Într-o analiză pe inpolitics.ro , Bogdan Tiberiu IACOB, citat de romaniabreakingnews.ro, scrie cum în urmă cu aproape exact un an, regimul Iohannis stabilea o nouă direcție în politica externă, înlocuind axa București-Londra-Washington, trasată cu un deceniu înainte de Traian Băsescu, fostul președinte, cu axa București-Berlin-Washington. Intenții mari, rezultate mici. Așa se face că noua axă a rezistat doar un an, fiind făcută pulbere, în acest week-end, chiar în Germania, de către neamțul Klaus Iohannis, care revine, spășit, la vechea direcție. Se știa, încă de la alegerea etnicului german Klaus Iohannis drept președinte, că importanța Germaniei va crește brusc în relația cu România. Totuși, nimeni nu își imagina, în noiembrie 2014, că se va ajunge chiar la o cotitură majoră în politica externă.
Piesele forte a argumentelor pornesc de la data de 8 ianuarie, când politicianului Eduard Hellvig, apropiat al președintelui, scria pe blogul său un material care explica necesitatea următorului enunț:
”Prioritatea fundamentală a anului 2015 este, în opinia mea, ancorarea mai pronunțată și activă a României în ecuația securității euro-atlantice, pe axa Washington – Berlin – București”.
Apoi vine data de 20 februarie, când autorul enunțului este ridicat de Cotroceni la rangul de director al SRI, fiind clar pentru toată lumea că ceea ce spusese nu se încadra la categoria „bătut câmpii cu grație”, ci era strict în asentimentul noului președinte.
În următoarele săptămâni și luni, presa de casă a noului regim nu a mai prididit cu osanalele la adresa noii axe, considerată o mișcare de geniu, că doar Germania era noua vedetă a UE. Ba chiar s-a amjuns la ironizarea pe față a „atlantiștilor”.
Bogdan Tiberiu IACOB mai arată că Deutsche Welle observa atunci ceva mai lucid și cu rezervă „ideea reorientării spre Berlin pare salutară. Dar suficientă nu e. Neliniștitor e doar că dă senzația de a fi fost impusă de sus, de Klaus Iohannis, din postura unui “Deus ex-machina”, și nu, așa cum ar fi recomandabil într-o democrație liberală, în urma unei dezbateri publice de amploare”.
A trecut un an de la lansarea noii axe și România nu s-a ales cu nimic de pe urma introducerii Germaniei în schema de vîrf, dacă nu luăm în calcul îngroparea dosarului EADS, desigur.
S-au întețit, în schimb, zvonurile că noul președinte e tot mai prost văzut de americani.
Și că la Cotroceni s-ar cam fi instalat panica, din acest punct de vedere.
Dacă mai era un sîmbure de îndoială în acest sens, el a fost spulberat în ultimele zile.
Odată cu axa București-Berlin.
Klaus Iohannis a mers la Munchen, unde a avut loc cea de-a 52-a Conferință de Securitate.
Acolo, aflat în Germania, neamțul Klaus Iohannis a rostit, ieri, un discurs ÎN ENGLEZĂ. O nuanță de o importanță covîrșitoare, diplomatic vorbind.
Un discurs în care Germania a dispărut complet și s-a vorbit numai de NATO și de SUA.
Iar NATO înseamnă aproape deplin SUA și aproape deloc Germania.
”Trebuie să ne redefinim viitorul” a spus președintele român.
”Din exterior, ne confruntăm simultan cu provocări multidimensionale, atât din est, cât și din sud. Deși de natură diferită, acestea sunt cruciale pentru securitatea euroatlantică. Eroziunea valorilor și a normelor, precum și încălcarea principiilor fundamentale ale dreptului internațional ne-au adus în punctul în care ne aflăm în prezent. Situația actuală este, de asemenea, efectul unei lipse de voință politică și hotărâre manifestată de anumite state și de alți actori de a respecta principiile, normele și instrumentele care au fost construite de-a lungul deceniilor”.(…)”Trebuie să consolidăm NATO în calitate de garant al securității euroatlantice și să ne concentrăm asupra apărării colective, investind masiv în sectorul politic și în cel strategic. Trebuie să prețuim puternica legătură transatlantică, completată de o contribuție europeană crescândă, în conformitate cu Declarația Summitului din Țara Galilor.
