Solidaritatea împotriva ambasadorului rus la București și „Ispita fascistă a tovarășului Putin”

Doi dintre cei mai avizați analiști ai comunismului, Vladimir Tismăneanu și Marius Stan, au publicat la începutul săptămînii trecute, pe platforma contributors.ro, un articol intitulat ”Ispita fascistă a tovarășului Putin”.

Două zile mai tîrziu, ”România Liberă” a preluat textul. Teza articolului este că Putin a devenit un dictator agresiv, îngrozitor de periculos, manipulator și cinic, sprijinindu-și puterea pe minciună și pe corupție. Eu, unul, cred că și pe crimă.  Scopul articolului dlor Tismăneanu și Stan este acela de a avertiza asupra pericolului putinist. Tonul articolului este, desigur, critic și pasional în spiritul unei pledoarii sincere împotriva unei amenințări care îi îngrijorează pe autori. Trei zile după preluarea în ”România Liberă”, ambasadorul rus la București a reacționat polemic și complet nediplomatic împotriva articolului, a publicațiilor care l-au găzduit și a autorilor.

Fondul atacului ambasadorului rus, îngînat și aplaudat exact ca la manualul de propagandă al Partidului Bolșevic de ceva ce se cheamă Camera de Cooperare Economică și Culturală Româno-Rusă, nici nu merită multă atenție.

Natura regimului Putin, pe care dl ambasador îl reprezintă la București, este bine știută peste tot în lumea liberă, iar prețuirea pe care regimul Putin o arată libertății presei este și ea notorie. Reacția ambasadorului rus față de un articol de opinie face parte din potopul de amenințări pe care Moscova le aruncă României în ultima vreme. Aceste amenințări  nu ne lasă să uităm, de parcă am mai putea uita vreodată, ce nenoroc istoric este să te învecinezi cu Rusia.

Dl ambasador își face datoria: ne aduce mereu aminte de cît de ostilă ne e Rusia și, cu fiecare ieșire a sa în presa noastră, ne face să ne felicităm încă o dată că am intrat în NATO, că avem un Parteneriat Strategic cu SUA, că vom amplasa rachete defensive la Deveselu, dar și că V.V.Ponta a pierdut alegerile în 2014. Avem și noi mici momente de noroc menite să mai îmblînzească marele nenoroc de a fi, geografic, aproape de Rusia. Apropos, sper că dl ambasador a raportat acasă că diversiunea de la Vocea Rusiei, din campania electorală, cînd a fost atacat Ponta anume ca să i se ridice popularitatea, a funcționat prost – asta ca să ne dăm seama cum stăm cu ceea ce domnia sa numește ”devotamentul pentru idealurile umaniste și europene” ale românilor. Putem fi, desigur, înfricoșați de forța Rusiei, dar nu prea mai putem fi prostiți de discursul ei.

Totuși, cred că merită să tragem o învățătură din reacția ambasadorului rus. Mai întîi, să examinăm cum ne simțim noi, autorii și cititorii români de presă, cînd vedem cum urechează ambasadorul lui Putin autorii și presa de la noi. Presa noastră, așa cum este ea, cu rele și bune, cu proști și cu deștepți, cu ticăloși și cu oameni de treabă, cu lichele și cu oameni onești, cu acoperiți sau fără, este produsul libertății noastre.

Ideea că ambasadorul rus spune unor structuri de presă de la București ce ar fi bine să publice și ce nu,  ne enervează de-a dreptul dacă mai avem în noi un dram de patriotism. Acuma, gîndiți-vă că nu ambasadorul rus ar fi făcut o asemenea intervenție, ci un alt ambasador, al unei țări mici, îndepărtate și complet inofensive. Nu v-ar mai fi enervat, ci vi s-ar fi părut ridicol, nu? Și, oricum, reacția acestuia nu ar fi schimbat nimic, nu-i așa? Ei bine, asta e învățătura: la fel pare intervenția unui ambasador român pe lîngă o organizație de presă din Vest, să zicem din Marea Britanie, cînd noi, aici, ne opărim că s-a scris nu știu ce despre români și îl presăm pe diplomatul nostru să protesteze energic. Se umple de ridicol, credeți-mă. Și, oricum, nu rezolvă nimic, pentru că presa de acolo, mai mult decît cea de aici, e liberă. Așa cum noi nu vom scrie ce vrea să audă ambasadorul rus, nici presa britanică nu va scrie ce vrea să audă ambasadorul român.

