ÎN TIMP CE ÎN R.MOLDOVA 9 MAI ESTE SERBAT CA ZIUA VICTORIEI (SOVIETICE) UCRAINA DE VEST PUNE PICIORUL ÎN PRAG – 9 MAI ZI DE DOLIU NAȚIONAL !

9 mai a fost anunțată Zi de Doliu, în Ucraina de Vest la Lvov, capitala Vestului ucrainean.  În acest sens a fost adoptată o decizie de autoritățile municipale cu o majoritate absolută de voturi. Potrivit presei ucrainene, de 9 mai, mai multe partide și mișcări patriotice din Ucraina, vor defila la Lvov și în alte orașe din vestul țării, în uniformele armatei de rezistență anti-sovietică și vor purta pe străzi drapelele de luptă ale unităților militare care s-au opus ocupației sovietice în Ucraina.

Deși în Ucraina, ziua de 9 mai este sărbătorită oficial ca Ziua Memoriei și Împăcăciunii (și nu «ziua biruinței», ca la Chișinău), fracțiunea parlamentară a partidului de dreapta «Svoboda», oricum, se pronunță împotriva activităților cu caracter festiv în această zi și optează pentru comemorarea ostașilor ucraineni căzuți pe fronturile războiului, pus la cale de Stalin și Hitler.

Armata Insurecțională Ucraineană –  Українська Повстанська Армія / Ukrainska Povstanska Armiia – rusă Украинская повстанческая армия, UPA, УПА) a fost o armată de partizani ucrainieni, formată la 14 octombrie 1942, în Volinia. Principalii lideri al UPA a fost Roman Shuhevici și Stepan Bandera. UPA era ramura înarmată a Organizației Naționaliștilor Ucraineni și avea ca obiectiv crearea unui stat uncrainean independent.

UPA s-a implicat activ în luptele împotriva forțelor sovietice, la sfârșitul anului 1942 și începutul anului 1943, adversarii lor fiind în acel moment partizanii sovietici. La începutul anului 1943, a început activitatea unităților de partizani comuniști conduși de Sidir Kovpak. În vara lui 1943, cei câteva sute de partizani conduși de el, din care numai o treime ereu etnici, au lansat raiduri în Munții Carpați. Partizanii comuniști fuseseră aprovizionați pe calea aerului. În fața reacției violente a germanilor, Kovpak s-a văzut nevoit să-și împartă forțele în mai multe grupuri mici, care au fost însă vânate și distruse de partizanii UPA. În 1944, partizanul și spionul sovietic Nicolai Ivanovici Kuznețov a fost ucis de partizanii UPA. Kuznețov purta în acel moment o uniformă o Wehrmachtului, această deghizare dovedindu-se fatală pentru el. UPA s-a angajat în lupte cu unitățile militare ale Armatei Roșii de îndată ce frontul germano-sovietic a ajuns în regiunea Ucrainei occidentale.

Totuși, UPA a încercat, pe cât era posibil, să evite confruntarea cu unitățile sovietice care aveau în componență recruți de origine etnică ucraineană, recruți pe care UPA spera să-i atragă de partea sa. UPA și-a concentrat atacurile, în mod special, împotriva unităților NKVD și împotriva oficialilor sovietici de toate gradele, împotriva profesorilor, poștașilor sau a altor funcționari publici, care încercau restabilirea autorității sovietice pe teritoriile eliberate de Armata Roșie. UPA s-a implicat și în lupta împotriva activiștilor sovietici din agricultură, promotori ai colectivizării. În martie 1944, insurgenții UPA l-au rănit mortal pe generalul Nicolai Vatutin, erou al Bătăliei de la Kursk, care se distinsese și în luptele pentru eliberara Kievului. Câteva săptămâni mai târziu, luptătorii UPA au anihilat un batalion NKVD într-o luptă de lângă Rivne. În vara aceluiași an, partizanii ucrainieni și aproximativ 30.000 de soldați sovietici au fost implicați într-o luptă de proporții în Volînia. În ciuda pierderilor grele de ambele părți, UPA a continuat să păstreze controlul asupra unor regiuni întinse până târziu, în 1945.

Nikita Sergheevici Hrușciov  a organizat primul atac de amploare împotriva UPA din vestul Ucrainei, în timpul căruia au fost implicate 20 de divizii NKVD, sprijinite de unități de artilerie și blindate. Hrușciov a ordonat blocarea drumurilor de acces spre satele în care se presupunea că își găsiseră adăpost insurgenții și a mai hotărât incendierea unor păduri în care se ascundeau partizanii. Istoricii ucraineni au cercetat arhivele sovietice deschise recent. Ei au descoperit că soldații NKVD îmbăcați precum partizanii UPA au atacat populația civilă pentru a demoraliza ucrainenii de rând și pentru a distruge sprijinul de care se bucurau insurgenții în satele ucrainene. Zonele în care activau UPA au fost pur și simplu depopulate. Există estimări care afirmă că în jur de 500.000 de ucraineni au fost strămutați spre nord, între 1946 și 1949.  Deși sovieticii nu au reușit să distrugă definitiv UPA, organizația ucraineană a fost obligată să-și împartă unitățile mari în grupuri mici de până la 100 de oameni. Unii dintre luptători au fost demobilizați și au încercat să se reîntoarcă la casele lor. Până în 1946, efectivele UPA se reduseseră la 5 – 10.000 de luptători, iar activitatea principală a UPA s-a transferat spre granița sovieto-poloneză. Aici, UPA au fost acuzați pentru uciderea generealului Karol Świerczewski. În faza ultimă a luptei anticomuniste, UPA a primit ajutor din partea CIA și a spionajului britanic, dar, în cele din urmă, operațiunea a fost trădată de Kim Philby. În perioada 1947-1948, rezistența UPA a fost înfrântă de sovietici, ceea ce a permis cooperativizarea agriculturii în toată Ucraina vestică.Raiduri sporadice ale partizanilor UPA au continuat până la mijlocul anilor 1950. În martie 1950 , conducătorul UPA, generalul Roman Șukevici, fost ucis într-o ambuscadă lângă Lviv.

Mitropolitul Olexii (Hromadsky) al Bisericii Ortodoxe Autonome Ucrainene și scritorul prosovietic Iaroslav Halan au fost uciși de insugenții UPA.

În 1951, liderul operațiunilor sub acoperire ale CIA, Frank Wisner, a estimat că guerilele ucrainiene au eliminat cam 35.000 de milițieni și cadre ale partidului de la sfârșitul războiului.

SURSE:zdg.md /ro.wikipedia.org