(…)Salut decizia SUA de a spori de patru ori bugetul destinat Inițiativei de Reasigurare Europeană. O consider o expresie a angajamentului privind securitatea în Europa și față de obiectivele noastre comune ca organizație.
(…)În lumina recentelor evenimente și având în vedere contextul geopolitic, zona Mării Negre se dovedește a fi crucială atât pentru securitatea regională, cât și pentru întreaga securitate euroatlantică. Nu ne putem permite să gândim limitat din punct de vedere strategic, iar competența și expertiza noastră pot contribui substanțial la soluționarea problemelor care alcătuiesc arcul de instabilitate din zona Mării Negre.
(…)În calitate de partener previzibil și de încredere în cadrul NATO, România rămâne un pilon al democrației și al stabilității în această regiune. Vom continua să fim o sursă de securitate la frontiera de est a NATO și a UE.
(…)România participă integral la consolidarea NATO. Aceasta include inițiative regionale, precum și angajarea constructivă a partenerilor și a altor actori relevanți. În acest scop, pe 4 noiembrie 2015, la București, am prezidat, împreună cu președintele Poloniei, Andrzej Duda, reuniunea la nivel înalt a liderilor statelor de pe flancul estic al NATO. Declarația privind Solidaritatea Aliată și Responsabilitatea Comună adoptată cu acea ocazie reflectă angajamentul nostru de a consolida securitatea euroatlantică prin intermediul unității, al solidarității și al coeziunii NATO.
În sfârșit, dar nu în ultimul rând, cooperarea și coordonarea NATO-UE reprezintă garanția securității și a prosperității. Avem nevoie de angajamentul consolidat și autentic, manifestat reciproc, de fiecare organizație.
Atât procesul de redactare a Strategiei Globale a UE, cât și pregătirea în vederea Summit-ului NATO din Polonia trebuie să asigure un rol important atât pentru flancul estic cât și pentru cel sudic, angajamentul de a consolida capacitatea de rezistență a societăților noastre, o viziune cuprinzătoare și acțiuni care să asigure continuitatea eforturilor deja întreprinse în zona Mării Negre, de asemenea foarte relevante din perspectiva securității energetice” a mai spus Iohannis.
Cum se vede, mult despre NATO și euro-atlantism, nimic despre Germania.
Țară care se plasează, de ceva vreme, în postura de oaie neagră a NATO, prin politica prea deschisă față de Kremlin, prin refuzul de a susține campanii precum cea anti-Irak, prin criticarea armamentului nuclear american, dar și prin atitudinea tot mai fățiș anti-americană a cetățenilor săi. Un sondaj dat publicității în noiembrie releva că doar 55% dintre nemți mai susțin NATO, față de 73% în 2009, o prăbușire de-a dreptul îngrijorătoare, în timp ce 70% percep SUA drept „lacomă de putere”.
La aceeași reuniune, trebuie spus, șeful diplomației poloneze, Witold Waszczykowski, a afirmat sîmbătă că Actul Fondator al relațiilor NATO-Rusia “nu mai este în vigoare”. ”Acum, trebuie să gîndim la timpul prezent, cum să descurajăm prin prezența noastră, cum să ne afirmăm voința de a apăra cu adevărat flancul estic” a spus polonezul.
Una peste alta, sîmbătă, prin discursul său, Iohannis a pus capăt jocului pro-german și a marcat revenirea la vechea poziție a României, cu SUA pe post de unic și mare licurici și cu maximă atenție la Marea Neagră, ”lacul rusesc”. A vorbit direct despre pericolul din Est, adică rușii dragi lui Merkel, și din Sud, adică refugiații dragi aceleiași Merkel.
O revenire care va aduce, foarte probabil, schimbări majore și vizibile și în politica internă, în perioada care urmează.
Publicat de romaniabreakingnews.ro / Autor- Bogdan Tiberiu IACOB / sursă: inpolitics.ro