Autor, sursă: Sever Voinescu / evz.ro prin romaniabreakingnews.ro

Contributors: Ispita fascistă a tovarășului Putin

Vladimir Putin a devenit campionul global al barocului comunisto-fascist. În aceste zile, la hotelul “Holiday Inn” din Sankt Petersburg, sub patronajulul partidului “Rodina” de orientare putinistă, are loc ceea ce antifrastic se numește “Forumul Conservator”. Sunt prezenți reprezentanții unor formațiuni extremiste, neo-naziste, nostalgicii “Ordinii Europene” proclamate de Hitler și maniacii suprematismului alb, antisemiți de toate culorile, xenofobi isterici și alte creaturi pe care, în chip normal, le numim crackpots. Cei care au încercat să protesteze au fost ridicați de poliție.

Așadar, în apropierea aniversării a șapte decenii de la victoria împotriva Germaniei naziste, fostul locotenent-colonel KGB, cel care se jură urbi et orbi că venerează sacrificiile sovietice din acel teribil carnagiu mondial, mai brutal și mai sângeros decât orice a cunoscut omenirea până atunci, devine complicele unei reuniuni revanșarde de cea mai abjectă formulă fascistă. Această adunare are loc în orașul de pe Neva, Leningradul celor 900 de zile de supraviețuire în condițiile atroce ale blocadei. Dar este și orașul lui Putka și al mafiei care l-a adus la putere.

Ce-l unește pe Putin cu acești gangsteri politici deghizați în oameni politici? Simplu spus, oroarea de diversitate și de pluralism. Se zvârcolesc în mormânt scritori precum Konstantin Simonov, Aleksandr Tvardovski, Ilya Ehrenburg, Anna Ahmatova, Vasili Grossman, Mihail Șolohov, Aleksandr Soljenițîn — menționăm deliberat autori altminteri foarte diferiți, dar în mod cert cu toții anti-naziști.

Putin se joacă în aceste momente cu focul. Idila cu extremismul (de dreapta ori de stânga) nu poate duce decât la dezastre. Când Hillary Clinton a propus analogia între invazia Crimeii, acum un an, și cea a Cehoslovaciei, de către Hitler, au fost unii care au protestat. Mai sunt și acum destui, convinși sau stipendiați, care vorbesc despre “legitima apărare” a lui Putin și a camarilei sale. Timp în care hoțul strigă “Prindeți hoțul!”, acuzând de fascism Maidanul și alte expresii ale libertății civice.

A sosit din plin momentul să se renunțe la gândirea deziderativă, la ceea ce se cheamă wishful thinking. Putin este un dictator amoral căruia principiile dreptului internațional nu-i spun absolut nimic. El disprețuiește statul de drept și nu crede decât în forță. Este anti-occidental și anti-liberal în chip visceral. Cum scrie Alain Besançon în eseul tradus și prefațat de noi doi, Putin este urmașul sovietismului, împărtășește cu Lenin, Stalin, Hrușciov și Brejnev oroarea de libertate, de ceea ce înseamnă autonomia individului. Se regăsește în cultul disciplinei cazone, în imnurile și marșurile imperialiste, în doctrinele rasiste care inspiră, în unele privințe, proiectul eurasiatic. Nu are ce oferi poporului rus decât arme, agresiuni și circ de tipul Olimpiadei de la Soci (adevărată potemkinadă). Avem de-a face cu un regim corupt  integral și iremediabil, cu o metastază a abjecției și a turpitudinii.

Putin pariază pe starea de spirit disperată din Rusia acestor vremuri. În acest sens, ispita fascistă pe care o încarnează el este similară celei despre care a scris istoricul Fritz Stern când s-a ocupat de ascensiunea nazismului. Alianța extremei drepte vestice care îl glorifică pe Putin (probabil subvenționată de acesta) își zice “Pace și Libertate”. În fapt, e vorba de sclavie și război. Cine ignoră acest lucru nu pricepe natura sistemului putinist și adevăratele sale obiective. Ignoranța, în acest caz, duce în mod cert la catastrofă. Dacă sunăm cassandric în acest text, o facem cât se poate de responsabil, convinși că doar rezistența la acest proiect liberticid poate salva omenirea de un Armageddon — sau, de acea “apocalipsă într-o singură țară”, așa cum circula o glumă amară, după prăbușirea URSS, ca prelucrare a tezei staliniste. În acest sens, Kremlinul a devenit sinecdoca pandemoniului contemporan…

Sursa: contributors.ro prin romaniabreakingnews.ro