Aron, Ștefan vine cu oastea sa, ajutat de Vlad Țepeș, domnul Țării Românești. După înfrângerea lui Petru Aron în „tina de la Doljești”, la 12 aprilie și la Orbic pe 14 aprilie 1457 – merge la Suceava și pe locul ce se chema câmpia Direptății, lângă cetatea de scaun, întreabă pe cei de față, dacă le este cu voie să le fie domn. Adunarea în frunte cu mitropolitul Teoctist, boieri, târgoveți, ostași și „toată țara” proclamară pe Ștefan ca domn legiuit al Moldovei.

Moldova-lui-Stefan-cel-mareÎn vremea lui Ștefan cel Mare, Moldova se întindea de la Carpații răsăriteni până la Nistru. Țăranii răzeși, proprietari de pământ, erau chemați la solicitarea domnului la „oaste” în schimbul unor privilegii. Alături de ei, un rol important îl jucau cetele boierilor, care veneau cu oșteni de pe moșiile lor, și cetele târgurilor, alcătuite din târgoveți, care se puteau strânge mai repede în caz de nevoie. Oastea mare a lui Ștefan era deci o ,,oaste de țară”, la vremea aceea puțini fiind lefegii (mercenari sau soldneri). Țara era apărată de cetăți ca Soroca, Tighina și Cetatea Albă la Nistru, cetatea Chilia la Dunăre, cetățile Hotinului și Sucevei la Nord, spre Carpați Cetatea Neamțului, iar pe Siret Cetatea Nouă a Romanului.

Moldova era stabilă politic și bogată. Incursiunile pretendenților la domnie erau rare, și opoziția boierilor slabă. Buna securitate a drumurilor îmbia pe negustorii italieni, polonezi sau armeni să treacă prin Moldova de la Marea Neagră spre Liov (Lemberg) și invers, aducând din Orient mirodenii, covoare, blănuri, metale și pietre prețioase iar din Apus postavuri și arme. Vămile culese de la aceștia aduceau bani în vistieria domnească. Astfel se explică mijloacele materiale care i-au permis lui Ștefan să lupte și să construiască fără încetare în lunga lui domnie. Pericolul mare îl reprezenta însă expansiunea Imperiului Otoman, care – după cucerirea Constantinopolului la 1453, de către sultanul Mehmed al II-lea Fatih – își continua înaintarea spre centrul Europei.

Mahomed al II-lea nu a vrut să lase nepedepsit amestecul lui Ștefan cel Mare în treburile domniei Țării Românești. De aceea în iarna anului 1474 trimise în Moldova pe beylerbeyi Hadâm Suleiman Pașa (Hadin Süleyman Pașa), cu 120.000 de oameni, cu misiunea de a supune pe domn și a-i nimici oastea. Ștefan își organizează tabăra în fața Vasluiului în locul numit Podul Înalt și în ziua de 10 ianuarie 1475, înainte de a se lumina de ziuă, dădu atacul pe neașteptate. Oștirea turcilor se destrămă în învălmășeală. Locul mlăștinos, ceața, necunoașterea terenului, mări tulburarea turcilor, care se risipiră. După alungarea lor, Ștefan trimise o scrisoare în limba latină către toți principii creștini din Europa, vestindu-le marea izbândă și cerându-le sprijin pentru încercările viitoare. Dar în afară de felicitări din partea Papei și a Republicii Venețiene, ajutor nu veni de nicăieri.

Mahomed II luă comanda oștirii turcești, îndreptându-se spre Suceava pe Valea Siretului, iar dinspre Nistru se iviră cetele tătarilor. În codrul de la Valea Albă sau Războieni, turcii covârșiră puterile moldovenilor în seara zilei de 26 iulie 1476. Mahomed II atacă cetățile Suceava, Neamțul și Hotinul, dar nu le putu cuceri. Aflând că Ștefan pregătește o nouă oaste, că ungurii și polonezii se apropie de granițele Moldovei cu ajutor armat, văzând că hrana se împuținează și că se ivesc boli în rândul oștenilor, Mahomed al II-lea se hotărî să se retragă. El părăsi Moldova hărțuit de cetele lui Ștefan.

