ROMÂNIA BREAKING NEWS

Trei dintre cei mai ingenioşi inventatori români şi creaţiile lor. Primul telegraf fără fir din estul Europei, pila Karpen și alte invenții care au umita lumea…

Trei dintre cei mai ingenioşi inventatori români şi creaţiile lor. Primul telegraf fără fir din estul Europei, pila Karpen și alte invenții care au umita lumea…

Nicolae Vasilescu Karpen s-a născut în 1870 la Craiova şi s-a remarcat pe parcursul carierei sale ca om de ştiinţă, fizician şi inginer. Acesta a construit primul telegraf fără fir din estul Europei.

Telegraful putea comunica wireless pe o distanţă pe peşte 2.000 de kilometri. Karpen este recunoscut la nivel mondial pentru unele dintre cele mai controversate şi curioase device-uri din domeniul electrochimiei: pilele K sau pilele Karpen.

Nicolae Vasilescu Karpen, s-a născut în Craiova la 10 decembrie 1870 (22 decembrie stil nou). Aici urmează cursurile școlii primare și Colegiul Național Carol I. După terminarea liceului, urmează cursurile Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București absolvind-o în anul 1891, ca șef de promoție,pe când nici nu împlinise vârsta de 21 de ani, potrivit wikipedia.

Timp de trei ani a activat ca inginer în Ministerul Lucrărilor Publice,unde a lucrat în domeniul căilor de comunicație.

Atras de domeniul electrotehnicii, tânărul inginer român a plecat la Paris. Aici a frecventat cursurile Școlii Superioare de Electricitate, avându-l ca profesor pe Paul Janet și obținând diploma în anul 1900. În paralel, a frecventat și cursurile Universității, devenind licențiat în științe fizice în anul 1902. A rămas în continuare în capitala Franței pentru a-și face doctoratul în fizică. După doi ani, în 1904, a obținut titlul de doctor cu teza Recherches sur l’effect magnétique des corps électrisés en mouvement, susținută în fața unei comisii formată din Gabriel Lippmann, Henri Poincaré și Henri Moissan.

Nicolae Vasilescu Karpen a fost numit profesor la catedra de electrotehnică a Universității din Lille, unde a activat timp de un an. În anul 1905 s-a întors în țară și a inaugurat cursul de electricitate și electrotehnică la catedra cu acest profil înființată atunci în cadrul Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București. La izbucnirea primului Război Mondial este înrolat, și contruiește la Băneasa primul telegraf fără fir din estul Europei, antena acestuia având o rază de acțiune de peste 2000 km.Din poziția de director al Școlii Naționale de Poduri și Șosele, are meritul de a fi elaborat – pe baza unui studiu amplu, documentat și realist – proiectul de transformare a acesteia în Școală Politehnică. Numit rector al noii universități, N. Vasilescu Karpen a deținut această funcție timp de 20 de ani, până în 1940. În 1948 a fost exclus din Academia Republicii Populare Române, fiind repus în drepturi abia în 1955.

A murit în 2 martie 1964, la venerabila vârstă de 94 ani.

Nicolae Vasilescu Karpen și-a desfășurat activitatea de cercetare în domeniile: elasticitate, aerodinamică, fizică atomică, termodinamică, electrostatică, teoria cinetică a gazelor, electromagnetism, chimie fizică, electrochimie și pile electrice. A efectuat studii asupra aderenței fierului la beton. A făcut cercetări asupra presiunii interne a lichidelor și mecanismului presiunii osmotice.

În anul 1909, a propus pentru prima oară în lume, printr-o notă adresată Academiei de Științe din Paris, folosirea curenților purtători de înaltă frecvență pentru telefonia prin cablu la mare distanță.

A inventat „pilele Karpen”, care funcționeză folosind căldura din mediul ambiant.

A construit postul de telegrafie de la Băneasa (1914). A scris și a participat la proiecte de centrale electrice și la proiecte de electrificare ale orașelor (Câmpina, Constanța).

A fost membru de onoare al Societății Franceze a Electricienilor (franceză Société française des électriciens), doctor honoris causa al Institutului Politehnic din București și membru al Academiei Române (membru corespondent din 5 iunie 1919, membru titular din 6 iunie1923, vicepreședinte între 1930-1932 și 1942-1944, președinte al secțiunii stiințifice între 1945-1948).

În 1928 a fost ales președinte al Comitetului Electrotehnic Român.

În 1931 a fost numit în funcția de ministru al Comerțului și Industriei în cabinetul Iorga.

