Siluirea istoriei de către „Tovarășii” de la M.Ap.N și ambasadorul Rusiei Oleg Malginov.

O poză ciudată trona pe 29 martie a.c. la ora 12.00, pe pagina de Facebook a Ministerului Apărării Naționale. O poză alb-negru cu militari având pistoale mitralieră tip PPS-41, extrem de populare printre soldații sovietici care au poreclit-o drăgăstos “Pe-Pe-Șa”, prescurtarea derivând probabil din cuvântul “Papașa” (Tati, în limba rusă). Din verificările jurnaliștilor del a Evenimentul Zilei, în urma apariției articolului în evz.ro, oficialii din MApN au scos poza de pe contul de Facebook al ministerului.

Vizibil deranjați de reacția noastră (Evenimentul Zilei), au încercat în cursul zilei de ieri să afle cine ne-a sesizat asupra acestei „scăpări”. Răspunsul nostru nu poate fi decât unul singur: Dacă nu ne sesiza nimeni, poza cu militarii români din Divizia „Tudor Vladimirescu”, rămânea până astăzi!

Pistolul-mitralieră PPȘ-41 (Pistolet-Pulemyot Șpaghina) a fost una din cele mai produse arme din categoria sa din al Doilea Război Mondial. A fost dezvoltat de către Georgi Șpaghin ca alternativă la pistolul-mitralieră PPD-40. Soldații sovietici îi mai spuneau și “Balalaica”, după un instrument muzical tradițional. Însă arma a devenit cunoscută odată cu dotarea trupelor NKVD/Comisariatul Poporului pentru Afacerile Interne, precursorul KGB.

Poza, putem afla din explicație, reprezenta un grup de miltari români din celebra Divizie “Tudor Vladimirescu”.

Am considerat că merită menționată această întâmplare, întrucât într-o secțiune finală a interviului acordat de către ambasadorul Rusiei la București pentru Agerpres se atrage atenția destul de tăios că nu recunoaștem contribuția URSS la “eliberarea” României în 1944. O eliberare cel puțin controversată întrucât prin actul de la 23 August 1944, armata română întorsese armele împotriva Germaniei hitleriste, luptând până la finalul războiului alături de Aliați.

Oleg Malginov: În primul rând aș vrea să atrag atenția asupra faptului că suntem în 2015. Este anul aniversării a 70 de ani de la victoria în Al Doilea Război Mondial — pentru Federația Rusă, Marele Război Patriotic — iar Ambasada plănuiește destul de multe aici, în România, pentru a sărbători această dată(…)Am fost surprins că în ultimul an autoritățile de aici au încercat să evite să menționeze că am fost împreună în ultima etapă a celui de-Al Doilea Război Mondial. Pe lângă asta, vom avea și un festival special de film aici, în București, dedicat acestei date, și plănuim unele expoziții fotografice. Așa că sunt multe evenimente și sper că alături de mulți dintre partenerii noștri din România vom reuși să le facem.

Deci ce caută o poză cu Divizia “Tudor Vladimirescu” pe pagina oficială a MapN? Este un răspuns inabil la pretențiile rușilor? Mai ales că poza este însoțită de textul: “29 martie 1944. Militarii Diviziei ”Tudor Vladimirescu” depun jurământ față de poporul român, cu o zi înaintea plecării în zona frontului. Pe drapelele de luptă ale diviziei scria: ”Pentru o României liberă și independentă.”.

Adică după cum spun și arhivele “din octombrie și până în luna mai 1944, divizia a fost antrenată și înarmată, find aptă de a intra în prima linie a frontului ca divizia I română de infanterie a Frontului 2 Ucrainian”. Care urma să lupte în România, Ungaria, Cehoslovacia. Inclusiv împotriva soldaților români fideli jurământului și Statului român. Dacă nu ar fi existat momentul 23 august 1944.

În aceste circumstanțe, putem considera că este un omagiu cel puțin ciudat, nu-i așa? Să nu aminteștii de contribuția sutelor de mii de militari români care și-au păstrat onoarea militară și au murit fie pe front, fie în gulagul sovietic este o jignire la adresa memoriei lor. Și a celor care ar trebui învțați istorie, nu evenimente trunchiate.

Poate că responsabilii MapN au uitat ce a fost Divizia Tudor Vladimirescu. Le reamintim: vorbim de o unitate de luptă constituită ca urmare a deciziei Comitetului de Stat pentru Apărare al URSS care a hotărât în octombrie 1943 ca pe teritoriul său să se înființeze unități militare înarmate din rândul prozonierilor de război. Aceste divizii de voluntari – voluntariatul implica asumarea individuală a unui angajament scris al persoanei – au fost folosite mai târziu într-o măsură mai mare sau mai mică de Moscova pentru ascensiunea partidelor comuniste din aceste state către cucerirea puterii.

În principiu, corpul voluntarilor se angaja să lupte pe front împotriva Germaniei naziste și aliaților săi cu toate mijloacele puse la dispoziție, într-un cuvânt, luptau pentru a scăpa de condițiile inumane din lagărele de prizonieri și alegeau roata norocului pentru a se reîntoarce acasă ori a muri pe front.

Ca pondere, militarii de grad inferior – soldați și gradați – au îmbrățișat această formulă sovietică, cu 90 la sută,  însă procentajul din rândul ofițerilor a fost foarte slab, cel mult 15 la sută. 

După bătălia pierdută de Germania și aliații săi la Stalingrad și Cotul Donului – printre care se găsea și România – numărul prizonierilor români deținuți în URSS trecuse de o sută de mii de militari.

Ana Pauker, viitor ministru de externe în al doilea guvern Groza, aflată pe teritoriul sovietic încă din 1941 activa ca un important resort al mobilizării și agitației propagandistice pentru formarea primei divizii de voluntari români din rândul prizonierilor de război.

A apărut în uniformă de colonel sovietic la mai multe întruniri organizate de organele NKVD pentru recrutarea voluntarilor.

În ciuda unui refuz însemnat, acest „comitet de convingere” a fost întărit cu col. Nicolae Cambrea – viitor comandant al diviziei „Tudor Vladimirescu”, col. Iacob Teclu, șef de stat major și col. Mihai Maltopol – responsabil cu redactarea și distribuirea gazetei diviziei, „Graiul Liber” având girul generalului Mihail Lascăr, aflat la rândul său în captivitate.

Conform Codului de Justiție Militară, art. 498-499 și 501 , valabil din 1939, voluntarii români constituiți în Divizia „Tudor Vladimirescu” se găseau în situația de trădare de țară și urmau să fie executați de autoritățile militare române în caz de capturare.

După 1944 și “eliberarea” României de câtre sovietici, prin două decrete-lege din aprilie și august 1945 o parte din voluntarii Diviziei „Tudor Vladimirescu” a fost încorporată Armatei Române.

În scurt timp, aceștia au asigurat funcționarea nucleului care a întreprins schimbări substanțiale în interiorul structurii naționale de apărare, al cărui comandant suprem încă se mai găsea regele Mihai.

După încheierea războiului și în cadrul diviziei „Tudor Vladimirescu” și-a făcut apariția comisarul politic și Serviciul Agitprop – agitație și propagandă după un model sovietic care au contribuit la politizarea armata română sau la tranziția de la Armata regală la Armata populară. (sursa: emisiunea Istorica, RRA).

Rămâne de înțeles ce a vrut să transmită MapN prin această manevră de imagine, prin care, după cum se poate vedea din comentariile cititorilor, a reușit să enerveze pe toți. Pe bună dreptate!

Sursa: evz.ro prin romaniabreakingnews.ro