Ultimii ani de domnie au fost ani de pace. Cel care spunea în actele scrise că este din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei a zidit 44 mănăstiri și biserici, conform tradiției, după fiecare luptă câștigată o biserică. Bătrân și bolnav de gută, i s-a amputat un picior. După o domnie îndelungată de 47 de ani – neobișnuită pentru acele vremuri – a decedat la 2 iulie 1504.

Iară prea Ștefan Vodă l-au îngropat țara cu multă jale și plângere în mănăstire la Putna, care era zidită de dânsul, jale era, că plângea toți ca pe un părinte al său…(Grigore Ureche)

În cursul domniei sale Moldova a cunoscut o înflorire fără precedent. Luptând de la egal la egal cu vecini mai puternici, Ștefan cel Mare a reușit să impună Moldova ca un stat cu drepturi aproape egale. Dar odată cu modificarea tehnologiei războiului (introducerea pe scară largă a armelor de foc, scumpe și greu de fabricat) Moldova, cu o populație și resurse limitate, nu a mai putut ține pasul cu acești vecinii.

Ștefan cel Mare a fost desemnat la 21 octombrie 2006 ca „cel mai mare român al tuturor timpurilor”, în cadrul emisiunii „Mari Români” de la TVR 1 (21.30% din vorturi). Rezultatul emisiunii este însă contestat de CNA.

,

Stefan cel Mare a fost calugarit inainte de moarte?

         Mormantul Sfantului Voievod a fost deschis pana acum de doua ori.
           Istoricii nu s-au pronuntat sau, mai degraba, au evitat sa se pronunte cu privire la o problema fundamentala: a fost sau nu Stefan cel Mare calugarit inainte de moarte?
Tulburatoarea intrebare este generata de senzationala descoperire a faptului ca marele domnitor a fost ingropat modest, fara sicriu, cu trupul asezat pe 13 bare de fier si cu capul pe un capatai de caramizi, ritual ce tine mai degraba de cel al cinului calugaresc decat de cel al credinciosilor de rand, oricat de smeriti ar fi acestia.
          Despre inmormantarea lui Stefan cel Mare nu s-a pastrat, in mod misterios, nici o relatare. Grigore Ureche nu spune nimic despre aceasta. Nici Dimitrie Cantemir, nici Gheorghe Sincai, mai tarziu, nici istoricul A.D Xenopol sau Nicolae Iorga. Nici cronicarii straini nu spun nimic despre momentul inhumarii marelui domnitor.  
          Cand a murit Matei Basarab, arhidiaconul de Antiohia, Macarie, care vizitase tarile romane pe la 1654, vorbea despre voievodul mort ca “fusese asezat intr-un sicriu impodobit ca al unui rege”.
          Or, dupa cum apreciaza si Silviu Dragomir, in volumul “Mistere”, “inmormantarea lui Stefan cel Mare trebuia sa se desfasoare nu doar cu o pompa mai mare, dar imbracamintea si sicriul era normal sa fi fost macar pe masura rangului si pretuirii avute in viata”. In realitate, Stefan cel Mare a fost inmormantat fara sicriu, invesmantat doar intr-o mantie domneasca.
          Doua deshumari si un mort “misterios”           Prima deschidere a mormantului lui Stefan cel Mare a fost facuta in februarie 1758, de catre Mitropolitul Iacov al Sucevei, in fata preotilor si monahilor. In zapisul faptei sale, Iacov retine ca mortul fusese gasit foarte “misterios”, eliminand alte elemente care ne-ar putea duce cu gandul ca mormantul mai fusese deschis.
          In noiembrie 1856, la staruinta egumenului de Putna, Artimon Bortnik, o comisie oficiala a autoritatilor austriece din Bucovina ocupata trece la deschiderea mai multor morminte “aflatoare in Biserica Manastirii Putna… apartinand domnitorului Moldovei Stefan cel Mare si membrilor familiei sale”.
          Insarcinatul oficial al acestei misiuni a fost concepistul “guvernial” Anton Schonbach, asistat, in calitate de comisar spiritual, de catre Teoctist Blaezewicz, asesor imperial consistorial. Conducerea tehnica a operatiunilor a fost asigurata de inginerul Anton Rol, iar asistenta sanitara de catre dr. Vincentiu Szymonowicz.
          La sfarsitul operatiunii a fost incheiat un amplu proces-verbal, care a fost publicat de F.A. Wie-kenhauser, in scurta sa “Istorie a manastirilor Voronet si Putna”, in 1886.
Din acest document reiese ca, la cea de-a doua deshumare, osemintele domnitorului nu au fost atinse, dar, din asezarea lor “se putea stabili insa, cu toata siguranta, ca mormantul fusese inainte inca o data deschis, cu care prilej ramasitele domnitorului au fost schimbate intr-o alta pozitie decat fusesera asezate la inceput”.
           Inmormantat pe 13 bare de fier           Pretiosul proces-verbal arata ca in mormantul lui Stefan cel Mare, “cadavrul, cu totul descompus si acoperit de faramiturile zidurilor mormantului, era asezat pe 13 bare de fier… ce erau asezate pe amandoua partile laterale ale mormantului…
          Din partea de sus a corpului nu se mai vede nimic si pe un capatai de zid, gros de 12 toli, ce se gaseste in partea capului, se afla partea de sus a craniului, inca destul de bine intretinuta, lipsit de orice acoperamant. Aceste ramasite ale craniului sunt asezate la o distanta de cinci toli departe de celelalte resturi ale cadavrului…
          indepartate de osul frontal, cat si de amandoua oasele laterale ale craniului, care, intre timp, s-au rotunjit prin putrezire… Aceasta imprejurare, ca si celelalte inainte citate…, lasa sa se presupuna cu siguranta ca capul (cacofonia nu ne apartine n.n) acestui cadavru ar fi fost schimbat pe cale mecanica din pozitia sa naturala inca cu mult timp in urma…
Forma imbracamintei cadavrului, ca si stofa grea si bogata a acestuia, intarea convingerea, la fel ca si crucea de aur ce se afla in dreptul pieptului care nu se prabusise, in chip neindoios, si, prin comparatia cu ramasitele cercetate de comisie in mormantul lui Bogdan si al lui Stefan (“cel crud” – nepotul lui Stefan cel Mare, n.n.), ca era vorba de o imbracaminte deosebita, de o mantie domneasca si de un mormant domnesc cioplit din piatra”.
           Calugarirea, practica printre domnii Moldovei           In legatura cu mormantul in care a fost descoperit principele Stefan (“cel crud”), nepotul lui Stefan cel Mare, procesul-verbal face o precizare foarte importanta: “printre resturile de imbracaminte… apar cateva asemanari cu imbracamintea calugareasca sau preoteasca…
          intrucat in istoria Moldovei sunt cazuri in care principii, inainte de moarte, au pasit in monahism, lucru care se putea trece cu putina vreme inainte de moarte sau chiar pe patul mortii, astfel incat este cu putinta ca Stefan, care purta porecla de “cel crud” si care, dupa aratarile istoriei, a fost otravit de catre sotia sa, a trecut, la fel, scurta vreme inainte de moartea sa, la monahism,pentru ispasirea pacatelor sale. Astfel se pot explica crucile in forma de schima, care se gasesc pe resturile im- bracamintei din mormantul sau si se poate explica de ce printre aceste ramasite nu s-au gasit in mormant inele, deoarece, pentru calugar, portul acestora nu este ingaduit”.
          Ciudat este faptul ca si principele Alexandru a fost descoperit inmormantat la fel ca si Stefan cel Mare, adica fara sicriu, cu trupul asezat pe un grilaj asemanator, de fier, si capul sprijinit pe un zid de caramizi. Cercetatorii mormantului admit faptul ca “asezarea si pozitia ramasitelor de imbracaminte (in aceste doua cazuri, n.n.) au fost gasite cu totul in oranduiala, pe cand daca s-ar fi scos sicriele sau s-ar fi mutat cadavrele… imbracamintea s-ar fi deranjat” si, totodata, ca “sprijinirea capului pe un capatai de zidarie de 12 toli”, in cazul “ingroparii cu sicrie, nu ar fi putut avea nici un rost. …
          Trebuie acceptata parerea ca trupurile lui Stefan cel Mare si Alexandru au fost inmormantate fara sicrie, imbracate numai in bogatele lor vesminte domnesti”.
          Documentul autoritatilor austriece de ocupatie mai subliniaza si faptul ca obiectele de pret pe care le-a continut mormantul lui Stefan cel Mare ar fi fost scoase cu prilejul primei deshumari si folosite pentru confectionarea a doua coroane, pentru icoanele facatoare de minuni ale “Maicei Precista si Domnului Hristos”, dupa cum reiese dintr-o scrisoare adresata de Iacov, Mitropolitul Sucevei, catre egumenul Manastirii Putna, Kir Venedict. Probabil, cu acel prilej, craniul voievodului a fost asezat in pozitia in care a fost gasit cu prilejul celei de-a doua deshumari.
           A dus viata isihasta in Sfantul Munte           In legatura cu modul in care a fost inmormantat Domnitorul Moldovei, Silviu Dragomir este convins ca acele 13 bare de fier reprezinta pe cei 12 apostoli, impreuna cu Maica Domnului, si nu are indoieli ca acesta a fost calugarit inainte de moarte. Indirect, in acest sens, un argument foarte interesant aduce si scriitorul Vasile Andru.
          In volumul “Misticii din Carpati”, scriitorul povesteste un lucru care tulbura profund: in Sfantul Munte Athos, circula printre batranii pustnici o informatie: in perioada copilariei, Stefan cel Mare ar fi dus viata isihasta aici. Calugarii batrani spun ca au primit informatia prin viu grai, de la inaintasii lor, din generatie in generatie.
          Stefan ar fi ajuns in Athos la varsta copilariei si ar fi fost dat in grija unui pustnic. Acesta l-ar fi invatat rugaciunea inimii. In lucrarea sa “Stefan cel Mare si Sfant.
          Traditii si cantece populare” 1903, Gheorghe Teodorescu Ki-rileanu retine o povestire populara despre perioada copilariei voievodului, care, intr-o padure, a avut revelatia “unei lumini care ardea nemiscata sub ploaie si vant”.
          Copilul Stefan atingea lumina, nimerind apoi intr-o coliba, ca o chilie, asemanatoare cu cele ale calugarilor isihasti athoniti, unde adoarme, iar langa el, doi batrani se roaga prevestind ca Stefan va fi aparatorul credintei. Comentand acest episod, Vasile Andru spune ca acesta putea sa “preceada intentia lui de a se initia in puterile isihaste”.
Faptele sale ulterioare pot sa ateste o legatura speciala cu Athosul, unde a construit biserici, pe care le-a daruit cu icoane, carti rare cu ferecaturi in aur si podoabe de metal pretios. Intr-o vreme in care Grecia era inrobita de turci, neputand sa sprijine Athosul, Voievodul Stefan era un fel de “protector politic si financiar al Sfantului Munte”, considera Vasile Andru.
         
         Coroborarea faptelor duce la ideea ca Sfantul Stefan cel Mare a fost calugarit inainte de moarte. Acest lucru trebuie insa demonstrat de istorici, noua rama-nandu-ne doar a da curs indemnului lui Neculce, care, in a sa Predoslavie, spune: “Cine va citi si le va crede, bine va fi, iar cine nu le va crede, iar va fi bine, caci precum ii va fi voia, asa va face”.

Și totusi…

Un alt punct de vedere:

 

CĂLUGĂRIREA LUI ȘTEFAN CEL MARE. DE LA TEMEIURILE IPOTEZEI LA REALITATEA ISTORICĂ

,

…așa cum stau și trăiesc în țara noastră toți românii după legea lor românească [Ȣси воʌоховє своимь воʌоскымь закономь]…

† Din mila lui Dumnezeu, noi, Ștefan voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, când aceasta va fi de trebuință cuiva, că dăm și am dat această carte a noastră tătarului și robului nostru, care a fugit de la noi și din țara noastră în Țara Leșească, anume Oană tătarul, și copiilor lui, pentru aceea ca el să vină de la sine înapoi, și cu copiii lui, la noi și în țara noastră, iar de robie să fie iertat, el însuși și copiii lui, în vecii vecilor, și să nu-l aducem din nou în robie, și nici pe copiii lui, ci să se așeze în țara noastră, el și cu copiii lui, slobod și în bunăvoie și fără nici o nevoie, așa cum stau și trăiesc în țara noastră toți românii după legea lor românească [Ȣси воʌоховє своимь воʌоскымь закономь], și să fie și să trăiască după această lege și după acest obicei, în țara domniei mele, tot așa și el însuși, apoi, și cu copiii lui și să nu dea și să nu plătească niciodată nimic după dreptul robilor și al tătarilor, nici coloade, nici dare, să nu plătească nici unui boier al său, la care va trăi atunci.

Iar cine îi va pârî pentru orice faptă, sau pentru faptă mare sau chiar pentru faptă mică, ei să nu plătească nici o ajutorință mai mult, ci numai să plătească după legea românească, cum este legea românească, iar mai mult de aceasta să nu dea și să nu plătească nimănui nimic, ci să fie în țara noastră după legea românească. Iar cine va voi să-l tragă înapoi în robie, pe el sau pe copiii lui, peste această carte a noastră, acela va vedea asupra sa marea pedeapsă și urgie a domniei mele.

Iar la aceasta este mare mărturie, însumi domnia mea, mai sus-scrisul Ștefan-voievod, și fiul domniei mele, Alexandru, și mitropolitul nostru, chir Theoctist, și episcopul nostru, chir Tarasie de Târgul de Jos, și egumenul chir Ioasaf de la mănăstirea noastră de la Putna, și boierii noștri: a fost pan Stanciul pârcălab de Cetatea Albă și fiul său, pan Mârza, și pan Vlaicul și fiul său, pan Duma, staroști de Hotin, și pan Goian pârcălab de Chilia și copiii săi, și pan Isaia vornic și copiii săi, și pan Zbiiarea pârcălab de Cetatea Albă, și pan Albul pârcălab de Neamț, și pan Buhtea, și pan Fete pârcălab de Cetatea Nouă, și pan Șteful Cernat, și pan Gangur, și pan Ciocârlie, și pan Iațco Hudici, și pan Ivașco al lui Hrinco, și pan Bodea spătar, și pan Iuga vistier, și pan Iuga postelnic, și pan Negrilă ceașnic, și pan Luca Stolnic, și pan Neagu comis și alții destui dintre boierii noștri moldoveni, mari și mici.

Iar pentru mai mare putere a tuturor celor mai sus-scrise, am poruncit panului Toma logofăt să scrie și să atârne pecetea noastră și pecețile boierilor noștri la această carte a noastră.

A scris Stețco, la Suceava, în anul 6978 (=1470) februarie 8.”

Sursa facsimilului: Direcția Județeană Suceava a Arhivelor Naționale Sursa primară de publicare on-line: tiparituriromanesti

Sursa traducerii: Documenta Romaniae Historica. Seria A. Moldova. Volumul II (1449-1486), București, 1976 (pe www.dacoromanica.ro)

Publicat de România Breaking News – RBN Press / romaniabreakingnews.ro

,

Ștefan cel Mare în Cronica lui Maciej Stryjkowski (1547-1593)

De la rândul al X-lea

Traducere: „1504. Acest Ștefan, voievod al Moldovei (Stephan Wojewoda Wołoski), era iscusit și norocos, căci într-un rând a biruit o sută cincizeci de mii de turci, pe lângă alte lupte dese și însemnate cu ei. Acesta, de asemenea, a alungat pe Matias, regele Ungariei cel viteaz, din Țara Moldovei și din cea secuiască, nimicind cu dânsul o mare oaste de unguri și rănind pe regele însuși cu trei săgeți, în dreptul orașului Baia, după care izbândă i-a luat și țara secuiască. El, de asemenea, și pe tătari i-a biruit de câteva ori, de asemenea pe regele Poloniei, Albert, l-a biruit în Bucovina, împotriva așteptărilor alor noștri. Orice istoric poate să-l preamărească cu drept cuvânt pentru acest slăvit noroc cu o țară așa de mică. Despre acesta, moldovenii și muntenii (Wołoszy y Multani) cântă mereu, la toate adunările lor, pe scripci sârbești, rostind în limba lor: <Ștefan, Ștefan voievod, Ștefan, Ștefan voievod a bătut pe turci (Turków), a bătut pe tătari (Tatarów), a bătut pe unguri (Węgrów), pe ruși (Ruś) și pe poloni (Polaków)>. Când mergeam spre Turcia, am văzut la București, orașul de scaun, la curtea domnului Țării Românești (Hospodara Multańskiego), unde am fost la ospăț, cum atârnă pe peretele iatacului domnului un chip, zugrăvit pe lemn, după obiceiul vechi, arătându-l pe acest Ștefan, înalt la statură, șezând cu coroană regească pe cap. […] Din cauza nespusei lui vitejii, îl socotesc ca sfânt.”

Sursa imaginii: Kronika Macieja Stryjkowskiego (Podlaska Digital Library)

Sursa traducerii: stefancelmare.ro

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press