ROMÂNIA BREAKING NEWS

15 iunie 1889, la ora 4 dimineața, Mihai Eminescu moare pe strada Plantelor, în casa – clinică a doctorului Șuțu

15 iunie 1889, la ora 4 dimineața, Mihai Eminescu moare pe strada Plantelor, în casa – clinică a doctorului Șuțu

Cea mai importantă voce poetică din literatura română, dar și cea mai importanta gândire politică a românilor – Mihai Eminescu, a trecut la Domnul pe 15 iunie 1889, la București.

Preot Mirica Adrian Ion de la Biserica Mărcuța:

„Își mai aduce cineva aminte de Mihai Eminescu? În anul 1889 la 08 aprilie conducerea Sanatoriului Mărcuța din București, Sanatoriu finanțat de Stat, a constatat că nimeni, dar nimeni, nu a plătit un leu pentru spitalizarea lui Mihai Eminescu. Mihai Eminescu fusese internat aici în data de 3 februarie 1889. Era doar un nume printre alte nume, doar un pacient printre alți pacienți. La 15 iunie 1889, la ora 4 dimineața, Mihai Eminescu moare pe strada Plantelor, în casa – clinică a doctorului Șuțu. La 128 de ani, între biserică și locul unde a fost internat Eminescu se află un gard de beton ce are și sârmă gimpată deasupra. Mă întreb aceasta este pusă pentru ca nu cumva Eminescu să mai vină și să mai le zică ceva celor care fac rău Țării, Neamului și Credinței Ortodoxe????”

Noi creștinii auzim chemarea lui Eminescu, Biserica ortodoxă Română, Mama Neamului Românesc. Și unii preoți, la predică întreabă: Ce spune Mihai Eminescu? Biserica Ortodoxă Română este Mama Neamului Românesc. Ne cheamă la  biserică. Duceți în lume și celorlalți creștini această chemare. Formularea aceasta a venit din rândul creștinilor spre toată suflarea româneacă și spre preoți, a venit prin Mihai Eminescu.

Creștinii au evlavie, au căldură sufletească față de Eminescu. Dumineca la altar îl pun în pomelnicul personal,  rostesc și numele lui Mihai Eminescu. Unii creștini îl roagă pe preot să facă o slujbă de pomenire-e vorba, pentru cei care nu știu, de o slujbă de pomenire de aproximativ 15 minute, în continuarea sfintei Liturghii-pentru Mihai Eminescu și desigur pe lista  de pomenire pot trece pe oricine, dar și pe cei din familie, trecuți la viața de dincolo. Mihai Eminescu nu este singur, este activ, indiferent de potrivnicii.

În 1888, Veronica Micle reușeste să-l ia pe Eminescu din Botoșani, din casa Henrietei, sora poetului și să-l însoțeasca în Bucuresți. Veronica Micle știa că Eminescu este în deplinătatea facultăților sale mintale. Veronica Micle înțelesese că Eminescu trebuia să dispară din vizorul oficialităților, care-l arestaseră, îl internaseră la ospiciu, oficialități care au pus la cale intimidarea lui prin adevarate torturi fizice-fusese batut cu funia , iarna, in timp ce se arunca pe el, cu găleata, apă rece, a fost tratat medicamentos abuziv și distructiv cu buna știință, i s-au adus perturbari grave pe planul existenței sale fizice, dar organisul său încă mai rezista. Oficialitățile nu știau unde dispăruse Eminescu. Fusese arestat ca un autentic deținut politic, din cauza activitații sale de ziarist. Exact la aceasta activitate va reveni acum, din clandestinitate. Incepe să publice din nou o serie de articole, desigur nesemnate, în presa vremii. Viața politică se înviorează. Mihai Eminescu, nici înainte de 28 iunie 1883 , când a fost arestat și nici în timpul detenției, nu a acceptat nici un compromis. Era în serviciul poporului român și în cele ale țarii nu avea de cedat nimic. În urma unui articol polemic apărut pe data de 13 ianuarie 1889, lumea oficialităților politice se dezechilibrează, guvernul de coaliție format din alianța conservatorilor cu liberalii, se destramă. Era mâna lui Eminescu. Colegii de breaslă care-i publicau articolele și-au recâștigat astfel demnitatea. Pentru ei Eminescu era aceeași minte luminată pe care o știau de dinainte de a fi arestat. Cel mai mare ziarist al Romaniei se întorsese la meseria sa de ziarist. Oficialitățile își dau seama că Mihai Eminescu și-a reocupat locul în viața publică. Poliția, serviciile secrete intră în alertă, căutându-l. Îi descopera adresa unde se refugiase cu Veronica Micle. Este din nou arestat, în aceeași manieră brutală ca în 1883 și internat la ospiciu. Încă din 1883 guvernanții au călcat în picioare legislația țării, practicând răpirea de persoană, internarea abuzivă, cu toate practicile condamnabile, torturarea fizica și medicamentoasă. Terorism de stat! Celei mai luminate personalități nu i s-a acordat calea unui proces, în urma căruia urma să fie condamnat sau achitat. Celui ce a reușit să statueze legea și cinstea ca un dat obligatoriu pentru toți, i se refuză legile țării. Politicienii-industriașii-finanțiștii de atunci, se comportă cu el ca niște oameni ai fărădelegii. În aceste circumstanțe îl vizitează Alexandru Vlahuță la ospiciu:(Din articolul Eminescu bolnav, de A. Vlahuță, din “Curentul Eminescu și o poezie nouă”, Tip. “Lupta”, 1892, republicat în revista Flacăra, an III, nr. 35-14 iunie 1914)

Publicat de romanibreakingnews.ro / Surse de documentare: Limba și literatura română cl. XII, ediția 2000, www.ro.wikipedia.org; Limba și literatura română, aprecieri critice, Flacăra, an III, nr. 35-14 iunie 1914, articol –Eminescu ne îndeamnă fără încetare să venim la Biserică, Mama Neamului Românescistoria.md/Mihai_Eminescu,

Leave A Reply