ROMÂNIA BREAKING NEWS

OPERATORII NAȚIONALI DE TRANSPORT FEROVIAR DIN ROMÂNIA – SITUAȚIA LOR ACTUALĂ ÎN CONTEXTUL UNEI MICI ANALOGII CU OCCIDENTUL

OPERATORII NAȚIONALI DE TRANSPORT FEROVIAR DIN ROMÂNIA – SITUAȚIA LOR ACTUALĂ ÎN CONTEXTUL UNEI MICI ANALOGII CU OCCIDENTUL

Viorel LUCACI – 30 iunie 2018

[foto: Viorel Lucaci]


Emit în continuate câteva opinii 100% personale.

A devenit deja aproape imposibil de estimat corect care ar fi cele mai eficiente soluții de remediere a situației în care se află în prezent SNTFM „CFR Marfă” – S.A. Dacă nu este cumva prea târziu. Dacă se mai poate face ceva şi dacă da, ce ar trebui făcut pentru a nu „deranja la culme” Bruxellesul. Mai mult decât atât, se pare că SNTFC „CFR Călători” – S.A. vine „la sector” în spatele Mărfii pentru a fi trasă pe „linie moartă”.

Oare își face simțite efectele o anume campanie bine pusă la punct de a fi închise „la pachet” cât mai repede companiile de stat din România pentru a diminua astfel dimensiunea strategică a regiunii, sau avem o evoluție firească a unei piețe în care acei operatori mari de stat şi greu adaptabili pur şi simplu nu mai au loc sub Soare? Nu știu. Poate că sunt ambele.

Considerat la nivel european, lucrurile nu stau chiar așa. S-ar putea observa că există o altfel de concurență în Vest. Așa cum am scris într-un mic articol publicat în mass-media la sfârșitul anului trecut, în statele din Occident – cele cu sisteme feroviare deosebit de dezvoltate – toate companiile feroviare naţionale şi administrațiile de infrastructură sunt puternic sprijinite prin diferite instrumente în mod direct de către stat. Diferitele cicluri de guvernare din Franța, Germania, Belgia, Spania, Austria etc. – indiferent de partea eșichierului afiliat (dreapta sau stânga) – au manifestat această tendință, acordând prioritate sectorului feroviar. O tendință materializată de altfel, prin investiții uriașe în infrastructură şi în materialul rulant. Chiar în această perioadă executivul de la Paris va lua foarte probabil decizia de ștergere a cca. 35 de miliarde de euro din datoriile la stat ale SNCF, datorie cumulată care în prezent a ajuns la aproape 50 de miliarde de euro. Un rol important în ajungerea la o asemenea soluție „de ajutor de stat” l-a avut structurile sindicale din Franța – nu doar cele feroviare – care sunt foarte unite ca structuri de aliere, luptă sub aceleași stindarde şi aceleași interese, iar atunci când fac greve, paralizează de-a dreptul întreaga economie naţională franceză.

Strategii similare a adoptat şi Berlinul cu DB acum câțiva ani. Exemplele pot continua. Observăm mirați faptul că în vest, nimeni nu sare ca ars acuzând statul că ajută companiile naţionale în mod neloial. În schimb… ne-am găsit noi românii „corecții” Uniunii Europene să perseverăm la exterminarea companiilor naţionale sau la vinderea lor pe prețuri de nimic, doar de dragul „corectitudinii concurențiale”.

Trebuie totuși să fim atenți şi la ce se întâmplă în Uniunea Europeană. De aceea am aderat la ea în 2007. Pentru a urca, nu a coborî. Conform unui comunicat oficial din 26 iunie 2018 al Curții Europene de Conturi, „începând cu anul 2000, UE a acordat cofinanțare în valoare de 23,7 miliarde de euro pentru sprijinirea investițiilor în linii de cale ferată de mare viteză.” Cei 23,7 miliarde reprezintă doar o mică parte a sumelor investite. Le ceasta se adaugă alte zeci de miliarde de euro alocate de către guvernele naţionale în proiecte vaste pe feroviar. Conform aceluiași document „s-a constatat astfel că, deși rețelele feroviare naționale de mare viteză cresc ca lungime, obiectivul UE de a tripla lungimea liniilor de cale ferată de mare viteză până în 2030 (pentru a se ajunge la 30.000 km) nu va fi atins”.

De asemenea, se menționează faptul că „piața transportului feroviar de pasageri nu este încă deschisă în Franța și în Spania. În Italia și, într-o măsură limitată, în Austria, unde există concurență între operatori feroviari”. Cu alte cuvinte, pe respective rețele nu există operatori privați decât formal. Nici Germania nu este departe de aceste condiții. Aproape totul în materie de operare este de stat, existând într-adevăr o anume concurență transnațională, dar între operatorii naționali ai statelor membre.

Câte ceva despre Curtea Europeană de Conturi: În calitatea sa de auditor extern independent, Curtea Europeană de Conturi apără interesele contribuabililor din UE. Nu dispune de puteri juridice, dar are misiunea de a îmbunătăți gestionarea bugetului UE de către Comisia Europeană și de a raporta pe marginea situației financiare a Uniunii.” Principalul rol este acela de a verifica dacă fondurile UE sunt colectate și utilizate corect, sprijinind îmbunătățirea gestiunii financiare a UE. [https://europa.eu/european-union/about-eu/institutions-bodies/european-court-auditors_ro]


Se observă clar ce dimensiuni au obiectivele Uniunii Europene în materie de transport feroviar, iar noi… ne eliminăm companiile de stat. Nu spun nu… toți (operatorii) trebuie să aibă un loc sub soare, dar parcă prea suntem mai catolici decât Papa la unele moduri de a ne rezolva problemele.

Părerea dumneavoastră contează! Scrieți mai jos comentariul: