Trei dintre cei mai ingenioşi inventatori români şi creaţiile lor. Primul telegraf fără fir din estul Europei, pila Karpen și alte invenții care au umita lumea…

Nicolae Vasilescu Karpen s-a născut în 1870 la Craiova şi s-a remarcat pe parcursul carierei sale ca om de ştiinţă, fizician şi inginer. Acesta a construit primul telegraf fără fir din estul Europei.

Telegraful putea comunica wireless pe o distanţă pe peşte 2.000 de kilometri. Karpen este recunoscut la nivel mondial pentru unele dintre cele mai controversate şi curioase device-uri din domeniul electrochimiei: pilele K sau pilele Karpen.

Nicolae Vasilescu Karpen, s-a născut în Craiova la 10 decembrie 1870 (22 decembrie stil nou). Aici urmează cursurile școlii primare și Colegiul Național Carol I. După terminarea liceului, urmează cursurile Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București absolvind-o în anul 1891, ca șef de promoție,pe când nici nu împlinise vârsta de 21 de ani, potrivit wikipedia.

Timp de trei ani a activat ca inginer în Ministerul Lucrărilor Publice,unde a lucrat în domeniul căilor de comunicație.

Atras de domeniul electrotehnicii, tânărul inginer român a plecat la Paris. Aici a frecventat cursurile Școlii Superioare de Electricitate, avându-l ca profesor pe Paul Janet și obținând diploma în anul 1900. În paralel, a frecventat și cursurile Universității, devenind licențiat în științe fizice în anul 1902. A rămas în continuare în capitala Franței pentru a-și face doctoratul în fizică. După doi ani, în 1904, a obținut titlul de doctor cu teza Recherches sur l’effect magnétique des corps électrisés en mouvement, susținută în fața unei comisii formată din Gabriel Lippmann, Henri Poincaré și Henri Moissan.

Nicolae Vasilescu Karpen a fost numit profesor la catedra de electrotehnică a Universității din Lille, unde a activat timp de un an. În anul 1905 s-a întors în țară și a inaugurat cursul de electricitate și electrotehnică la catedra cu acest profil înființată atunci în cadrul Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București. La izbucnirea primului Război Mondial este înrolat, și contruiește la Băneasa primul telegraf fără fir din estul Europei, antena acestuia având o rază de acțiune de peste 2000 km.Din poziția de director al Școlii Naționale de Poduri și Șosele, are meritul de a fi elaborat – pe baza unui studiu amplu, documentat și realist – proiectul de transformare a acesteia în Școală Politehnică. Numit rector al noii universități, N. Vasilescu Karpen a deținut această funcție timp de 20 de ani, până în 1940. În 1948 a fost exclus din Academia Republicii Populare Române, fiind repus în drepturi abia în 1955.

A murit în 2 martie 1964, la venerabila vârstă de 94 ani.

Nicolae Vasilescu Karpen și-a desfășurat activitatea de cercetare în domeniile: elasticitate, aerodinamică, fizică atomică, termodinamică, electrostatică, teoria cinetică a gazelor, electromagnetism, chimie fizică, electrochimie și pile electrice. A efectuat studii asupra aderenței fierului la beton. A făcut cercetări asupra presiunii interne a lichidelor și mecanismului presiunii osmotice.

În anul 1909, a propus pentru prima oară în lume, printr-o notă adresată Academiei de Științe din Paris, folosirea curenților purtători de înaltă frecvență pentru telefonia prin cablu la mare distanță.

A inventat „pilele Karpen”, care funcționeză folosind căldura din mediul ambiant.

A construit postul de telegrafie de la Băneasa (1914). A scris și a participat la proiecte de centrale electrice și la proiecte de electrificare ale orașelor (Câmpina, Constanța).

A fost membru de onoare al Societății Franceze a Electricienilor (franceză Société française des électriciens), doctor honoris causa al Institutului Politehnic din București și membru al Academiei Române (membru corespondent din 5 iunie 1919, membru titular din 6 iunie1923, vicepreședinte între 1930-1932 și 1942-1944, președinte al secțiunii stiințifice între 1945-1948).

În 1928 a fost ales președinte al Comitetului Electrotehnic Român.

În 1931 a fost numit în funcția de ministru al Comerțului și Industriei în cabinetul Iorga.

Tot la sfârşitul secolului XIX, în 1890, se naşte, la Bucureşti, Aurel Persu. Persu a urmat cursurile Şcolii Superioare Tehnice din Berlin-Charlottenburg şi a fost premiat de Ministerului Instrucţiunii Publice din Germania pentru un studiu avangardist, legat de comportamentul navelor în spaţiul cosmic. În 1924 brevetează în Germania primul automobil cu formă corectă aerodinamic şi roţi integrate în caroserie.

A urmat Școala Superioară Tehnică din Berlin-Charlottenburg, absolvind Secția Mecanică în 1913, ca șef de promoție. În 1914 a fost medaliat de Ministerul Instrucțiunii Publice din Germania pentru un studiu deosebit în domeniul comportării navelor în spațiul cosmic, potrivit wikipedia.

Automobile cu profil aerodinamic au existat și anterior celui imaginat și construit de inginerul român, vezi de ex. modelul A.L.F.A 40-60 HP Aerodinamica „Siluro Ricotti” din 1914 sau automobilul inginerului de aviație austriac Edmund Rumpler, numit „Rumpler Tropfenwagen” („mașina – picătură” in limba germană) prezentat la Viena în 1921 (!). Toate acestea aveau însă roțile în afara caroseriei și, cu excepția automobilului Rumpler, nu atingeau gradul de aerodinamicitate al creației lui Persu.

Prototipul original poate fi văzut și astăzi la Muzeul Național Tehnic Dimitrie Leonida din București.