Tot la sfârşitul secolului XIX, în 1890, se naşte, la Bucureşti, Aurel Persu. Persu a urmat cursurile Şcolii Superioare Tehnice din Berlin-Charlottenburg şi a fost premiat de Ministerului Instrucţiunii Publice din Germania pentru un studiu avangardist, legat de comportamentul navelor în spaţiul cosmic. În 1924 brevetează în Germania primul automobil cu formă corectă aerodinamic şi roţi integrate în caroserie.

A urmat Școala Superioară Tehnică din Berlin-Charlottenburg, absolvind Secția Mecanică în 1913, ca șef de promoție. În 1914 a fost medaliat de Ministerul Instrucțiunii Publice din Germania pentru un studiu deosebit în domeniul comportării navelor în spațiul cosmic, potrivit wikipedia.

Automobile cu profil aerodinamic au existat și anterior celui imaginat și construit de inginerul român, vezi de ex. modelul A.L.F.A 40-60 HP Aerodinamica „Siluro Ricotti” din 1914 sau automobilul inginerului de aviație austriac Edmund Rumpler, numit „Rumpler Tropfenwagen” („mașina – picătură” in limba germană) prezentat la Viena în 1921 (!). Toate acestea aveau însă roțile în afara caroseriei și, cu excepția automobilului Rumpler, nu atingeau gradul de aerodinamicitate al creației lui Persu.

Prototipul original poate fi văzut și astăzi la Muzeul Național Tehnic Dimitrie Leonida din București.

JUSTIN CAPRĂ ȘI INVENȚIA FURATĂ – APARATUL DE ZBOR INDIVIDUAL
Am ajuns așadar în anul 1933 când se naște ultimul mare inventator de pe lista noastră de astăzi: Justin Capră. Deși reușitele lui Capră nu au avut un impact practic la fel de important ca al altor mari inventatori români, el rămâne fără îndoială un nume important și asta deoarece pentru el inventica nu era un domeniu al eficienței și al pragmatismului, ci o lume a imaginației, a viselor și a jocului scrie Digi24.
Deși în copilărie nu a fost un elev foarte sârguincios, Justin Capră și-a surprins părinții când s-a înscris la Școala Superioară de Aviație, de unde a absolvit cu titlul de ofițer și subinginer în aviație. Capră a fost mereu fascinat de zbor, iar una dintre cele mai lăudate și mai interesante invenții ale sale este aparatul de zbor individual sau rucsacul zburător pe care l-a construit în 1956. 
Probabil ați mai văzut acest device sub numele de jet-pack în diferite filme sau spectacole ale aviației americane. De altfel, extrem de puțină lume știe că ideea jet pack-ului îi aparține lui Capră și asta deoarece inventatorul, cuprins de entuziasm cu privire la noua sa creație, a expus-o în cadrul unui eveniment demonstrativ la care l-a invitat să participe și pe ambasadorul Americii. Delegația SUA a fost bineînțeles extrem de interesată de rucsacul inedit. Justin Capră a sperat că interesul ambasadorului se va concretiza într-un ajutor financiar care să îi permită să producă prototipul ingenios. Din păcate, însă, evenimentul s-a încheiat doar cu arestarea lui Capră de către Securitatea convinsă că romanul voia să fugă din țară, iar invenția sa a fost furată de americani care au patentat-o în 1962 fără să îi acorde niciun credit. 
Pe lângă device-urile zburătoare precum aparatul de zbor individual, elicopterul portativ și aerodina cu decolare verticală, Capră a fost extrem de interesat de „consum”. Așadar, inventatorul a strâns în colecția sa numeroase vehicule electrice, care aveau o autonomie de peste 90 de kilometri și consumau o cantitate infimă de combustibil.
Pe parcursul vieții sale, inventatorul a avut o situație financiară modestă. Pasiunea lui pentru aviație, autoturisme și alte invenții a fost o cheltuială pe care însă a suportat-o cu zâmbetul pe buze pentru a aduce fericire oamenilor din jur. Majoritatea obiectelor pe care le-a construit au fost realizate din materiale la mâna a doua, bucăți din planoare vechi la care avea acces de la baza aviatică.
Până în 2000 Capra a strâns un palmares impresionant de invenții: 77 de mașini, una mai năstrușnică decât alta, multe fiind priorități la nivel mondial; 57 de prototipuri de automobile, dintre care 10 cu propulsie electrică, 13 motorete – opt cu propulsie electrică Și șapte aparate de zbor neconvenționale. Câte o năzdrăvănie pusă pe roate sau în mișcare în fiecare an, câte un aparat de zbor la fiecare zece ani de viață.

Părerea dumneavoastră contează! Scrieți mai jos comentariul: