Unele dăntr-aceste stihuri sânt tălmăcite după limbi străine, iar altele alcătuite dăn nou pă limba rumânească și cel mai ades tot drept închipuirea celor vechi poetici. Toate acestea s-au făcut mai mult pentru petrecere dă vreme și nu cu gând a fi lucruri pă placul multora sau cu gând de a vesti o osteneală cu toată săvârșirea meșteșugu- lui poeticesc, scriitorul petrecând cea- surile sale cele netrebnice în oareșcare râsfă- țare a chibzuinții, acum arată și oareșcum ființa tinereților și șegile sale cele petrecute prin taină.
Cântec păstoresc
O, fluier, fluierașului, Spune az, vrăjmașule, Spune oiților mele Că eu nu cânt pentru ele. Zi-le: singure umblați
Pașteți, beți, rumăgați! Zi-le că ciobanul lor E dă tot dat la amor;
Ah, iubiți mielușăi, Voi vă jucaț, eu pei, Voi vă-mpungeț, glumiț, Dar păziț, nu iubiț! Lupul nu-i atât dă rău C-Amor cu focul său El pune în stare rea Vită, om și păsărea.
Eu a păzi bine Nu poci nici pă mine. Turmuliță dragă, Cum t-oi ținea întreagă? Iată, mureș Grivei Stă tot pă lângă ei. Nu merg să văz locul Unde-m stă norocul.
Cântec bețivesc
Nimic nu-i ca vinu, El ne dă hodinu, Lumea sfărșit n-are Când golim pahare. Cli, cli, cli, cli, cli! Mâhnirea n-o vedem.
Cănd căntăm și mult bem, Nici frica ne-adapă, Că-n vin pic nu-i apă. Cli, cli, cli, cli, cli!
Suge, măi fârtate, Căt ai sănătate, Că nu știm prea bine D-om fi vii și mâine. Cli, cli, cli, cli, cli!
Măgulire soții(i) cei pocite
De n-ai fi urătă, ai fi prea frumoasă; D-aș fi un netot, ai fi prea mintoasă; Dă n-ai fi dă gheață, aș fi tot dă foc; Dă nu m-ai degera, ar fi să mă coc; Dă n-ai clipi ochi(i), ai fi bute-ntreagă, Dă n-ai rânji dinții, ai fi numai șagă; Dă n-ai fi prea neagră, ai fi albă caș; Dă n-ar fi nasul pumn, ar fi drăgălaș; Dă n-ai fi târcavă, ai fi încondeiată; Dă n-ai fi soiuasă, ai fi ca-nbăiată; D-ar fi gura mică, ar fi ca de baboi; Dă n-ar fi cât dă somn, n-ai striga ca un motoi; D-ai avea țâțițe, n-ai avea țâțoaie; D-ai fi mai strujită, n-ai fo moșoroaie; D-ai ședea mai bine, n-ai fi broască-n pat; D-ai umbla mai drept, ai fi racul uitat; Dă n-aș avea nas, ai fi mirodie; Dă n-aș bleji ochi(i), t-aș plânge dă vie, Dă n-ai fi cam strâmbă, ai fi foarte-ntreagă; Dă nu mi-ai fi groază, mi-ai fi foarte dragă; Dă n-ai fi pocită, ai fi minunată; Dă nu te-aș huli, ai fi tot uitată.”
Ioan Cantacuzino, Poezii noo. Alcătuite dă I… C… Ediție critică de Ion Nuță, Iași, 2005
